Contents

Lichenii.................................................................................................................................................... 2
A. Alcătuirea lichenilor.................................................................................................................... 2
II. Mediul de viață ............................................................................................................................... 3
A. Hrănirea ...................................................................................................................................... 3
1. Reproducerea ......................................................................................................................... 4
B. Cei mai cunoscuți licheni: ........................................................................................................... 5
III. Importanța lichenilor .................................................................................................................. 6

A. Fructe
A.1. Mere
A.1.1. Golden
A.1.2. Verzi
A.2. Pere
A.3. Cirese
A.3.1. Negre
A.3.2. Dulci
B. Legume
B.1. Castraveti
B.2. Rosii
B.3. Vinete

1
 Lichenii
reprezintă o grupă aparte a talofitelor, ei fiind formaţi dintr-o ciupercă şi o
algă terestră albastră sau verde, plantele componente găsindu-se într-o relaţie
de simbioză.
A. Alcătuirea lichenilor
Lichenii au o alcătuire aparte. Ei conțin o algă și o ciupercă, care se
deosebesc ca alcătuire, dar împreună capătă însușiri proprii pe care nu le întâlnim
la alte talofite.

Corpul vegetativ rezultat (talul) este nu sunt altceva decât hifele unei
total diferit morfologic, structural și ciuperci. Ele înconjoară celulele unei
fiziologic față de cei doi parteneri care alge verzi sau albastre. Spre substratul
participă la simbioză. Talul este format pe care stau trimit fire subțiri numite
dintr-o rețea de filamente incolore care rizoizi prin care se fixează
.

2
 II. Mediul de viață

Lichenii sunt foarte răspândiți în natură. Se găsesc pe scoarța

copacilor, pe acoperișurile din lemn, pe pietre, pe ziduri, pe stânci, de la câmpie
până în zonele alpine și locurile cu clima cea mai aspră de pe glob. Trăiesc în
unele din cele mai dificile condiții de pe Terra în tundra arctică, deșerturi,
coaste stâncoase, la înălțimi mari sau în anumite zone toxice(deșeuri de mine).
Se cunosc peste 20.000 de specii de licheni, care cresc pe scoarța copacilor, pe
pământ, pe stânci golașe.

Lichenii nu trăiesc în medii întunecoase,nici în medii poluate. .

Algele lor au nevoie de lumină pentru fotosinteză. Sunt sensibili la dioxidul de
carbon concentrat, impurități, substanțe radioactive

A. Hrănirea
Hrănirea lichenilor este autotrofă datorită prezenței clorofilei din alge. În
perioadele de secetă prelungită lichenii se deshidratează (pierd apă) și duc o
viață încetinită (latentă). Când este umezeală, ei se rehidratează și trec din nou
la viața activă. Ei sunt astfel capabili să trăiască în condiții dificile, aproape fără
sol, și rezistă la variații mari de temperatură (chiar până la -40C).
Algele verzi conțin clorofilă; ele pot să sintetizeze substanțe organice în
procesul de fotosinteză, dar apa aici se scurge foarte repede și nu și-o pot
procura. Atunci cele două plante se asociază și se ajută reciproc.
Ciuperca reține apa printre hifele ei absorbind-o împreună cu sărurile
minerale; apa cu sărurile minerale vor fi folosite de alga verde la prepararea
hranei cu care se va hrăni și ciuperca.
Acest mod de hrănire prin ajutor reciproc se numește simbioză.

3
 1. Reproducerea
Filamentele1 de ciupercă înconjoară o algă verde și formează mici

ghemulețe care se desprind și sunt purtate de vânt. Prinse de substrat
pot forma noi licheni. Este forma lor cea mai sigură de înmulțire și
poate fi considerată ca o înmulțire vegetativă.
 Un alt mod de înmulțire, dar mai puțin sigur, este prin spori (înmulțirea
asexuată). Ciuperca formează mici cupe în care se formează spori. Aceștia,
purtați de vânt, pot ajunge pe substrat unde formează un mic miceliu și,
dacă vor întâlni o algă verde, vor forma un nou lichen; dacă nu ciuperca va
muri.

