CURSUL IX - Silvi - 2015

LOGO CURSUL IX
CAPITOLUL 3
BOLILE LA SPECIILE FOIOASE
CUPRINS
3.15. BOLILE LA SÂNGER

3.16. BOLILE LA SALCIE
3.17. BOLILE LA SĂLCIOARĂ
3.18. BOLILE LA SCUMPIE
3.19. BOLILE LA STEJARI
3.20. BOLILE LA TEI
3.21. BOLILE LA ULM
3.15.1. Pătarea frunzelor de sânger - Septoria cornicola Desm.
Ciuperca  produce pătarea şi apoi uscarea

prematură a frunzelor.
Petele, neregulat circulare, la început olivacei-
cenuşii, brune în centru cu o linie închisă
purpurie pe margine, izolate de 3-4 mm în
diametru.
Pe pete se formează picnidiile, puţin
proeminente, cu un por larg; sporii foarte lungi
ies afară, într-un cârcel cenuşiu.
Atacul este pronunţat în anii cu ploi
intermitente de vară.
În urma atacului repetat tufele de sânger
tânjesc.
Practic nu se poate combate.

3.16.1. Tracheobacterioza sălciilor - Erwinia salicis (Day) Chester
Arborii bolnavi  ofilirea frunzelor

urmată de uscarea lor ca şi a vârfului
lujerilor. Uscarea progresează cuprinzând
ramuri disparate şi după 2-3 ani, arborii se
usucă total.
 Fenomenele de uscare se datorează atât

astupării vaselor de către bacterii, cât şi
toxinelor secretate de acestea, care
distrug celulele vii din frunze şi din
lemnul lujerilor, ramurilor şi tulpinii.
 Bacteria este răspândită de insectele

xilofage ale sălciilor.
3.16.1. Tracheobacterioza sălciilor - Erwinia salicis (Day) Chester
 Bacteria se instalează în vasele largi din lemn.

 O secţiune printr-o tulpină infectată ne arată pete negricioase în lungul
inelelor lemnoase, ca şi în direcţia radiară mergând până către centru.
Se combate prin drenarea solului, atunci când este expus stagnării apei.
3.16.2. Făinarea sălciilor - Uncinula salicis (DC) Winter, Uncinula adunca Lev.
Ciuperca  infectează în principal

frunzele tinere, pe care se ivesc la începutul
verii pete izolate, neregulat-rotunde, cu
aspect făinos, de un cenuşiu- murdar;
Organele cu făinare ne dau impresia că
sunt acoperite de praf, dar spre deosebire de
acesta, la frecare miceliul ciupercii nu se
şterge.
Aparatele fructifere se găsesc frecvent
pe frunze.
Ciuperca se nutreşte din celulele
epidermice ale gazdei, în care miceliul ei
trimite sugători
Frunzele atacate se ofilesc, iar sub stratul de
făinare ţesuturile se brunifică total sau în pete
izolate; adesea frunzele atacate în faza de
creştere se deformează.
3.16.3. Fumagina sălciilor - Capnodium salicinum Mont, Apiosporium salicinum
(Alb. et Schw.) Kunze et Schm. f.c. Dematium salicinum Alb et Schw.
Fumagina se instalează pe exemplarele de sălcii invadate anterior de purici
de frunze
Ea prezintă aceleaşi simptome ca la fumagina stejarilor.
Cu această ciupercă se mai asociază şi Cladosporium epiphyllum (Pers.) Mart.
COMBATERE
Se vor executa mai întâi stropirile
necesare pentru înlăturarea puricilor de
frunze.
Apoi se stropesc sălciile contra
fumaginii cu o soluţie de sulfat de fier (30
kg de sulfat de fier, 1 kg acid sulfuric în
100 litri apă caldă).
Stropirea se execută primăvara înainte de
înfrunzire, pe timp uscat
Frunzele cu fumagini se strâng de pe sol
şi se ard
3.16.4. Pătarea neagră a frunzelor - Venturia chlorospora (Ces) Aderh, f.c.
Septogloeum saliciperdum Tub. et All.
Ciuperca  poate produce pete

asemănătoare celor de fumagini.
Petele la început sunt mici şi
izolate, apoi se măresc şi cuprind cea mai
mare parte a limbului.
În cazul unor atacuri puternice şi
dacă urmează un timp secetos, frunzele
infectate cad în iulie-august.
Adesea, ciuperca produce băşicarea
şi apoi plesnirea scoarţei de pe lujeri, după
care şi uscarea vârfului lor.
În răchitării unde a fost semnalată ca un parazit periculos, trebuie combătută

prin stropirea cu soluţie sulfocalcică. Ea se execută în cursul lunii martie, când
se deschid periteciile. Dacă se ivesc petele, stropirile se continuă la 3-4
săptămâni în iunie şi iulie, până la completarea lor dispariţie.
3.16.5. Pecinginea frunzelor - Rhytisma salicinum (Pers.) Fr.
Apare pe diferite specii de sălcii, de la câmpie până la regiunea alpină.

Pe suprafaţa superioară a frunzelor se dezvoltă corpul ciupercii, care
înlocuieşte ţesuturile interne.
Acesta este constituit dintr-o stromă, care are un aspect zbârcit, ca o
pecingine neagră
3.16. 6. Rugina sălciilor - Melampsora salicina Lev.
La sfârşitul lunii iunie apar ca nişte

broboanele brune-portocalii izolate sau în
grupe, uredosorii, care se formează în
cuprinsul unor pete galbene pe frunze şi
chiar pe scoarţa lujerilor tineri.
În caz de atacuri grave, frunzele sunt
repetat infectate, şi se usucă, mai întâi în
dreptul petelor apoi, în totalitate şi cad
prematur;
La sfârşitul lunii iulie sau în august
iau naştere teleutosorii.
Ruginile pot cauza pagube însemnate
în culturile de sălcii pentru producerea
materialului de împletit,.
Se combat la fel ca ruginile plopilor.
3.17.1. Tracheomicoza sălcioarei - Fusarium oxysporum Schlecht, var.
orthoceras (App. et Wr.) Bilai
Ciuperca  ofilire pronunţată a frunzelor; acestea se răsucesc, se înclină,

se brunifică şi se usucă rămânând un timp aderente pe tulpină
În perioada secetoasă a verii şi toamnei, se produce, în continuare,
uscarea lujerilor anuali cu frunze vătămate  urmează uscarea ramurilor
purtătoare şi a tulpinii până la jumătatea coroanei sau până la colet.
Ca reacţie a atacului pe porţiunile de ramuri dedesubtul lujerilor uscaţi are loc o
formare abundentă de lujeri de refacere, mai subţiri, cu internoduri scurte şi cu
frunze mai mici, colorate în galben-verzui-argintiu
Uscarea frunzelor şi axelor se datorează mai întâi acţiunii toxinelor

secretate de ciupercă, care sunt transportate de curentul de sevă şi provoacă
vătămarea organelor moi. În plus, ea mai determină o secreţie abundentă de
gome şi tile, care astupă vasele.
Pe cât este posibil este de recomandat a se evita cultura sălcioarei în

teritoriul de stepă, cu un minim de precipitaţii.
3.18.1. Verticilioza scumpiei - Verticillium albo-atrum R. et B., f. cotinus C.C.
Georg et St. Orenschi
Provoacă atacuri grave de vertilioză la

