LOGO CURSUL VII

CAPITOLUL 3
BOLILE LA SPECIILE FOIOASE
 CUPRINS

3.7. BOLILE LA FAG

3.8. BOLILE LA FRASIN
3.9. BOLILE LA MESTEACĂN
3.10. BOLILE LA NUC
3.11. BOLILE LA PLATAN
3.1. BOLILE LA FAG
 3.7. BOLILE LA FAG
3.7.1. Inima roşie a lemnului de fag
Inima roşie, are o poziţie centrală sau
excentrică în tulpină;

De regulă, inima roşie centrală este

ceva mai lată decât jumătate din
diametrul tulpinii şi are o coloraţie
omogenă;

Limita inimii roşii pe o secţiune

transversală printr-o tulpină are un
mers neregulat-ondulat, neurmând
exact inelele de lemn.

 Inima roşie este mărginită de o

Săgeţile sunt îndreptate spre partea bombată a „inimii
dungă brună-negricioasă, care o separă roşii” a crengii moarte.
de restul lemnului sănătos (necolorat).
 3.7. BOLILE LA FAG
3.7.1. Inima roşie a lemnului de fag
Această formaţie anormală se produce în funcţie
de o serie de factori, incomplet cunoscuţi.

Se admite că inima roşie se datorează unei excitaţii

produse de factori exteriori, care acţionează prin
răni asupra lemnului tulpinilor în viaţă.

Excitaţia este produsă în primul rând de o serie de

ciuperci, care se instalează pe alburn: Stereum
purpureum Pers., Hypoxylon coccineum Bull.,
Inima roşie a lemnului de fag
Tremula faginea Britz., Bispora monilioides Cda.,
Schizophyllum commune Fr. etc.;

Lemnul cu inimă roşie faţă de lemnul sănătos (necolorat) este mai omogen,
mai greu, mai durabil la aer şi umiditate, cu indici superiori la toate însuşirile
fizico-mecanice (de rezistenţă la contragere, compresiune, flexiune etc.).
 3.7. BOLILE LA FAG
3.7.2. Mana plantulelor de fag - Phytophtora fagi Hart. Ph. omnivora de Bary

Boala se manifestă în primele 4-6 săptămâni de la încolţirea

seminţelor, în perioada cât tulpiniţele şi radicele plantulelor sunt moi,
nelignificate, după care ea nu mai este periculoasă.

în sol, în intervalul de la ieşirea colţului

până la răsărire : se infectează radicela,
care se înnegreşte după care embrionul şi
sămânţa se transformă într-o masă neagră
umedă şi pierde cu totul.
Boala distruge
plantulele de fag
după răsărire, când ele îşi dezvoltă
cotiledoanele. ciuperca infectează tulpiniţa
în dreptul inserţiei cotiledoanelor ca şi
cotiledoanele şi frunzuliţele următoare,
care se colorează în brun mai întâi către
peţiol, iar apoi şi pe restul limbului.
 3.7. BOLILE LA FAG
3.7.2. Mana plantulelor de fag - Phytophtora fagi Hart. Ph. omnivora de Bary

prin îndepărtarea plantulelor bolnave şi

arderea lor împreună cu frunzele căzute pe sol;

COMBATERE expunerea la lumină directă a plantulelor,

întrucât conidiosporii sunt sensibili la uscăciune;

dezinfectarea solului destinat semănăturii;

dezinfectarea seminţelor şi stropirea plantulelor (zeamă
bordeleză în concentraţie de 0,75-1% bine neutralizată,
la sfârşitul lunii mai şi începutul lunii iunie)
 3.7. BOLILE LA FAG
3.7.3. Brobonarea roşie a lujerilor - Nectria cinnabarina (Tode) Fr. f.c. Tubercularia
vulgaris Tode
se recunoaşte cu uşurinţă în perioadele reci
ale anului, când apare pe porţiunile uscate ale
lujerilor infectaţi

Pustulele roşii ale ciupercii, care ies din

Ciuperca scoarţă, sub forma unor mici bobiţe,  dau
Nectria cinnabarina lujerilor un aspect buburos.
Ea atacă toate speciile de foioase

