Facultatea de Horticultură

Învățământ la distanța, semestrul I, anul II

Fitopatologie

Fainarea vitei de vie

Uncinula necator
Cuprins:

1. Fainarea vitei de vie – Uncinula necator

2. Simptome

3. Agentul patogen

4. Comabatere
1. Fainarea vitei de vie - Uncinula necator
Fainarea vitei de vie sau oidiumul vitei de vie, este o boala originara din America
de Nord. In Anglia, a fost semnalata in 1845, de unde apoi s-a raspindit in toate tarile
europene. La noi in tara a fost semnalata in 1851. Astazi se intalneste in podgoriile din
Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Banat, uneori putand depasi pierderile roduse de mana.
Boala este cauzata de ciuperca Uncinula necator, ce dezvolta pe suprafata
organelor verzi miceliul ce penetreaza epiderma cu ajutorul haustorilor. Toamna pe
frunze si varfuri de lastari nelemnificati acoperite de miceliu paslos, apar formele de
rezistenta peste iarna, sub forma unor puncte brun-negricioase.
Fainarea vitei de vie este considerata, alaturi de mana si putregaiul vitei de vie,
una din cele mai pagubitoare boli ale vitei de vie.

2. Simptome
Sunt atacate toate organele vitei de vie: frunze, lastari ierbacei, ciorchini boabe,
din primavara pana toamna tarziu. Ciuperca ierneaza sub forma de miceliu de rezistena in
scoarta si mugurii infestati inca din toamna. Primavara, dupa umflarea mugurilor,
miceliul devine activ si produce conidiile care contribuie la infectia primara.

Pe frunzele bolnave se observa o pasla albicioasa, constituitã din miceliul

ciupercii, formand petele mai mult sau mai putin intinse, pe ambele fete ale limbului. Sub
pasla de miceliu, tesuturile bolnave sunt brunificate, necrozate. Frunzele atacate isi
rasucesc marginile in sus, se usuca si raman prinse de coarde, ele nu cad decat toamna.
Atacul semnalat pe partea inferioara a frunzei se poate confunda cu cel de mana, pentru a
putea identifica corect fainarea se une frunza intr-un mediu umed cateva ore, daca frunza
nu se va acoperi cu miceliul ciupercii este clar atac de fainare.
 Pe lastari nelignificati, se observa aceleasi pete albicioase, uneori pulverulente.
Lastarii acoperiti de miceliu nu mai cresc, capata un aspect caracteristic - drapel. Pe
lastarii lignificati, se observa numai pete brun roscate.

Fainarea pe lastari nelignificati

Pe ciorchini, atacul este frecvent si pagubitor. Boabele sunt atacate in toate fazele
de devoltare. Ele sunt acoperite de o pasla albicioasa sub care pielita bobului se
necrozeaza si crapa, continutul se scurge si samburii devin aparenti. In atacuri puternice,
toate boabele sunt crapate iar ciorchinii distrusi in totalitate emana de la distanta un miros
de mucegai. Catre sfarsitul verii, pe organele atacate apar niste puncte negre, care sunt
periteciile ciupercii.
 3. Agentul patogen
Celula Agentul Patogen. Fainarea vitei de vie este produsa de Uncinula necator, din
familia Erysiphaceae, ordinul Perisporiales, clasa Ascomycetes. Miceliul ciupercii este
ectoparazit, iar ca organe de fixare prezinta apresori din dreptul carora se diferentiaza haustori in
forma de balonase, care patrund in celulele epidermice.
Pe miceliu se formeaza conidioforii ciupercii care sunt simpli, putin flexuosi la baza si
poarta lanturi scurte de conidii. Conidiile mature sunt elipsoidale, galbui, ele raspandesc ciuperca
in perioada de vegetatie - aceasta forma conidiana a ciupercii este cunoscuta sub numele de
Oidium tuckeri. Catre sfarsitul verii pe organele atacate se formeaza peritecii (cleistotecii ), la
inceput galbui apoi
negricioase, sferice cu perete
subtire parenchimatic. Ele sunt
prevazute cu apendici lungi,
de 3-7 ori mai lungi decat
diametrul periteciei si rasuciti
spre varf in forma de carja sau
in spiralã. In peritecii se
formeaza mai multe asce
ovoide cu cate 4-6 ascospori,
elipsoidali hialini si
unicelulari.Ciuperca ierneaza
sub forma de miceliu de
rezistenta in scoarta si in
mugurii lastarilor infectati sau
sub forma de peritecii.
Primavara miceliul intra in activitate, odata cu pornirea in vegetatie a vitei de vie, pe
miceliu se diferentiaza conidiofori cu conidii prin care se fac infectiile primare. Pe parcursul
perioadei de vegetatie, ciuperca se raspandeste prin conidii care produc infectii secundare.
Cercetarile au aratat ca ascosporii au rol redus in infectiile de primavara deoarece, in conditiile
din tara noastra, ei ajung la maturitate toamna, iar cei care nu se degradeaza pana primavara, nu-
si mai pastreaza viabilitatea.Boala este favoriaata de temperaturi ridicate, in jur de 20-25o C,
cand perioada de incubatie este intre 7-10 zile, mai ales in perioadele de seceta.
Dupa ce s-au produs infectiile, evolutia bolii este favorizata de temperaturi cuprinse între
o
18-25 C, si de umiditatea moderata a aerului, cuprinsa intre 50-80%, cand atacul pe ciorchine si
boabe produce pagube forte mari. Ploile abundente impiedica evolutia bolii pe de o parte
deoarece conidiile nu germineaza in picaturile de apa si pe de alta parte este impiedicata evolutia
bolii prin “spalarea” conidiilor. Deseori in natura, se observa hiperparazitismul ciupercii
Cicinnobolus cesatii care distruge miceliul si conidiile de Oidium.
4. Combatere
Pentru a reduce sursa de infectie din plantatie, se recomanda ca lastarii atacati sa fie
distrusi prin ardere, iar butucii puternic infectati, ce constituie focare de infectie, vor fi scosi
si arsi. Se aplica corect lucrarile de intretinere: taiat, legat, prasit, combaterea buruienilor.
Aplicarea corecta a ingrasamintelor evitandu-se excesul de azot.
Inainte de pornirea in vegetatie, plantele vor fi stropite cu zeama sulfocalcica sau
Dibutox 1-1,5%. Dupa pornirea in vegetatie, cand lastarii au cativa cm, plantele se prafuiesc
cu sulf pulbere. La a doua prafuire, inainte de inflorire, se folosesc fungicide sistemice pe
baza de Benomyl cat si cu diferiti tiofanati. A treia prafuire se face pe ciorchini, cand
bobitele sunt mici, continuandu-se pana acestea ajung in parg. Prafuirile cu sulf trebuie
facute dupa ce roua s-a ridicat pentru a evita aparitia arsurilor pe frunze iar in caz de
temperaturi ridicate se va prafui solul de la baza butucilor.
Se recomanda cultivarea de soiuri de vita de vie rezistente. Soiurile de vita de vie cu
pielita boabelor subtiri, cu ciorchine de boabe dese si albe sunt mai sensibile decat cele cu
boabe cu pielita groasa si colorata.Soiuri sensibile: Biesling Italian, Muscat Ottonel, Cabernet
Sauvignon, Grasa de Cotnari, Feteasca alba. Soiuri rezistente: Select, Traminer roz, etc.
 Bibliografie:

http://www.google.ro

http://www.horticultorul.ro

http://www.docgo.net

https://www.paradisverde.ro

https://atrium.lib.uoguelph.ca

http://agrointel.ro