Cotinus coggygria.
Infectarea are loc prin toate rădăcinile

fine, de unde apoi ciuperca se poate propaga
în lungul axelor radicelare şi tulpinale.
La început, în axele bolnave, apar pete

rotunde, izolate, galbene-deschis până la
galben de lămâie care devin brune şi cu o
aureolă galbenă îngustă sau mai lat difuzată
în jur.
3.18.1. Verticilioza scumpiei - Verticillium albo-atrum R. et B., f. cotinus C.C.
Georg et St. Orenschi
Dacă se răzuieşte scoarţa şi cambiul axelor infectate de curând, pe
suprafaţa dezvelită a lemnului se văd dungi longitudinale galbene până la
brune.
Uscarea axelor infectate se produce atunci când pătarea lemnului a
cuprins cea mai mare parte din circumferinţa inelelor anuale, periferice.
Adeseori se produce o uscare începând din zona centrală a lemnului. La
Cotinus în vasele din dreptul petelor se observă formarea de tile.
3.18. 2. Punctarea frunzelor de scumpie - Septoria cotini Mass. şi S.rhoina
Sacc.
Pe frunzele de scumpie în cursul verii se ivesc pete mici, cu

picnidii ale acestor ciuperci.
În cursul secetelor de vară frunzele atacate se îngălbenesc şi se

usucă căzând prematur.
3.19. 1. Putrezirea brună (umedă) a ghindei - Erwinia glandicola
C.C. Georg. et M. Bad. şi E.carotovora (Jones) Holl.
Bacteriile  sunt introduse în ghindă prin

înţepăturile făcute de trombarii ghindei, când
atacul lor este primar.
Pentru ghindele mature căzute din

arboriparaziţi secundari, pătrunzând numai în
ghindele cu vitalitate coborâtă, degerate,
supraumezite sau încinse.
Atacul lor are loc în condiţii de îmbibare

puternică cu apă a ghindelor în care caz
activitatea ciupercilor este inhibată.

3.19. 1. Putrezirea brună (umedă) a ghindei - Erwinia glandicola
C.C. Georg. et M. Bad. şi E.carotovora (Jones) Holl.
Bacteriileparticipă la procesul
de încingere a ghindei, producând o
putrezire umedă, cu dezagregarea şi
hidroliza ţesuturilor.
La început atacă cotiledoanele
şi după puţin timp distrug şi
embrionul.
 Mai târziu, când procesul de
alterare este avansat, ghindele se
înmoaie şi se transformă într-o pastă.
Loturile de ghindă putrezite
degajă un miros pătrunzător de vin.
3.19.2. Mumifierea ghindei - Sclerotinia pseudotuberosa Rehm., f.c. Botrytis sp.
Ciuperca  produce o putrezire rapidă a

ghindelor
se instalează pe suprafaţa cotiledoanelor,

atât pe feţele convexe, cât şi pe cele plane.
Mai întâi apar pe pericarp pe tegumentul

cotiledoanelor, pete rotunde, ovale sau
oval-neregulate de 0,5-2 mm în diametru
Pe măsura progresării atacului petele se

măresc, ajungând la sfârşit confluente.
Pe ghindele ţinute la umezeală apar în

mijlocul petelor un tapet de hife cenuşii,
care cu timpul formează o crustă cărnoasă
3.19.2. Mumifierea ghindei - Sclerotinia pseudotuberosa Rehm., f.c. Botrytis sp.
În ultimul stadiu de atac, când

ţesutul cotiledoanelor este înlocuit de
miceliul ciupercii, ghinda se înnegreşte
şi capătă o consistenţă spongioasă;
În stare uscată ghindele atacate devin

sfărâmicioase.
Întreaga ghindă este astfel

transformată într-un scleroţiu al
ciupercii, în care se mai pot întâlni
insule de celule parenchimatice ale
cotiledoanelor rămase nedigerate.
Sclerotinia pseudotuberosa
3.19.3. Uscarea ghindei - Valsa ambiens (Pers) Fr, pe ghindă, f.c. Cytospora
ambiens Sacc
Ciuperca  se dezvoltă pe ramuri şi

lujerii uscaţi sau în curs de uscare la
diferite foioase.
De regulă este saprofită, dar

vegetează şi pe ghinda în viaţă.
Stroma ciupercii  se formează pe

suprafaţa cotiledoanelor sub pericarp, de
unde erupe mai târziu la suprafaţă. În
interiorul acesteia se găsesc 4-20
peritecii dispuse circular într-un singur Valsa ambiens (Pers) Fr
plan.
 Ascele sunt cilindric-măciucate,
sesile, ascosporii cilindric-arcuaţi.
3.19.3. Uscarea ghindei - Valsa ambiens (Pers) Fr, pe ghindă, f.c. Cytospora
ambiens Sacc
Pe ghindă se dezvoltă mai întâi stadiul imperfect şi după uscarea ei

apare stadiul perfect.
Forma sa imperfectă aparţine speciei Cytospora ambiens Sacc.,

care se mai dezvoltă pe scoarţa lujerilor uscaţi sau numai rareori pe cei
verzi de la diferite foioase.
De pe aceştia se transmite pe ghinda uscată sau în curs de uscare.

3.19. 4. Mucegaiul alb al ghindei - Diaporthe insularis Ntke.,
f.c. Phomopsis quercella Died
Ciuperca vegetează pe ramurile de stejar, iar forma imperfectă, atât pe

ramuri, cât şi pe ghindă.
În primul stadiu de atac, se văd pe suprafaţa cotiledoanelor nişte pete
mici, cu marginile neregulate, bombate, castaniu- închis, mai târziu negre.
Ţesutul infectat se colorează în brun. Petele se măresc şi se întind în
toată masa cotiledoanelor.
Pe suprafaţa petelor se dezvoltă o stromă cenuşie, în care iau naştere
picnidiile.
Picnidiile se văd sub pericarp prin transparenţă ca nişte pete negre; pe
măsură ce cresc ele apasă asupra acestuia îl străpung şi ies afară.

Ciuperca este un parazit facultativ, se dezvoltă bine pe ghindele

moarte, după care poate trece şi pe cele sănătoase.
În mod obişnuit ea este un saprofit pe ramurile de stejar.
3.19. 5. Putrezirea alburnului - Schizophyllum commune Fr.
Este o specie saprofită, cauzând putrezirea lemnului de foioase.
Pe ghindă este în general saprofită.
 Apare de obicei pe ghindele ţinute la umezeală.

3.19.6. Putrezirea marmorată a alburnului - Stereum hirsutum (Willd.) Pers.
Vegetează saprofitic pe lemnele de foioase
Pe ghinde este, de asemenea, un saprofit producând o putrezire

uscată, albicioasă a ţesuturilor.
Aparatele fructifere se găsesc rar în natură; ele se obţin pe

ghindele umezite ţinute în vase de cultură.
3.19.7. Putrezirea brună a ghindei - Cytospora glandicola C. C. Georg et M.Bad.
Este un parazit dăunător al ghindei.
Boala se manifestă în primele faze prin pătarea suprafeţei

cotiledoanelor; petele sunt mici, cu marginea imprecisă, de culoare
cenuşie-măslinie, apoi brune-negricioase.
Ţesuturile atacate au la început o culoare măslinie apoi ocracee,

galbenă-ruginie, până la brună- roşcată;
În stare umedă au consistenţa untului, în stare uscată, prin strivire

se transformă într-o masă prăfoasă.
Între ţesutul atacat şi cel sănătos se găseşte o linie de demarcaţie

brună-negricioasă. Picnidiile sunt aglomerate, în şiruri longitudinale,
corespunzând fasciculelor libero-lemnoase din ghinde. La început, forma
lor este conicturtită, iar când ies la suprafaţă devin sferice sau bulbiforme.
3.19.8. Făinarea stejarilor - Oidium quercinum Thum.
Produce pete albicioase-cenuşii pe

ghinde, frunze şi lujeri.
Miceliul este compus din hife hialine,

întreţesute, care se dezvoltă la suprafaţa
pericarpului.
Boala este comună pe ghindele recoltate

din pădurile atacate de această ciupercă.
Ea este forma imperfectă a speciei

Microsphaera abbre viata Peck
3.19.9. Mucegaiul verde al ghindei - Penicillium sp.
 Infectarea cu Penicillium a ghindelor pe arbori are loc, în acelaşi

mod, ca şi aceea cu speciile de Fusarium, prin intermediul insectelor.
De obicei, în stadiul iniţial, atacul se cunoaşte prin pătarea suprafeţei

cotiledoanelor în galben-închis, cafeniu sau măsliniu.
Petele sunt mici, circulare sau de formă nedefinită, cu marginile trep-

tat mai deschise către ţesutul înconjurător sănătos; aceste pete apar
mai ales înspre maculă.
Ţesutul infectat capătă o culoare cafenie şi o structură afânată.