Brobonarea roşie a lujerilor – produsă de Nectria cinnabarina

 3.7. BOLILE LA FAG
3.7.3. Brobonarea roşie a lujerilor - Nectria cinnabarina (Tode) Fr. f.c. Tubercularia vulgaris Tode

Ciuperca se răspândeşte în timpul toamnei şi iernii prin conidiile, care se

produc în pustulele roşii (sporodochii) de pe axele uscate.
Conidiile sunt inserate pe
conidioforii filiformi, ramificaţi; ele
sunt alungite, cilindrice până la
ovoide, şi fără septe transversale.
Acestea reprezintă forma conidiană
Tubercularia vulgaris Tode

Tubercularia vulgaris, conidiospori

 3.7. BOLILE LA FAG
3.7.3. Brobonarea roşie a lujerilor - Nectria cinnabarina (Tode) Fr. f.c. Tubercularia vulgaris Tode

PREVENIRE

 Printr-o bună îngrijire a arboretelor, în care să se practice la

timp măsurile fitosanitare şi să se asigure condiţiile favorabile
de dezvoltare a arborilor.

 În grădini şi parcuri se combate prin tăierea ramurilor cu

carbolineum.

 Ramurile infectate se ard, pentru că pe ele se formează

fructificaţiile ciupercii, care răspândesc boala.

 Dacă se îndepărtează la timp axele bolnave, pe o distanţă de

cel puţin 50 cm sub locul de infecţie boala poate fi înlăturată.
 3.7. BOLILE LA FAG
3.7.4. Cancerul fagului - Nectria galligena Bres., N.ditissima Tul., f.c.
Cylindrosporium willkommi (Lind.) Wr

Cancerele pot fi nişte umflături închise de forma unui ou până la 10 cm în

diametru.
Dacă se secţionează aceste tumori, se observă o colorare în brun-negricios
a lemnului, până în centrul axului.

Nectria galligena Bres. la Fagus sylvatica L

 3.7. BOLILE LA FAG
3.7.4. Cancerul fagului - Nectria galligena Bres., N.ditissima Tul., f.c.
Cylindrosporium willkommi (Lind.) Wr

Ciuperca apare pe marginea cancerului, unde formează perniţe mici cenuşii

pe care mai târziu apar periteciile de un roşu decolorat în mărime de 1-2 mm.

Forma conidiană aparţine speciei Cylindrosporium willkmmii (Lind.) Wr., cu

spori fusiformi septaţi.

Controlul cancerului

prin îndepărtarea a exemplarelor bolnavedin arborete.

ramurile atacate se taie şi rana se unge cu carbolineum.
măsuri preventive: în culturi se recomandă să se amendeze solul cu
calcar dacă este sărac în calciu, să se dreneze dacă este prea umed şi să se
protejeze seminţişurile, în prima tinereţe, împotriva îngheţurilor târzii, prin
lăsarea în parchete a unui număr corespunzător de arbori proteguitori.
 3.7. BOLILE LA FAG
3.7.5. Păstrăvul fagului - Schizophyllum commune Fr, S.alneum(L.) Schrot.

Ciuperca se dezvoltă pe majoritatea foioaselor, ca un saprofit şi mai rar ca parazit.

se instalează pe lemnul mort al rănilor.

formează pălării de câţiva centimetri în diametru în formă de scoică, subţiri; faţa
superioară este păroasă, cenuşiu-albicioasă, iar pe faţa inferioară se găsesc lamele
violacee. Prin uscare se strâng.
La buşteni produce putrezirea alburnului, iar pe trunchiurile în picioare se
propagă în alburnul descoperit mort.
 Atacul ciupercii se previne prin scoaterea cât mai grabnică a buştenilor din
pădure şi uscarea lor în condiţii convenabile.

Păstrăvul fagului
 3.7. BOLILE LA FAG
3.7.6. - Stereum purpureum Pers.
Ciuperca  saprofit al foioaselor mai ales pe fag, stejari, acerinee, plopi etc.
Se dezvoltă pe cioate uscate, buşteni sau orice material lemnos din păduri
aflat în stare uscată ca şi în alburnul uscat din dreptul rănilor de pe trunchiul
arborilor în picioare.
Este unul din agenţii principali ai fenomenului de încindere a lemnului.
Aparatele fructifere

au forma unor mici pălării

semicirculare, pe faţa superioară
pâsloase, pe cea inferioară cu himeniu
neted, violaceu-purpuriu.

