SISTEMUL

EXCRETOR
Avram Camelia
Dascălu Ștefania
Luca Brianna
Mihalache Maria
Pindic Alexandra
Tipurile de excreție
01 02
Excreția la plante Excreția la animale

03
Excreția la om
 Excreția
Excreția este funcția de nutriție ce asigură
eliminarea substanțelor nefolositoare sau în exces
(ex: apa, rășina) la exteriorul organismului.
Sistemul Excretor
Sistemul excretor este responsabil de echilibrul fluidelor:
rinichii filtrează apa și extrag reziduurile, care sunt eliminate
din corp sub formă de urină.
 01
Excreția la plante
 Excreția la plante
 Plantele elimină: 1) H2O și CO2, rezultat în urma respirației.
2) H2O în exces absorbită din mediu.
3) Rășini, latex etc.

• Principalul proces de excreție la plante este transpirația

 Transpirația la plante:

1. Se realizează la nivelul frunzei.

2. Constă în eliminarea apei sub formă de vapori.
3. Este un proces necesar pentru absorbția și conducerea sevei brute.
4. Asigură circuitul apei în natură.
5. Împiedică încălzirea excesivă a plantei.
 Factorii interni care
influențează transpirația plantelor
1) Suprafata frunzelor este strans
legata de procesul de transpiratie
al plantelor. O suprafata mai mare
a frunzelor poate duce la o
cantitate mai mare de apa
eliminata prin transpiratie. De
asemenea, o suprafata mai mare
poate face ca planta sa transpire
mai mult in timpul zilei, ceea ce
poate duce la o nevoie mai mare
de apa in sol pentru a supravietui.
2) Stomatele sunt mici deschideri
prezente pe suprafata frunzelor prin
care plantele elimina apa prin
transpiratie. Densitatea stomatitelor
poate influenta cantitatea de apa
eliminata prin transpiratie. Cu cat o
planta are mai multe stomate pe
suprafata frunzelor, cu atat poate
elimina mai multa apa prin
transpiratie. De asemenea, densitatea
stomatitelor poate afecta capacitatea
plantei de a regla cantitatea de apa
eliminata prin transpiratie, ceea ce
poate avea impact asupra cresterii si
dezvoltarii plantei.
 Factorii externi care
influențează transpirația plantelor

1.Temperatura ridicata poate influenta procesul

de transpiratie al plantelor prin cresterea ratei
de evaporare a apei din frunze. Cu cat
temperatura este mai ridicata, cu atat mai multa
apa poate fi eliminata prin transpiratie. Aceasta
poate duce la o nevoie mai mare de apa pentru
a evita deshidratarea plantei. De asemenea,
temperaturile ridicate pot afecta si capacitatea
plantei de a absorbi apa din sol, ceea ce poate
agrava efectele deshidratarii.
3.Umiditatea ridicata a solului poate influenta
procesul de transpiratie al plantelor prin
reducerea ratei de evaporare a apei din sol. Cu
cat solul este mai umed, cu atat mai putin apa
este eliminata prin transpiratie. Acest lucru
poate duce la o nevoie mai mica de apa pentru
a evita deshidratarea plantei. Cu toate acestea,
daca umiditatea solului este prea ridicata, poate
duce la aparitia unor boli si a unor daunatori
care pot afecta sanatatea plantei.

2.Vantul poate influenta procesul de

transpiratie al plantelor prin cresterea ratei de
evaporare a apei din frunze. Cu cat vantul este
mai puternic, cu atat mai multa apa poate fi
eliminata prin transpiratie. Acest lucru poate
duce la o nevoie mai mare de apa pentru a evita
deshidratarea plantei. De asemenea, vantul
poate ajuta la racirea frunzelor prin eliminarea
caldurii acumulate in timpul zilei, ceea ce poate
ajuta la protejarea plantei impotriva stresului
termic.
4.Lumina poate influenta procesul de
transpiratie al plantelor prin cresterea ratei de
evaporare a apei din frunze. Cu cat lumina este
mai puternica, cu atat mai multa apa poate fi
eliminata prin transpiratie. Acest lucru poate
duce la o nevoie mai mare de apa pentru a evita
deshidratarea plantei. De asemenea, lumina
poate afecta si capacitatea plantei de a produce
hrana prin fotosinteza, ceea ce poate influenta
in mod indirect procesul de transpiratie.
 02
Excreția la animale
 Excreța la animale
 Se realizează printr-un ansamblu de organe care filtrează sângele și elimină
substanțele nefolositoare din organism.

