REGELE DECEBAL

Ne place sa spunem, cu
mandrie, ca noi, romanii, avem doi
mari stramosi: Traian si Decebal.
Daca despre imparatul roman se
cunosc mult mai multe lucruri,
Imperiul Roman atingand in timpul
domniei sale cea mai mare
intindere, viteazul rege dac
Decebal nu a fost atat de glorificat
in cronici, desi este una dintre
marile personalitati istorice ale
acestor meleaguri. Totusi, o
exceptionala descriere i-a facut
istoricul grec Dio Cassius:
“Decebal era priceput in ale
razboiului si iscusit la fapta, stiind
cand sa navaleasca si cand sa se
retraga la timp, mester in a intinde
curse, viteaz in lupta, stiind a se
folosi cu dibacie de o victorie si a
scapa cu bine dintr-o infrangere;
pentru care lucruri el a fost mult timp pentru romani un potrivnic de temut.”
Regele Decebal s-a nascut intre anii 55 si 60 (d.Hr.), ca fiu al regelui dac Scorilo,
pe un vas funerar descoperit la Sarmizegetusa existand o dovada scrisa: textul (in limba
daca) “DECEBALUS PER SCORILO”. Ultimul rege dac are parte de cele mai multe
izvoare atat scrise cat si arheologice. Se accepta unanim numele DECEBAL desi in cele
mai multe izvoare latine apare sub forma DECEBALI iar pe un vas funerar descoperit la
Sarmizegetusa Regia se poate citi textul in limba daca:"DECEBALUS PER SCORILO"
ceea ce inseamna "Decebal fiul lui Scorilo". Asadar este posibil ca adevaratul nume al
regelui dac sa fie DECEBALUS.
Talentul militar al tanarului dac l-a ridicat destul de repede pe Decebal in fruntea
armatei, iar cand unchiul sau Duras - Diurpaneus a devenit prea batran pentru a mai fi
rege, i-a cedat nepotului sau locul din fruntea poporului geto-dac. Era anul 87 (d.Hr.),
imparatul roman Domitian pornise o ofensiva impotriva Daciei, iar getii aveau nevoie de
un conducator tanar, neinfricat si inteligent. Iar acesta s-a dovedit a fi
Decebal. De altfel, intreaga s-a domnie a fost la fel de zbuciumata,
trebuind sa isi conduca de nenumarate ori armata in luptele cu
legiunile romane atacatoare si murind in anul 106: a pierdut o batalie
si si-a luat viata pentru a nu cadea in mainile dusmanilor.
Decebal nu a fost, ca rege, doar un bun comandant al armatei,
chiar daca in domeniul militar a realizat cele mai multe: a antrenat oameni capabili sa
conduca luptatorii, numindu-i “responsabili cu oastea”, a dotat armata sa cu cele mai noi
arme de tip roman (prin aducerea unor mesteri latini), a primit chiar si dezertori din
armata romana, de la care s-au aflat secretele dusmanilor etc. Pe plan social, a reusit sa
formeze structurile neaparat necesare unui stat puternic: administratia, justitia si religia.
Pe plan administrativ, Decebal a gandit si a construit un sistem executiv, in care fiecare
ramura economica era condusa de un “prefect”. In justitie au fost instruiti si adusi oameni
noi, pentru a putea sa faca dreptate; acelasi lucru s-a intamplat si in invatamant, despre
care Decebal credea ca trebuie dezvoltat cat mai bine.
Sub conducerea lui Decebal, comertul a redevenit infloritor, chiar pe directia
Dacia - Imperiul Roman, iar agricultura a continuat sa fie una dintre indeletnicirile de
baza ale dacilor si principala sursa de venit pentru cei mai multi, prin productii foarte
mari de cereale, ovine si produse apicole (in special miere). Nici industria nu a fost
neglijata, extragerea si prelucrarea metalelor fiind, de asemenea, foarte dezvoltate. Dacii
prelucrau atat metale feroase - pentru arme, in special, dar si metale pretioase - din care
realizau superbe podoabe, multe dintre acestea ajungand - din vistieria regala daca - in
tezaurele Imperiului Roman.
Regatul lui Decebal desi nu are intinderea celui faurit de Burebista, inglobeaza
marea majoritate a triburilor dacice, neamurile vecine fiind doar aliate. Astfel avand in
vedere echivalenta dintre raspandirea dacilor si a regatului dac de la 100 en, putem stabili
urmatoarele granite:
o la sud si la vest Dunarea;
o la est Prutul si Dunarea (Dobrogea fiind sub influenta romana);
o la nord Tisa si Prutul;
asadar in linii mari actualele granite ale Romaniei.
