LOGO

CURSUL V

ECHILIBRUL ARBORETE -
MEDIUL ÎNCONJURĂTOR
 Echilibrul instabil între arborete şi mediul lor fizic, se desemnează
prin cauze (sau agenţi) abiotici de dăunare, acei agenţi care nu sunt
de origine animală, vegetală sau fungică, dar care sunt legaţi în mod
esenţial de factorii fizici şi/sau mecanici.

Acţiunea lor are ca efect producerea de leziuni directe în ţesutul

arboretelor sau perturbarea echilibrului funcţional al acestora
Principalii factori care condiţionează dezvoltarea unui arbore sunt:

1 Lumina, care face posibilă desfăşurarea

procesului de fotosinteză

2 Concentraţia gazelor din atmosferică (în principal

CO2

3
Prezenţa apei şi sărurilor minerale

4 Temperatura
Pentru fiecare dintre aceşti factori, la fiecare specie există un interval optim de
intensitate sau de concentrare.

Lipsa sau excesul unuia dintre aceşti factor produce dereglări fiziologice, care se
exprimă prin simptome de lâncezire (reducerea ritmului de creştere, coloraţie
anormală, pierderea anumitor organe etc.), care pot merge, în cazuri extreme, chiar
până la uscarea arboretului.

De-o parte şi de alta a acestui interval optim, putem, însă, defini o zonă de carenţă şi
o zonă de exces (sau toxicitate), acestea fiind încadrate în categoria celor letale, în
care supravieţuirea arboretelor este compromisă.
 2.1. APORTUL HIDRIC

Procesul de evapo – transpiraţie, controlat de stomatele învelişului foliar,

constituie principalul mecanism de reglare fiziologică şi a schimburilor de apă
între copac şi atmosferă.

Stomate – orificii mici cu deschidere reglabil, la nivelul cărora se produc

schimburile gazoase.

APORTUL HIDRIC

LIPSA DE APĂSECETA EXCESUL DE APĂ

 2.1. APORTUL HIDRIC

Simptomele şi reacţia arboretelor la secetă

Apariţia stresului hidric  reducerea creşterii celulare

Încetinirea ritmului apariţiei şi creşterii crăcilor şi rădăcinilor fine.

Apariţia fenomenele de cavitaţie şi embolie a vaselor

ofilirea învelişului foliar al arboretelor.

La foioase, frunzele se usucă, se încovoaie, după care, cad

În particular meristemele, nu
mai sunt alimentate cu apă
moartea arborelui.
 LIPSA DE APĂSECETA

Acţiunea căldurii Natura solului

şi lipsei de apă şi poziţia
Anotimpul topografică

Factori care au importanţă în modularea efectelor secetei.

Profunzimea
înrădăcinării Specia
LIPSA DE APĂSECETA

Fisurile datorate secetei

Necroze cambiale în benzi

Fructificaţia abundentă

Deficitul foliar

Paraziţii

Fenomenele extinse de devitalizare

Sensibilitatea la incendii
 LIPSA DE APĂSECETA

Arsuri pe frunze datorate secetei la arţar

http://wiki.bugwood.org/IPED:Tree_stress
Efectele secetei asupra pinului
http://wiki.bugwood.org/IPED:Tree_stress
 LIPSA DE APĂSECETA

Controlul efectelor secetei

Mijloce culturale.

Din favorizarea alimentării cu

Prin limitarea pierderilor de apă în
apă a arboretelor, prin
plantaţiile tinere (plante în ghivece,
echilibrarea unei mai bine
mulcire, etc.), sau în standuri
prospecţiuni a sistemului
(reducerea suprafeţei foliare prin
radicular (lucrări ale solului
rupturi).
adecvate necesităţilor)
 EXCESUL DE APĂ

Excesul de apă, care este conjunctural şi care

poate avea o frecvenţă regulată, sau poate fi
permanent, provoacă lipsa oxigenării solului,
ceea ce cauzează moartea rapidă a rădăcinilor
fine, iar dacă acest exces persistă, conduce şi
la moartea rădăcinilor mai groase.

Consecinţele fenomenului depind de proporţia

în care este afectat sistemul radicular al
arboretului şi pot merge de la pierderi
de creştere în anul afectat de exces de apă,
până la moartea arboretului, în cazuri extreme.