3.19.10. Mucegaiul roz al ghindei - Trichothecium roseum
Link.
Pe ghindă este un saprofit sau un
parazit facultativ.
 Se dezvoltă mai ales pe ghindele cu
vitalitate coborâtă, încinse, degerate sau
vătămate traumatic.
Formează tapete albe sau roze din hife
târâtoare, lax întreţesute, septate şi ramificate.
La maturitatea ciupercii suprafaţa
cotiledoanelor este acoperită de masă făinoasă
de spori roz-deschis. Trichothecium roseum
Ciuperca atacă ghinda şi în cursul dezvoltării ei pe arbori.

Ghindele atacate în acest fel au dimensiuni mai reduse.
Infectează puternic ghindele în timpul manipulării şi conservării, în care
caz se introduce prin crăpăturile pericarpului.
3.19.11. Putrezirea fusariană a ghindei - Fusarium sp.
Pe ghindă vegetează mai multe specii de Fusarium care, de obicei,
formează un înveliş lax de hife sau o crustă dintr-un ţesut dens la suprafaţa
cotiledoanelor şi care se pun în evidenţă după îndepărtarea pericarpului.
Conidiile ciupercii se pot forma în aparate fructifere sau pe hife.
Conidiile sunt de două feluri:

 mici (microconidii)
 mari (macroconidii)
Macroconidiile  pluriseptate, de o formă tipică filamentoasă, fusoidă,

eliptică, lancetiformă sau falciformă, drepte sau arcuate.
Ciuperca mai poate forma clamidospori sau scleroţi care au forme şi

mărimi variate.
Speciile de Fusarium atacă ghindele în condiţii de supraumezire şi

apariţia lor în depozite arată o neglijentă conservare.
3.19.12. Putrezirea rădăcinii puieţilor - Rosellinia quercina Hart.
Ciuperca  este unul din paraziţii cei
mai dăunători ai puieţilor de stejar de
1-3 ani.
Boala se manifestă mai întâi printr-o

decolorare a frunzelor dinspre peţiol,
începând de la frunzele superioare.
Se mai observă pe porţiunea de

tulpină, deasupra coletului o pătare în
brun şi o zbârcire a scoarţei; pivotul se
înnegreşte şi cu timpul se usucă, după Rosellinia quercina fruiting bodies
care întreg puietul piere.
Scoarţa bolnavă este împânzită de o ţesătură de hife mai întâi cenuşii apoi
negre, ramificate şi anastomozate, care se desprind uşor; la locul de inserţie al
rădăcinilor laterale se găsesc nişte corpuşoare de forma unor bobiţe negre,
care sunt nişte sclerotii.
Răspândirea ciupercii conidii, care dezvoltă un miceliu pe

suprafeţele exterioare ale organelor aeriene;
ascospori, care se produc în periteciile
dezvoltate pe scoarţa pivotului.
rizomorfe (în sol)
Ciuperca  vegetează numai în condiţii proprii de umiditate.

Pe timp uscat şi iarna ciuperca  scleroţii
scoaterea şi arderea puieţilor bolnavi.

vetrele cu puieţi infectaţi se înconjoară cu un şanţ de 1 m
lăţime şi 50 cm adâncime, care se lasă descoperit spre a se
împiedica propagarea prin sol a rizomorfelor.
Controlul bolii
pe răzorul infectat, anul următor se seamănă alte
specii de foioase imune sau se face o cultură agricolă;
semănarea se face numai după ce s-a practicat o arătură
profundă cu inversarea straturilor.
3.19.13. Tracheomicoza puieţilor de stejar - Fusarium oxysporum
Schl
Ciupercă  se introduce prin rădăcinile puieţilor de stejar din solul unde
vegetează saprofitic.
Puieţii infectaţi prezintă pete mici brune, izolate sau reunite mai multe la
un loc, în inelele lemnoase ale pivotului şi bazei tulpinii.
În cursul lunilor mai şi iunie se ofilesc şi se usucă frunzele
Pe axele uscate, deseori hifele ciupercii se pun în evidenţă în vase. În

dreptul petelor ţesuturile lemnului sunt impregnate cu gome brune.
Boala se iveşte în solurile supraumezite, bogate în substanţe

organice.Puieţii care supravieţuiesc bolii, în condiţii favorabile de vegetaţie
pot să se însănătoşească.
3.19.13. Tracheomicoza puieţilor de stejar - Fusarium oxysporum
Schl
Pentru prevenirea abolii se recomandă:
excluderea pe cât posibil culturile intermediare agricole cu plante

gazde ale ciupercii din plantaţiile şi semănăturile de stejar;
utilizarea de îngrăşăminte organice complet fermentate;
solul să fie drenat, să nu se menţină timp îndelungat supraumezit;
să nu se facă plantaţii cu puieţi contaminaţi;
puieţii bolnavi, uscaţi sau în curs de uscare, să fie smulşi şi arşi.

3.19.14. Băşicarea frunzelor de stejar - Taphrina coerulescens (Desm. et Mont.) Tul.
Ciuperca  produce pe frunze

pete; cu timpul ele se brunifică şi
ţesuturile frunzei din dreptul lor se
usucă.
Himeniul de asce se dezvoltă

sub cuticulă; la maturitate acestea ies
deasupra epidermei.
În unele cazuri poate provoca

uscarea şi căderea prematură a
frunzelor de pe lujerii de primăvară şi,
ca urmare, debilitarea exemplarelor
Taphrina coerulescens
infectate.
Se combate prin stropiri cu soluţie sulfocalcică atunci când frunzele

tinere ating 1/3 din mărimea definitivă.
3.19.15. Făinarea stejarilor - Microsphaera abbreviata Peck., M.alphitoides Grif. et Maubl.
Făinarea stejarilor este boala cea mai răspândită din pădurile de foioase ale
ţării noastre.
Plantele bolnave prezintă pe frunze şi lujeri pete izolate sau un înveliş
complet făinos, alb-cretaceu sau cenuşiu.
Simptomele bolii pot avea aspecte deosebite după intensitatea atacului.
Atac slab  ciuperca formează pete albicioase
de dimensiuni mici, în lăţime de 1-6 mm, care se
menţin izolate şi au o margine distinctă.
Se disting trei
tipuri de
simptome pe Atac mai intens  se ivesc pete mari de
frunze peste 1 cm lăţime, care se măresc continuu.
Atac puternic  petele confluează astfel că

. întreaga suprafaţă a frunzelor şi chiar extremităţile
tinere ale lujerilor se acoperă de făinare.
În scopuri practice, intensitatea atacului se poate stabili după următoarea notare:
Atac slab - pete mici şi izolate pe frunze  Nota 1
Atac moderat - pete mari şi izolate pe frunze, acoperind până la

25% din suprafaţa lor  Nota 2
Atac puternic - pete mari confluente, care acoperă până la 75%

din suprafaţa frunzelor. Pete pe lujeri  Nota 3
Atac foarte puternic - făinarea totală a frunzelor şi a extremităţii

lujerilor verzi, deformări de frunze şi încovoierea lujerilor  Nota 4
Uscarea prematură a frunzelor şi a vârfului lujerilor infectaţi  Nota 5

În petele menţionate miceliul ciupercii, compus din hife hialine, întreţesute;

