BUREBISTA Burebista a fost un rege al geto-dacilor (82 .Hr. - 44 .Hr.), ntemeietorul statului dac.

Burebista s-a nscut n anul 111 en la Argedava ca fiu al regelui burilor. Nu mai trziu de anul 84 en, Burebista (n vrst de 27 de ani) pleac din oraul natal, probabil cu o puternic armat primit de la tatl su, cucerind poate, cea mai puternic cetate dacic: cea de la Costeti, unde se instaleaz ca unificator al unui numr de triburi n continu cretere. Acest fapt e susinut att de "Getica" lui Iordanes din care aflm c atunci cnd Sylla pune mna pe putere la Roma (adic n anul 84 .Hr), Burebista este deja la putere n Dacia. n plus tezaurul menionat, conine monezi din anii 150-81 en ceea ce nseamna probabil, c au fost ngropai de proprietar (taraboste sau ora) cnd au fost cucerii de Burebista. ntre anii 80-70 en Acornion (acum n vrst de aproximativ 30 de ani) merge ntr-o misiune diplomatic la Argedava la tatl lui Burebista (acesta cu vrst aproximativ de 60-70 de ani) dup cum reiese din textul menionat. ns aceast ntrevedere nu l mulumeste pe dyonisopolitan sau poate este ndrumat mai departe, drept urmare va pleca la "drum lung" deci n cetile din munii Ortiei pentru a se ntlni cu regele nsui. Aceast ntlnire are loc dup 70 en. ntre 7 iunie-9 august 48 en Acornion devenit prietenul personal al lui Burebista, ndeplinete pentru acesta, ultima misiune diplomatic menionat n decret i anume pe lng Pompeius, ceea ne arat c Burebista intervenise n politica Imperiului Roman pe lng cel care se prea c deine controlul la moment (sau poate s l ajute pe cel care l putea nltura pe dumanul Daciei - Cezar). Evenimentele ne arat c Pompeius nu ateapt ajutorul regelui i este nfrnt. n 44 en regele (acum la 67 de ani) este asasinat ntr-o pesupus revolt de palat. Deci o via de 67 de ani ntre 111-44 en i o domnie de 40 de ani ntre 84-44 en, par cifre perfect plauzibile confirmate i de celebre izvoare istorice care n stadiul actual al cercetrii istorice nu se exclud, ci se completeaz reciproc.

DECEBAL

Regele Decebal Ne place sa spunem, cu mandrie, ca noi, romanii, avem doi mari stramosi: Traian si Decebal. Daca despre imparatul roman se cunosc mult mai multe lucruri, Imperiul Roman atingand in timpul domniei sale cea mai mare intindere, viteazul rege dac Decebal nu a fost atat de glorificat in cronici, desi este una dintre marile personalitati istorice ale acestor meleaguri. Totusi, o exceptionala descriere i-a facut istoricul grec Dio Cassius: Decebal era priceput in ale razboiului si iscusit la fapta, stiind cand sa navaleasca si cand sa se retraga la timp, mester in a

intinde curse, viteaz in lupta, stiind a se folosi cu dibacie de o victorie si a scapa cu bine dintr-o infrangere; pentru care lucruri el a fost mult timp pentru romani un potrivnic de temut. Regele Decebal s-a nascut intre anii 55 si 60 (d.Hr.), ca fiu al regelui dac Scorilo, pe un vas funerar descoperit la Sarmizegetusa existand o dovada scrisa: textul (in limba daca) DECEBALUS PER SCORILO. Talentul militar al tanarului dac l-a ridicat destul de repede pe Decebal in fruntea armatei, iar cand unchiul sau Duras - Diurpaneus a devenit prea batran pentru a mai fi rege, i-a cedat nepotului sau locul din fruntea poporului geto-dac. Era anul 87 (d.Hr.), imparatul roman Domitian pornise o ofensiva impotriva Daciei, iar getii aveau nevoie de un conducator tanar, neinfricat si inteligent. Iar acesta s-a dovedit a fi Decebal. De altfel, intreaga sa domnie a fost la fel de zbuciumata, trebuind sa isi conduca de nenumarate ori armata in luptele cu legiunile romane atacatoare si murind in anul 106: a pierdut o batalie si si-a luat viata pentru a nu cadea in mainile dusmanilor. Decebal nu a fost, ca rege, doar un bun comandant al armatei, chiar daca in domeniul militar a realizat cele mai multe: a antrenat oameni capabili sa conduca luptatorii, numindu-i responsabili cu oastea, a dotat armata sa cu cele mai noi arme de tip roman (prin aducerea unor mesteri latini), a primit chiar si dezertori din armata romana, de la care s-au aflat secretele dusmanilor etc. Pe plan social, a reusit sa formeze structurile neaparat necesare unui stat puternic: administratia, justitia si religia. Pe plan administrativ, Decebal a gandit si a construit un sistem executiv, in care fiecare ramura economica era condusa de un prefect. In justitie au fost instruiti si adusi oameni noi, pentru a putea sa faca dreptate; acelasi lucru s-a intamplat si in invatamant, despre care Decebal credea ca trebuie dezvoltat cat mai bine. Sub conducerea lui Decebal, comertul a redevenit infloritor, chiar pe directia Dacia - Imperiul Roman, iar agricultura a continuat sa fie una dintre indeletnicirile de baza ale dacilor si principala sursa de venit pentru cei mai multi, prin productii foarte mari de cereale, ovine si produse apicole (in special miere). Nici industria nu a fost neglijata, extragerea si prelucrarea metalelor fiind, de asemenea, foarte dezvoltate. Dacii prelucrau atat metale feroase - pentru arme, in special, dar si metale pretioase - din care realizau superbe podoabe, multe dintre acestea ajungand - din vistieria regala daca - in tezaurele Imperiului Roman. In politica sa externa, Decebal a imbinat cu inteligenta actiunile militare cu cele diplomatice. Dupa ce, in anul 87, l-a invins, la Turnu Rosu, pe generalul roman Fuscus, trimisul imparatului Domitian, Decebal a trebuit sa lupte din nou, anul urmator, cu ostile romane conduse de generalul Tettius Iulianus. Cea mai grea dintre batalii s-a dat la Tapae si s-a incheiat cu o victorie neclara a romanilor, care totusi nu au profitat de aceasta, incheind cu dacii, in anul 89, o pace considerata drept rusinoasa de Roma. Aici venise la putere un nou imparat: Marcus Ulpius Traianus. Adica, Traian. Dupa trei ani de pregatiri, la 25 martie 101, Traian pleaca din Roma pentru a intra in Dacia, in fruntea unei armate formate din 14 legiuni, totalizand 150.000 de soldati (cea mai mare oaste la

