Sunteți pe pagina 1din 7

Despre ideal si sacrificiile pe care suntem dispusi sa le facem pentru acesta

Omul pare a nu fi in stare sa traiasca fara un ideal. Pana nu demult, idealul era binele, provocarea binelui
care ar fi asigurat un loc in paradis sau ar fi imbunatatit lumea, dar acum idealurile sunt tot mai
diversificare, variind de la imbogatire pana la recunoastere, de la pace pana la dorinta de conducere a
lumii. In opinia mea, aceasta diversificare a idealurilor a dus la o diversificare a sacrificiilor pe care sunt
oamenii dispusi sa le faca pentru a-si atinge idealul care s-a transformat, de fapt, intr-o stare de bine
personala si nu una universala.

In primul rand, trebuie sa ne gandim ca traim intr-o lume in care majoritatea cunosc ideea ,,In dragoste si
in razboi, totul este permis pe care o folosesc ca scuza pentru a-si justifica actiunile. Intr-un univers
livresc, este usor sa trecem cu vederea personajele care traiesc bazandu-se pe aceasta, dar atunci cand
sunt produse tot felul de dezastre pentru ca e ,,razboi, ar trebui sa regandim validitatea acestui dicton.
De exemplu, atunci cand americanii au incercat sa impuna democratia, cu armele, in Afganistan, nu au
tinut cont de numarul victimelor; singurul lucru care conta era atingerea scopului: instaurarea
democratiei. Mai mult, unii oameni transforma binele personal intr-un ,,razboi pe care trebuie sa il
castige. In acest fel, oamenii produc dezastre ecologice doar pentru a-si consolida averile produse de pe
urma afacerilor cu petrol.

In al doilea rand, unii oameni sunt atat de obsedati de propriul ideal, de propriul scop incat devin orbi la
cei din jur. Ei nu isi dau seama, de multe ori, ca ii ranesc pe ceilalti prin actiunile lor caci doar scopul
mai conteaza. De exemplu, Ion, personajul principal din romanul cu acelasi nume de Liviu Rebreanu,
este atat de obsedat de idealul sau, obtinerea pamantului, incat nu realizeaza ca ii raneste pe ceilalti in
atingerea scopului sau. Familia Herdelea il considera un baiat bun, motiv pentru care consider ca a uitat
ca uneori actiunile sale pot rani celelalte personaje.

Asadar, idealul este cel care ii motiveaza pe oameni sa mearga mai departe, sa depaseasca obstacolele,
dar, de multe ori, atingerea idealului duce la ranirea celor din jur, fie ea intentionata sau nu. Idealurile ar
trebui urmate, dar in depasirea obstacolelor ar trebui sa tinem cont de faptul ca binele personal nu ar
trebui sa afecteze bunastarea celorlalti.

In opinia mea, orice entitate trebuie s aib un ideal bine definit pentru ca mai apoi, cu pai
mruni s cretem ca i oameni. Un ideal, un scop, trezete n noi oamenii un amalgam de sentimente
menite s ne fac mai lupttori, mai rbdtori i d culoare vieii. n ceea ce ne privete pe noi, trebuie s
acionm cu mult grij i nelepciune pentru a ne atinge scopul. Pentru reuit, este necesar s ne
cunoatem, s fim contieni de propiile noastre puteri. A avea un el nseamn a tri fericit, spernd la
mai mult i fiind supus unor situaii tensionate i solicitante, ajungi s cunoti adevratul eu din
adncul tu.
Pe de-o parte, acest el se poate transforma, e adevrat nu peste noapte, ins dup o perioad n
care realizarea lui ntrzie s apar, ntr-o obsesie. Doar gndul c idealul tu, scopul pentru care te-ai
zdrobit zi i noapte, nu se va realiza i provoac comaruri i dureri de cap. De aici e un pas mic pn la
depresie, de multe ori cdem n depresie i nu tim de ce ne simit mai tot timpu triti i fr putere.
De aceea este foarte important s nu vism undeva prea sus, ca mai apoi s fim dezamgii de
eecul nostru i cel mai important s gndim pozitiv. n via nu se ntmpl mereu aa cum plnuim i
de multe ori ne lovim de obstacole, iar pentru a face fa este nevoie de un psihic sntos.
ntr-o alt ordine de idei, este important de asemenea pentru a porni n via cu dreptul n fa. La vrsta
adolescenei, facem multe greeli de pe urma lipsei de experien, nehotrrea i rzvrtirea i spun
cuvantul, iar adulii, n general prinii i cei apropiai se ofer s ne dea ajutor.Noi urmrim i analizm
fel i fel de personaliti i comportamente, din acel moment ne cutm un ideal pentru a ne forma ca
oameni i a descoperii lumea prin ali ochi.
Aadar, viaa este de aa natur nct, fr voia noastr vism, ne dorim, sperm i vrem s luptm.

