Transpirația la plante

Respirația și transpirația plantelor. Ambele sunt la fel de importante, dar nu sunt la fel.
Respirația vegetală se bazează pe utilizarea de zaharuri și oxigen produse în fotosinteză În timp
ce fotosinteza are loc în timpul zilei, respirația are loc noaptea. În plus, este produs de toate
celulele vii ale plantei, dar schimbul de gaze are loc în principal în stomate, care sunt mai
abundente în frunze.
În ceea ce privește transpirația, este pierderea apei sub formă de abur efectuate de plantele
vasculare prin stomate. Acest proces este esențial pentru ca seva brută să se poată deplasa de la
sol (prin rădăcini) la frunză și să controleze temperatura plantei. Cu toate acestea, doar o mică
parte a apei care ajunge la frunze este utilizată pentru fotosinteză, deoarece funcția principală a
acesteia este de a elimina sub formă de aburi toată apa pe care plantele nu o folosesc.
De obicei, este destul de dificil să distingem evaporarea apei din sol de transpirația plantelor.
Prin urmare, Întregul fenomen se numește „evapotranspirație”. 

Rădăcinile păstrează doar mai puțin de 5%, această apă este esențială pentru structura și
funcționarea plantei în special pentru procesele biochimice și crearea turgorului, ceea ce
permite plantei să stea în picioare fără a fi nevoie de oase.

Evaporarea determină răcirea plantei. În timpul acestui proces, când apa se transformă într-o
stare gazoasă, se eliberează energie. Este un proces exoterm, deoarece folosește energie pentru a
sparge legăturile de hidrogen, responsabile de legarea moleculelor de apă. Astfel, acestea devin
gaz și împreună cu energia lor sunt eliberate în atmosferă, provocând răcirea plantei.

Transpirația plantelor depinde în principal de doi factori: Proprietățile apei și anatomia

internă a plantei. Când fluxul de apă prin xilem este mai mare, procesul de transpirație este
mai intens. Pe măsură ce se întâmplă acest lucru, presiunea xilemului scade. În consecință,
diferența dintre presiunea xilemului și presiunea atmosferică este mărită, favorizând astfel
transpirația plantelor.
Prin teoria tensiunii-coeziunii-transpiratorii se poate explica mișcarea apei în
plante. Aceasta se bazează pe mai multe proprietăți ale apei:

 Diferența de electronegativitate între hidrogen și oxigen.

 Unghiul de legătură alcătuit dintr-un total de două legături covalente și lungimea lor.
 Polaritatea moleculei, care este responsabil pentru generarea forțelor de adeziune și
coeziune și a presiunii aburului.
 Formarea legăturilor de hidrogen.