Simptome asociate inundaţiei

http://wiki.bugwood.org/IPED:Tree_stress
 EXCESUL DE APĂ

Originea excesului de apă

1 2

Rezultatul unei combinaţii Precipitațiile anormal de

între poziţiile topografice abundente la începutul
care conduc la acumularea sezonului de vegetație pot
apei în sol (pante mici, conduce la o saturaţie în apă
depresiuni etc.) şi sol a zonelor cu specific amintit,
caracterizat de capacitate conjuncturală, care nu
filtrantă redusă (datorită permite o evacuare rapidă a
structurii sau texturii sale). acesteia.
 EXCESUL DE APĂ

Controlul excesului de apă

specii adaptate în mod natural

la hidromorfie

evacuarea excesului de apă prin plasarea de

gropi din loc în loc. Reţelele de drenaj sunt
practicate şi întreţinute mai ales în pădurile de
şes, în perioada de regenerare a acestora.
Asanarea se poate realiza şi prin lucrări
specifice, cu profil de suprafaţă.
 2.2. EXTREMELE DE TEMPERATURĂ

Temperatura condiţionează în mare măsură funcţiile fiziologice

ale organismelor vii.

Într-o anumită zonă, arboretul autohton este adaptat la un anumit

regim termic.

Dacă acest regim termic ia valori în afara intervalului anual sau

sezonier obişnuit, apar dezordini fiziologice, sau chiar trauma la
nivelul arboretului.
 2.2. EXTREMELE DE TEMPERATURĂ
Temperaturile ridicate şi caniculare

Canicula estivală Temperaturile ridicate manifestate

toamna, iarna si primavara
În perioade caniculare severe,
arboretele tinere şi mature sunt O toamnă foarte blândă poate
afectate - arsură gravă dăuna mecanismelor
La foioase, aceste simptome Controlul efectelor arboretelor de adaptare
nu permit predicţia evoluţiei căldurii fenotipică la frig
coroanei şi supravieţuirea Pe parcursul iernii, în
arboretelor în anii ce urmează. perioadele anticiclonice însorite
La răşinoase, însă, fenomenul în timpul zilei, -poate reactiva
de înroșire masivă a învelişului procesul de transpiraţie la
foliar, mai ales când predomină nivelul învelişului foliar al
în partea de vârf a arborelui, răşinoaseloruscarea acelor
este foarte frecvent precursor La începutul primăverii,
al mortalităţii iminente. temperaturile blânde -->
La arboretele cu scoarţă declanșarea înmuguririi
subţire căldurile puternice au precoce
drept efect necroze, fisuri şi
crăpături ale scoarţei
copacului.

este indicat să se evite plantarea arboretului în câmpie deschisă

să se asigure existenţa umbrei prin plantarea vegetaţiei însoțitoare ori prin semincere
Limitatarea răriturilor, tăierilor masive
Este benefică menținerea sau crearea unui subetaj care să umbrească trunchiurile.
 2.2. EXTREMELE DE TEMPERATURĂ
Frigul şi îngheţul
Frigul intens
Frig intens  atunci când temperatura coboară sub
-20ºC de o manieră durabilă (cel puţin o săptămână).

Company Logo
 2.2. EXTREMELE DE TEMPERATURĂ
Frigul şi îngheţul

Înghetul
Îngheţurile de toamnă sau îngheţurile precoce
 Daca un înghet (temperatura coboara sub 0ºC) apare înainte de
întarirea scoartei, acesta poate produce daune cresterilor imperfect
lignificate.