Citate:

Idealistul sustine ca l-a lovit in frunte ideea unei pietre, iar in acest loc i-a rasarit ideea unui
cucui. Valeriu Butulescu

Spre unele idealuri se coboara. Valeriu Butulescu

Idealul oricarui barbat e sa castige ceva mai mult decat poate cheltui sotia sa. Valeriu Butulescu

Ultimele idealuri sfarsira tragic, inecate in paharul larg al multumirii de sine. Valeriu Butulescu

Idealist incurabil, Iisus, ca rege al iudeilor, ar fi guvernat mai slab decat Irod. Valeriu Butulescu

Ideal nou, crosetat din vechi sperante destramate. Valeriu Butulescu

Fara ideal comun nu exista coeziune nationala. Valeriu Butulescu

Idealurile imbatranesc, cand ajung pe gustul celor multi. Valeriu Butulescu

De la sublim la ridicol nu este decat un pas. Napoleon Bonaparte

Exista ceva si mai trist decat ratarea idealurilor: este realizarea lor. Cesare Pavese

Idealul meu? Sa dorm, fara nici o iluzie. Manuel Machado

Toti oamenii sunt pregatiti sa atinga incredibilul daca idealurile lor sunt amenintate. Maya
Angelou

Impunandu-ti parcursul caii de mijloc, nu lasa viata sa te traiasca; traieste-o tu pe ea! Cristian
Neagu
Viata fara idealism este cu adevarat goala. Asteptam doar sa murim de foame. Pearl
Sydenstricker Buck

Fara ideal nu exista activitate, iar fara activitate nu exista viata. Vissarion Belinsky

Idealul este in sine o realitate in devenire. Nicolae Titulescu

Inteleg sa lupt pentru un ideal, dar nu pentru o himera. Victor Eftimiu

Un idealist este cineva care, observand ca trandafirul miroase mai bine ca varza, trage concluzia
ca va face si ciorba mai buna. Henry Louis Mencken

Idealul de fericire, sa traiesc printre oameni care judeca corect. Grigore Moisil

Idealurile care mi-au luminat calea si din cand in cand mi-au dat curaj reinnoit de a intampina
viata cu voiosie, au fost bunatatea, frumusetea si adevarul. Albert Einstein

In cele ideale depinde totul de elanuri, in cele reale de staruinta. Johann Wolfgang von Goethe

