Desfasurarea normala a proceselor fiziologice in plante presupune

consumarea unei mari cantitati de energie.

In procesul de fotosintea se formeaza substante organice complexe
care se depun in plante ca substante de rezerva(glucide, lipide,proteine).
Aceste substante contin energie chimica potentiala care, de fapt , nu este
altceva decat energie solara transformata. Prin fotosinteza creste deci
potentialul energetic al plantei.
Energia necesara diferitelor procese vitale acre au loc in plante la
nivelul celulei se elibereaza, in principal, in procesul de respiratie, deci
intr-un proces opus fotosintezei. Prin respiratie, substantele organice
complexe formate in fotosinteza sunt transformate in compusi din ce in
ce mai simpli, cu care ocazie se elibereaza treptat energia chimica
inglobata in aceste substante.
O alta cale prin care organismele vii isi procura energia necesara este
fermentatia. De asemenea hidroliza substantelor organice complexe si
transformarea lor in substante mai simple, fenomen insotit de eliberare
de energie, reprezinta o alta cale de obtinere a energiei. Atat prin
fermentatie cat si prin hidroliza se pune in libertate o cantitate mica de
energie. Cea mai mare parte din energia necesara plantelor se obtine prin
oxidarea substantelor organice cu ajutorul oxigenului din aer, in procesul
aerob de respiratie.
 Respiratia este deci un proces de eliberare a energiei chimice
potentiale care exista in substantele organice de rezerva din plante,
fenomen ce consta din oxidarea acestor substante cu ajutorul oxigenului
din aer.
Cantitatea de energie eliberata depinde de natura substantei care se
oxideaza. Asa de exemplu, 1 gram de amidon elibereaza 4,2 kcal,1 gram
de glucoza elibereaaza 3,9 kcal, 1 gram de lipide elibereaza 9,2-9,4 kcal
iar 1 gram de substante proteice elibereaza 5,7 kcal energie.
Respiratia este adesea asemanata cu arderea unor combustibili. Se
deosebeste insa dea aceasta prin faptul ca arderea carbunilor sau a
lemnelor decurge la temperatura inalta in timp ce respiratia are loc la
temperatura mediului ambiant. Arderea combustibililor este violenta in
timp ce respiratia se produce lent. In conditii normale, in respiratie sunt
oxidate numai o parte din substantele de rezerva in timp ce in combustia
violenta sunt consumate toate substantele organice. Aceste deosebiri
relativ mari se datoreaza faptului ca in respiratie intervin diferite enzime
a caror activitate este influentata de temperatura, pH.
Pentru viata plantelor si animalelor, procesul de erspiratie este
important prin energia pe care o elibereaza si prinprodusii intermediari
si finali care se formeaza in acest proces.
Energia eliberata este folosita in procesele de sinteza care sunt
endoterme. Astfel de procese sunt sinteza proteinelor, a lipidelor, a
vitaminelor. Energia eliberata mai poate fi folosita la mentinerea
potentialului electric din planta, in procesele de polimerizare, in
absorbtia si transportul substantelor nutritive, in procesele de crestere si
dezvoltare.
Produsii metabolici intermediari sunt folositi la sinteza produsilor
finali cum sunt proteinele, lipidele, terpenele, sterolii, alcaloizii.
 Procesul de respiratie se exteriorizeaza prin schimbul de gaze care are
loc intre planta si mediu. Plantele iau din aer oxigen si alimina dioxid de
carbon. Esenta procesului de respiratie consta insa nu in schimbul gazos
ci in eliberarea de energie.
O particularitate importanta a energeticii celulare in orice organism
viu consta in faptul ca energia eliberata in respiratie este inmagazinata in
mod obligatoriu, in combinatii macroergice fosfatice de tip ATP si ADP,
ingobate in condriozomi. Aceste acumulatoare energetice ale celulei
prezinta importanta deosebita intrucat permit consumul asalonat al
energiei in diferite procese celulare endotermice. ATP-ului este inlesnita
de enzime specifice numite ATP-aze.
Plantele nu dispun de organe specializate in respiratie, asa cum sunt
plamanii la organismele animale. Respiratia la plante se produce zi si
noapte, fara intrerupere, la nivelul condriozomilor din toate celulele vii.

Dupa modul cums e realieaza oxidarile in procesul respirator se

deosebesc doua tipuri de organism:aerobionte si anaerobionte.