Acestea se dezvoltă de obicei numai pe suprafaţa frunzelor şi lujerilor, adică
epifitic. Hifele aderă pe epiderma organelor atacate cu ajutorul unor plăcuţe
mici - apresori, din care pornesc haustori.
Conidiile sunt organele de răspândire ale ciupercii în cursul sezonu- lui

vegetativ. Ele apar în luna mai, când temperatura aerului s-a stabilit la o
medie zilnică de peste 15°C (17°C); producţia maximă a conidiilor are loc la
o temperatură de 20-22°C (24°C).
Ciuperca iernează în două moduri:

 în stadiile de hife perene
 decleistoteciu.
Conidiile nu rezistă la temperaturile joase din timpul iernii, în schimb

hifele iernează în muguri. În stadiul de cleistoteciu, iernează pe frunzele
uscate din litieră sau pe frunzele uscate aderente pe ramuri.
3.19.15. Făinarea stejarilor - Microsphaera abbreviata Peck., M.alphitoides Grif.
et Maubl.
Măsurile preventive şi de control trebuie să aibă în vedere să

stăvilească răspândirea sporilor, să micşoreze virulenţa ciupercii prin
înrăutăţirea circumstanţelor care favorizează dezvoltarea bolii şi să se
sporească rezistenţa stejarilor faţă de atacul ciupercii.
Ţinând seama că făinarea stejarilor este o boală care dăunează mai
mult arboretele tinere, măsurile preventive se vor concentra în special în
pepiniere, plantaţii tinere, seminţişuri şi lăstărişuri.
Rezultatele cele mai eficiente se obţin prin utilizarea prafului de sulf

sau a preparatelor care conţin sulf, al cărui efect este de durată şi de cea
mai mare eficacitate, dacă dozarea sulfului este potrivită.
Prăfuirea cu sulf este una din cele mai bune metode.
La noi în ţară s-au mai făcut încercări de stropiri cu soluţie de
permanganat de potasiu 0,15%, cu zeamă bordeleză 1%, cu reacţie
alcalină şi cu soluţie de formalină 1%, care au un efect curativ, dar efemer.
3.19.16. Pătarea cenuşie a frunzelor - Sphaerulina myriadea DC Sacc.
Produce o pătare în cenuşiu a frunzelor de stejar şi

gorun, care după uscare rămân în parte suspendate pe
ramuri.
Petele sunt neregulate, la început izolate cu marginea

distinctă apoi confluează ocupând o mare parte din
suprafaţa frunzei.
În dreptul petelor se găsesc periteciile sferice puţin

proeminente. Destul de frecventă în arborete de stejar intens
păşunate.
3.19.17. Făinarea pală - Helostroma album Pat., Microstroma album (Desm) Sacc
Ciuperca produce o făinare a frunzelor asemănătoare cu cea

cauzată de Microsphaera abbreviata Peck.
Frunzele atacate prezintă, mai ales în jumătatea anterioară a
limbului pete izolate sau confluente, de forme neregulate, fără o
margine distinctă, ele pierzându-se treptat în coloraţia frunzei.
Petele pe faţa superioară gri-albicioase, pe un fond gălbui sau
ruginiu, iar pe cea inferioară  galben-verzui-pal.
Înspre centrul petei se observă o făinare cenuşie-albicioasă, în
care se găsesc mase de conidii.
Această făinare se deosebeşte de cea produsă de Microsphaera
printr-o coloraţie mai pală, o dezvoltare în suprafaţă mai redusă şi o
brunificare a epidermei frunzei mai rapidă şi mai intensă.
Se află în părţile mai calde ale ţării, în condiţii de umiditate
atmosferică sporită. Se combate în acelaşi mod ca şi ciuperca făinării.
3.19.17. Făinarea pală - Helostroma album Pat., Microstroma album (Desm) Sacc
Ciupercaproduce o făinare a frunzelor

asemănătoare cu cea cauzată de
Microsphaera abbreviata Peck.
Frunzele atacate prezintă, mai ales în

jumătatea anterioară a limbului pete izolate
sau confluente, de forme neregulate, fără o
margine distinctă, ele pierzându-se treptat în
Microstroma album
coloraţia frunzei.
Petele pe faţa superioară gri-

albicioase, pe un fond gălbui sau ruginiu, iar
pe cea inferioară  galben-verzui-pal.
Înspre centrul petei se observă o

făinare cenuşie-albicioasă, în care se găsesc
mase de conidii.
3.19.18. Fumagina stejarilor - Capnodium quercinum (Pers) Berk et Desm.
Se aseamănă cu ciuperca făinării stejarului, de care se deosebeşte

prin hifele sale care sunt brune-negricioase.
Se mai deosebeşte de alte ciuperci care produc brunificarea şi
înnegrirea organelor bolnave, prin faptul că la acestea din urmă hifele se
dezvoltă în interiorul ţesuturilor gazdei.
Fumagina se instalează îndeosebi pe feţele superioare ale frunzelor,

mascând coloraţia lor verde.
apare întotdeauna pe frunzele şi lujerii acoperiţi de secreţii ce conţin
materii zaharoase, a căror origine este diferită. Aceste materii pot fi secretate
de frunze în cursul marilor călduri, mai ales când după nopţi răcoroase
urmează zile foarte calde şi uscate.
Pe lujeri acoperă porţiunile cu scoarţă netedă şi subţire. Cu timpul

fumaginea formează o crustă compactă, care la uscăciune se crapă şi se
desprinde în plăci.
3.19.18. Fumagina stejarilor - Capnodium quercinum (Pers) Berk et Desm.
Fumagina este o boală secundară  ea urmează după invazia puricilor sau

păduchilor stejarilor;
Controlul fumaginei
Se face în arboretele tinere, mai ales înainte de

închiderea masivului, prin pulverizare sau stropire cu
insecticide, care să distrugă păduchii ţestoşi şi puricii
de frunze.
Introducerea specilor de amestec este de un
preţios ajutor în controlul fumaginei.
3.19.19. Cancerul transversal sau inelar şi gâlmele stejarului şi gorunului -
Pseudomonas sp.
 Boala  are o largă răspândire în arboretele naturale şi în plantaţii pe

lujeri, ramuri şi tulpini de Quercus robur şi mai rar de Q, sessilis.
 Agentul patogen al cancerului nu este cunoscut.
Aspectul cancerelor este variat.

 În cazul tipic apar mai întâi nişte umflături rotunde, laterale pe lujerii
de 2 ani, ca urmare a infecţiei din anul precedent.
Sub acţiunea agentului patogen la început  are loc o creştere a activităţii

cambiului, care produce inele largi de lemn şi liber pe o anumită porţiune a
axului; astfel, iau naştere umflăturile din stadiul prim al îmbolnăvirii lujerilor.
După un timp, pe aceste umflături se întrerupe activitatea cambiului;
ţesuturile liberului se necrozează, colorându-se în brun; ţesuturile scoarţei
moarte se delimitează clar de restul scoarţei sănătoase.
Paralel cu dezvoltarea cancerului, lemnul din dreptul lui se colorează pe
anumite sectoare în roşcat cu vine închis-verzui-cenuşiu.
3.19.19. Cancerul transversal sau inelar şi gâlmele stejarului şi gorunului -
Pseudomonas sp.
Prevenire
La cultura stejarului în masiv sau în perdele forestiere

trebuie să se reducă pericolul invaziei puricilor, prin crearea de
arborete în amestec, printr-o umbrire laterală a stejarului în
perioada primei sale dezvoltări şi să se realizeze cât mai
degrabă posibil închiderea masivului.
În culturile tinere, de asemenea, să se extragă exemplarele