Ele produc o cantitate mare de spori,

care se răspândesc în timpul toamnei
şi iernii; sporii infectează lemnul
arborilor în picioare prin răni.

Ciuperca de încindere a lemnului de fag

 3.7. BOLILE LA FAG
3.7.7. Iasca fagului - Fomes fomentarius (L.) Gill.

Este cea mai răspândită ciupercă xilofagă.

Vegetează pe fag mai rar pe carpen, ulm, plopi sau alte foioase.
Fructificaţiile sale sunt de forme variate, de pălărie sau copită, izolate sau
reunite în etaje.
Pălăria vegetează mai multe decenii.
în fiecare an se formează câte un nou strat
de pori provoacă o creştere în diametru a
pălăriei;
Ciuperca pătrunde prin răni în alburn; ea
atacă alburnul în viaţă şi provoacă uscarea
scoarţei de deasupra.
Pe porţiunea cu scoarţă uscată nu mai are
loc creşterea în grosime a tulpinii o turtire
de forma unui jgheab; tot în lungul acestei
porţiuni se formează aparatele fructifere ale
ciupercii

Atacul principal al ciupercii are loc în inimă (duramen), unde se propagă din
alburn şi poate ajunge până la baza tulpinii.
 3.7. BOLILE LA FAG
3.7.7. Iasca fagului - Fomes fomentarius (L.) Gill.
 3.7. BOLILE LA FAG
3.7.8. Iasca fagului - Ganoderma applanatum (Pers.) Pat.

 ciupercă xilofagă
 se instalează pe foioase şi mai rar pe răşinoase.
 este asemănătoare cu iasca fagului - Fomes fomentarius (L.) Gill. dar
pălăriile sunt mai subţiri şi pot atinge diametre până la 0,80 (1) m.
 Pălăriile  izolate sau mai multe suprapuse, acoperite pe faţa superioară
de o crustă cenuşie-ruginie, deseori deasupra cu o pulbere cu aspectul
celei de cacao;

Arborii în picioare sunt infectaţi

prin rănile din lungul trunchiului lor;
Ciuperca se propagă în duramen.
Putrezirea poate înainta în jos de la
rană până la 4-5 m, ceea ce cauzează
mari pierderi de masă lemnoasă cu
ocazia debitării în buşteni.

Ganoderma applanatum
 3.7. BOLILE LA FAG
3.7.8. Iasca fagului - Ganoderma applanatum (Pers.) Pat.
3.8. BOLILE LA FRASIN
 3.8. BOLILE LA FRASIN
3.8.1. Făinarea frasinului - Phyllactinia suffulta (Rebent.) Sacc., Ph. guttata
(Wallr.) Lev., Ph. corylea (Pers.) Karst.

Ciuperca parazit de frunze al diferitelor specii forestiere.

Făinarea apare  în luna iulie, când se observă mai adesea pe faţa inferioară a
frunzelor ca şi extremitatea lujerilor pete neregulate, rotunde, cenuşii-
albicioase. Aceste pete se măresc continuu până ce acoperă suprafaţa limbului
sau lujerilor; ţesuturile dedesubt se brunifică parţial sau pe toată întinderea
petelor
 3.8. BOLILE LA FRASIN
3.8.1. Făinarea frasinului - Phyllactinia suffulta (Rebent.) Sacc., Ph. guttata
(Wallr.) Lev., Ph. corylea (Pers.) Karst.

Răspândirea ciupercii

 conidii unicelulare
cilindric-măciucate care
se formează izolate sau
câte două la extremitatea
unor filamente erecte
(conidiofori)
 3.8. BOLILE LA FRASIN
3.8.2. Prăfuirea frunzelor de frasin - Venturia fraxini Aderh;
f. c. Fusicladium fraxini Aderh.

ciupercă vegetează parazitar pe foliolele şi peţiolul frunzelor de frasin.

Ea produce pătări asemănătoare cu făinările frasinului.
Miceliul ciupercii se dezvoltă mai ales pe suprafaţa foliacee dar
pătrunde şi în ţesuturi.

Atacul se intensifică în
anii ploioşi, când miceliul
ciupercii se dezvoltă
viguros.
În dreptul petelor ia
naştere forma conidiană a
ciupercii denumită
Fusicladium fraxinii Aderh.

