Protozoarele (de la grecescul

protos= primul, zoon= animal) sunt

organisme microscopice, cele mai
simple ca structură, fiind unicelulare.
Sunt primele forme animale apărute pe
Pământ.
Celula, care alcătuieşte corpul, este
capabilă să îndeplinească toate
funcţiile vitale.
 Lumea protozoarelor este variată.
•Euglena verde, care se poate observa în picătura de apă luată dintr-o
baltă, are o formă alungită de 0,1-0,2 mm. În citoplasma celulei se găseşte
clorofilă. La capătul anterior are un firişor numit flagel, de unde şi numele
de Flagelate. Prin mişcările flagelului, înoată uşor în apă.
 Deşi corpul este format dintr-o singură celulă, aceasta îndeplineşte toate
funcţiile corpului: mişcare, sensibilitate, hrănire, înmulţire.
La baza flagelului, euglena are o pată roşie, sensibilă la lumină. Pe toată
suprafaţa corpului, simte căldura, frigul, umiditatea şi uscăciunea.
Având clorofilă, euglena se hrăneşte la lumină prin fotosinteză, ca şi
plantele. La întuneric, se hrăneşte cu substanţe organice din apă, care, o
dată cu apa, pătrund prin membrană în citoplasma celulei.
 Datorită celor două moduri de hrănire: autotrofă şi heterotrofă,
euglena verde reprezintă o formă actuală de legătură între plante şi
animale, o dovadă a unităţii lumii vii.
Prin respiraţie, oxigenul dizolvat în apă trece prin membrană, în
citoplasma celulei, iar dioxidul de carbon, din citoplasmă în apă.
Printr-o vacuolă pulsatilă, o pungă aflată la baza flagelului, în care se
adună produşii de excreţie, se realizează excreţia. Vacuola se contractă şi
se dilată, eliminând substanţele nefolositoare
 Când condiţiile de mediu sunt prielnice, euglena se înmulţeşte prin
diviziune longitudinală.
Când aceste condiţii devin neprielnice (uscăciune, temperatură
scăzută), ea se închistează.
Euglena se strânge ghem şi se înveleşte într-o membrană groasă,
rezistentă, formând un chist. Când chistul are condiţii favorabile, euglena îşi
reia viaţa normală.
 Amiba este protozoar unicelular, cu membrana celulei foarte subţire. Ea
îşi poate modifica forma corpului prin emiterea unor prelungiri numite
pseudopode sau picioruşe false.
Pseudopodele (de la grecescul pseudos= fals, podos= picior) au rol în
deplasare şi în prinderea hranei. Când bacteriile, algele şi substanţele
organice, vin în contact cu amiba, ea înconjură hrana cu pseudopodele şi
cu o picătură de apă, formând o vacuolă digestivă.
 Hrana este digerată de sucurile din citoplasma celulei, iar resturile sunt
eliminate în afara corpului.
Celelalte funcţii sunt asemănătoare cu cele ale euglenei.
 •Parameciul este un protozoar acvatic, mai evoluat. Celula are formă
alungită, de 0,25 mm lungime, iar membrana prezintă cili vibratili (de unde
şi denumirea de Ciliate), care servesc la deplasarea în apă. Celula are
două nuclee.
 Celula are o adâncitură în formă de pâlnie, căreia îi lipseşte membrana;
deci, citoplasma vine în contact direct cu apa. Cilii vibratili de pe marginea
pâlniei, fiind mai deşi, produc înaintarea hranei spre citoplasma celulei,
formând o vacuolă digestivă.
Celelalte funcţii sunt asemănătoare cu cele de la euglenă.
 Euglena verde, amiba şi parameciul sunt animale unicelulare numite
protozoare, cu mare importanţă practică şi teoretică.
Ele consumă bacteriile şi substanţele organice, curăţind apele. În
acelaşi timp, ele sunt sursă de hrană pentru animalele mici acvatice. Unele
protozoare influenţează procesul de formare a solului.
 Protozoarele fosile, ca foraminiferele şi radiolarii, au contribuit la
formarea rocilor sedimentare: cretă şi calcare.
 Plasmodiul malariei produce malaria sau frigurile de baltă. El trăieşte
parazit în globulele roşii din sângele omului.
În afara gazdelor, se prezintă sub formă de spori (de unde şi numele de
Sporozoare). El este transmis, de femela ţânţarului Anofel de la omul
bolnav de malarie la cel sănătos, prin înţepare.
Sfârşit