Cum au salvat gastele Capitoliu

In trecutul indepartat, in unele tari, animalele erau la loc de mare cinste . In Roma antica, cu 2000 de ani in urma, gastele se bucurau de mare respect si veneratie. Istoricul roman, Titus Vilius, a gasit o explicatie a acestui fapt intr-o veche legenda pe care o reda in lucrarea sa despre Roma. Povestea spune ca in anul 390 i.Hr., Roma a fost invadata de niste triburi galice conduse de Brenus. Legiunile romane fusesera infrante dupa o mare batalie in preajma raului Alia. Galii au invadat cetatea si au inceput sa jefuiasca locuintele romanilor. Acestia se refugiasera inspaimantati pe colina Capitoliului, singurul punct fortificat ramas necucerit. Aici se afla templul lui Jupiter, zeul suprem, si al zeitei Iunona. Romanii s-au luptat cu indarjire pentru a apara aceste ziduri, insa Brenus s-a gandit atunci sa schimbe tactica si sa atace prin surprindere noaptea, cand toata lumea dormea. Galii au asteptat o noapte fara luna si au trecut la escaladarea colinei. S-au catarat pana in varf si se pregateau de atac, insa linistea noptii a fost tulburata de tipete ascutite. Zgomotul i-a trezit pe romani care i-au pus pe gali pe fuga. Ce se intamplase? Un stol de gaste ii simtisera pe straini si dadusera alarma. Romanii au vazut in comportamentul gastelor un semn divin si, din acel moment, pasarilor li s-a acordat o atentie aparte. Gastele erau ingrijite si hranite cu cea mai mare atentie si, in fiecare an, cele mai frumoase exemplare erau plimbate prin cetate intr-o ceremonie fastuoasa. Insa romanii nu au uitat faptul ca in acea noapte cainii nu au stat de paza, asa ca omagierea gastelor era insotita de pedepsirea cainilor. Cel mai puternic exemplar era sacrificat. Obiceiul omagierii gastelor s-a pastrat doar pana in secolul I d.Hr., cand a fost uitat. Astazi nimeni nu mai considera gastele curajoase sau intelepte . A spune despre cineva ca este ca o gasculita inseamna a-l numi prostut.