 Speciile sensibile la înghetul precoce: larice japoneza, duglas,

molid de Sitka

Îngheţurile de primăvară sau îngheţurile tardive

 Aceste îngheturi afecteaza cresterile, în principal cresterile

terminale ale unui copac a carui muguri abia au dat si care
astfel, nu suporta temperaturi mai mici de -4ºC.
 Acestea antreneaza deformari, pierderi de productie si chiar
moartea copacului, daca se repeta.
 Anumite rasinoase sunt foarte sensibile.
 2.2. EXTREMELE DE TEMPERATURĂ
Frigul şi îngheţul

Înghetul

Controlul efectelor frigului

 În cazul plantatiilor, trebuie sa se aleaga specii si proveniențe a caror

caracteristici (rezistența la frig mare sau precocitate în dezvoltare) sunt
adaptate regiunii si statiunii în care sunt introduse.
 Alegerile sunt impuse de reglementarile pentru plantatiile
subventionate.  Uneori, un acoperis lateral poate constitui o protectie
eficace a arboretelor tinere sau puietilor împotriva aerului rece.
2.2. EXTREMELE DE TEMPERATURĂ
Frigul şi îngheţul

Crăpături cauzate de îngheţ şi răni produse de frig

http://wiki.bugwood.org/IPED:Tree_stress
 2.3. ACCIDENTELE CLIMATICE VIOLENTE

Dacă seceta sau îngheţul pot fi considerate accidente climatice în măsura

în care acestea sunt caracterizate de o natură episodică, efectelor lor nu
sunt instantanee şi uneori sunt reversibile.

În schimb, alte accidente climatice au efecte mecanice brutale şi imediate:

Vântul si furtunile Trăznetul

Precipitatiile solide

Grindina

Gheaţa

Ninsoarea
 2.3. ACCIDENTELE CLIMATICE VIOLENTE

Crengi de pin rupte datorită vânturilor Crengi rupte datorită zăpezii

violente http://wiki.bugwood.org/IPED:Tree_stress
http://wiki.bugwood.org/IPED:Tree_stress
 2.3. ACCIDENTELE CLIMATICE VIOLENTE

Daune produse de grindină la pin

Daune produse de grindină la asupra unui piersic tânăr http://wiki.bugwood.org/IPED:Tree_stress
http://wiki.bugwood.org/IPED:Tree_stress
 2.3. ACCIDENTELE CLIMATICE VIOLENTE

Stejar lovit de trăsnet Stejar lovit de trăsnet

Lovitură de trăsnet care începe să
se vindece
 2.4. DEZECHILIBRELE NUTRIŢIONALE

Ciclul elementelor minerale

• La fel ca şi ciclul carbonului, ciclul elementelor

minerale este esenţial pentru reînnoirea materiei vii.
Acesta vizează în primul rând azotul (constituent al
proteinelor ), apoi calciul, fosforul, magneziul, potasiul
şi alte oligoelemente (fier, mangan, bor, cadmiu etc.).

• Depozitele atmosferice sau elementele rezultate din

alterarea rocilor constituie un aport exterior la ciclul
elementelor minerale, în timp ce alte elemente ies din
ciclu prin scurgerea acestora în sol. La nivelul pădurilor
naturale, sistemul se echilibrează în timp.
 2.4. DEZECHILIBRELE NUTRIŢIONALE

Carenţa în elemente minerale

 O regulă stabilită de mută vreme

în practica agronomică stipulează
că insuficienţa în sol a unui singur
element asimilabil, reduce
eficacitatea celorlalte elemente şi
prin urmare diminuează ritmul de
creştere al plantei.
Aceasta este legea minimumului

 Simptomatologia carenţelor este

variabilă în funcţie de specie şi
elementele respective.
 De exemplu, în cazul unei carenţe în
magneziu, apare în mod frecvent o Deficienţă de magneziu la pin
îngălbenire între nervurile frunzei, la http://www.farmfile.ie/nutrienttrace
frunzele sau, în cazul răşinoaselor,
acele mai vârstnice.
 2.4. DEZECHILIBRELE NUTRIŢIONALE

Frunze de stejar cu simptome ale deficienţei de

Simptome asociate deficenţei de cupru la molid
fier
http://www.farmfile.ie/nutrienttrace
http://www.ipm.iastate.edu/ipm/hortnews/2006/8-
23/deficiency.html
 2.4. DEZECHILIBRELE NUTRIŢIONALE

Toxicitatea elementelor minerale

Fenomenul opus carentei, toxicitatea,

corespunde excesului unuia sau a mai
multor elemente pe sol.