cu cancere.
3.19.20. Uscarea în masă a stejarului şi gorunului - Erwinia sp.; Ophiostoma sp.
Uscarea în masă este produsă de următorii agenţi: Ophiostoma
valachicum C.C.Georg., I.Teod. et M.Bad., Ophiostoma roboris C.C.Georg. et
I.Teod (fig.76), Erwinia valachica C.C.Georg. et M.Bad., Erwinia valachica f.
opaca C.C.Georg. et M.Bad., Erwinia quercicola C.C.Georg. et M. Bad.
Simptomele bolilor produse de aceşti paraziţi sunt:
 Bacterioza, în cazuri de pronunţată dezvoltare, produce mai întâi o ofilire a

frunzelor, după care acestea se usucă luând o coloraţie de toamnă şi se
păstrează mult timp aderente pe ramuri.
 În secţiune transversală alburnul uscat albicios, prezintă punctuleţe
negricioase care corespund hifelor ciupercii dezvoltate în vasele largi.
 Se constată că dacă la început bacteria a pregătit terenul pentru pătrunderea
ciupercilor o dată ce ciuperca intră, în axele uscate elimină bacteriile şi
simptomele bacteriozei dispar.
 Atât bacteriile cât şi ciuperca secretă toxine care sunt antrenate la distanţă
prin curentul de sevă şi produc ofilirea frunzelor şi fenomenele de pătare a
lemnului
3.19.20. Uscarea în masă a stejarului şi gorunului - Erwinia sp.; Ophiostoma sp.
Ophiostoma sp.
3.19.21. Verticilioza cerului - Verticilium alboatrum Reinke et Berth
În interiorul axelor tulpinale şi radiculare infectate se observă în alburn

pete de culoare brună-vineţie, în lemnul de primăvară a inelelor anuale.
Petele sunt la început circulare şi răspund unui fascicol de vase

alăturate, mai târziu petele se măresc şi se întinde în lemnul de primăvară pe
porţiuni mai mari delimitate, între două raze medulare largi, alăturate. În fine,
pe axele în curs de uscare petele confluează, luând forma de semicerc sau de
coroană pe toată circumferinţa alburnului.
Infecţia are loc din sol prin rădăcini, de unde încep petele şi se propagă
în tulpini şi ramuri, până în lujerii anuali.
În plantaţia arătată, ciuperca a mai produs un atac intens la speciile de

acerinee, ceea dovedeşte că solul aici este foarte puternic infestat.

3.19.22. Uscarea şi brobonarea ramurilor - Valsa ambiens (Pers) Fr., f.c.
Cytospora ambiens Sacc.
Ciuperca  vegetează pe lujerii

slăbiţi ai multor foioase şi pe ghindă.
Boala  se manifestă la arborii
izolaţi, din locuri uscate şi mai puţin la
cei cultivaţi în pâlcuri
Pe scoarţa tulpinilor uscate, ca şi
pe lujerii uscaţi sau verzi, apar pustulele
ciupercii dispuse în şiruri longitudinale,
în dreptul cărora scoarţa se brobonează.
În interior se dezvoltă picnidiile
ciupercii, prin porul cărora ies afară
nişte cârcei galbeni-portocalii până la Valsa ambiens
roşcat, cu sporii înglobaţi într-o masă
ceroasă.
Se combate prin tăierea ramurilor uscate şi arderea lor. În condiţii
similare pe lujerii speciilor de Quercus, ca şi pe ghinde se găseşte
Valsa intermedia Ntke. cu forma conidiană Cytospora interme dia Sacc.
3.19.23. Cârceii vişinii pe ramurile de stejar - Diatrypella pulvinata Nke., f.c.
Libertella punicea Hoff.
Ciupercă
parazit pe tulpini cu coaja netedă şi ramuri de stejar comun,
stejar roşu şi cer.
 Atacul se manifestă în scoarţă, de unde se propagă în
inelele periferice ale lemnului, care se colorează în brun.
însoţeşte fenomenul de uscare a stejarilor, în teritoriile
expuse secetei.
 În mod obişnuit, vegetează ca un saprofit comun pe
ramurile uscate de cer şi stejar.
3.19.23. Cârceii vişinii pe ramurile de stejar - Diatrypella pulvinata Nke., f.c.
Libertella punicea Hoff.
Această ciupercă se asociază cu Valsa ambiens (Pers.) Fr.
Boala  manifestă printr-o colorare în galben-auriu a frunzelor de pe

lujerii infectaţi. Într-o fază următoare, frunzele se decolorează într-un verde
spălăcit, păstrându-se dungi de un verde-viu, doar în lungul nervurilor, apoi
se ofilesc. Exemplarele bolnave au creştere redusă. În urma uscării repetate
a ramurilor, coroana ia o formă tabulară.
Prevenirii bolii
 se recomandă ca stejarul roşu să fie cultivat pe soluri moderat
compacte, reavene în tot timpul anului, în arborete sau pâlcuri, spre a-i
feri tulpina de insolaţie.
 Stejarii piramidali să nu fie cultivaţi în teritorii expuse secetelor
excesive.
 Să se extragă şi să se ardă exemplarele bolnave.
 La cer să se taie ramurile uscate şi rănile să se trateze cu un fungicid.
3.19.24. Plesnirea transversală a scoarţei şi ramurilor - Clithris quercina (Pers.)
Rehm.
Ciuperca
Parazit de răni pe ramuri şi tulpini, în porţiunile cu coaja netedă.
Se instalează pe axe în curs de uscare sau slăbite din diferite
cauze, pornind de la ţesuturile moarte, de unde se propagă în cele vii
vecine.
Atacul are o deosebită gravitate pe puieţi sau în plantaţii tinere,
care au fost vătămate din diferite cauze ca îngheţurile târzii, excesul de
apă în sol, secetă, gaze otrăvitoare în atmosferă şi altele  produce
uscarea periodică de ramuri şi a vârfului tulpinii.
Exemplarele atacate rămân un timp în stare arbustivă, după care
se usucă cu totul.
Apariţia ciupercii dă o indicaţie asupra locurilor improprii pentru cultura

stejarului şi gorunului. Astfel, în microdepresiuni cu stagnări îndelungate de
apă, staţiuni de îngheţuri, etc., nu se recomandă a se cultiva aceste specii.
3.19.24. Plesnirea transversală a scoarţei şi ramurilor - Clithris quercina (Pers.) Rehm.
Aparatele fructifere (apoteciile) ies afară

prin crăpături transversale, neregulat lobate
ale scoarţei; ele sunt colorate închis alungite
în sens transversal sau oblic şi prezintă pe
suprafaţa lor nişte liniuţe. După golirea lor
de spori cad şi nu mai rămân ca urme ale
atacului decât crăpăturile scoarţei.
3.19.25. Gâlma cu coarne a stejarului - Caudospora (Aglaospora) taleola (Fr.) Starb.
Ciuperca  produce gâlme cu nişte prelungiri mici în formă de

coarne pe tulpini sau ramuri, în porţiunile cu coaja netedă.
La început boala se manifestă

prin brunificarea scoarţei pe o
întindere mare, apoi prin
uscarea ei şi desfacerea în plăci.
Se naşte astfel o rană, care se

acoperă în parte sau total cu
valuri de acoperire proeminente;
în dreptul rănilor se formează
gâlme caracteristice.
Caudospora taleola
3.19.25. Gâlma cu coarne a stejarului - Caudospora (Aglaospora) taleola (Fr.)
Starb.
În scoarţa infectată se