In politica sa externa, Decebal a imbinat cu inteligenta actiunile militare cu cele
diplomatice. Caracteristica principala a politicii externe dusa de regele Decebal este
imbinarea cu ingeniozitate a actiunilor militare si a celor diplomatice atat cu adversarii
cat si cu aliatii.In anul 87 en in urma unei solii batjocoritoare, imparatul Domitian il
trimite pe generalul Fuscus sa atace Dacia, acesta fiind insa distrus la Turnu Rosu.
Ofensiva este reluata de romani in anul 88 en sub conducerea lui Tettius Iulianus. Apriga
batalie de la Tapae ii scoate oficial pe romani invingatori (aici se desfasoara episodul in
care Vezina scapa de pe front prefacandu-se mort). Domitian nu fructifica avantajul si
pleaca sa ii pedepseasca pe cvazi si marcoman dar actiunea se termina rau pentru romani
care vor fi nevoiti sa cada la pace cu dacii. Aceasta pace din anul 89 pare a avea termeni
buni pentru romani, Diegis primeste diadema de rege clientelar, Domitian premiaza
soldatii romani, este aclamat ca invingator si totusi ani de zile aceasta pace este privita la
Roma ca una rusinoasa pentru romani din pricina ca Imperiul va cumpara cu bani grei
linistea de la sudul Dunarii. Extinderea maxima a Imperiului Roman este asigurata de
noul imparat Marcus Ulpius Traianus, adica Traian.
Dupa trei ani de pregatiri, la 25 martie 101, Traian
pleaca din Roma pentru a intra in Dacia, in fruntea unei armate
formate din 14 legiuni, totalizand 150.000 de soldati (cea mai
mare oaste la acea data). Confruntarea are loc, din nou, la
Tapae, unde se da o noua batalie sangeroasa, cu multe victime
in ambele tabere. Totusi, Traian cucereste teritoriul apropiat si
se stabileste peste iarna in depresiunea Hategului. Pentru a
izola acest nucleu, Decebal ataca garnizoanele romane de la
sudul Dunarii, obligandu-l astfel pe Traian sa duca jumatate din armata dincolo de fluviu.
Din pacate, gheata prea subtire care acoperea Dunarea cedeaza sub picioarele oamenilor
lui Decebal si multi dintre daci se ineaca inainte de a-si fi incheiat misiunea. Planul este
compromis. Primavara aduce inceperea unei noi ofensive romane, in timpul careia
Maximus cucereste cetatea Costesti si o ia prizoniera pe sora lui Decebal, iar Lusius
Quietus patrunde adanc in Dacia prin pasul Vulcan.
Era mult prea mult. Decebal merge atunci la Traian si ii propune pacea. Desi se
afla la poalele capitalei dacice si ar fi putut continua atacurile decisive, Traian accepta
pacea, in schimbul careia il obliga pe Decebal sa predea toti soldatii dezertori si mesterii
romani (care lucrau pentru daci) si sa darame zidurile cetatilor. Apoi, Traian il angajeaza
pe Apolodor din Damasc sa construiasca vestitul pod peste Dunare, de la Drobeta, si
aduna - razboinic - armata. Decebalnu respecta nici el conditiile in care se incheiase
pacea, fapt care il determina pe Traian sa plece din nou de la Roma, spre Dacia, in fruntea
Legiunii I Minerva.
Dupa trei ani de pregatiri la 25 martie 101 Traian pleaca din Roma pentru a intra
in Dacia in fruntea a 13-14 legiuni in total 150000 de soldati. In timpul inaintarii, Dio
Cassius mentioneaza episodul in care burii germanici cu aliatii lor ii trimit lui Traian
(desi nu este mentionat se considera ca din partea lui Decebal) o ciuperca uriasa pe care
era scris un mesaj prin romanii sunt sfatuiti pentru binele lor sa se intoarca inapoi. La
Tapae se da o noua batalie, una sangeroasa pentru ambele tabere. Este inregistrat faptul
ca insusi Imparatul isi sfasie roba ca sa ofere medicilor bandaje. Invingator, Traian e
aclamat ca imperator si se stabileste peste iarna in depresiunea Hategului.
Pentru a scoate din functiune nucleul de aici Decebal ataca garnizoanele de la
sudul Dunarii ceea ce il face pe Traian sa duca jumatate de armata sa in dincolo de fluviu,
insa gheata este subtire si multi daci, sarmati si roxolani se ineaca, planul fiind
compromis. In primavara anului 102 tarabostesi de frunte merg in solie la Traian pentru a
stabili o intalnire intre cei doi conducatori. Imparatl roman insa ii trimite doar pe Sura si
Claudius Livianus dar care nu vor reusi sa vorbeasca cu Decebal (probabil din cauza unor
probleme interne).
