MODIFICARILE

ECOSISTEMELOR

BATRINEAC INGA
GR.33 B
 1. EVOLUŢIA ECOSISTEMELOR

După parcurgerea acestei lecţii,

Să defineşti noţiunea de evoluţie a ecosistemului/

succesiune ecologică;
Vei şti: Să clasifici tipurile de succesiune ecologică;
Să prezinţi exemple de succesiune ecologică.

Vei înţelege: Cum apare şi cum se modifică ecosistemele.

Vei putea să: Iei atitudine împotriva perturbărilor majore a

ecosistemelor induse de om.
1. EVOLUŢIA ECOSISTEMELOR/
SUCCESIUNEA ECOLOGICĂ

1. Definiţia;
2. Modele de evoluţie a ecosistemelor:
1. Succesiune primară
2. Succesiune secundară
1. Definiţie

Totalitatea schimbărilor suferite

de ecosistem de-a lungul unei
perioade mai lungi de timp sunt
cunoscute ca succesiune ecologică
sau evoluţie a ecositemului.

Este un proces gradual de schimbare şi înlocuire a

speciilor dintr-o comunitate.
Ecosistemele sunt într-o
continuă schimbare…
2. Tipuri de succesiune ecologică:

1. Succesiune primară – constă în

instalarea biocenozei într-un biotop
nou format

2. Succesiune secundară – constă în

instalarea unei biocenoze într- un
biotop afectat de factori naturali sau
antropici.

Obs.: În natură, succesiunea ecologică poate dura sute sau mii de ani.
Unde are loc succesiunea primară?
Succesiunea primară are loc pe un teren pe care
nu a existat niciodată un ecosistem.

Ex.:
- pe pietre, stânci sau dune de nisip chiar și
în fisurile din trotuar
- oraşele s-ar transforma în cele din urmă
într-o pădure dacă nu ar fi în mod constant
curățate și întreținute.

Succesiunea primară este mai lentă decât cea secundară deoarece

porneşte de la un teren pe care nu există sol.
Cum are loc succesiunea primară?
1. Vântul/ ploaia transportă sporii de bacterii/ licheni la suprafaţa rocii
2. Acestea eliberează substante chimice (acizi) ce pătrund în stâncă şi
astfel descompun piatra.
Unde are loc succesiunea secundară?

O pădure, acum câteva sute de ani, e posibil să fi fost un lac de mică adâncime.

Succesiunea secundară este mai des întâlnită decât succesiunea primară

pentru că are loc pe un teren pe care deja există stratul de sol.
Succesiunea secundară apare în
ecosisteme care au fost perturbate de:

Oameni
Animale – invazia unor insecte (lăcuste)
Furtuni
Inundaţii
Incendii
Cutremure
Vulcani
Cum are loc succesiunea secundară?
 Apar speciile rezistente la condiţii vitrege – specii
pioniere – ce încep procesul de succesiune
ecologică.
 Iarba e înlocuită cu arbuști (3-10 ani)
 Arbuști sunt înlocuiţi de o pădure tînără
(aproximativ 20 de ani)
 În cele din urmă o pădure matură acoperă zona
(aproximativ 100 de ani) – comunitatea atinge
punctul culminant – starea de climax.
 Atunci când un fermier nu mai cultivă un câmp, ierburile şi
buruienile (specii pioniere) cresc rapid și vor acoperi terenul;
 Un copac căzut, lasă lumina să ajungă la nivelul solului, ceea ce
permite seminţelor să germineze;
 Muşchii şi arbuşti îşi fac apariţia în grădină dacă nu tundem iarba;
 Desecarea unei bălţi pentru obţinerea terenurilor agricole, conduce
la instalarea unui ecosistem tânăr, cu productivitate mare pentru un
scurt interval de timp, dar cu o stabilitate redusă.
Defrişarea unei păduri poate
avea drept consecinţă
deşertificarea.
Evoluţia unui ecosistem (ex.
pădure) se desfăşoară în două
etape:
1. Faza tânără – caracterizată
printr-un număr mic de specii,
lanţuri trofice scurte, producţie
primară mare, stabilitate scăzută.
2. Faza matură – caracterizată
printr-un număr mare de specii,
lanţuri trofice lungi, producţie
primară scăzută, stabilitate
mare.
Când ecosistemul, deplin
format, dobândeşte o stare
staţionară în timp, se ajunge la
climax.
Ex.
• Codrul secular de la
Slătioara ( masivul Rarău)
este în fază de climax.
• Pădurea Letea ( Delta
Dunării) este un ecosistem
aflat în climax.
• Jungla ecuatorială ! Un
exemplu de ecosistem
aflat în etapa de climax.
 CONCLUZII:
Intervenţia omului asupra
ecosistemelor naturale poate
declanşa noi succesiuni
ecologice.
Ecosistemele create prin
succesiune ecologică secundară
sunt vulnerabile la orice
schimbare a factorilor climatici
(temperatură, vânt, umiditate )
 Bibliografie
Manual BIOLOGIE, Aurora Mihail, Gheorghe Mohan, Ed. All – 2000
Manual BIOLOGIE, Violeta Copil, Ioan Dărăbăneanu, Dumitru
Copil, Ed. All – 2001
Manual BIOLOGIE, Aglaia Ionel, Victoria Oaidă
Biologie pentru grupele de peformanţă – clasele VII-VIII, Adelhaida
Kerekes & col., Editura Dacia Educaţional, Cluj Napoca, 2003