1. Rinichii
2. Căile urinare: 1) Pelvis urinar (bazinet)
2)Uretere
3)Vezica urinara
4)Uretra

3. Rinichii: Situați în cavitatea abdominală de o parte și de alta a coloanei vertebrale în regiunea lombară.
Format din capsulă fibroasă (protecție) și parenchin renal.
2 zone: corticală (exterior)
medulară (interior) = 7-14 piramdie renale (o piramidă + țesutul din jur, formează un lob
renal).
Rol : menținerea constantă a compoziției sângelui;formarea urinei, eliminarea substanțelor nefolositoare.
Nefronul: unitatea structurală și funcțională a riichilor. Un milion de nefroni pe rinichi, se formeză urina.
Alcătuirea Nefroului: 1. O capsulă care înconjoară un ghem de capilare
2. Tub urinifer lung, întortochiat care se deschide în tubul colector.
 Tubul colector preia urina de la mai multe tuburi unurifere și apoi se deschide
în bazinet (pelvis renal).

2. Căile Urinare
1.Bazinetul: colectează urina formată în rinichi și o dirijează spre
utere.
2.Ureterele: conducte musculare care se deschid în vezica urinară.
3.Vezica Urinară: organ cavitar care colectează și depozitează
temporar urina. Are o capacitate de 300-350 metri cubi.
4.Uretra:canalul de evacuare a urinei în exterior. Prezintă 2 muschi
sfincteri care permit evacuarea urinei
 Adaptări ale excreției în medii de viață
diferite
În cazul plantelor, adaptarea la condițiile de mediu se realizează prin variații ale suprafețelor frunzelor și ale numărului de
stomate. Și în cazul animalelor este necesară adaptarea la diferite medii de viață, aceasta realizându-se prin modificări la nivelul
rinichiului, cum ar fi variația numărului nefronilor și a lungimii tubilor uriniferi.
Dacă unele nutrimente rezultate din digestie sunt folosite pentru creștere, cele mai multe oferă energie pentru diferitele activități
ale corpului. Pe lângă dioxidul de carbon, care se va elimina prin plămâni, din transformările nutrimentelor se obțin și unii
compuși, precum amoniacul, toxic pentru majoritatea animalelor, de aceea trebuie transformat sau eliminat rapid, în principal,
prin urină.
Animalele prezintă modalități diverse de conservare (păstrare) a apei si a substanțelor utile în organism, precum si de eliminare a
substantelor nefolositoare. Astfel, atunci când unele substante trec dintr-o soluție în care se află in cantitate mai mică, într-o
soluție în care cantitatea lor este mai mare, organismele au dezvoltat mecanisme active consumatoare de energie (de exemplu, la
peștii de apă dulce sarea intră activ în corp, iar la cei marini-jese activ).
Peștii de apă dulce elimină amoniacul ca atare si produc o urină forte diluată deoarece apa pătrunde permanent in corpul lor, pe
când peștii de apă sărată conservă apa in organism, de aceea urina este in cantitate mică si bogată în: săruri. Amfibienii, când
sunt in apă produc urina diluată și sărurile se acumulează în piele, iar pe uscat elimină o cantitate redusă de urină pentru a preveni
deshidratarea.Reptilele din medii aride si păsările au nefroni adaptați pentru reținerea apei în corp, conservarea apei find
important pentru majoritatea animalelor terestre. Substanțele nefolositoare din urină se eliminã sub formă semisolida, impreună
cu materile fecale.La mamifere, ca la majoritatea vertebratelor terestre, amoniacul este transformat în uree, care va fi
eliminată prin urină.
03
Excreția la om
 Aparatul Urinar
Aparatul urinar este alcătuit din diferite organe a căror misiune este aceea de a filtra sângele
pentru a regla compoziția lui și pentru a-l purifica de toxine, având rol de a elimina excedentul
de apă și reziduurile toxice în exteriorul organismului cu ajutorul urinei.

Elementele Aparatului Urinar

1. RINICHII: Organe cu rol de a filtra sângele și de a elimina reziduurile metabolice a căror acumulare
în organism este toxică, împreună cu surprusul de apă, prin urină
2. URETERE: Conducte care adună urina produsă de către rinichi și o conduc în vezică.
3. VEZICA URINARĂ: Organ muscular cavitar cu pereți dilatabili, care depozitează urina provenită de
la rinichi, iar atunci când se umple, o evacuează în exterior prin actul micțiunii.
4. URETRA: Conduct prin care se elimină în exterior, în momentul micțiunii, urina depozitată în vezică.
 Formarea Urinei
La nivelul nefronului
 Se realizează prin 3 procese

1. Filtrarea: - Are loc la nivelul glomerului

- Plasma sangvină se duce în capsulă
- Urina primară: 180 l/zi

2. Reabsorbția: - Are loc la nivelul tubilor uriniferi

- Substanțele utile trec din tubul urinifer în capilarele din jurul său.