Diversitatea lichenilor
Există o mare varietate ide licheni ca formă, mărime și culori. Ei pot fi galben-
albicioși, verzi, cenușii, bruni, albăstrui.
Forma talului diferă în funcție de natura algei și a ciupercii ce intră în alcătuirea
lor. Unii au forma unor cruste întinse pe substrat, alții sunt ramificați fie sub formă
de fire, fie sub formă de lame, iar alții sunt vâscoși- gelatinoși.
 Licheni gelatinoși. Talul gelatinos are aspect subțire, membranos și foarte
friabil la uscăciune și gros, gelatinos în stare umedă. Consistența talului umed
se datorează tecii mucilaginoase a componentei algale (alga albastră) care
este foarte dezvoltată și în care sunt înglobate hifele ciupercii.
 Licheni crustoși. Tal sub formă de crustă ce aderă puternic de suprafața
substratului sau este încrustat în acesta (suprafața stâncilor, trunchiul
arborilor). În numeroase cazuri constituie singuri vegetația stâncilor golașe.

1
nsafdghkfdsah

4
  Licheni frunzoși (foliacei). Tal lamelar, foliaceu (de aspectul unei frunze) cu
simetrie dorso-ventrală, fixat parțial de substrat (sol, scoarța arborilor) cu
ajutorul unor hife asemănătoare unor rizoizi (rizine); corpul său sau cel puțin
marginile sunt ridicate de pe substrat.
 Licheni tufoși (fruticuloși). Au aspectul unor tufe mici și ramificate, verticale
sau pendule cu simetrie radiară. Când sunt foarte lungi și subțiri au aspect
filamentos. Culoarea talului, criteriu important în determinarea speciilor este
foarte variată: albă, galbenă, cenușie, brună, neagră, verde, albăstruie, roșie
etc.

B. Cei mai cunoscuți licheni:

 Lichenul galben, pe care îl întâlnim pe garduri,scoarța copacilor
 Lichenul de stâncă
 Lichenul verde- cenușiu
 Mătreața bradului de pe crengile și scoarța brazilor și molizilor, pe care îi
poate sufoca.
 Lichenul renului care crește în regiunile nordice, în tundră; e ramificat și
constituie hrană pentru reni .

5
 III. Importanța lichenilor
 Lichenii sunt utilizați ca materie primă în diferite ramuri industriale:
farmaceutică, alimentară, chimică. Utilitatea lor se datorează numărului foarte
mare de substanțe chimice pe care le formează în cadrul proceselor
metabolice, substanțe cunoscute sub numele de acizi lichenici (termen
impropriu deoarece, cu toate că majoritatea acestor substanțe au o reacție
acidă, ele nu au compoziția acizilor). Din unii licheni se extrag: glucoza, alcoolul,
substanțe folosite pentru obținerea medicamentelor sau a parfumurilor fine.

 Sunt primele plante care populează2 suprafețele stâncilor și după multe

generații pot crea un început de sol, folosit ulterior de alte plante.
Prin intermediul acizilor lichenici, care au o accentuată acțiune corozivă,
lichenii reușesc să dezagrege rocile și să contribuie astfel la formarea unui
strat subțire de sol, pe care ulterior se pot instala alte organisme vegetale.
Procesul de terraformare a unor alte plante poate începe prin implementarea
lichenilor.

 Datorită sensibilității lor deosebite, lichenii constituie indicatori valoroși ai

gradului de poluare al atmosferei ca și ai unor condiții ecologice staționare.

 Unii sunt comestibili, dar alții sunt foarte otrăvitori.

6
 Există licheni dăunători ca mătreața
bradului, care înăbușă crengile arborilor; ei
nu mai pot respira, fapt ce determină uscarea
lor.
Lichenii de pe arbori adăpostesc omizi și
larve de insecte dunătoa