Transpirația plantelor

A realizat: Hîrzob Angela grupa 43B

 Transpirația reprezintă procesul prin care apa iese din
frunze sub formă de vapori. Cantitatea de apă eliminată
depinde de numărul de stomate și de gradul lor de
deschidere. Transpirația este influențată de factori de
mediu climatic externi cum sunt: temperatură, lumină,
umiditate, aer și vânt.
 Temperatură: La căldură plantele
transpiră mult. Dacă temperatura ambiantă
ajunge la un anumit grad, plantele ofilesc.
Lumină: Plantele transpiră mai mult ziua
decât noaptea. Cu cât procesul de fotosinteză
este mai intens, cu atât transpirația crește.
Umiditatea aerului: Cu cât aerul este mai
umed, transpirația scade; cu cât este mai
uscat, transpirația crește.
Vântul: El ia de la suprafață aerul umed și
îl înlocuiește cu aer uscat. Deci în prezența
vântului transpirația crește
 Transpirația are un rol important,
ajutând seva brută să ajungă mai repede din
rădăcină la frunze. Ea mai ajuta la împrospătarea
sevei brute.
Unde și de ce apare transpirația?
Transpirația este definită ca pierderea apei sub formă de vapori și este un proces care are loc în principal prin frunze, deși poate să
apară și, dar într-o măsură mult mai mică, prin mici „deschideri” (lenticele) din scoarță. a tulpinilor și ramurilor.

Apare datorită existenței unui gradient de presiune a vaporilor între suprafața frunzei și aer, astfel se deduce că apare datorită
creșterii presiunii interne a vaporilor de apă din frunze.

În acest fel, devine mai mare decât cea a vaporilor care înconjoară lama frunzei, ceea ce poate determina difuzarea acesteia din
zona mai concentrată în zona mai puțin concentrată.
 Procesul de transpirație:

Odată ce conceptul de stomat a fost clarificat, procesul de

transpirație are loc astfel:

1- Apa transportată în xilemul plantelor vasculare se difuzează

către țesuturile foliare, în special spre celulele mezofilei.

2- Apa menționată se poate evapora ca urmare a temperaturilor

ridicate și a iradierii solare; Vaporii de apă astfel generați rămân
în spațiile de aer caracteristice găsite în mezofilă (este
„concentrat”).

3- Acest vapor de apă se mișcă prin difuzie în aer atunci când

stomatele se deschid, fie ca răspuns la un anumit fitohormon (o
substanță care reglează creșterea plantelor), la o condiție de
mediu etc.

Deschiderea stomei implică un schimb de vapori de apă din plantă

în atmosferă, dar în același timp permite difuzia dioxidului de
carbon din aer în țesuturile frunzelor, proces care are loc în
principal datorită unui gradient de concentrație.
 Factori care afectează transpirația:
Există mai mulți factori care afectează transpirația, deși
importanța lor este relativă la tipul de plantă luat în
considerare.

Factori externi:
Din punct de vedere al mediului, transpirația depinde
considerabil de radiația și temperatura solară, precum și de
disponibilitatea apei în sol, de deficitul presiunii vaporilor de
aer, viteza vântului etc.
Pentru unele plante, concentrația externă de dioxid de
carbon (CO2) este, de asemenea, un element cheie pentru
reglarea transpirației (deschiderea stomatală). Unele texte
indică faptul că atunci când nivelurile interne de CO2 scad
considerabil, celulele de protecție permit deschiderea porilor
stomatali pentru a facilita intrarea gazului menționat.
 Factori interni:
În contextul anatomic, ratele
transpiratorii variază foarte mult
în funcție de caracteristicile
exterioare ale suprafeței frunzei
(precum și de suprafața frunzei).
La majoritatea plantelor
vasculare, frunzele sunt de obicei
acoperite cu „straturi de ceară”
care sunt cunoscute în mod
colectiv sub numele de cuticulă.
 Cuticula este o structură foarte hidrofobă (care respinge apa), deci
previne transpirația prin simpla evaporare din parenchimul frunzelor la
suprafață și astfel previne desecarea totală a celulelor țesutului frunzelor.

Prezența sau absența unei cuticule „eficiente” în reținerea vaporilor de

apă condiționează ratele transpiratorii unei plante vasculare. Mai mult,
capacitatea de absorbție a apei a rădăcinilor poate fi, de asemenea, un
factor de condiționare pentru transpirație.

Acidul abscisic (ABA) este un fitohormon legat de transpirație:

promovează închiderea stomatală prin inhibarea unora dintre enzimele
necesare pentru ca apa să pătrundă în celulele de pază ale stomatelor,
împiedicând deschiderea acestora.

De obicei, este o substanță produsă pentru a „comunica” plantei că

există deficiențe de apă din țesuturile rădăcinii.
Stomate:
Acest proces este posibil
datorită existenței unor
structuri care „întrerup”
continuitatea suprafeței
frunzelor (epidermă) și sunt
cunoscute sub numele de
stomate.

Stomele permit eliberarea

„controlată” a vaporilor de
apă din frunze, evitând
evaporarea prin difuzie
directă din țesuturile
epidermice, care are loc
pasiv și fără niciun fel de
control.
 O stomă este formată din două celule „de
pază”, care au forma unui „cârnați” sau a unui
„rinichi”, care formează o structură în formă de
por, a cărei închidere sau deschidere este
controlată de diferiți stimuli hormonali și de mediu:

- Se poate spune că, în condiții întunecate, cu

deficit intern de apă și la temperaturi extreme,
stomatele rămân închise, „încercând” să evite
pierderile mari de apă prin transpirație.
- Prezența luminii solare, disponibilitatea abundentă
de apă (externă și internă) și o temperatură
„optimă”, favorizează deschiderea stomatală și
creșterea ratei transpiratorii.

Când celulele guar se umplu cu apă, devin turgente,

provocând deschiderea porilor stomatali; Acesta
este opusul a ceea ce se întâmplă atunci când nu
există suficientă apă, care este atunci când
stomatele rămân închise.
Bibliografie:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Transpira
%C8%9Bie_(plante)
https://ro.warbletoncouncil.org/transpiracio
n-plantas-9045

https://www.revista-ferma.ro/articole/agro
nomie/cata-apa-pierde-solul-prin-transpiratia
-plantelor