dezvoltă sub periderm  stroma
ciupercii pe o lăţime de 3-4 mm;
ea este de culoare albicioasă şi
înconjurată de o dungă
negricioasă.
Periteciile lenticelare, negre,
sunt grupate în cerc, au un gât
lung şi sunt scufundate în
substrat.
În interior se găsesc ascele
cu 8 ascospori ovoidali, bicelulari,
dotaţi cu trei prelungiri în formă
de filamente.
Caudospora taleola
3.19.26. Crusta neagră a ramurilor - Naemospora croceola Sacc.
În cursul lunii iunie, pe lujerii uscaţi de fag ai diferitelor specii de stejar şi
alte foioase, se găsesc acervulele acestei ciuperci.
Acestea se dezvoltă sub peridermul scoarţei. În dreptul lor scoarţa prezintă
pete circulare de culoare roz-portocalii de 1-3 mm în diametru, mărginite de o
dungă neagră.
Apare frecvent pe lujerii şi lăstarii debilitaţi sau uscaţi de făinarea stejarului,
continuând procesul lor de uscare în porţiunile sănătoase.
Poate fi un parazit vătămător şi se combate prin tăierea ramurilor în curs de
uscare şi prin dezinfectarea rănilor.
3.19.26. Crusta neagră a ramurilor - Naemospora croceola Sacc.
3.19.27. Diatrype stigma (Hoff) Fr, f.c. Naemospora microspora Desm
Este foarte comună pe ramurile uscate de

diferite foioase.
Stroma sa de culoare brună-negricioasă, în

grosime până la 1 mm, acoperă ca o crustă
porţiunile ramurilor atacate; aceasta este mai
întâi acoperită de scoarţă, dar mai târziu iese la
suprafaţă.
Diatrype stigma
3.19.28. Putrezirea bazei tulpinii
Putrezirea bazei tulpinii este produsă de următoarele ciuperci: Inonotus

dryadeus (Pers.) Murr., Phellinus dryadeus (Pers.) Pat.; Ganoderma lucidum
(Leyss.) Karst., ssp. resinaceum B. et G.
Aceste ciuperci  produc putrezirea albă a duramenului.
 Arborii sunt infectaţi începând de la vârsta de 20-30 ani, prin rănile ivite
la baza tulpinii sau pe rădăcinile de la suprafaţa solului.
 Rănile sunt produse prin marcajul defectuos al arborilor, manipularea
neatentă a buştenilor, zdrelirea scoarţei de osiile şi roţile vehiculelor, de vite
care păşunează şi altele .
 Sporii ciupercilor se instalează pe lemnul descoperit al rănilor; hifele lor
se propagă prin alburn, şi apoi se dezvoltă în duramen.
 Putrezirea albă progresează destul de încet de la locul de infecţie, mai
mult în jos, trecând din tulpini în rădăcini sau viceversa.
 Această putrezire se urcă în tulpină, de regulă, cel mult până la 2 m de
la suprafaţa solului.
3.19.28. Putrezirea bazei tulpinii
Ganoderma lucidum
Inonotus dryadeus
3.19.29. Iasca moale galbenă - Grifola sulphurea (Bull.) Pil.
Ciupercă  produce putrezirea roşie a

duramenului la speciile de Quercus şi la alte foioase.
Se introduce prin rănile, care dezvelesc lemnul

situate în tot lungul tulpinii.
De la locul de infecţie ciuperca se propagă în

lungul tulpinii mai mult în jos şi mai puţin în sus.
Simptome
Primul simptom al alterării lemnului  coloraţie de un roşu- brun-deschis,

care mai târziu trece în roşu-brun-închis.
Pe măsură ce alterarea se accentuează, lemnul se usucă şi se contrage,
producându-se crăpături
Lemnul devine uşor, uscat, foarte friabil şi la frecare între degete se
transformă într-o pulbere fină roşiatică, de culoarea tutunului.
3.19.30. Iasca de ciot a foioaselor - Phellinus igniarius (L.) Quel.
Infecţia se face pe lemnul descoperit al

rănilor sau cioturilor din jumătatea superioară
şi rar din jumătatea inferioară a trunchiului.
Porţiunea de alburn atacată este scoasă
din funcţie, iar în dreptul ei scoarţa de
deasupra se usucă şi se desprinde în plăci.
Aparatele fructifere  sunt lemnoase
dure, de forma unei copite sau pălării
semicirculare, pe faţa superioară brune şi
mate, mai târzii cenuşiu-negre crăpate adânc.
În prima fază de putrezire, duramenul se colorează mai intens în brun, iar în

alburn apar dungi brune-roşiatice.
Lemnul putrezit ia o coloraţie generală albă-gălbuie, părţile albe sunt
mărginite de dungi brune-negricioase, late de câţiva milimetri, este moale şi se
rupe în blocuri mici.
3.19.31. Putrezirea pestriţă a lemnului de stejar - Stereum fructulosum Fr.,
Thelephora perdrix Hart.
Ciuperca produce  o putrezire

caracteristică.
În prima fază a lemnul atacat se
impregnează cu gome şi se colorează în
brun-închis.
Mai târziu în masa lemnului brun
apar pete albe de forma unor lentile,
dispuse în şiruri longitudinale la distanţe
aproape egale.
Petele corespund unor centre de
coroziune a lemnului care este
transformat în celuloză, în timp ce restul
lemnului îşi păstrează duritatea.
3.19.31. Putrezirea pestriţă a lemnului de stejar - Stereum fructulosum Fr.,
Thelephora perdrix Hart.
Aparatele fructifere ale ciupercii
se formează pe suprafaţa uscată a lemnului

descoperit din răni.
au forma unor mici pălărioare subţiri sau
sunt întins lipite de substrat, de consistenţa
pielii, cenuşii.
himenul este neted
sunt perene şi pot creşte în grosime prin
depunerea în fiecare an a unui nou strat
himenial. Stereum fructulosum
Ciuperca produce pagube mari în arboretele bătrâne de stejar şi gorun.

De regulă, atacul ei se manifestă în partea bazală a trunchiului.
La arborii cu putrezirea lemnului înaintată, în centrul trunchiului ia naştere o
scorbură.
3.19.32. Înnegrirea lemnului de stejar - Fistula hepatica (Schaeff) Fr
Aparatul
fructifer al ciupercii
are dimensiuni destul de mari

este izolat sau grupat în etaje, în formă de limbă, consolă sau
de lob al unui ficat de unde denumirea de „ciupercă ficat”.
are coloraţia şi consistenţa unei bucăţi de muşchi de vită
Ciuperca este introdusă în lemn de insectele xilofage şi în special de croitor

(Cerambyx cerdo)
Produce pătarea duramenului, mai întâi în roz, apoi în brun-negricios,
uniform cu înguste dungi albe puţin evidente
3.19.33. Iasca cerului - Inonotus obliquus (Pers) Pil, Xanthochrous
obliquus (Pers.) B et G., Poria obliqua Quel.
Infecţia  se face prin suprafaţa descoperită

a cioturilor mai groase, înăuntru cărora se
găseşte o diferenţiere între alburn şi
duramen.
Miceliul ciupercii se propagă din duramenul

ciotului în acel al trunchiului, a căror
putrezire o provoacă.
După căderea ciotului rămâne o rană larg Inonotus obliquus

deschisă prezentând în jur un val de
acoperire, care nu reuşeşte să o învăluie.
Ciuperca cauzează o putrezirea albă;
Între lemnul putrezit şi cel sănătos se

află o zonă brună, lată de câţiva centimetri.
În masa lemnului putrezit se formează

lamele de miceliu galben.
Putrezirea înaintează mai repede în

lungul lemnului timpuriu (de primăvară).
Lemnul putrezit prezintă crăpături neregulate sau alveolare, în care se formează

foiţe sau lentile galbene de miceliu. În dreptul rănii, putrezirea se propagă şi în
alburn, care pe o anumită întindere moare.
Mai târziu lemnul putrezit se transformă într-o masă spongioasă, care în stare
uscată se sfarmă uşor.
3.19.34. Putrezirea marmorată a alburnului - Stereum hirsutum (Willd.) Fr.
Ciuperca  vegetează pe
ramurile uscate şi pe lemnul mort
din dreptul rănilor de pe tulpinile
de stejari şi alte specii de foioase.
Aparatele fructifere apar

toamna, întinse sau în formă de
scoică, subţiri, pe faţa superioară
păroase, albicioase sau de un
galben-lucitor, pe faţa inferioară
cu himeniu neted.
Produce o putrezire caracteristică de un alb de zăpadă cu dungi
galbene, înconjurate de o linie brună.
Cu timpul toată masa lemnului putrezită se colorează în galben.
Atacul se manifestă în alburn, de unde pe buşteni se propagă în
duramen.
3.19.35. Putrezirea coletului sau moartea cambiului arborilor - Armillaria
mellea (Vahl) Quel,, Agaricus melleus Vahl.
Ciuperca  cunoscută şi sub numele de gheba de rădăcini, vegetează

în mod obişnuit saprofitic în sol, pe lemne şi alte resturi vegetale,
Aparatele fructifere ale ciupercii
prezintă o pălărie susţinută de un picior central.