Este caracteristica la organismele aerobionte care folosesc oxigenul

liber din aer, din apa sau din atmosfera solului, pentru oxidarea
substantelor organice proprii. O astfel de oxidare complete se incheie cu
formarea unor produsi de echilibru chimic cum sunt dioxidul de carbon
si apa care sunt substante lipsite de energie. Prin aceste oxidari,
organismele aerobionte elibereaza mari cantitati de energie. Prin
oxidarea unui molgram de glucoza rezulta 686 kcal, asa cum reiese din
ecuatia de bilant a respiratiei aerobe:
C 6 H 12 O 6 +6 O 2 →6 CO 2 +6 H 2 O+686 kcal

Majoritatea plantelor superioare apartin aerobiontelor. Procesul

biochimic de oxidare biologica in care se elibereaza energie si acre are
loc in organismele aerobionte se numeste aerobioza sau respiratie
aeroba.
Respiratia aeroba a fost descoperita la plante mult mai tarziu decat la
animale din cauza ca plantele nu prezinta miscari ritmice respiratorii si
nu poseda organe specializate indeplinirii acestei functii.
Primele cunostinte despre acest process la plantele superioare
apartin lui C.W. Scheele (1777) care a aratat ca semintele umectate
tinute intr-un borcan inchis viciaza aerul din vas ca si animalele. I.
Ingenhousz descopera ca si radacinile si petalele viciaza aerul iar Th. de
Saussure a stability ca toate organele plantei respira. J. Dutrochet (1837)
si A. Mayer (1838) au confirmat respiratia la toate organelle plantei,
adaugand ca are loc si ziua si noaptea.
Asadar resipiratia aeroba, in care plantele absorb oxigen si elimina
dioxid de carbon, este un process contrar fotosintezei. Caracterul
contradictoriu al acestor procese rezulta si din faptul ca in fotosinteza se
formeaza substante organice in timp ce in respiratie se consuma o parte
din aceste substante.

Este caracteristica organismelor anaerobionte la care oxidarea

substantelor organice se realizeaza in lipsa oxigenului in aer. In cazul
acestor organisme, oxidarile sunt incomplete si se incheie cu formarea
unor compusi organici intermediari care mai contin mici cantitati de
energie chimica potentiala si care pot fi oxidati mai departe pana la
formarea dioxidului de carbon. Din aceste oxidari nu se obtine apa iar
cantitatea de energie eliberata este mica (16 – 30 kcal). Deci
organismele anaerobionte elibereaza energie in cantitate mica din cauza
oxidarilor incomplete asa cum rezulta din ecuatia de bilant a oxidarii
anaerobe:
alcooli
C 6 H 12 O6 → acizi + CO 2+ energie( 16−30 kcal)
organici
Grupa organismelor anaerobionte cuprinde unele bacterii,
actinomicete si ciuperci microscopice. Procesul prin care aceste
microorganisme isi procura energia de care au nevoie poarta denumirea
de anaerobioza sau respiratie anaeroba. La organismele microscopice
respiratia anaeroba este cunoscuta si sub denumirea de fermentatie. Din
punct de vedere filogenetic respiratia anaeroba este un tip inferior de
respiratie.
Primele organisme aparute pe pamant in erele geologice trecute
cand atmosfera era saraca sau lipsita de oxigen liber, au avut o respiratie
anaeroba. Pe masura acumularii oxigenului liber, rezultat in fotosinteza,
a aparut si s-a extins tipul aerob de respiratie la plante cu organizare
superioara.

In aceleasi conditii de temperature, diferitele specii, soiuri sau

organe ale plantelor respire cu intensitati variate. Cea mai intense
respiratie se intalneste la ciuperci(mucegai) si bacteria care respire de
cateva sute de ori mai intens decat plantele superioare. Dintre plantele
superioare mai intens respire cerealele si fasolea; mai slab respire
suculentele. Plantele cu Frunze cazatoare respire mai intens decat cele cu
Frunze persistente. In conditii de viata latent plantele respire mult mai
slab decat in conditii de viata active.
Importantele deosebiri in ceea ce priveste respiratia se intalnesc la
organelle aceleiasi specii de planta. Cea mai intense respiratie se
inregistreaza la flor, mai putin intens respire frunzele, fructele si
tulpinile , iar cel mai slab radacinile. Destul de intens respire semintele
in timpul germinatiei si mugurii in timpul desmuguririi. In starea de
repaus, atat semintele cat si mugurii respire foarte slab.
In privinta intensitatii respiratiei diferitelor tesuturi gasim diferentiei
importante determinate de accesibilitatea oxigenului. Tesuturile
profunde respira mai slab decat cele periferice.
In functie de anotimp, respiratia tutror plantelor este mai intense
primavera, in perioada cresterii, scade putin in cursul verii si mult spre
toamna astfel ca iarna intensitatea respiratiei este minima

