Schimbări care au

loc în vegetaţia
pajiştilor
 Schimbări care au loc în veg.
pajiştilor

 Interacţiunile care se stabilesc în interiorul

ecosistemelor →dispariţia unor specii şi apariţia altora.

 Însuşirea unui ecosistem de a suporta oscilaţii

reversibile în jurul unei stări staţionale poartă
denumirea de capacitate de rezilienţă.
 Schimbări care au loc în veg.
pajiştilor

 Schimbările reversibile care se înscriu în limitele

capacităţii de rezilienţă ale unui ecosistem se numesc
fluctuaţii.

 Dacă modificările induse sunt ireversibile şi depăşesc

capacitatea de rezilienţă a ecosistemului, schimbările
respective poartă denumirea de succesiuni.
 Fluctuaţii

 Pratoecosistemele au o stabilitate apreciabilă, în jurul

căreia se produc diverse fluctuaţii sezoniere.

 Cele produse sub acţiunea factorilor ecologici abiotici

→ fluctuaţii alogene.

 Cele produse de factori biotici → fluctuaţii autogene.

 Fluctuaţiile induse de om prin metodele de îngrijire şi

de folosire ale pajiştilor → fluctuaţiile antropogene.
 Fluctuaţii
 Fluctuaţiile produse de factorii abiotici (alogene) sunt
mai uşor de observat,
 exemplu, modificarea regimului umidităţii atrage după
sine schimbări evidente în vegetaţia pajiştilor.

 În etajul subalpin, prin creşterea conţinutului de apă din

sol, în locul pajiştilor de Nardus stricta sau de
Deschampsia caespitosa, se instalează o vegetaţie
caracteristică de turbărie.

 Dacă în anii următori umiditatea scade, stratul de turbă

se uscă, materia organică acumulată începe să se
descompună şi se creează condiţii favorabile unei
vegetaţii valoroase, cu totul diferită de cea a turbăriilor.
Fluctuaţie Nardus stricta- turbărie -Nardus stricta
 Fluctuaţii
 Fluctuaţiile autogene, cele mai cunoscute sunt
schimbările fenologice.
 Fenomen sezonier, care are loc în fiecare an în
decursul unei singure perioade de vegetaţie
 Mod diferit de manifestare al fazelor fenologice
la speciile componente ale fitocenozei.
Modificările fenologice care au loc în vegetaţia
pajiştilor naturale sunt determinate şi de
condiţiile meteorologice (datele de înflorire şi
alte faze fenologice)
 Tabel 2
Fluctuații sezoniere

Coloritul pajiștilor este

marcat primăvara
devreme (aprilie) de
speciile Croccus
vernus și Primula
veris.
 Tabel 2
Fluctuații sezoniere

Apoi (mai) pe
suprafețele umede
apar orhideele cum ar
fi Dactyloriza majalis,
iar pe altele
Cardaminopsis haleri,
Trollius europeus etc.
 Tabel 2
Fluctuații sezoniere

În iunie înfloresc majoritatea

speciilor:
• Arnica montana;
• Viola tricolor;
• Traunsteinera globosa;
• Gymnadea conopsea;
• Scabiosa columbaria;
• Briza media;
• Astrantia major;
• Rhinanthus minor;
• Centaurea phrigia.
 Tabel 2
Fluctuații sezoniere

În august înfloresc mai

puține specii:

• Filipendula ulmaria
• Epilobium spp.;
• Gentiana asclepiadae
• Leontodon autumnale.
 Tabel 2
Fluctuații sezoniere

În septembrie landșaftul
este marcat de
Colchicum autumnale.
 Fluctuaţii

Fluctuaţiile influenţează:
 productivitatea pajiştilor;
 dinamica formării recoltei;
 schimbarea raporturilor de dominanţă şi
codominanţă, abundenţa şi alte caracteristici,
care sunt foarte importante din punct de vedere
ecologic şi mai ales economic.
 Nu conduc la schimbări profunde,
ireversibile în evoluţia fitocenozelor !!!
 Fluctuaţii
Ex. pajiştile de Nardus stricta şi Festuca rubra.

