Oprirea sângerării

Oprirea sângerării poartă denumirea de hemostază. Ea poate fi spontană în cazul unor hemoragii mici, prin
intervenţia mijloacelor proprii organismului, dar de cele mai multe ori este necesară intervenţia altor
persoane, care să realizeze hemostază.
Hemostaza este procesul biologic de protecţie a organismului împotriva hemoragiei şi a trombozei. Ea
presupune un ansamblu complex de procese la care participa într-o ordine cronologică bine definită, factori
ce ţin de vase, ţesuturi, celule, precum şi factori umorali sub acţiunea unor fine mecanisme de reglare şi
control, al căror scop este în condiţii normale echilibrul hemostatic.
Sunt două faze ale hemostazei:
1.  → răspunsul imediat la leziunea vasculară este vasoconstricţia reflexă şi formarea cheagului trombocitar
instabil. Prin vasoconstricţia locală se limitează fluxul sanguin către aria lezată.
Dopul plachetar este insuficient pentru a conferi un control pe termen lung asupra sângerării, necesitând
stabilizarea în cursul hemostazei secundare.
2.  → în paralel cu formarea dopului plachetar, leziunea vasculară declanşează începutul unei cascade
secvenţiale care prin amplificare va conduce la formarea unui dop stabil de fibrina, care obstruează vasul
lezat şi determină hemostază.
Hemostaza poate fi provizorie sau definitivă.
Sunt trei tipuri de hemoragie externă: capilara, venoasa, arterială.
Cel mai des tip de hemoragie externă întâlnit este În acest tip de hemoragie, sângele “se prelinge” ( tăietura
la nivelul unui deget ). Hemostaza se realizează prin presiune directă la nivelul plăgii. În cazul , sângele se
exteriorizează în flux continuu. Sângerarea dintr-o vena de calibru mare poate fi extrem de periculoasă,
ducând  şi la deces. Hemostaza se realizează prin presiune directă asupra plăgii.
Cea mai periculoasă hemoragie este  sângerarea arterială este pulsatila, ţâşnind din plaga la fiecare contracţie
a inimii.
Presiunea în artere este mult mai mare ca în vene sau capilare, de acee o sângerare arterială necontrolată
duce la deces în scurt timp. Hemostaza se realizează prin presiune directă, sau prin presiune pe punctele de
presiune( compresia directă a unei artere pe un plan osos ). Deoarece mulţi pacienţi mor din cauza
exangvinarii rapide, este esenţial să ştiţi cum se controlează o hemoragie externă.
 → majoritatea hemoragiilor externe pot fi controlate aplicând presiune directă pe plaga. Aplicaţi un
pansament uscat steril, direct pe plaga şi apăsaţi cu mâna ( cu mănuşa chirurgicală ).
 → una din cele mai eficiente metode folosite pentru a realiza o hemostaza provizorie.
Plasaţi compresă pe plaga, dar fără a atinge suprafaţa acesteia care va veni în contact direct cu plaga.
Dacă sângerarea continua, amplasaţi o a doua compresa peste prima. Nu îndepărtaţi niciodată prima
compresa deoarece formarea de cheaguri de sânge a început şi nu trebuie întreruptă. Dacă sunteţi mulţumiţi
de pansament, începeţi să efectuaţi pansamentul compresiv.
În lipsa unui pansament steril se poate folosi pentru a pune pe plaga o batistă, o cârpa curată, peste care
se strânge pansamentul circular ( faşă ).  După ce aţi terminat de bandajat, asiguraţi-vă că acesta nu aluneca.
Lipiţi sau legaţi capătul liber al pansamentului. Exersaţi aceste tehnici pentru diferite părţi ale corpului. Deşi,
în general, pansamentul este uşor de aplicat, exista şi părţi ale corpului unde acest lucru poate fi mai dificil.
 → dacă presiunea directă nu opreşte hemoragia de la nivelul unei extremităţi, ridicaţi membrul
traumatizat, menţinând presiunea directă. Ridicarea membrului, împreună cu presiunea directă, vor opri în
mod normal o hemoragie severă.
 → dacă combinaţia de presiune directă şi ridicarea membrului afectat nu opreşte sângerarea, va trebui să
controlaţi indirect sângerarea: comprimarea unei artere mari pe un plan osos.
Comprimând o arteră pe un plan osos veţi obţine acelaşi efect ca atunci când călcaţi un furtun de apă.
Deşi sunt mai multe puncte de presiune, punctul de presiune al arterei brahiale şi punctul de presiune al
arterei femurale sunt cele mai importante.
Compresiunea correct executată pe vasul rănit trebuie să se aplice deasupra rănii în cazul unei hemoragii
arteriale şi sub plaga în cazul unei hemoragii venoase, ţinând cont de sensul circulaţiei.