Pălăria la început este globulară, apoi întinsă ca o umbrelă, cu
un diametru de 5-10 cm, de un galben de miere cu solzişori bruni
Piciorul este de 8-25 cm lungime, colorat ca şi pălăria dar la
bază mai negricios;
Carnea este albă, în stare proaspătă are un gust amăriu, care
prin fierbere dispare.
Aceste aparate sunt comestibile, dar cam indigeste.
Armillaria mellea
Prevenire şi combatere
Recunoaşterea bolii  se face după prezenţa aparatelor fructifere, care

apar la suprafaţă din miceliul situat între scoarţă şi lemn.
Arborii atacaţi mor în mod inevitabil, dacă ciuperca s-a propagat pe
toată circumferinţa coletului
Pentru a se împiedica propagarea rizomorfelor, vetrele de infecţie se
izolează de restul masivului prin şanţuri de 30 cm lungime şi 60 cm
adâncime, la o distanţă de 2 m de la periferia arborilor atacaţi.
Toamna, când tufele de pălării apar pe cioate se culeg şi se ard
înainte ca pe ele să se fi format sporii.
Porţiunile infectate de sol să fie drenate şi timp de 3 ani să fie cultivate
cu plante anuale.
Solul să se dezinfecteze cu o soluţie de formalină 1% şi atunci se
poate planta în acelaşi an.
3.19.36. Micoriza stejarilor
Stejarii prezintă pe rădăcini  micorize, care au rol important în nutriţia

lor.
Fără aceste micorize, puieţii de stejar nu pot folosi la maximum
rezervele de substanţe nutritive din stratul de acumulare a humusului din sol.
Infestarea cu micorize se face în mai multe moduri, constând din tratarea

ghindei cu micorize înainte de semănare sau o dată cu semănarea, precum şi
a puieţilor în timpul plantării sau a creşterii lor.
Un procedeu de tratare cu micorize este de a amesteca ghinda cu

pământ de pădure luat din stratul de humus, după îndepărtarea litierei.
Acest procedeu are neajunsul că o dată cu micorizele sunt răspândite şi
alte ciuperci vătămătoare. De aceea se recomandă a se folosi ciuperci de
micoriză izolate în culturi pure, din care se fac suspensii în apă şi în care
se introduc un timp ghindele.
3.19.37. Vâscul de stejar - Loranthus europaeus L.
Acest vâsc vegetează pe stejar şi gorun

La locul de prindere a vâscului pe ramura gazdă
se formează o gâlmă rotundă
Sugătorii de vâsc au forma unui taler, cresc între

scoarţă şi lemn în jos, în direcţia care le asigură o
alimentaţie cu seva ascendentă a arborilor.
Porţiunile infestate de sugători constituie părţi

cu rezistenţă mică în scândurile debitate. De regulă,
nu produce pagube lemnului, dat fiind că este
localizat pe ramuri.
Arboretele infestate arată o micşorare a creşterilor, iar arborii se coronează

periodic pe timp secetos
 Practic nu se poate combate

3.19.37. Vâscul de stejar - Loranthus europaeus L.
3.20. BOLILE LA TEI
3.20. BOLILE LA TEI
3.20.1. Antracnoza frunzelor de tei - Gnomonia tiliae Kleb.;
f.c. Gloeosporium tiliae Oud
Ciuperca produce pătarea

şi apoi uscarea ţesuturilor
frunzei în lungul nervurilor, în
special la teiul pucios;
Petele sunt delimitate de o
linie neagră.
Se mai observă pete pe
peţiol şi la extremitatea lujerilor,
care apoi se usucă.
Produce o cădere intensă a
frunzelor în cursul verii
Gnomonia tiliae
Se combate la puieţi prin stropirea cu zeamă bordeleză 1%.

3.20. BOLILE LA TEI
3.20.2. Pătarea neagră a frunzelor de tei - Mycosphaerella
microsora Syd.; f.c. Cercospora microsora Sacc.
Această ciupercă produce pe frunze
de tei pete numeroase de 3-4 mm în
diametru, negricioase, circulare
Se mai dezvoltă pe lujerii anuali, pe
care formează răni brun-negricioase;
porţiunea infectată se usucă.
 În centrul petelor, care devin
cenuşii, se dezvoltă stroma ciupercii,
scufundată în ţesutul frunzei.
 Frunzele atacate cad în cursul verii.
Mycosphaerella microsora
3.20. BOLILE LA TEI
3.20.3. Cancerul teiului - Trematovalsa matruchoti N. Iacob.
Ciuperca produce  pe teiul alb, cancere pe porţiunile de tulpini

cu scoarţa netedă.
Mai întâi apar nişte crăpături longitudinale ale scoarţeitulpina

se înnegreştecrăpăturile se lărgescdintre acestea, una
transversală este mai evidentă  astfel că rana din acest stadiu are
forma de cruce.
Pe măsura propagări ciupercii, rana se lărgeşte şi se adânceşte,

transformându-se într-un cancerÎn răni se pune în evidenţă miceliul
ciupercii galben ca mierea.
Boala produce pierderi însemnate de masă lemnoasă

Prevenirea bolii se face prin executarea operaţiunilor culturale, cu
care ocazie se extrag arborii bolnavi.
3.21. BOLILE LA ULM
3.21. BOLILE LA ULM
3.21.1. Moartea ulmilor, grafioza ulmilor sau boala olandeză a ulmilor -
Ophiostoma ulmi (Schwartz) Nannf., sin. Cerastostomella ulmi (Schwartz)
Buism., f.c. Graphium ulmi, Schwartz şi Rhinotrichum sp.
Agentul patogen al uscării ulmilor este ciuperca Ophiostoma ulmi (Schw.)

Nannf., cu forma conidiană Grahium ulmi Schwartzde unde denumirea bolii
de grafioza ulmilor.
Boala se pune în evidenţă  prin
îngălbenirea, ofilirea şi uscarea frunzelor.
Dacă uscarea are un caracter acut,

frunzele uscate rămân aderente pe lujeri
În cazul unei uscări cu caracter cronic 
frunzele uscate sunt lepădate
Prin toxinele produse de miceliu în procesul său

de metabolism, ciuperca acţionează la distanţă pe alte
axe. Toxinele circulă în curentul de sevă din lemn.
3.21. BOLILE LA ULM
3.21.1. Moartea ulmilor, grafioza ulmilor sau boala olandeză a ulmilor -
Ophiostoma ulmi (Schwartz) Nannf., sin. Cerastostomella ulmi (Schwartz)
Buism., f.c. Graphium ulmi, Schwartz şi Rhinotrichum sp.
Ciuperca se poate introduce în arbori  prin insecte şi rănile tulpinii,

ramurilor şi rădăcinilor.
Intensificarea bolii este condiţionată de umiditate ridicată care
favorizează dezvoltarea ciupercii.
În situaţia actuală nu se pot da decât următoarele indicaţii generale:
Introducerea în cultură a speciilor de ulm rezistente la ciupercă.