3. Secreția: - La nivelul tubilor uriniferi și din capilarele din jurul tubilor trec în tubi
………………….substanțe nefolositoare urina finală (1,5 – 1,8l/24h);
………………….conține:apă 90%, uree, acid uric, săruri minerale

4. Traseul urinei finale: TUBI URINIFERI TUB COLECTOR BAZINET URETER

VEZICA URINARĂ URETRĂ MICȚIUNE
 Rinichii
 Rinichii sunt o pereche de organe la animalele
vertebrate si oameni, fiind parte esențială a
aparatului excretor. Rolul principal al rinchilor este
excreția, realizată prin filtrarea sângelui, eliminarea
prin urină a substanțelor inutile sau dăunătoare,
produse de organismul propriu sau luate din mediul
exterior.

 Rinichii filtrează circa 2.000 de litri de sânge anual,

adică, cam 200 de litri de lichid trec prin capsulele
lui Bowman și numai 1-2 litri de lichid ies din corp
zilnic sub formă de urină.
 Secțiunea într-un rinichi

Secțiune într-un rinichi (stâng)

Rinichiul cu forma sa tipică de bob de fasole, este acoperit de o capsulă fibroasă, în interior
distingându-se două părți:
O zonă periferică, de culoare gălbuie, cortexul renal, și alta internă, de culoare roșu închis,
medulara renală, în care există 12-15 structuri triunghiulare de formă conică, denumite
piramidele lui Malpighi, separate de niște prelungiri ale cortexului care intră ăn medulară,
coloanele lui Bertin. Piramidele au baza orientată spre periferie, iar vârful este îmdreptat spre
partea centrală a rinichiului, care prezintă o concavitate numită sinus renal. În vârful fiecărei
piramide, numit și papilă, sunt niște orificii mici pe unde urina produse de rinichi trece prin niște
tuburi subțiri, denumite calicele mici, și se varsă în altele mai mari, calicele mari; acestea se
unesc pentru a forma o cavitate cu formă de pâlnie, pelvisul renal, care iese prin marginea
internă a rinichiului și se continuă cu ureterul.
 Vascularizația rinichiului

În interiorul rinichiului, artera renală se subdivide de mai multe ori, încât o arteriolă mică
ajunge la fiecare din unitățile funcționale ale organului, nefronii. Fiecare rinichi are mai mult
de un milion de nefroni, fiecare fiind alcătuit din două părți: un corpuscul unde se filtrează
sângele și un tub unde se formează urina. La corpuscul ajunge o arteriolă aferentă care se
divide în capilare numeroase, constituind un adevărat ghem, denumit glomerul, învelit de o
membrană dublă în formă de pâlnie, capsula lui Bowman; sângele circulă prin capilarele
glomerului și prin porii mici ai pereților săi se filtrează lichidele și moleculele. Capsula lui
Bowman adună lichidul filtrat și îl varsă în tubul renal, un conduct cu părți diferite, pe
parcursul căruia mare parte din apă și unele substanțe utile se absorb, în timp ce altele nocive,
care nu au fost filtrate înainte, se elimină, formându-se urina.
 Vezica urinară
Vezica urinară este situată în centrul cavității pelviene și este asemănătoare la ambele sexe, deși relațiile
cu organele adiacente sunt diferite la bărbat și la femeie
Acest organ muscular găzduiește o vreme lichidul în exces eliminat de rinichi.

Vă mai amintiți de MUSCHII VISCERALI?

Acei mușchi specializați formează pereții organelor interne, iar vezica este unul dintre ei.
Ca în cazul organelor digestive, mușchii viscerali ai vezicii se contractă și se relaxează pentru a elimina
urina.
Vezica poate ține circa 0,3 litri de urină. Când se umple, nevoia de a urina se simte în uretră. Ea transmite
creierului că e timpul să urinăm.
Noi, oamenii urinăm cam de 3-4 ori pe zi.

Culoarea urinei îți poate spune ceva despre corpul tău:

1. O urină limpede, galben-deschis înseamnă că ești bine hidratat.
2. O urină galben-închis sau tulbure înseamnă că trebuie să bei apă
Cănd este goală, are formă triunghiulară, dar pe măsură ce se umple de urină, are o formă ovoidă sau
sferică.
 1. Avram Camelia: Căutarea informațiilor
2. Dascălu Ștefania: Căutarea informațiilor
3. Brianna Luca: redactarea informațiilor și
căutarea lor
4. Maria Mihalache: Căutarea informațiilor
5. Alexandra Pindic: Căutarea informațiilor
Mulțumim
pentru
atenție!!