CURS 3

2.4. TRANSPIRATIA PLANTELOR LEMNOASE

Transpiratia este procesul prin care plantele elimina apa sub forma de vapori, in mediul
inconjurator. Procesul este diferit de evaporarea obisnuita intrucat are un ccaracter fiziologic
complex. Peste 80% din intreaga cantitate de apa absorbita este eliminata in mediul extern.

Efecte positive pentru plante: regleaza temperatura frunzelor, previne cresterea exagerata a
turgescentei celulare, constituie forta motrice a absorbtiei apei si a circulatiei ei.

Efecte negative: poate cauza ofilirea in cazul secetei prelungite, poate provoca un dezechilibru in
starea de turgescenta celulara.

2.4.1. Indicatorii procesului de transpiratie

- Intensitatea transpiratiei, reprezinta cantitatea de apa eliminata in unitatea de timp de catre unitatea
de suprafata sau greutate a frunzei (g/ora/dm3 , g/ora/g). Ex: fag=133, stejar=191, brad=71,
frasin=186(mg/g/h). Intensitate diurna si intensitate sezoniera.

- Economicitatea transpiratiei: viteza relativa de consumare a apei, sau cantitatea de apa consumata
intr-o ora. Puietii de pin si stejar pierd ¾ din cantitatea totala de apa in 24 de ore, iar cei de fag si
molid pierd de doua ori mai mult.

- Coeficientul de transpiratie: reprezinta cantitatea de apa eliminata prin transpiratie pentru

acumularea unui gram de substanta uscata.

- Productivitatea transpiratiei: cantitatea de substanta uscata, acumulata in timpul eliminarii unui kg

de apa prin transpiratie.

- Transpiratia relativa: raportul dintre transpiratie si evaporarea apei de pe o suprafata de aceeasi

marime.

2.4.2. Transpiratia cuticulala si stomatica

La plantele lemnoase organul principal al transpiratiei este frunza, care elimina apa sub forma de
vapori atat prin cuticula cat si prin stomate.

Transpiratia cuticulara, depinde de grosimea cuticulei si de gradul ei de umectare. La frunzele

tinere cu cuticula subtire, transpiratia cuticulara poate ajunge la 30-50%, iar la frunzele batrane la 3-
5%. Plantele de umbra prezinta o transpiratie cuticulara mai intensa decat cele de lumina. Plantele
xerofite au o transpiratie cuticulara neglijabila.

Transpiratia stomatica, se realizeaza prin ostiolele stomatale. Intr-o prima faza are loc eliminarea
apei din membranele celulelor mezofilului in spatiile interne iar in cea de-a doua faza din spatiile
interne in exterior. Are loc cand tensiunea vaporilor de apa din atmosfera este mai mica decat cea
din aerul intercelular.

Miscarile stomatice, ostiolele stomatale se pot deschide si inchide, marind sau micsorand difuziunea
vaporilor de apa in atmosfera. Gradul de deschidere a ostiolelor este dependent de starea de
turgescenta a celulelor stomatice. In lipsa de apa, turgescenta scade iar ostiolele se inchid. Miscarile
celulelor stomatale se numesc miscari active.

Deschiderea stomatelor are loc dimineata sub influenta luminii, spre mijlocul zilei se inchid
deoarece isi pierd trgescenta (prin transpiratie).

2.4.3. Factorii care influenteaza procesul de transpiratie

Factori interni: marimea suprafetei frunzei, grosimea cuticulei, marimea, pozitia si gradul de
deschidere al stomatelor, starea protoplasmei celulelor, ph ei, etc.

Factori externi: lumina, umiditatea relativa a aerului, temperatura aerului, curentii de aer,
presiunea atmosferica, umiditatea solului.

Cand in sol exista apa suficienta, transpiratia plantelor lemnoase este corelata cu factorii climatici
(temperatura). In stepa si silvostepa, aceasta este corelata in primul rand cu rezerva de apa din sol.

2.5. GUTATIA

Este procesul prin care plantele elimina excesul de apa din corpul lor sub forma de picaturi la
nivelul frunzelor. Are loc cand atmosfera este suprasaturata iar in planta exista mai multa apa,
datorita unei transpiratii scazute.

Gutatia pune in evidenta existent presiunii radicelare active in absorbtia apei. Are rolul de a reduce
presiunea hidrostatica din vasele lemnoase.

Este mai frecventa la plantele ierboase. La arbori apare mai des la: salcii, anin negru, plop, ulm.

2.6. BILANTUL DE APA AL ARBORILOR

Bilantul de apa este raportul dintre aprovizionarea cu apa si transpiratie. Acesta se mentine in
echilibru cand apa eliminata este inlocuita, in acelasi ritm, prin absorbtie. Daca apa eliminata nu
poate fi inlocuita, apare un deficit hidric care determina o ofilire temporara, prin pierderea
turgescentei la nivelul frunzelor.

Fenomenul apare in zilele calduroase de vara, dar odata cu venirea serii frunzele isi recapata
turgescenta.

La plantele de umbra ofilirea apare la un deficit de apa de numai 2-3% in timp ce la cele de lumina
la un deficit de 25-30 %.
In cazul unui deficit de apa prelungit apare ofilirea de durata (permanenta), printr-o scadere a
turgescentei celulare nu numai la nivelul frunzelor ci in intreg corpul plantei.

La plantele lemnoase ofilirea de durata se produce mai greu decat la cele ierboase, deoarece
recuperarea apei pierdute se poate face pe seama apei din tulpina.

Ofilirea de durata determina modificari ale proceselor fiziologice: deshidratarea celulelor,

inchiderea stomatelor, alterarea cloroplastelor, intreruperea fotosintezei, este perturbata respiratia,
transpiratia, metabolismul substantelor organice.

2.7. REZISTENTA PLANTELOR LEMNOASE LA SECETA

Lipsa sau insuficienta precipitatiilor o perioada mai lunga determina scaderea umiditatii mediului
fizic cu urmari negative asupra plantelor.

Seceta edafica : atunci cand deficitul afecteaza solul. Seceta atmosferica: cand deficitul apare in
atmosfera. Poate sa fie si o seceta mixta.

Seceta atmosferica apare mai ales primavera, datorita temperaturii ridicate . Seceta edafica apare
vara si la inceputul toamnei.

Rezistenta plantelor la seceta difera in raport cu particularitatile lor morfoanatomice si mai ales cu
cele fiziologice. Unele specii sunt adaptate sa creasca normal in conditii de seceta, sa produca
biomasa, sa infloreasca si sa fructifice.

Plantele lemnoase se pot adapta prin inchiderea stomatelor, print-o suprafata de transpiratie redusa,
prin xeromorfoze foliare, printr-un sistem radicelar dezvoltat pentru o absorbtie activa, etc.

Pentru stabilirea nevoii de apa a plantelor este necesar sa se determine urmatorii indicatori
fiziologici: coeficientul economic al transpiratiei, gradul de deschidere al stomatelor, presiunea
osmotica, intensitatea fotosintezei, presiunea radicelara, etc.