Dintre factorii mediului extern o influenta importanta asupra

respiratiei exercita temperature aerului si a solului, aeratia solului,
umiditatea aerului, gradul de poluare a solului si a aerului, lumina.
Temperatura. Daca fotosinteza este influentata in mod hranitor de
factorul lumina, asupra respiratiei exercita o influenta majora factorul
temperatura. La majoritatea plantelor de cultura sidin flora spontana,
respiratia incepe, cu intensitatea foarte slaba, la cateva grade deasupra
lui zero, creste pana la 30-40℃ , dupa care scade vertiginous.
Temperatura maxima la care respiratia scade brusc este cuprinsa intre
45-55℃ . Frunzele de pin si molid pot respire iarna si chiar -20℃ , in
schimb vara respiratia lor inceteaza la -4℃ .
Temperatura optima, la care procesul de respiratie se desfasoara cu
maximum de intensitate, este determinate de stadiul de dezvoltare a
plantei. Modificarea temperaturii aerului atrage dupa sine modificarea
temperaturii in corpul plantei , iar acest fapt influenteaza variatia zilnica
a respiratiei. Modificarea intensitatii respiratiei se explica prin
modificarea activitatii enzimelor respiratorii. Influenta temperaturii
asupra directiei activitatii enzimatice se poate constata in fenomenul de
indulcire a cartofilor, in timpul pastrarii la temperature scazute deoarece,
la temperature apropiata de 0℃ , amidonul din tuberculii se tin cateva
zile la temperature ridicate(25-30℃ ) la acre se intensifica respiratia iar
glucoza se consuma.
Dupa cum se vede din table, la temperature de 40℃ se produce o
inactivare a enzimelor respiratorii, ceea ce are ca effect oprirea
respiratiei la fructe. Acest fapt se poate explica prin coagularea partii
proteice a molecule enzimatice si deci inactivarea ei, precum si printr-o
insuficienta aprovizionare a tesuturilor cu material respirator.
Influenta temperaturii asupra respiratiei unor plante in diferite faze
ale vegetatiei
Specia si faza de dezvoltare Intensitatea respiratiei

Mg CO 2/ora/1 kg substanta proaspata

10 ℃ 20℃ 30℃ 40℃

Grau de primavera
La aparitia frunzei a 2 a 803 1212 2115
La impaiere 2930
La maturitatea in lapte 694 944 1731
Fruct necopt(mar) 2633
Coaja 439 825 1712
Pulpa 2538
Fruct copt(mar)
Coaja 103 354 87 -
Pulpa 12 38 642 -

141 277 62 -
24 50 83
-

Bilantul activitatii fotosintezei este influentat, in mare masura, de

intensitatea respiratiei. Pentru a cunoastea acest aspect este indicat a se
face o comparative intre producerea de substanta organic in fotosinteza
si consumul acesteia in respiratie. La o astfel de comparative este
necesar sa retinem ca intensitatea maxima a fotosintezei are loc la
temperature mai joasa decat intensitatea maxima a respiratiei, fapt care
explica acumularea substantei organice in planta, respective bilantul
pozitiv al activitatii fotosintetice. In plante se formeaza deci mai multa
substanta organic decat se consuma prin respiratie, ceea ce asigura
cresterea plantei in greutate si volum.
 In zilele calduroase de vara intensitatea sintezei substantei organice
poate sa devina egala cu intensitatea respiratiei. In acest caz, cantitatea
de substante organice care se formeaza prin fotosinteza este egala cu cea
consumata prin respiratie, ceea ce nu asigura cresterea masei vegetative.
O importanta influenta exercita temperature solului asupra
intensitatiirespiratiei sistemului radicular al plantelor. Cand solul se
raceste, respiratia radacinilor se reduce in intensitate, proportional cu
temperature. Odata cu scaderea respiratiei se reduce si absorbtia apei si a
substantelor nutritive. Ofilirea plantelor aflate cu radacinile in soluri reci
se explica prin reducerea absorbtiei apei la nivelul radicular.
Aeratia solului. Exercita un rol deosebit de important in viata
plantelor prin accesul oxigenului din aer in sol. Radacinile plantelor
respire intens si au nevoie de cantitati importante de oxygen. Cu cat
solul este mai bine afanat, accesul oxigenului este usurat, iar procesul de
respiratie la nivelul radacinii se desfasoara normal. In astfel de soluri,
plantele cresc bine si se dezvolta normal in timp ce in solurile intelenite,
slab aerisite, cu acces de umiditate, accesul oxigenului din aer este greu
de realizat, respiratia radacinilor este redusa, iar plantele cresc anevoios.
In soluril cu materie organic multa, se formeaza cantitati
importante de CO 2 pe cale fermentative, ceea ce creaza, de asemenea,
conditii nefavorabile procesului de respiratie. Daca concentratia de
oxygen din sol scade sub 5%, respiratia aeroba se micsoreaza
considerabil , iar la 1% inceteaza. Aceasta este situatia in cazul
majoritatii plantelor de cultura. Orezul face insa exceptie; radacinile
plantelor de orez respire normal si la o concentratie de 1-2 % oxygen din
sol. Explicatia consta in aceea ca orezul se aprovizioneaza cu oxygen, in
cantitate suficienta, prin spatiile aerifere(aerenchimuri) din corpul sau.
 Accesul oxigenului din aer este puternic impiedecat sub mantaua de
asphalt pe bulevardele oraselor fapt care explica disparitia in masa a
unor copaci ornamentali.
Umiditatea aerului si a solului. Prezinta un rol important asupra
respiratiei plantelor deoarece influenteaza gradul aprovizionarii lor cu
apa. Insuficienta apei determina totdeauna intensificarea respiratiei. O
situatie contrara se constata in cazul cresterii umiditatii aerului si a
solului, iar la un continut prea ridicat de apa in sol se impiedica accesul
oxigenului la radacini si prin acesta se blocheaza respiratia.
Lumina. Exercita actiune indirect asupra respiratiei; la plantele de
cultura respiratia este mai intense ziua decat noaptea ceea ce s-ar putea
explica prin faptul ca ziua ostiolele stomatelor sunt deschise permitand
difuziunea oxigenului din aer. Pe de alta parte , in cursul zilei este mai
ridicat continutul de glucide, substante de care depend respiratia.
Gradul de poluare a solului si a aerului. Substantele toxice din aer
si din sol impiedica respiratia prin actiunea pe care o exercita asupra
radaciilor si a frunzelor plantei.