Nu parasesti un ideal fara sa-i lasi ceva din fiinta ta. Nicolae Iorga

n materie de idealuri, nu nordul conteaza, ci zenitul. Vasile Ghica

Idealul mustei este balegarul. Vasile Ghica

Sunt si idealuri care se tin cu degetele de nas. Vasile Ghica

Prea multe potai ridica piciorul pe idealurile noastre. Vasile Ghica

Orice tel abandonat devine scorbura. Vasile Ghica

M-am ratacit, mereu ma impiedic de idealurile altora. Valeriu Butulescu

Conceptul de ideal

O problema care cade din ce in ce mai mult in derizoriu si intr-un con de umbra este cea
care vizeaza idealul educational si pe cel viata in general. Si aceasta intrucat idealul nu mai este
perceput ca o valoare sociala fundamentala si evident, ca un scop suprem, ci pe prim plan si
dintr-o perspectiva pragmatica stau mijloacele prin intermediul carora tindem spre realizarea
scopului. Tot mai mult viziunile idealiste si idealizate (uneori metaforice) asupra idealului, sunt
convertite in viziuni realiste si ultrarealiste, ceea ce exprima continutul semantic al conceptului
de ideal.
Idealul, asa cum am mai anticipat, este o componenta superioara a motivatiei. Este o
proiectie a Eu-lui si societatii asupra viitorului s, mai ales, o dorinta de depasire a unei anumite
stari, conditii. Idealul, devine, deopotriva o stare activa a sufletului si mintii - intelectualului,
rationalului, pe fondul unor determinari sociale si individuale - psihologice.
In acelasi timp prin notiunea de ideal exprimam gradul cel mai inalt si mai greu de atins
al perfectiunii intr-un domeniu anumit, modelul catre care tinde intreaga noastra activitate, telul
suprem la care dorim sa ajungem (Oprescu, 1996).
Analizand idealul din perspectiva structuralista, P. Andrei (1996) avea sa delimiteze doua
izvoare-determinari ale idealului:
a. trebuintele sufletesti individuale (determinari psihologice);
b. elementele sociale (determinari sociale-obiective).
Din acest punct de vedere idealul ar avea atat o geneza psihologica cat si una sociala,
exprimand, nu in ultima instanta, o atitudine in raport cu o realitate prezenta si viitoare, posibila
si probabila, regasindu-se in aceste spatii, cu determinari si origini in prezent.
Determinarile psihologice-individuale sunt usor de dedus. Idealul se exprima ca o dorinta,
trebuinta, aspiratie, fiind deci circumscris sferei motivationale si volitionale: dorinta fara vointa
este greu de realizat, uneori imposibil, la fel si dorintele in afara unor suporturi sociale. Sursa
psihologica a idealului este, dupa cum sustinea P. Andrei, dorinta, care se manifesta sub doua
aspecte: amintirea si speranta. Amintirea creeaza idealul contemplativ static, iar speranta, idealul
activ, dinamic. Abia atunci asemenea dorinte devin constiente, uneori trebuintele, dorintele si
chiar idealul avand si resorturi-determinari inconstiente, dar care se construiesc intr-un spatiu si
mod constient. Devenim aproape inconstienti de imposibilitatea perfectiunii umane si sociale,
dar ne construim in mod constient un asemenea ideal. Idealul rezida de fapt din aceasta
imperfectiune a realitatii, aceasta oferind omului sentimentul unei existente tragice, cum s-ar fi
exprimat D.D. Rosca. Traind o drama existentiala, omul tinde si spera intr-o lume si viata mai
buna, idealul devenind un instrument al perfectibilitatii.
Omul si societatea opun realului o anume posibilitate, o alternativa spre care tind neintrerupt,
adica un ideal. De aceea, pe langa determinarile individuale, de multe ori originate in social,
idealul are si izvoare-resurse sociale. Prin ideal umanitatea si societatea infrumuseteaza si
imbogatesc realul, acesta devenind o credinta si speranta, o deschidere si inchidere,
parafrazandu-l pe C. Noica.
Cu toate ca face mai mult trimiteri in planul viitorului si posibilului, fiind partial dincolo de
prezent, avand deci o instituire teleologica viitoare, idealul nu este rupt de contextul si
determinarile sociale si nici nu poate fi realizat in afara lor. El are din aceasta perspectiva o
dubla natura: axiologica si teleologica, fiind deopotriva atat o valoare scop cat si o valoare
mijloc. Dorinta de mai bine, armonia si perfectibilitatea, ar defini si delimita valoarea scop,
instrumentele si modelele regasite dar supuse schimbarilor, ar identifica valoarea mijloc.
Dupa P. Andrei, valoarea scop este data de ansamblul nazuintelor, aspiratiilor, tendintelor, deci de
dimensiunea axiologica si teleologica, cea de-a doua obiectivandu-se in capacitatea de
rationalizare a potentialului si resurselor-mijloacelor de care depinde realizarea idealului.
Apreciem ca probabilitatea de reusita a idealului este data de compatibilitatea dintre cele doua
variabile enuntate si prin care se pot evalua cele doua coordonate axiologice ale idealului. In
masura in care valoarea scop devine incompatibila cu valoarea mijloc-asteptarile devansand
posibilitatile de realizare a lor, atunci sansele realizarii idealului sunt minime sau inexistente.
Exista cel putin urmatoarele doua posibilitati:
1) daca valoarea mijloc este cel putin egala si/sau depaseste valoarea scop, atunci
probabilitatea realizarii idealului este sau tinde spre valoarea maxima posibila, adica 1;
2) situatia in care valoarea scop este sub valoarea mijloacelor, cand ne confruntam cu un
orizont ideatic-ideal scazut sau inexistent, individul si, mai ales, societatea cazand intr-o stare
letargica si chiar patologica, specifica prezentului nevalorificandu-si mijloacele de care