Ex : la carotida, se ţine sub rana fiindcă sângele urca, la femur ( arterială ) deasupra rănii, căci sângele
coboară în membru.
Dacă este efectuată corect, această tehnică ( în combinaţie cu presiunea directă şi ridicarea membrului ) va
opri imediat orice hemoragie distal de punctul de aplicare.
 
Aplicarea garoului → ultima variantă la care apelăm. Garoul poate fi improvizat folosind curea, cravata,
fular, sfoară, etc. Se foloseşte doar în cazuri extreme şi în situaţia în care hemoragia nu se putea controla
prin alte metode ( amputaţie de membru ). Important este oprirea hemoragiei fără a comprima excesiv
ţesuturile. Garoul, odată cu oprirea sângerării, produce oprirea circulaţiei sângelui în porţiunea de membru
situată dedesubtul lui. Din această cauză menţinerea sa mai mult de 2 ore poate duce la complicaţii deosebit
de grave.
Totdeauna la montarea unui garou trebuie ataşat un bilet, care însoţeşte bolnavul, şi pe care se notează
obligatoriu următoarele date: nume, prenume, ora exactă a aplicării garoului. Din 15 – 15 minute se slăbeşte
puţin garoul pentru a permite irigarea segmentului de membru subiacent.
Locul aplicării garoului diferă după tipul hemoragiei: venoasa, sângele curgând de la periferie spre
inima, acesta se plasează distal, sub nivelul plăgii ( dacă sângerarea continua, înseamnă că a fost afectată
o arteră);arterială, garoul se plasează proximal ( deasupra plăgii ), sângele curgând de la inima spre
periferie.
Garoul se aplică acolo unde vasul este mai la suprafaţă şi trece peste un
plan osos:
§ la rădăcina braţelor  ( patru degete sub subţioara – axila );
§ la rădăcina coapsei  ( la nivelul stinghiei, pe interior, în dreptul testiculelor ).
În aceste două locuri sângerarea se opreşte, indiferent la ce nivel al membrului e plagă şi indiferent de
tipul hemoragiei ( arterială sau venoasa ). Ridicarea garoului se face doar în condiţii de spital şi de personal
competent.

B. Materiale
a. Compresa → bucată de material care este aplicată direct pe plagă pentru a opri hemoragia şi a împiedica
comtaminarea ulterioară a plăgii. Odată plasat, se aplică asupra sa presiune directă pentru a controla
hemoragia
b. Pansamentul → folosit pentru a menţine pe loc compresa. În prespital sunt utilizate două tipuri de
pansament: rola şi pansamentul triunghiular. Rola este uşor de aplicat în jurul oricărei părţi a corpului.
Pansamentul triunghiular are, de obicei latura de 40 cm. Poate fi folosit ca atare, sau poate fi împăturat. Rola
este mai uşor de fixat, dar pansamentul triunghiular este utilizat cazul plăgi scalpului, toracelui, sau spatelui.
Hemostaza definitiva se obţine prin obliterarea permanentă şi definitivă a vasului care sângerează. Cel mai
folosit procedeu fiind prin ligatura cu fire.

C. Efectuarea pansamentelor
Se aplică diferenţiat după regiunea anatomică:
La cap, pansamentele se realizează cu ajutorul feselor, tipică pentru acest segment fiind capelina care
începe cu 2 ture circulare trecute pe frunte, deasupra sprâncenelor, pavilioanelor urechii după care se trece
succesiv înainte şi înapoi ( spre rădăcina nasului şi spre ceafa ), de mai multe ori, până când acoperă tot
capul. Capetele feselor se fixează apoi cu câteva ture circulare.
Dacă pacientul are un traumatism la nivelul capului, coloana şi măduva spinării ar putea fi de asemenea
afectate. Mişcaţi capul cât mai puţin posibil şi stabilizaţi gâtul. În cazurile cu traumatism cranian, evaluaţi
întotdeauna starea de conştientă a pacientului. Monitorizaţi cu atenţie căile aeriene şi respiraţia pacientului şi
protejaţi coloana vertebrală.                                      
Pentru nas, barbie, ochi şi urechi se realizează aşa numitul pansament în praştie, cu ajutorul unei fâşii de
tifon de 30 – 50 cm, despicata la capete, cu o parte centrală nedespicată, care se aplică la nivelul plăgii,
legând capetele tăiate încrucişate La nas hemoragia poarta numele de epistaxis pot aparea datorita unui
traumatism sau a unei tensiuni sangvine ridicate. Când se suspecteaza o laceratie oculara, acoperiti intreg
ochiul cu un tamponament compresiv uscat. Pozitionati pacientul întins în poziție orizontala si transportati-l
la cea mai apropiata unitate medicala. Ocazional, poate exista si un obiect penetrant in ochi. Pozitionati
imediat pacientul pe spate si acoperiti ochiul traumatizat cu o compresa si un pahar de hârtie incât obiectul
penetrant sa nu se miste. Bandajati ambii ochi. Acest lucru este important, deoarece ochii se misca
impreuna, si daca pacientul incearca sa se uite la ceva cu ochiul sanatos, ochiul traumatizat se va misca
si el putând agrava leziunea. Transportati pacientul la spital.