Executarea lucrărilor de selecţie a ulmilor prin hibridare cu
specii comune sau alegerea ca seminceri a exemplarelor
dovedite imune
Menţinerea ulmilor în stare de masiv încheiat
Înlocuirea ulmilor de pe străzi, parcuri etc. plantaţi izolat, la
primele manifestări ale bolii pentru a se stârpi focarele de atac
ale ciupercii;
3.21. BOLILE LA ULM
3.21.2. Pecinginea frunzelor de ulmi - Dothidella ulmi (Duv) Wint., sin.
Systremma ulmi (Schl.) Theiss etc Syd., f.c. Piggotia asteroides Berk et Br.
Ciuperca  formează o crustă neagră cu suprafaţa zbârcită ca o pecingine

pe frunzele diferitelor specii de ulm.
Crusta este stroma ciupercii, care se dezvoltă între cuticulă şi epiderma
superioară a limbului.
Ciuperca iernează sub formă sub formă de stromă, care persistă pe
frunzele căzute.
Deşi este foarte comună, atacul ei nu produce prejudicii ulmilor, întrucât
dezvoltarea ei are loc către toamnă, după ce frunzele şi-au îndeplinit rolul.
Dothidella ulmi
3.21. BOLILE LA ULM
3.21.3. Făinarea ulmului - Mycosphaerella ulmi Kleb., f.c. Cylindrosporium ulmi
(Fr.) Vassil, Septogloeum ulmi (Fr.) Died.
Ciuperca se dezvoltă pe frunzele de ulmi.
În natură se întâlneşte frecvent în forma imperfectă
Către toamnă produce pe faţa inferioară pete albicioase bătând în roz,
zgrunţuroase.
Conidiile sunt cilindrice, slab îngustate la capete, pluricelulare, de obicei
curbate.
Atacul ei fiind tardiv nu produce vătămări.
Mycosphaerella ulmi
3.21. BOLILE LA ULM
3.21.4. Făinarea frunzelor de ulm - Uncinula clandestina Schrot
La început apar pete mici izolate, care se reunesc apoi, acoperind toată faţa
inferioară a frunzelor. Provoacă o stânjenire a funcţiunilor frunzelor, care se
usucă şi cad prematur
Uncinula clandestina
3.21. BOLILE LA ULM
3.21.5. Fumagina ulmului - Apiosporium ulmi Fuck. et Kl.
Frunzele şi lujerii tineri sunt acoperiţi de o crustă neagră,

formată din hifele ciupercii strâns întreţesute şi sporii ciupercii.
Exemplarele atacate se recunosc de la distanţă prin coloritul

lor negricios.
Fumagina are o largă răspândire în lăstărişuri şi predispune

ulmii la îmbolnăvire, ei fiind aduşi într-o stare de vegetaţie lâncedă.
Periteciile ciupercii sunt mici, turtite, zgrunţuroase, la

suprafaţă negre.
Ascosporii hialini, unicelulari, sferici.

3.21. BOLILE LA ULM
3.21.6. Pătarea frunzelor şi fructelor de ulm – Gloeosporium ulmicola Miles
Petele  sunt distribuite

neuniform, izolate, circulare, eliptice
sau neregulate, de 0,2-1 cm în
diametru, la început brune-deschis,
mai târziu negricioase, cu marginea
distinctă, dar fără o dungă colorată.
Pe frunze petele sunt vizibile

pe faţa superioară; adesea în dreptul
petelor, ţesutul se băşică către faţa
inferioară.

Ca mijloc de combatere se recomandă strângerea frunzelor căzute şi

îngroparea sau arderea lor.
3.21. BOLILE LA ULM
3.21.7. Păstrăvul ulmilor - Pleurotus ulmarius (Bull.) Fr.
Se aseamănă mult cu ciuperca păstrăv a fagului.

Aparatele fructifere  ies în tufe din tulpina ulmilor, de pe la sfârşitul
verii, până toamna târziu.
Pălăria  albicioasă şi netedă; prezintă un picior bine evidenţiat alb.
Lamele de pe faţa inferioară a pălăriei sunt albe.
Ciuperca este comestibilă şi cauzează o putrezire albă a lemnului.
Pleurotus ulmarius

CURSUL IX - Silvi - 2015

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURSUL IX - Silvi - 2015

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LOGO CURSUL IX

3.15. BOLILE LA SÂNGER

Ciuperca  produce pătarea şi apoi uscarea

Practic nu se poate combate.

Arborii bolnavi  ofilirea frunzelor

 Fenomenele de uscare se datorează atât

 Bacteria este răspândită de insectele

 Bacteria se instalează în vasele largi din lemn.

Ciuperca  infectează în principal

Ciuperca  poate produce pete

În răchitării unde a fost semnalată ca un parazit periculos, trebuie combătută

Apare pe diferite specii de sălcii, de la câmpie până la regiunea alpină.

La sfârşitul lunii iunie apar ca nişte

Ciuperca  ofilire pronunţată a frunzelor; acestea se răsucesc, se înclină,

Uscarea frunzelor şi axelor se datorează mai întâi acţiunii toxinelor

Pe cât este posibil este de recomandat a se evita cultura sălcioarei în

Provoacă atacuri grave de vertilioză la

Infectarea are loc prin toate rădăcinile

La început, în axele bolnave, apar pete

Pe frunzele de scumpie în cursul verii se ivesc pete mici, cu

În cursul secetelor de vară frunzele atacate se îngălbenesc şi se

Bacteriile  sunt introduse în ghindă prin

Pentru ghindele mature căzute din

Atacul lor are loc în condiţii de îmbibare

Ciuperca  produce o putrezire rapidă a

se instalează pe suprafaţa cotiledoanelor,

Mai întâi apar pe pericarp pe tegumentul

Pe măsura progresării atacului petele se

Pe ghindele ţinute la umezeală apar în

În ultimul stadiu de atac, când

În stare uscată ghindele atacate devin

Întreaga ghindă este astfel

Ciuperca  se dezvoltă pe ramuri şi

De regulă este saprofită, dar

Stroma ciupercii  se formează pe

Pe ghindă se dezvoltă mai întâi stadiul imperfect şi după uscarea ei

Forma sa imperfectă aparţine speciei Cytospora ambiens Sacc.,

De pe aceştia se transmite pe ghinda uscată sau în curs de uscare.

Ciuperca vegetează pe ramurile de stejar, iar forma imperfectă, atât pe

Ciuperca este un parazit facultativ, se dezvoltă bine pe ghindele

Este o specie saprofită, cauzând putrezirea lemnului de foioase.

Pe ghindă este în general saprofită.

 Apare de obicei pe ghindele ţinute la umezeală.

Vegetează saprofitic pe lemnele de foioase

Pe ghinde este, de asemenea, un saprofit producând o putrezire

Aparatele fructifere se găsesc rar în natură; ele se obţin pe

Este un parazit dăunător al ghindei.

Boala se manifestă în primele faze prin pătarea suprafeţei

Ţesuturile atacate au la început o culoare măslinie apoi ocracee,

În stare umedă au consistenţa untului, în stare uscată, prin strivire

Între ţesutul atacat şi cel sănătos se găseşte o linie de demarcaţie

Produce pete albicioase-cenuşii pe

Miceliul este compus din hife hialine,

Boala este comună pe ghindele recoltate

Ea este forma imperfectă a speciei

 Infectarea cu Penicillium a ghindelor pe arbori are loc, în acelaşi

De obicei, în stadiul iniţial, atacul se cunoaşte prin pătarea suprafeţei

Petele sunt mici, circulare sau de formă nedefinită, cu marginile trep-

Ţesutul infectat capătă o culoare cafenie şi o structură afânată.

Ciuperca atacă ghinda şi în cursul dezvoltării ei pe arbori.

Conidiile ciupercii se pot forma în aparate fructifere sau pe hife.

Conidiile sunt de două feluri:

Macroconidiile  pluriseptate, de o formă tipică filamentoasă, fusoidă,