„PISICA NEAGRĂ”

- EDGAR ALLAN POE

Elevi: Borcan Alexandru, Bucher Georgiana, Chirițescu Cătălina, Cocoloi Robert
Despre autor.
◦ Edgar Allan Poe s-a născut în anul 1809 la Boston, într-o familie de actori. În 1811, după
moartea timpurie a mamei sale, a fost în grija nașului său. Între 1815-1820 a trăit în Scoția,
unde a primit o educație bazată în principal pe limbile clasice. Întors în America, Poe studiază
numai un an la Universitatea din Virginia, fiind obligat să se retragă de către nașul său, John
Allan, înfuriat de pasiunea excesivă a tânărului pentru jocurile de noroc.
◦ În 1827 a debutat în literatură, publicând un mic volum de versuri romantice, Tamerlan și alte
poeme, urmat în 1829 de Al Aaraaf, Tamerlan și alte poeme minore. Pentru o vreme, din
cauza sărăciei s-a înrolat în armată, asta numai până în momentul în care John Allen, i-a
obținut un loc la prestigioasa academie militară de la West Point. Poe însă s-a lăsat
exmatriculat, lipsind intenționat atât de la ore, cât și de la exercițiile militare
◦ După un drum la New York, unde a mai publicat un volum de poeme, influențate de
romanticii englezi Samuel Taylor Coleridge și Percy Bysshe Shelley, iar după ce s-a întors la
Baltimore, a început să scrie povestiri. Urmează o perioadă de prosperitate: scrie proză
scurtă, iar din 1835, e angajat ca redactor la o revistă literară din Richmond. În același an se
căsătorește cu verișoara sa, Virginia Clemm.
◦ Fără a fi alcoolicul notoriu și incorigibil descris de mulți dintre contemporani, Poe exagerează
adesea cu băutura (se pare că o anumită timiditate congenitală îl făcea incapabil să
vorbească în public fără un stimulent) ceea ce l-a costat câteva slujbe, prima fiind chiar cea
de la revista din Richmond. În 1838, publică singurul său roman, Aventurile lui Arthur
Gordon Pym- în care povestește straniile aventuri maritime ale protagonistului.
◦ În anii ce au urmat, Poe a fost redactor la diverse reviste literare din Philadelphia și New
York, publicând tot mai mult. Câteva din celebrele sale povestiri sunt: William Wilson,
Prăbușirea Casei Usher și Farsa cu balonul. În 1839 îi apare cel mai cunoscut dintre volume,
Povestiri grotești și extraordinare. De asemenea, Publică o serie de povestiri polițiste
(considerate de critici printre primele exemple ale geniului): Cărăbușul de aur, Crimele
din Rue Morgue, Scrisoarea furată și Misterul Mariei Roget. În 1845 apare cel mai cunoscut
poem al acestuia, Corbul.
◦ Ultimii săi ani de viață au fost marcați de o serie de excese alcoolice, cel din data de 7
octombrie 1849 fiind fatal. A fost înmormântat în cimitirul prestiberian din Baltimore, unde
din 1949 un necunoscut marchează aniversarea nașterii scriitorului lăsându-i pe mormânt trei
trandafiri roșii și o sticlă de coniac franțuzesc.
 PISICA NEAGRĂ.
◦ Pisica neagră, se concentrează pe explorarea meticuloasă a unui singur personaj ori,
mai bine spus, a unei singure minți. Frecvent scrise la persoana întâi, asemena povestiri
oferă o perspectivă narativă extrem de limitată, pe care am putea-o numi
claustrofobă. Cititorul are acces la un singur intelect, o singură voce, care narează cu o
meticulozitate clinică o poveste presărată cu elemente grotești și violente. Rezultatul
acestei perspective înguste este o narațiune profund ambiguă în care personajele
combină paradoxal introspecția minuțioasă și solipsismul cu incapacitatea de a
distinge între realitate și halucinație. Multe dintre povestiri implică și o notă de
perversitate, înțeleasă de Poe ca o înclinație maldivă de a comite un act profund
reprobabil (de exemplu, o crimă), conștientizând perfect în același timp natura sa
imorală. Perversitatea devine astfel o combinație paradoxală între rațional și
irațional: o acțiune inexplicabilă și în același timp logică.
◦ Naratorul din Pisica neagră este un personaj profund necreditabil. Niciodată numit,
el începe confesiunea povestind despre copilăria sa fericită și pasiunea pentru animale
ca și despre căsnicia sa plină de dragoste. Foarte repede însă, această existență idilică
este sfâșiată de un demon ce poartă numele Beție, iar dragostea protagonistului ...mă urmărea întruna prin casă.
pentru soție și animalele sale de casă se transformă într-o ură violentă. Cea mai
oropsită este însă o pisică neagră, pe nume Pluto...
Simboluri.
◦ Pisica neagră poate simboliza întunericul,
răul, demonii, hoția și șiretenia, lenea,
ipocrizia, distanțarea afectivă, dar și
independența, libertatea, dorința, intuiția și
subconștientul.
◦ Simbolismul pisicii este foarte eterogen,
oscilând între tendințele benefice și malefice;
lucrul acesta se poate explica pur și simplu prin
atitudinea ei, deopotrivă blândă și ascunsă.
Pisica este uneori considerată o slugă a iadului.
◦ Focul semnifică purificare.
◦ „Era o pisică destul de mare, frumoasă, în
întregime neagră și de-o inteligență izbitoare.
Soția mea, o fire deosebit de superstițioasă,
când venea vorba de inteligența pisicii amintea
de vechi eresuri populare potrivit cărora pisicile
negre ar fi niște vrăjitoare. Nu cred că vorbea
întotdeauna cu seriozitate și pomenesc asta doar
pentru că mi-am amintit chiar acum. Îi
dădusem numele Pluto, și-mi devenise tovarășul
favorit de joacă. Pisica nu lăsa pe nimeni altul
decât pe mine să-i aducă de mâncare și mă
urmărea întruna prin casă. Abia izbuteam s-o
opresc să nu se ia după mine și pe stradă. „
LATURA ROMANTICĂ
◦ Latura romantică este reprezentată de pasiunea pentru gotic și grotesc, de primatul
imaginației ca și de preferința pentru elementele fantastice și supranaturale. Numeroase
elemente de grotesc și horror compum portretul unui artist pasionat de „stări excepționale”.
◦ Naratorul operei dă dovadă de o gândire monstruoasă, tocmai pentru că hiperdezvoltarea
îi anulează capacitatea pentru emoție sau empatie.
◦ Pisica neagră se încadrează în romantism prin diverse aspecte precum crimele comise de
către narator, acesta conștientizând perfect în același timp natura sa imorală.
◦ Demonul ce poartă numele Beție apare ca o ispită ce îl determina pe narator să facă mai
mult rău și să ducă totul la extrem „Din zi în zi eram mai ursuz, mai nestăpânit și, mai cu
seamă, nepăsător la cei din juru-mi” ; „Iar boala tot creștea în mine - și ce îngrozitoare
boală e Alcoolul!”.
„În fața acestui strigoi [...] uimirea și spaima m-au făcut
să-mi pierd răsuflarea.”