La nivelul toracelui şi abdomenului se face în funcţie de tipul plăgii şi localizare. În cazul
plăgilor penetrante  aflat la nivelul toracelui ( pneumotorax ) folosim comprese de dimensiuni mai
mari decât plaga şi-l vom fixa cu benzi de leucoplast pe trei laturi. A patra latura se lasa liber, nefixata,
permiţând pansamentului să funcţioneze ca o supapă. În timpul inspirului, când toracele se destinde,
pansamentul se v-a lipi de torace nepermiţând intrarea aerului. În timpul expirului, când toracele revine,
pansamentul se depărtează de peretele toracelui, permiţând ieşirea aerului şi la acest nivel. Se
numeşte pansament ocluziv în trei laturi. Dacă un plămân este perforat, aerul din el iese, iar plămânul se
colabează ( nu mai poate funcţiona la capacitatea lui normală ). Pacientul poate tuşi sânge roşu aprins.
Pentru a menţine presiunea aerului la nivelul plămânului, primul dumneavoastră gest este să acoperiţi
orice plaga deschisă a toracelui cu un material impermeabil pentru aer, închizând-o ermetic. Folosiţi pentru
această ambalaj plastic de la produsele medicale pe care le aveţi la îndemână, folie de aluminiu, folie de
plastic. Orice material ce va etanşeiza plaga este sufficient şi eficient.
Plămânii şi partea internă a cutiei toracice sunt căptuşite de un strat  subţire, numit pleura, care  prezintă
două părţi:
–  Pleura viscerală: un strat subţire de ţesut care acoperă suprafaţa ambilor plămâni;
–  Pleura parietală: un strat subţire de ţesut care căptuşeşte partea interioară a cutiei toracice, partea
superioară a diafragmei şi pericardul;
Dacă plămânii se dilata în mod normal, aceste foite parietale sunt lipite, unite de un film de lichid cu rol de
lubrifiere. Datorită acestui fapt, plămânii sunt foarte apropiaţi de peretele toracic, dar cu toate acestea se
mişca fără frecare în timpul mişcărilor respiratorii. Foitele parietale sunt atât de subţiri, încât în mod normal
nu sunt vizibile la radiografia toracică.
Pneumohemotorax → sânge şi aer. În caz de hemopneumotorax, se va monta un tub de dren în partea
superioară a hemitoracelui, pentru evacuarea aerului, iar celălalt în partea inferioară a hemitoracelui
respectiv, pentru drenarea sângelui.
Dacă avem o plagă abdominală vom folosi pansament pe care de această dată îl vom fixa pe toate cele patru
laturi. Dacă plaga este complicată cu evisceraţie ( ieşirea organelor abdominale în exterior ) vom folosi
un pansament umed, pentru a evita necrozarea intestinelor. Poziţionaţi pacientul în decubit dorsal (culcat pe
spate) cu genunchii îndoiţi, pentru a relaxa musculatura abdominală.
La membre pansamentele se realizează cu ajutorul feselor circulare, în spirală. Se începe din partea
subţire spre cea groasă.
Dacă plaga este produsă de un corp contondent, care se afla încă în plaga, se lasa acolo, va fi imobilizat în
poziţia găsită şi se transporta de urgenţă la spital.
Dacă obiectul înfipt este mic şi nu iese mult din rana :
– se acoperă rana şi obiectul cu o compresă;
– se face un bandaj inelar ce înconjoară rana şi obiectul;
– se înfăşoară cu o fasă fără a presa.
 În cazul unui segment amputate parţial :
–  se menţine partea amputată parţial cât mai aproape de poziţia anatomică;
– se acoperă zona cu pansamente şi se sprijină segmentul.
Plăgile la organele genitale
Organele genitale au o vascularizaţie importantă, atât la sexul feminin cât şi lacel masculin.
Traumatismele genitale sunt frecvent asociate cu hemoragie severă. Aplicaţi presiune directă la nivelul
plăgii genitale, cu o compresă uscată, sterilă. Presiunea directă opreşte de obicei hemoragia.
Plăgile extremităţilor
Pentru toate plăgile deschise ale extremităţilor, aplicaţi o compresă sterilă uscată pe leziune şi un bandaj
compresiv deasupra. Ridicarea membrului traumatizat determina scădehemoragiei şi a tumefacţiei.