PRIZONIERUL DIN CAUCAZ POVESTE DEDICATIE lui N,N. Raevschi Al muzei libere dar, azi, Zaimbind primeste-l, drag amic! Din lira-mi surghiunitd cantarea ti-o dedic Si inspiratul meu rigaz. Cand firé vind ma sfarseam — si far'de consolare, De pretutindeni auzind doar soapte mult clevetitoare, Pe cind pumnalul trédétor Si-apdsdtorul vis de dor Ma sfasiau sé ma rdpund, Eu linistea atuncea in preajma ta aflam; Simfeam odihna’n suflet, cu tine impreunda: Se potolea deasupra-mi chiar viforu’n furtund, Lar lingé {armul pasnic eu zeii ii sléveam. La ceas de iristd’nsingurare, Ingindurata mea cintare Mi-a amintit de Caucaz Ce, cu’nnoratul Bestu, sihastru maiestos, Domnind cu-a tu L i cinci piscuri pe satele de fos, Imi fuse mie-un nou Parnas. suri, Oare-am si-i uit eu piscul de cremene gi steiWh _ Izvoarele-i vuinde gi vestedele-i plaiuri,| “ori sterps, de dogoare finuturi wri, unde-atunei ; \ Ne'mpartiseam impresii sh avintul fe pe cand umblan prin munte razboinica fartunatic, =a] lar geniul inspirafici, sdlbatic — aad Sdlasluia'n tacerile adéine, : Poate-ai sd afli-aicea amintir; Din sile dragi ce'n suflet ne Sau certuri vii, aprinse’m, Sau visuri cunoscute, tree Si-al duhului meu tainic Nam mers in viatd-aldturi: abia'nflorigi cuminte | In tind — cand, urmandu-fi eroicul parinte Tu, fiul lui ales, pe cémp de batilie E Sub noral de vrdjmase sdgefi, zbori cu mindric, Induiogatd, fara in brate te-a cuprins Ca jertja cea mai dragd, ca pe-a nédejlii floare, Eu, iute-aflai durerea, prigoana m’a atins Jertfit de clevetire si rézbundri ignare; Ci'n visul libertatii, eu inima'n rabdare Cdlindu-mi, vremi mai bune in tihné asteptam Tar cénd de fericirea amicilor ajlam, Simfeam gi eu atuncea o dulce alinare. au riémas potriviri, ule piitimiri glas. PARTEA INTAIA Pe praguri, prin aul* intingi, Cerchezii’n voie trindavese. Caucazienii neinvingi De crunte lupte-si amintese, Si de frumogii lor ciiluti, De aspre desfitari, cumplite; Jsi amintese din ani treculi : De niiviliri nestivilile, Despre uzdenii® preficu\l De sitbii iufi, lovind sctoase, De-a lor siigeti fintite bine, De. sate arse gi'n ruine, De nogre roabe mingiioase. 2H~ Li-i vorba Jind, curga&toare; Prin noapte luna lin pluteste Gand picd’n fafa lor, cilare, Un nou cerchez ce’n lat zmucegte Pe-un tandr prizonier ticut, »Un rus!“ — le strigi rapitorul. Si, cum aude, tot poporul Se si repede indarjit; La chip desfigural, si mut Ca un cadavru, neclintit Sta prizonierul impictrit. Dusmanu'n fafa nu-si zireste, N'aude-a lui amenintare; Deasupri-i moartea se roteste Suflandu-i recea ei duhoare. $i mult& vreme prizonicrul Z&cu in greaua-i apisare. La pranz doar, cfind deasupra cerul Lucea cu vesela-i dogoare, In piept al viefii duh fi bate; Nedeslusit, un geamit scoate, Sub raza soarelui cea calda, Nefericitu’ncet tresalti. Roteste’n juru-i ochiul stins: Doar munti vazu, de neatins, Co peste el suiau grimadi Perefi inalti ca de cotati, Cuib semintiei haiducesti Si scut cerchezei liberta&ti. Ca din cogmar cand te trezesti, Inspiimantat si-a amintit Sirmanul tanar c¥-i robit Si, deodata, la picioare Cum: zéinganeau, gi-a auzit Incinse gleznele cu fiare... ‘st sunet totul, tot i-a spus. Si-a zis: Adio ‘libertate!* E sclav. Acum sta’ntins pe spate Pe dupit saclet, si s’atine In juru-i, gardul de caline. 212 nani