Efectele curentului electric

Efectul chimic

Tensiunea de contact metal-electrolit a fost evidentiata de Volta utilizand doua lamele din metale diferite (una din cupru, iar cea de a doua din zinc), separate printr-o bucata de panza imbibata cu apa sarata. Ulterior, el a refacut experimentul utilizand bare de zinc si argint, cufundate in cupe ce contineau o solutie sarata. Puteti realiza un experiment echivalent folosind doua lamele din metale diferite (cupru, zinc) pe care le veti cufunda intr-o solutie de acida. Legand una dintre lamele la sfera unui electroscop, veti constata prezenta unei diferente de potential. Reactiile chimice care se produc in solutia acidului folosit (desfacerea atomilor de Zn si Cu, ce apar in solutie, in ioni si electroni) determina aparitia unui strat de sarcina pozitiva in jurul fiecarei lamele, acestea incarcindu-se negativ. Diferenta de potential dintre stratul de ioni Cu++ si lamela de Cu este mai mica decat cea dintre stratul de ioni Zn ++ si lamela de Zn, astfel incat lamela de Cu va avea un potential mai pozitiv decat cea de Zn. Efectul chimic al curentului electric are doua aplicatii importante: acumulatoarele, posibilitatea incarcarii acestora, cea de a doua aplicatie constand in obtinerea de substanta, prin depunere sau degajare, la electrozii unui electrolizor.

Conductia electrica in lichide Cunoasteti faptul ca valoarea fortei de atractie dintre sarcini electrice de semn opus scade o data cu cresterea permitivitatii mediului in care se manifesta interactiunea. Acest lucru favorizeaza desfacerea moleculelor unui solvat in ioni. Simultan cu disocierea electrolitica se produc si recombinari ale ionilor, acest proces fiind incetinit datorita prezentei moleculelor solventului. Ionii obtinuti ca urmare a disocierii electrolitice vor constitui purtatorii de sarcina electrica a caror miscare poate fi dirijata de un camp electric. Solutiile electrolitice reprezinta conductori a caror, conductivitate creste o data cu cresterea temperaturii si a concentratiei substantei aflate in solutie. O evidentiere a efectului chimic al curentului electric poate fi realizata prezentand cel mai cunoscut acumulator, realizat din lamele de Pb, introduse intr-o solutie de acid sulfuric. In urma disocierii electrolitului din acumulator, se obtin ioni H+ si SO42-. Atunci cand acest acumulator este legat la un generator, pentru a fi incarcat. Ionii H+ sunt dirijati de camp spre catod (electrodul negativ al acumulatorului, legat la borna negativa a generatorului), ceea ce va determina degajarea de H2. In urma neutralizarii anionului, pe anod (cea de a doua lamela de plumb, legata la borna + a generatorului) se va obtine un strat de PbO2, iar concentratia acidului sulfuric va creste. Astfel, trecerea curentului electric favorizeaza o reactie chimica in urma careia cei doi electrozi nu vor mai fi identici, unul fiind acoperit cu un strat de PbO2. Este important de cunoscut: scurcircuitarea bornelor acumulatorului, printr-o manevrarea incorecta, va duce la descarcarea rapida a acestuia (curentul de scurtcircuit avand valori foarte mari) .

Substantele care in solutie permit stabilirea curentului electric se numesc electroliti (acizii, bazele, unele saruri, in solutii sau topituri, reprezinta exemple de electroliti). Procesul de desfacere a electrolitilor in ioni se numeste disociere electrolitica. Substanta aflata in solutie se numeste solvat, iar lichidul in care este dizolvata se numestesolvent. Ionii pozitivi ai solvatului (substanta dizolvata) se numesc cationi, iar cei negativi se numesc anioni

Electroliza reprezinta o alta aplicatie importanta a efectului chimic al curentului electric. Aceste procese, cunoscute sub numele de electroliza, se produc in urma aplicarii unei diferente de potential electric intre doi electrozi cufundati intr-un electrolit. Un astfel de dispozitiv, construit pentru producerea electrolizei, se numeste electrolizor sau voltametru.

Produsii disocierii electrolitice, prin miscarea lor dirijata de camp, vor determina un curent ionic. La nivelul electrozilor se realizeaza o transformare a ionilor, printr-un schimb de electroni: anionii cedeaza anodului electroni (acest proces fiind numit oxidare), iar cationii primesc electroni (proces numit reducere). In general, in urma proceselor de oxidare, anionii se degaja sub forma de gaze sau, pentru solutiile acizilor, vor forma impreuna cu apa acidul respectiv. Cu exceptia hidrogenului, cationii se depun pe catod sub forma unui strat de substanta (in general la catod are loc o depunere de metal), justificand utilizarea proceselor de electroliza in domenii diferite.

Legile electrolizei, formulate de Faraday, au condus la cocluzia ca aceste procese pot fi explicate daca se adminte existenta unei sarcini electrice elementare pe care o poarta un ion monovalent (modulul valentei electrochimice a acestuia este 1). Folosind legile electrolizei a fost determinata valoarea sarcinii electrice elementare (e=1,6*10-19C).

Electroliza are astazi multiple aplicatii, dintre acestea amintim: obtinerea sau purificarea metalelor pe cale electrochimica (acest domeniu fiind numit electrometalurgie), depunerea unor straturi metalice pe suprafata unor corpuri, pentru a le proteja de coroziune, sau modelarea unor metale (galvanotehnica), obtinerea unor substante necesare in industria chimica, farmaceutica, etc. Procesele ce se produc in solutiile electrolitice in prezenta unui curent electric continuu poarta numele de electroliza. Aceste procese constau in: transportul dirijat de camp a produsilor disocierii electrolitice; neutralizarea (prin oxidare si reducere) a acestora; depunerea sau eliberarea produsilor rezultati din disocierea electrolitica.

Electrolizor (schita) si electrozi dupa un proces de electroliza