Venturia fraxini Aderh;

 3.8. BOLILE LA FRASIN
3.8.2. Prăfuirea frunzelor de frasin - Venturia fraxini
Aderh; f.c. Fusicladium fraxini Aderh.

Pentru controlul bolii se recomandă:

 strângerea frunzelor căzute în tot cursul anului şi mai ales

toamna şi arderea lor;

 stropirea puieţilor cu zeamă bordeleză (în concentraţie de

1‰) sau sulfocalcică (în concentraţie de 1/30)
 3.8. BOLILE LA FRASIN
3.8.3. Cancerul frasinului - Pseudomonas savastanoi (Smith) Stevens.,
var. fraxini Brown

 Cancerul bacterian al frasinului este o boală destul de comună.

 În general, atacul se observă la arborii maturi, de obicei pe ramuri şi ceva

mai rar pe tulpină;

De obicei, cancerele se nasc în dreptul nodurilor (cicatricei frunzelor), dar

apoi secundar pot să formeze şi altele în lungul internodurilor.

de tip adâncit (de puţ)

cele mai frecvente

Cancerele sunt de două tipuri:

de tipul umflat (în formă de cocoaşă)
 mai rar
 3.8. BOLILE LA FRASIN
3.8.3. Cancerul frasinului - Pseudomonas savastanoi (Smith) Stevens.,
var. fraxini Brown
Boala progresează în timpul verii şi mai ales în anii ploioşi.

Agenţi de propagare:
prelingerea apei de ploaie
pe ramuri şi tulpini
insectele xilofage
vântul.

Controlul bolii

 eliminarea radicală a frasinilor atacaţi

 pentru prevenirea cancerelor este recomandat ca frasinul să se
cultive în staţiuni proprii şi să se elimine la timp exemplarele bolnave.
 3.8. BOLILE LA FRASIN
3.8.4. Pătarea neagră a lujerilor de frasin - Hysterographium fraxini (Pers.) de Not.
CIUPERCA
 este în mod obişnuit un saprofit pe lujeri, ramuri şi tulpinile tinere uscate
ale speciilor de frasin.
 în condiţii nefavorabile de vegetaţie ciuperca devine un parazit

 pe plăcile de scoarţă moartă, apar

conidii unicelulare lungi, aparţinând
genului de ciuperci imperfecte
Myxosporium.

 în cursul veriiapoteciile-negricioase,
proeminente, ovale, dispuse neregulat.
boala apare mai rar în pepiniere şi foarte
 Ascosporii sunt bruni, pluricelulari, cu frecvent în plantaţiile tinere.
pereţii transversali şi longitudinali, slab
strangulaţi la mijloc. frasinii sunt atacaţi cu intensitate de această
ciupercă în staţiunile expuse secetelor
 3.8. BOLILE LA FRASIN
3.8.4. Pătarea neagră a lujerilor de frasin - Hysterographium fraxini (Pers.) de Not.
 3.8. BOLILE LA FRASIN
3.8.5. Iasca frasinului - Fomes cytisinus (Berk.) Gill., sin.Polyporus fraxineus Fr.,
Ungulina fraxina (Fr.) B. et G.

Ciupercă  produce putrezirea duramenului la arborii în picioare, mai ales

la frasin şi nuc.
Aparatele fructifere
se aseamănă cu cele ale lui
Fomes fomenarius (L.) Gill. - iasca
fagului
au o coloraţie crem, crem-rozie
până la brună;
pot atinge dimensiuni până la
0,40 m în diametru.
produce o putrezire albă cu
dungi roz;
în interiorul lemnului putred se
formează xilostrome albe, de forma şi
consistenţa pielii de mănuşă. Polyporus fraxineus
 3.8. BOLILE LA FRASIN
3.8.5. Iasca frasinului - Fomes cytisinus (Berk.) Gill., sin.Polyporus fraxineus Fr.,
Ungulina fraxina (Fr.) B. et G.

Este frecventă, mai ales la arborii de pe alei, care sunt supuşi elagajului
artificial.
Arborii atacaţi trebuie tăiaţi.

Polyporus fraxineus
3.9. BOLILE LA MESTEACĂN
 3.9. BOLILE LA MESTEACĂN
3.9.1. Mumifierea fructelor de mesteacăn - Sclerotina betulae Woron

Ciuperca  invadează fructele,

ale căror ţesuturi interioare le digeră
în cea mai mare parte şi le
înlocuieşte cu stroma sa.