dispune in vederea schimbarii si a alternativei unui model ideatic mai favorabil-eficient.
Sub forma matematica aceste expresii ar putea fi formulate astfel:
1) Vm Vs P.Id > 0
2) Vs Vm P.Id < 0
unde:
Vm = valoarea mijloc;
Vs = valoarea scop;
P.Id = probabilitatea de realizare a idealului
In situatia in care ar exista o compatibilitate deplina pana la echivalenta a celor doua variabile
(Vm si Vs), atunci ar exista o certitudine a realizarii idealului pe fondul unor posibilitati si
probabilitati diferite si in functie de o gama multivariata de factori aleatori si conjuncturali.
Acelasi nivel probabilistic poate fi conceput si in planul idealului educational, unde sansele
realizarii depind in cea mai mare masura de conditionarile sociale si nu inclusiv de individ.
Se subintelege ca in acest context socializarea indeplineste un rol mai mare decat in cadrul
idealului individual si chiar profesional, nemaivorbind de idealul moral, religios sau politic.
Dar idealul, oricare ar fi natura sa, nu are numai determinari constiente si izvoare psihologice.
Asa cum sublinia dintr-o perspectiva sociologizanta, E. Durkheim, constiinta individuala este
impusa oarecum de societate. El considera ca intuitiile si conceptele categoriale au o origine
sociala, iar Levy Bruhl acorda o asemenea origine chiar si normelor logice, de unde sublinierea
rolului socializarii in elaborarea si constituirea idealului individual si social. Dupa acest autor,
indivizii nu sunt decat spirite socializate, la fel si la De Roberty, care afirma ca spiritul e
social. Intr-o maniera similara defineste si A. Comte omul prin umanitate si nu invers.
Aplicand teoria sociala a constiintei, P. Andrei avea sa demonstreze ca mobilitatea sufletului
omenesc in crearea idealului se explica prin variatiile mediului social, adaptandu-se dupa
modificarile-mutatiile petrecute in el. Acelasi autor, completand ideea enuntata anterior, avea sa
sublinieze rolul determinarilor psihologice individuale, variatiile si mutatiile sociale neputand
determina decat o mobilitate superficiala sufleteasca, ce ar echivala cu lipsa de statornicie, noile
idealuri fiind emergente puterii sufletesti interioare, am completa noi, in coroborare cu
conditionarile sociale. Omul nu traieste izolat si nici nu isi formeaza idealuri rupte de realitatea
sociala. Este, cum am mai afirmat, un spirit socializat supus influentelor societatii care ii
formeaza in mare masura chiar ratiunea subiectivizata a realitatii obiective.
De aceea, dorintele si aspiratiile sale, in ultima instanta idealul, vor avea atat resorturi interioare,
dar si determinari sociale. Cea care trezeste in om nemultumiri, aspiratii si dorinte este in primul
rand societatea, omul fiind asa cum afirma Aristotel un zoon politicon, o fiinta sociala si nu un
animal politic cum gresit este interpretat.
Trebuintele de putere, de marire, de posesiune si dominare, nu sunt decat rezultatele vietii
sociale. Tot asa si cele de armonie sociala, intelegere, comunicare si comuniune afectiva.
Prin defectele-disfunctiile sale societatea trezeste in sufletele si mintile oamenilor idealul unei
alte societati mai bune si mai drepte. Astfel, umanitatea este insotita in evolutia sa de un ideal
social umanitar, care, evident, depinde de societatea in care traieste individul. Atat individul cat
si societatea nu-si pot formula decat idealuri care sa fie in armonie cu insasi societatea in
esenta ei, mai precis cu mijloacele ce fac posibila realizarea acestora, adica cu mijloacele oferite
de societate. De aceea, intotdeauna formularea unui ideal implica evaluarea mijloacelor sociale
prin care poate fi realizat acesta. In structura sa sunt implicate elemente subiective-psihologice si
obiective-sociale, ele fiind in permanente raporturi de complementaritate si nu de disjunctie, cum
ar incerca sa prezinte aceste raporturi adeptii extremismului scolii psihologice (G. Tarde) sau ai
obiectivismului sociologic (E. Durkheim).
Chiar daca exprima o realitate viitoare spre care aspira mai mult sau mai putin constient spiritul,
idealul realizeaza o armonie dintre realitate si aspiratiile sufletesti, dintre real si imaginar. Pentru
acest motiv Draghicescu afirma ca idealul impune realitatii de a se acorda cu diapazonul
dorintelor si tendintelor noastre, devenind diapazonul realitatii. Este in acelasi timp si o atitudine
de nemultumire si neimplinire date de prezent, care nu sunt numai stari psihologice negative - de
constatari dureroase -, ci si un mobil pentru actiune. De aceea, fiecare treapta a progresului
individual si social nu este decat realizarea unui ideal, acesta nefiind o abstractie, ci o forta vie,
fie individuala, fie sociala, atunci cand continutul si mijloacele sale de realizare sunt luate si
dependente de realitatea sociala. Aceasta dimensiune ii confera idealului o valoare functionala
pragmatica, printre filosofii care ii atribuie idealului o forta practica si-l identifica cu o unitate de
masura a actiunilor (I. Kant). De aici rezulta ca idealul cel mai inalt nu este cel individual
(satisfacerea dorintelor si trebuintelor individuale), ci cel social, cel care contopeste
trebuintele proprii sufletesti cu trebuintele si aspiratiile sociale care, desigur, nu pot exclude nici
izvoarele - resursele sufletesti individuale si nici cerintele si determinarile sociale, care fac de
fapt posibile indeplinirea idealurilor individuale si umane.