acea data). Confruntarea are loc, din nou, la Tapae, unde se da o noua batalie sangeroasa, cu multe victime in ambele tabere. Totusi, Traian cucereste teritoriul apropiat si se stabileste peste iarna in depresiunea Hategului. Pentru a izola acest nucleu, Decebal ataca garnizoanele romane de la sudul Dunarii, obligandu-l astfel pe Traian sa duca jumatate din armata dincolo de fluviu. Din pacate, gheata prea subtire care acoperea Dunarea cedeaza sub picioarele oamenilor lui Decebal si multi dintre daci se ineaca inainte de a-si fi incheiat misiunea. Planul este compromis. Primavara aduce inceperea unei noi ofensive romane, in timpul careia Maximus cucereste cetatea Costesti si o ia prizoniera pe sora lui Decebal, iar Lusius Quietus patrunde adanc in Dacia prin pasul Vulcan. Era mult prea mult. Decebal merge atunci la Traian si ii propune pacea. Desi se afla la poalele capitalei dacice si ar fi putut continua atacurile decisive, Traian accepta pacea, in schimbul careia il obliga pe Decebal sa predea toti soldatii dezertori si mesterii romani (care lucrau pentru daci) si sa darame zidurile cetatilor. Apoi, Traian il angajeaza pe Apolodor din Damasc sa construiasca vestitul pod peste Dunare, de la Drobeta, si aduna - razboinic - armata. Decebal nu respecta nici el conditiile in care se incheiase pacea, fapt care il determina pe Traian sa plece din nou de la Roma, spre Dacia, in fruntea Legiunii I Minerva. Era 4 iunie 105. In fata acestui pericol urias, Decebal este parasit de cateva dintre capeteniile geto-dace. Totusi, printr-o actiune abila era aproape sa reuseasca asasinarea lui Traian, obtinand in schimb capturarea lui Longinus. Desi aceste actiuni aveau drept scop sa-l faca pe Traian sa se retraga, imparatul roman trece la ofensiva. Romanii intra in Dacia pe trei cai: Tapae, pasul Vulcan si pasul Oituz. Dupa multe batalii prin munti, armata romana trece de trupele de luptatori daci, apoi de sistemul de cetati si ajunge la poalele capitalei dacice, Sarmizegetusa. Dacii rezista eroic, dar sunt tradati de unul dintre oamenii lor. Acesta le-a spus dusmanilor pe unde treceau conductele de apa ce alimentau orasul, romanii le-au taiat, iar cetatea nu mai avea sanse sa reziste. Decebal se retrage impreuna cu cateva capetenii spre nord-est, pentru a incerca sa reorganizeze apararea. Este tradat din nou si descoperit de romani. Pentru a nu cadea viu in mainile dusmanilor, regele dac se sinucide. Cea mai mare parte a regatului dac este transformata in provincie romana. In memoria luptelor dintre romani si daci, Apolodor din Damasc a realizat, in anul 113, un imens monument (inalt de aproape 30 de metri): Columna lui Traian. La loc de cinste, printre atatea scene de lupta, figura demna a lui Decebal dainuie in amintirea glorioasei sale domnii, in fruntea statului dac.

TRAIAN Marcus Ulpius Nerva Traianus s-a nascut la 18 septembrie 53 in Italica Santiponce si a murit la 9 august 117 in Selinus Cilicia.A fost Imparat Roman intre 98-117 a fost al doilea dintre cei aa-

zii cinci mprai buni ai Imperiului Roman (dinastia Antoninilor) i unul dintre cei mai importani ai acestuia. n timpul domniei sale, imperiul a ajuns la ntinderea teritoriala maxima Traian a fost fiul lui M. Ulpius Traianus, un proeminent senator i general dintr-o familie roman faimoas. Familia s-a stabilit n provincia Baetica, n Spania de azi, cndva spre sfritul celui de-al Doilea Rzboi Punic, iar Traian a fost doar unul din membrii familiei Ulpii, familie care a continuat i dup moartea sa.