Pe fructele atacate două

broboane negre, situate către
adâncitura de sus dintre aripi.

Ascosporii infectează amenţii

în timpul înfloririi.

Atacul fructelor  frecvent.

 3.9. BOLILE LA MESTEACĂN
3.9.2. Făinarea frunzelor de mesteacăn - Phyllactinia suffulta (Rebent.) Sacc.
Ciuperca
un parazit de frunze al diferitelor specii forestiere.
se dezvoltă vara pe faţa inferioară a frunzelor.
Răspândirea - prin conidii unicelulare cilindric-măciucate care se
formează izolate sau câte două la extremitatea unor filamente erecte
(conidiofori);
Făinarea apare în luna iulie, când
se observă mai adesea pe faţa
inferioară a frunzelor pete neregulate,
rotunde, cenuşii-albicioase.

Aceste pete se măresc continuu

până ce acoperă suprafaţa limbului sau
lujerilor;

ţesuturile dedesubt se brunifică

parţial sau pe toată întinderea petelor.
 3.9. BOLILE LA MESTEACĂN
3.9.2. Făinarea frunzelor de mesteacăn - Phyllactinia suffulta (Rebent.) Sacc.

Răspândirea
 prin conidii unicelulare cilindric-măciucate care
se formează izolate sau câte două la
extremitatea unor filamente erecte (conidiofori);
 toamna apar cleistoteciile pe faţa inferioară a
frunzelor, sub forma unor bobiţe sferice, abia
vizibile cu ochiul liber. Acestea iernează pe
frunzele căzute sau răspândite pe sol.
 Cleistoteciile  prezintă apendici (fulcre) de
forma unui atac de seringă cu o umflătură
sferică la locul de pornire. Fulcrele pe timp
uscat se stâng şi ridică cleistoteciile, care astfel
se desprind de pe substrat şi sunt transportate
de vânt sau ploi.
 La începutul verii pereţii cleistoteciilor se crapă
şi lasă să iasă afară ascosporii, care produc o
nouă infecţie.
 3.9. BOLILE LA MESTEACĂN
3.9.3. Rugina frunzelor de mesteacăn - Melampsordium betulinum
(Pers.) Kleb., f.c. Peridermiun laricis Arth. et Kern

Ciuperca se dezvoltă stadiul ecidian pe acele de larice

 pe frunzele - apar pete galbene-pal,

distanţate, vizibile pe faţa superioară;
 în dreptul petelor, dar pe faţa
inferioară, se dezvoltă uredosorii
 toamna  teleutosorii, tot pe faţa
inferioară a frunzelor dar, spre
deosebire de udosori, au o culoare
brună.

 frunzele puternic infectate  se usucă şi i cad prematur.

 ciuperca  capabilă să ierneze în stadiul de uredospori  se poate
propaga de la un an la celălalt pe mesteacăn
 Boala nu produce pagube însemnate.
 3.9. BOLILE LA MESTEACĂN
3.9.3. Rugina frunzelor de mesteacăn - Melampsordium betulinum
(Pers.) Kleb., f.c. Peridermiun laricis Arth. et Kern
 3.9. BOLILE LA MESTEACĂN
3.9.4. Mătura vrăjitoarelor la mesteacăn - Taphrina turgida (Rostr.) Sad.

Ciuperca

se dezvoltă parazitar pe

mesteacănul comun (Betula
verrucosa) şi pe mesteacăn
păros (B.pubescens).

pe exemplarele atacate apar

mai multe mături

ramificaţia măturii este

formată din lujeri către bază şi
lujeri numeroşi din cei mai
scurţi către vârf.
 3.9. BOLILE LA MESTEACĂN
3.9.4. Mătura vrăjitoarelor la mesteacăn - Taphrina turgida (Rostr.) Sad.

frunzele măturii sunt încreţite, cu perişori lungi, de un verde-închis şi pe

faţa inferioară, slab cenuşiu brumate.

procesul de diferenţiere a ţesuturilor atacate este redus, din care cauză

lujerii nu se pot maturiza până toamna.
 3.9. BOLILE LA MESTEACĂN
3.9.5. Iasca mesteacănului - Piptoporus betulinus (Bull.) Karst., Polyporus
betulinus (Bull.) Fr.
Ciuperca  poate avea şi o dezvoltare parazitară în trunchiul arborilor în viaţă.