Despre ideal i scop - de Nicolae Geant

Sunt tineri. n ultimul an de liceu. Abia ateapt s termine cursurile. "Ni s-a acrit de atta
coal...". "i ce planuri avei, ce scopuri?". Linite ca de cript. Apoi unul cte unul,
aproape toi parc dau copy-paste la rspuns: "Nu tim..., nu ne-am decis".

E povestea unora de-doispea cu care am vorbit de curnd. Sau poate tragedia lor... De fapt
e-o filosofie de via a multora dintre noi. Trirea la plesneal. Fr scop. Fr o int.
ncotro bate vntul. ncotro ne duce valul. Giruete... Scnduri ce plutesc pe valuri. Ele se
lovesc de stnci, dar petii noat!

Le-am spus tinerilor c ne purtm ca Alice (n ara Minunilor), cnd a ntrebat un motan
ntr-o intersecie: "Pot ajunge unde doresc eu pe drumul acesta?". "i unde vrei s
ajungi?". "Nu tiu!". "Atunci sigur vei ajunge!". Pentru c cine nu are scop nu are cum s
inregistreze eec. Poate pierde la curse numai cine alearg. Dar i ctiga. Cel din tribun
nu gust nici lacrimile ntristrii, nici pe-ale bucuriei.

Le-am mai spus c viaa e ca o cltorie cu vaporul. M urc ntr-un port la marginea lumii
cu int precis: acas. O singur linie unete dou puncte de peste ocean Un singur
traiect trebuie s urmez. Dac m urc i cineva mi strig: la dreapta, la stnga, napoi, iar
la stnga..., eu i art busola. Dup ea m ghidez. Ea e singura conectat cu inta. Poate
unii mi strig: "Sunt valuri uriae, Catrine, taifunuri... S facem ocol". Eu le art busola. Ea
mi spune nainte: trebuie s birui furtuna! Dac i ascult pe ei, dac m ascult pe mine, s-
ar putea s navighez pn la epuizare i tot n-ajung la int. Sunt pe ocean, dar la ce-mi
folosete dac nu ajung acas?

Edison a stricat 999 de becuri s i ating scopul. Jack London a nregistrat 600 de
respingeri de la editori pn i-a publicat prima poveste. Ford a dat faliment de 5 ori
nainte s i pun fabricile pe roi. Van Gogh i-a vndut o singur pictur n timpul vieii.
Dar a continuat cu aceeai pasiune s picteze! Toi au avut un scop. Campionii au
totdeauna inte bine precise. Laurii se pun pe cretet numai dup ce treci linia de sosire,
nu imediat dup start. N-a fost decorat nimeni dup primii 10 metrii... i nici c a tras
puternic, dar pe lng poart...