Primavara aduce inceperea unei noi campanii romane in care Maximus o ia
prizoniera pe sora lui Decebal odata cu luarea cetatii Costesti (in care sunt gasite
stindardele armatei lui Domitian) si patrunderea lui Lusius Quietus prin Turnu Rosu ori
pasul Vulcan si a lui Marius Laberius Maximus prin pasul Bran, ceea ce il va face pe
Decebal sa mearga personal la Traian care desi aflat la poalele capitalei dacice accepta
pacea in schimbul careia il obliga pe regele dac sa predea toti soldatii si mesterii romani
si sa darame zidurile cetatilor. Traian il angajeaza pe Apollodor din Damasc sa
construiasca vestitul pod de la Drobeta, aduna armata, Decebal recurge la actiuni similare
incalcand termenii in care s-a incheiat pacea. La 4 iunie 105, Traian pleaca din nou de la
Roma in fruntea legiunii I Minerva. Decebal parasit de unele capetenii geto-dace aproape
ca reuseste sa il asasineze pe Traian, il ia ostatic pe Longinus care insa se sinucide, toate
aceste actiuni au ca scop silirea lui Traian sa se retraga. Aceste lucruri nu il impiedica pe
imparatul roman sa treaca la ofensiva. Romanii intra in Dacia pe trei cai: Tapae, pasul
Vulcan si pasul Oituz. Dupa multe lupte in munti, armata romana reuseste sa treaca de
trupele de gherila ale dacilor, reusesc sa penetreze complexul de cetati si ajung la poalele
capitalei d cice Sarmizegetusa.
 Desi dacii rezista eroic in incinta cetatii in urma unei tradari orasul nu poate
rezista fara apa care venea prin conductele taiate de romani. Decebal cu cateva capetenii
se retrag spre nord-est pentru o regrupare dar in urma unei noi, tradari el este gasit si se
sinucide. Ca un detaliu, soldatii romani au ucis un taraboste dac, caruia i-au luat capul si
mana dreapta, ducandu-le in castru. Doar aici au aflat ca l-au prins pe marele rege. Capul
sau a fost dus la Roma si aruncat pe scarile Forumului.
In memoria luptelor dintre romani si daci, Apolodor din Damasc a realizat, in anul
113, un imens monument (inalt de aproape 30 de metri): Columna lui Traian. La loc de
cinste, printre atatea scene de lupta, figura demna a lui Decebal dainuie in amintirea
glorioasei sale domnii, in fruntea statului dac.
Referindu-se la evenimentele militare din anii 85-86, cand in timpul imparatului
Domitian armatele romane au patruns adanc in
tinuturile stapanite de daci si cand batranul
Duras-Diurpaneus este silit sa renunte la tron
in favoarea lui Decebal, istoricul Cassius Dio
în lucrarea « Istoria Romana » ii face
urmatorul profil: „foarte priceput in planurile
de razboi, iscusit in infaptuirea lor, stiind sa
aleaga prilejul pentru al ataca pe dusman si sa
se retraga la timp. Dibaci in a intinde curse,
era un bun luptator si se pricepea sa foloseasca
izbanda, dar si sa iasa bine dintr-o infrangere.
Din aceasta cauza a fost un dusman de temut
pentru romani”.
Pe malul Dunării, în apropiere de
Orşova, este sculptat într-o stâncă uriaşă
Capul lui Decebal, înalt de 40 m şi lat de 25
m, această statuie fiind cea mai înaltă
sculptură în piatră din Europa : are cu doar
şase metri mai puţin decât Statuia Libertăţii,
cu opt mai mult decât monumentul lui Christos din Rio de Janeiro şi 10 peste înălţimea
legendarului Colos din Rhodos. Cei 12 scultori au muncit peste 12 ani la această statuie
care se află pe malul stâncos al Dunării, în apropiere de oraşul Orşova, vis-à-vis de chipul
din stâncă al lui Decebal, pe malul sârbesc al Dunării, tronează de două mii de ani vestita
Tabula Traiana, monument ce marchează marşul trupelor imperiale romane spre Dacia.
Aici, în apropierea Cazanelor Mici, e locul unde adâncimea Dunării este cea mai mare:
120 de metri.
Desi Decebal si cu principalele capetenii s-au sinucis viata dacilor continua. O
suprafata de circa 25% din Dacia (pana la Rosia Montana la nord si pana la Olt la est)
devine colonie romana, din care Imperiul va lua aurul necesar pentru a se redresa
financiar intr-o prima faza din tezaurul a carui localizare este dezvaluita de sclavul dac
Bicilis, apoi din minele de la Rosia Montana. Astfel desi capitala coloniei este
Sarmizegetusa Ulpia Traiana, cel mai important oras din teritoriu este Apullum, oras prin
care trece aproape intreaga cantitate de aur ce ia drumul vestic. Tot Dacia va mai oferi
Imperiului mai multe legiuni alcatuite exclusiv din daci care vor facilita victoria in multe
colturi ale Europei. Cucerirea Daciei nu reprezinta sfarsitul acestui popor ci intrarea lui
pe un fagas mai aparte.