Sunteți pe pagina 1din 6

MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, MUNCII ȘI PROTECȚIEI SOCIALE

MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII


COLEGIUL DE MEDICINĂ CAHUL

REFERAT
“JULIUS ROBERT MAYER”

Elaborat: Sabie Daniela,


Studentă, grupa AM-23
Verificat: Bibic Alexandru
Profesor de: fizică și informatică
Grad didactic : II/I

Cahul, 2019

1
Cuprins

1. Date bibliografice................................................................pag. 3

2. Lucrările științifice ale lui J.R.Mayer ..........................................pag. 3-4

3. Aportul lui J.R.Mayer la dezvoltarea fizicii .................................pag. 5

4. Bibliografie ...................................................................................pag. 6

1. Date bibliografice
2
Medic și fizician german, născut la 25 noiembrie 1814, Heilbronn, Regatul
Württemberg, a murit la 20 martie 1878, Heilbronn, Regatul Württemberg.
Julius Robert von Mayer a făcut una dintre cele mai fundamentale descoperiri în
fizică. În afară de legea sa privind conservarea energiei, în 1842 el a descris procesul
chimic vital acum denumit oxidare drept sursa principală de energie pentru orice
făptură vie. Realizările sale au fost trecute cu vederea și prioritatea pentru descoperirea
echivalentului mecanic al căldurii i-a fost atribuită mult timp lui James Joule în anul
următor.
După terminarea Abiturului, Mayer, din mai 1832, a studiat medicina la Eberhard-
Karls-Universität Tübingen, unde a fost membru al corpului studențesc Corps
Guestphalia. În 1837, el și unii dintre prietenii săi au fost arestați pentru că purtau
culorile unei organizații interzise. Consecințele acestei arestări au inclus expulzarea de
un an a colegiului și o scurtă perioadă de încarcerare.
În 1938 a trecut Staatsexamenul și și-a obținut doctoratul medical de la Universitatea
din München. Mayer a călătorit apoi în Elveția, Franța și Indiile Orientale Olandeze.
După șederea sa la Paris, 1839/1840, a devenit medicul navelor pe o navă cu trei
catarguri olandeze pentru o călătorie la Jakarta.
Observația lui conform căreia valurile cu biciuire de furtună sunt mai calde decât
marea calmă a stârnit o gândire profundă la legile naturii, în special la fenomenul fizic
al căldurii și la întrebarea: căldura dezvoltată direct sau singura cantitate de căldură
dezvoltată în mod direct și indirect contribuie la temperatură.
Julius Robert von Mayer a murit de tuberculoză la 20 martie 1878 în Germania.