Daune produse de excesul de sare

asupra plopului tremurător

Cele mai frecvente sunt cele datorate

prezentei carbonatului de calciu si sarii
(clorura de sodiu), în principal dupa
raspândirea sarii iarna, în vederea topirii
zapezii si ghetii.
Daune produse de excesul de sare la pin
 2.4. DEZECHILIBRELE NUTRIŢIONALE

Acidifierea solului
Fenomenul de acidifiere a solului rezultă din înlănţuirea unui complex de
fenomene, la baza cărora stă poluarea atmosferică la distanţă.

Depunerile acide sau de azot sunt, de asemenea, răspândite la nivelul

pădurilor pe cale lichidă (ploi acide) sau solidă (particule în suspensie) şi
ajung pe sol.

Solul suferă, în aceste cazuri o serie de modificări care pot perturba

nutriţia copacilor.

Aceste modificări corespund atât carenţei (în principal în magneziu), cât şi

toxicităţii (de exemplu, în aluminiu).

Acestea intervin frecvent în procesul de devitalizare a copacilor.

ACIDIFIERE = PIERDEREA FERTILITATII SOLULUI

 2.4. DEZECHILIBRELE NUTRIŢIONALE

Acidifierea solului

Cloroza severă între nervurile frunzelor, simptom tipic al unui deficit de

micronutrienți cauzat de solurile cu un pH acid
 Controlul dezechilibrelor nutriţionale

Examinarea
simptomelor vizuale, frecvent observate la nivel foliar
Simptomatologie
(îngălbeniri, pătare, necrozare). şi diagnostic
Efectuarea analizelor
chimice- analiza solului şi analize foliare

Prelevările de frunze şi ace trebuie să se

realizeze în conformitate cu un protocol precis,
simultan, pe un lot ceprezintă simptomatologie
specifică şi pe unul martor.

Interpretarea rezultatelor  un specialist

 Controlul carenţelor

Compensarea carenţelor, sau remedierea, se poate realiza:

Preventiv Curativ
 la nivelul solurilor la care atunci când vegetaţia
prealabil au fost identificate forestieră prezintă simptome
ca fiind carenţate, reversibile.

Utilizarea Utilizarea
fertilizanţilor amendamentelor.
 2.5. ACŢIUNEA ANROPICĂ

Omul este interesat în reducerea şi unde este posibil, chiar în eliminarea

oricărui impact negativ al activităţilor acestuia asupra păstrării echilibrelor
forestiere.

Cu toate acestea, din neglijenţă, sau involuntar activităţile antropice pot

sta la baza unor importante prejudicii aduse stării de sănătate a pădurii.

poluare

incendii mecanizare
 2.6. SCHIMBĂRILE GLOBALE

Schimbările climatice

 Începând din anii 1990, analiza indicatorilor specifici a evidenţiat o evoluţie

rapidă, incontestabilă, a climei la nivel mondial, în sensul creşterii
temperaturii, a nivelului mărilor şi oceanelor, diminuării calotei de gheaţă de
la poli etc.

 La nivel internațional aceste evoluţii sunt urmărite şi studiate de Grupul

Interguvernamental de Experţi în Evoluţia Climatului (GIEC), ce reuneşte
peste 2000 de cercetători din 192 ţări.

 GIEC a evidenţiat faptul că, în mod sigur aceste evoluţii se datorează creşterii
concentrațiilor gazelor cu efect de seră (în principal dioxid de carbon şi metan) în
atmosferă.

 Pentru a încerca să evidenţieze modul de evoluţie al acestor realităţi,

experţii GIEC au elaborat două scenarii, unul pesimist, unul optimist.
 2.6. SCHIMBĂRILE GLOBALE

Schimbările climatice

Astfel, dacă se analizează scenariul pesimist elaborat de grupul GIEC prin sinteza
rezultatului a 21 modelări, în anul 2100 starea pădurilor ar fi influenţată, în
principal, de următorii factori.

 creşterea nivelului dioxidului de carbon şi implicit creşterea

temperaturii medii de la +2,30ºC la + 5,30ºC în Europa;

 creşterea regimului pluviometric hibernal în Europa de Nord cu până la

16% (însă cu un important deficit hidric vara) şi o scădere a regimului
pluviometric hibernal de la 4% la 27% în Europa de Sud;

creşterea frecvenţei evenimentelor extreme: caniculă, secetă, incendii,

ploi torenţiale, furtuni.