 În condiţii naturale, Nardus stricta ajunge la un grad

foarte ridicat de dominanţă. Prin aplicarea
îngrăşămintelor minerale cu azot, în scurt timp, Festuca
rubra devine „dominantă”, înlocuind aproape complet
specia Nardus stricta.
 Sistarea aplicarii N-lui, în scurt timp Nardus stricta
recâştigă teren şi se reinstalează ca specie dominantă.
 Fitocenoza fluctuează deci într-un echilibru mobil, în
limitele unei capacităţi specifice de rezilienţă, care
reprezintă, de fapt, tipul de pajişte respectiv.
Succesiuni

 Metabolismul ecologic, nivelul alelopatic, celelalte interacţiuni din

cadrul biocenozei, schimbările lente, dar continue ale factorilor
abiotici produc o permanentă tensiune şi remaniere structurală a
ecosistemelor (STUGREN, 1982).
În cadrul fitocenozelor de pajişti se deosebesc:
 succesiunile primare care se manifestă prin instalarea fitocenozelor
pe un teren iniţial abiotic (formarea pajiştilor naturale primare PNP);
 succesiunile secundare sunt fitocenozele ce se instalează pe terenuri
pe care există biomasă rămasă de la ecosistemul precedent distrus (ex.
PNS).
 Astfel de succesiuni (primare sau secundare) se pot observa
frecvent în pajiştile de pe nisipuri, grohotişuri, terenuri despădurite,
pârloage lăsate în regiunile de munte pentru înierbare naturală,
mlaştini desecate etc.
Intervenţia omului în ecosistemele de pajişti.
schimbări antropogene.

 Intervenţia omului în ecosistemele de pajişti (reglarea regimului

trofic, reglarea regimului hidric, efectuarea lucrărilor curente de
întreţinere) sau prin lucrări de regenerare ale covorului vegetal
(reînsămânţarea şi supraînsămânţarea pajiştilor) implică trei direcţii
principale de intervenţie cu semnificaţie majoră economică şi cu
însemnate consecinţe ecologice:

 Manipularea speciilor.
 Modificarea structurii ecosistemelor praticole
 Schimbarea condiţiilor ecologice
 Schimbări antropogene

 Manipularea speciilor. conduce la modificarea

mai pronunţată sau mai puţin pronunţată a
structurii vegetaţiei (în cazul lucrărilor culturale
aplicate pe covorul vegetal, reînsămânţare,
înlocuirea completă a speciilor spontane cu cele
însămânţate.
 rezultatul mărirea producţiei primare a pajiştilor,
o diminuarea a numărului de specii din
ecosistem şi o sărăcire a compoziţiei floristice.
Speciile nou introduse prin însămânţare au, de
regulă, însuşiri culturale superioare, dar însuşiri
biologice adaptative mai slabe. Prezenţa lor
declanşează modificări structurale în întreaga
biocenoză;
 Schimbări antropogene

 Modificarea structurii ecosistemelor

praticole.
lucrări de defrişare → îndepărtează specii de
arbori, arbuşti şi buruieni → simplificându-se
structura verticală a ecosistemului cu scopul
concentrării producţiei primare la nivelul
stratului ierbos, iarba - produsul economic
principal;
 Schimbări antropogene

 Schimbarea condiţiilor ecologice. Întregul complex de

tehnologii moderne aplicate în cultura pajiştilor
(administrarea substanţelor chimice ca îngrăşăminte,
erbicide, insecticide, fungicide; schimbarea condiţiilor
climatice prin defrişări, perdele de protecţie, manipularea
resurselor de apă; lucrările solului; terasări ş.a.) conduc la
o drastică schimbare a acţiunii factorilor ecologici.
 Rezultatul imediat → creşterea producţiilor primară şi
secundară;
 rezultatul de perspectivă se evidenţiază în:
- schimbări induse în modul de realizare al
succesiunilor ecologice,
- în dinamica ecosistemelor respective, favorabilă
dpdv economic (şi uneori ecologic) sau nefavorabilă,
funcţie de raţiunea ecologică a schimbărilor induse.