2. Lucrările științifice ale lui J.R.Mayer

În iunie 1841, J.R.Mayer a completat prima sa lucrare științifică intitulată, Ueber die
Quantitative and Qualitative Bestimmung der Kräfte - „Determinarea cantitativă și calitativă
a forțelor”. Acesta a fost trimis Annalen der Physik (1796-1877) lui Johann Christian
Poggendorf (1796-1877).
În această lucrare, Mayer a postulat o Erhaltungssatz der Kraft, prin care a însemnat o
lege de conservare a energiei. Cu toate acestea, din cauza lipsei lui Mayer de pregătire
avansată în fizică, a conținut unele greșeli fundamentale și nu a fost publicat. Mayer a
continuat să urmărească ideea în mod constant și s-a certat cu profesorul de fizică din
Tübingen, Johann Gottlieb Nörremberg, care i-a respins ipoteza. Nörremberg a oferit totuși o
serie de sugestii valoroase cu privire la modul în care acesta putea fi examinat experimental.
Dacă energia cinetică se transformă în energie termică, apa trebuie încălzită prin vibrație.
Mayer nu numai că a efectuat această demonstrație, dar a determinat și factorul cantitativ
al transformării, echivalentul mecanic al căldurii. Rezultatul investigațiilor sale a fost
publicat în 1842 în ediția din mai a lui Annalen der Chemie und Pharmacie, de Justus von
Liebig. În broșura sa Die organische Bewegung im Zusammenhang mit dem Stoffwechsel
(Mișcarea Organică în Conexiune cu Metabolismul (1845)) a specificat valoarea numerică a
echivalentului mecanic al căldurii: la început ca 365 kgf • m / kcal, mai târziu ca 425 kgf • m
/ kcal; valorile moderne sunt 4,184 kJ / kcal (426,6 kgf • m / kcal) pentru caloriile
termochimice și 4,1868 kJ / kcal (426,9 kgf • m / kcal) pentru caloria internațională a
aburului.
3
Mayer a fost, de asemenea, prima persoană care a descris procesul chimic vital acum
denumit oxidare ca sursă primară de energie pentru orice creatură vie.
În toate lucrările sale, Mayer păstrează indestructibilitatea energiei, precum și
echivalența căldurii și a muncii, un principiu pe care l-a aplicat cu asiduitate și asupra
astronomiei și fiziologiei omului.
Căldura molară/ specifică a unui material este cantitatea de căldură necesară pentru a
ridica cu un grad Celsius/Kelvin temperatura unui mol/gram din acel material. Între căldura
molară măsurată la presiune constantă Cp și cea măsurată la volum constant Cv este o
diferență deoarece o parte din căldura transmisă la presiune constantă (deci atunci când
volumul își poate schimba valoarea) este folosită pentru a efectua lucru mecanic asupra
exteriorului ca urmare a dilatării materialului.
Dacă materialul este un mol de gaz ideal, are loc relația:
pV=RT
Lucrul mecanic efectuat pentru creșterea volumului atunci când temperatura crește cu 1
grad (Kelvin/Celsius) este:
ΔL=p ΔV=R ΔT=R
Aici R este constanta gazelor ideale: R=8.317 J/mol K.
Deci, pentru un gaz ideal are loc relația lui Mayer:
Cp-Cv=R
Argumentul de mai sus folosește echivalența energiei mecanice cu cea calorică , în aceea
că o parte din energia transmisă gazului sub formă de căldură se transformă în lucru mecanic,
atunci când presiunea este menținută constantă. Faptul că diferite forme de energie se pot
transforma una în cealaltă și sunt în acest sens echivalente a fost recunoscut la mijlocul
secolului XIX de Julius Robert Mayer (1841) și de James Prescott Joule (1847). Acestea au
fost primele formulări ale principiului întâi al termodinamicii. Relația de mai sus între Cp și
Cv i-a permis lui J.R.Mayer și una din primele determinări ale echivalentului mecanic A al
caloriei: în partea stângă a relației se găsesc mărimi calorice, măsurate în calorii/mol, în
partea dreaptă o mărime care se poate măsura mecanic. Măsuratorile noi arată că:
A = 4.18 J/cal = 426 kgm/kcal.
Lui Mayer i se atribuie rezultatul 425 kgm/kcal!

3. Aportul lui J.R.Mayer la dezvoltarea fizicii


4
Observațiile sale asupra culorii sângelui marinarilor, diferită în regiunile tropicale și în
cele nordice, i-au sugerat ideea despre existența unei legături între căldură și lucrul mecanic.
A efectuat cercetările corespunzătoare în domeniul fizicii. A determinat echivalentul
mecanic al căldurii – relația dintre unitățile de măsură ale lucrului și căldurii, care în acele
timpuri erau diferite. A stabilit relația dintre căldurilor molare ale gazelor la presiune și la
volum constant (relația lui Mayer și anume Cp=Cv+R).
De asemenea, a formulat legea conservării și transformării energiei.

Bibliografie

5
1.Internet – https://www.whonamedit.com/doctor.cfm/3561.html
2. Internet- https://ro.wikipedia.org/wiki/Julius_Robert_von_Mayer

S-ar putea să vă placă și