Romanul de dragoste vergilian

Intreaga carte este dominata de figura frumoasei regine

Didona,stapana bogatei cetati Carthagina,si de iubirea ce se
naste intre aceasta si eroul civilizator.
Cartea a IV-a debuteaza cu prezentarea conflictului interior dintre
noua pasione ce o mistuie,respectful fata de sotul ucis de propriul
ei frate,Pygmalion si datoria civica fata de zeii cetatii.
Zbuciumul dintre patima si remuscare se consuma intr-un cadru
nocturn in care regina nu-si poate gasi linistea.In culmea
disperarii,regina se adreseaza Anei,confidenta si sora ei,incercand
sa-si justifice sentimentele.Didona realizeaza astfel un desavarsit
portret al celui de care se indragostise.Aeneas nu este intampinat
ca un simplu oaspete,ci ca pe unul distins,deosebit intre toti
barbatii cunoscuti.Exclamatiile din versul al III-lea evidentiaza
frumusetea nobila si calitatile razboinice ale eroului,ce o
determina pe regina s ail inscribe in randul zeilor,de fapt sa-I
identifice originea divina,cea de fiu al zeitei venus.
Spaima Didonei nu este determinate de iubirea pentru acest
demn erou,ci de incalcarea juramantului de fidelitate fata de sotul
mort..Faptul ca Dido cedeaza ispitei o descalifica din statutul de
conducatoare a cetatii.Antitezza dintre aceste doua
personaje,victim ale propriului destin,este evidentiata de
conflictul interior si slabiciunea reginei.Destinul implacabil
continua sa apara in fiecare pasaj al eposului vergilian, amintind
in permanenta ca orice incercare de a I se impotrivi este in van si
poate duce chiar la autodistrugere(suicidal Didonei).
Dupa ospatul inchinat lui Aeneas,in care acesta este rugat sa
depene firul povestirii,urmeaza o lunga noapte in care Didona
este macinata de sentimental vinovatiei fata de sotul mort
datorita iubirii ce I se-nfiripa in suflet pentru oaspetele incercat de
destin.Impresionata de vorbele pline de patos ale viteazului
Aeneas si de frumusetea-I nobila,frumoasa Dido doreste la randu-I
ca si eroul sa cada in mrejele ei,sperand sa-I accepte iubirea sis a-
I ramana alaturi la carmauirea bogatei cetati
cartagineze.Organizeaza in acest sens o mare vanatoare,ocazie
cu care regina isi etaleaza frumusetea si comorile pe care le luase
din Tyr si pentru care fratele ei Pygmalion ii ucisese sotul.
Naratiunea continua cu refugiul celor doi conducatori,Dido si
Troianus in grota sacra,aleasa de Iunona pentru a oficianunta in
complicitate cu mama eroului,Venus,aambele dorindu-si sa
opreasca calatoria eroului,dar din motive diferite:Iunona proteja
cetatea ei Carthagina iar Venus se temea ca si-ar putea pierde fiul
in raboaiele cumplite pe care urma sa le poarte in italia,conform
prezicerii lui Jupiter.intreaga natura participa la
nunta:cerul,pamantul,muntii.Elementul naturii formeaza alaiul
nuntasilor iar vuietul tunetelor,zgomotul picaturilor de ploaie si al
grindinei constituie tabloul auditiv.
Dorinta reginei se implineste, dar casatoria ei este prezentata ca
inceputul unui sfarsit tragic al reginei.Nefericita regina,spera ca
prin oficializarea casatoriei sa-I poata fi iertata vina.in
esenta,aceasta pasiune a fost cauza sfarsitului ei
tragic:suicidal,care atesta inca o data prezenta inevitabilului
destin ce trebuia sa se implineasca.Aeneas trebuia sa o
paraseasca pentru a-si duce la capat misiunea sacra.
In ciuda iubirii ce se infiripa intre eroul Aeneas si regina
Dido,destinul troienilor trebuia sa-si urmeze cursul.Aeneas
supravietuieste incendiului din Troia.Iubirea pentru frumoasa
regina a cetatii cartagineze pare sa fi fost doar o piedica in calea
realizarii acestui destin dar si o incercare menita sa-l
desavarseasca moral pe viitorul intemeietor al cetatii.
Chiar daca insi pierde temporar simtul ratiunii,Aeneas se
dovedeste a fi demn de misiunea sa.Acesta reprezinta in esenta
deznodamantul epopeii.Poetul elogiaza indirect eroul troian si
poporul pe care urma sa-l intemeieze.Tonul vibrant al elogiului
adus poporului roman reiese din cultul detaliului cu care opereaza
Vergilius asemeni alexandrinilor.