Concentratia substratului. Influenteaza intensitatea respiratiei in

sensul ca pe masura ce cantitatea de glucide din cellule scade, respiratia
descreste.
Continutul de apa al celulelor si tesuturilor. Semintele uscate,
respire foarte slab, dar daca tesuturile semintelor se imbiba cu apa
respiratiei se intensifica de sute de ori. In cazul semintelor amidonoase
intensitatea respiratiei creste brusc atunci cand continutul de apa
depaseste 14-15%, iar in cazul semintelor oleaginoase intensificarea
respiratiei incepe la 8-9% umiditate. Sub valorile amintite numite
“umiditate critica”, respiratia scade in intensitate.
Cresterea intensitatii respiratiei se explica prin acumularea de apa
libera in tesuturi, care joaca rol de solvent si de mediu pentru reactiile
biochimice respiratorii. Scaderea intensitatii respiratiei se explica prin
cantitatea mica de apa legata de coloizii hidrofili, care nu mai poate avea
rol de solvent si nici de mediu pentru reactiile biochimice din cellule.
Scaderea intensitatii respiratiei ca urmare a reducerii procentului de apa
libera in tesuturi prezinta o deosebita importanta pentru pastrarea
semintelor. Semintele proaspat reoltate nu se pot depozita daca au un
procent de umiditate superior umiditatii critice.
Activitatea enzimelor. Starea de absorbtie a moleculelor
enzimatice la suprafata structurilor citoplasmatice, determina respiratia
normal a celului in timp ce starea de elutie intensifica respiratia.
Cresterea concentratiei unor substante inhibitoare in interiorul
celulelor reduce intensitatea respiratiei prin inactivarea unor enzyme. La
o cantitate mica de acid cianhidric, procesul de respiratie este oprit
deoarece acidul cianhidric blocheaza fermentul rosu respirator al lui
Warburg, prin precipitarea fierului din molecula acetui ferment. Actiune
identical are si oxidul de carbon.
Sarurile nutritive cu P, K si Mg precum si sarurile cu unele
microelemente(Fe,Mn,Zn,Cu,Mo,Co) acre activeaza unele enzyme
resppppiratorii sau intra in component molecule lor, stimuleaza mult
respiratia. In spcial fosforul intensifica respiratia prin procesul de
fosforilare la care participa , process fara de care nu incepe oxidarea
celulara(respiratia), la temperature si presiunea obisnuita.
 Varsta organelor plantei. Dupa cum rezulta din table, intensitatea
respiratiei scade pe masura ce frunzele imbatranesc. Fenomenul acesta
se constata si la majoritatea fructelor .

Planta Varsta in zile Intensitatea respiratiei

Mg CO 2/ora/1 kg substanta
proaspata
Varza alba 3 314
8 155
31 67
48 52
70 27
Floarea soarelui 22 300
36 81
50 56
64 49
136 8
F. Kidd si C. West(1930,1936)au constatat ca fructele
carnoase(mere,pere) isi reduc intensitatea respiratiei treptat, pana in
momentul coacerii apoi se mentin la valori relative constant. Intensitatea
respiratiei este mai mare in celulele unui tesut tanar decat in celulele
unui tesut batran.
Bibliografie:
1.Fiziologie vegetala-
Prof.dr.C.I.Milica, prof. ddr. I. Barbat,conf.dr. N. Dorobantu, conf. dr.
Polixenia Nedelcu,conf.dr. V. Baia.
Editura didactica si pedagogica Bucuresti