Aparatele fructifere
mai întâi sferice, apoi de forma unei
pălării semicirculare, cu diametre variate
rareori până la 25 (30) cm în diametru şi
destul de groase.
Suprafaţa lor superioară este netedă,
învelită de o pieliţă de culoarea scoarţei
tulpinii;
carnea este moale, de un alb de
zăpadă, după uscare devine friabilă.

Stratul de pori este alb-gălbui până la brun.

La locul de inserţie prezintă o prelungire în sus ca o cocoaşă.
Produce un mare număr de spori foarte mici, necoloraţi, care infectează
arborii în viaţă prin răni
 3.9. BOLILE LA MESTEACĂN
3.9.5. Iasca mesteacănului - Piptoporus betulinus (Bull.) Karst., Polyporus
betulinus (Bull.) Fr.

Ciuperca produce o putrezire a lemnului galbenă-albicioasă sau galbenă-rozie.

La arborii tineri atacul se localizează în inima tulpinii şi aceştia nu arată
vătămări exterioare.
3.10. BOLILE LA NUC
 3.10. BOLILE LA NUC
3.10.1. Arsura nucului - Xanthomonas juglandis (Pierce) Dowson, Pseudomonas
juglandis Pierce; Bacterium juglandis Erw. Smith
Arsura nucului produsă de bacteria Xanthomonas juglandis (Pierce)
Dowson , este una din bolile cele mai periculoase din pepiniere

Pe foliole apar la început pete

lunguieţe, înguste, care merg în direcţia
nervurilor secundare.

Mai târziu şi pe restul laminei se ivesc

pete mici, rotunde sau colţuroase, care se
unesc în pete mari neregulate, brune, în
dreptul cărora ţesutul se usucă.

Foliolele infectate mai de timpuriu se

deformează

Atacul pe frunze este în general redus

 3.10. BOLILE LA NUC
3.10.1. Arsura nucului - Xanthomonas juglandis (Pierce) Dowson, Pseudomonas
juglandis Pierce; Bacterium juglandis Erw. Smith
Infecţia se produce pe lujerii anuali, a căror coajă se înnegreşte pe porţiuni
mari.
Lujerii aceştia se usucă în mare număr.
Bacteria atacă şi fructele, nucile infectate rămân mici, se deformează, au
suprafaţă zbârcită, se înnegresc cu totul şi cad în cursul verii.

Infecţia  se face prin

intermediul insectelor,
atrase de scurgerile de
sevă din răni;
Mai adesea infecţia
are loc direct prin răni,
mai ales prin acelea
cauzate de îngheţurile
târzii.
 3.10. BOLILE LA NUC
3.10.1. Arsura nucului - Xanthomonas juglandis (Pierce) Dowson, Pseudomonas
juglandis Pierce; Bacterium juglandis Erw. Smith

Prevenirie şi control

să nu se cultive nucul în pepinierele expuse îngheţurilor târzii;

să se dezinfecteze solul înainte de semănarea nucilor după una din
metodele indicate pentru controlul fuzariozei;
să se dezinfecteze nucile înainte de semănare introducându-se într-o
soluţie de sublimat (1‰), timp de 20 minute sau formalină (1‰) timp
de 15 minute, după care se clătesc în apă călduţă şi care a fost mai
înainte fiartă în clocot;
în cazul când s-a ivit boala în pepinieră, se vor scoate puieţii infectaţi
şi se vor arde.
rănile  se dezinfectează imediat cu carbolineum.
se va mai avea grijă să se stropească puieţii neinfectaţi cu zeamă
bordeleză 1,5% neutralizată.
stropirea de bază este cea din timpul desfacerii mugurilor, care se face
când frun- zele au atins 2-3 cm lungime.
3.5. BOLILE LA PLATAN
 3.11. BOLILE LA PLATAN
3.11.1. Antracnoza frunzelor de platan - Gnomonia veneta (Sacc et Speg.) Kleb.,
f.c. Gloeoporium nervisequum (Fuck.) Sacc., Discula platani (Peck.) Sacc.,
Sporonema platani Bauml.

Ciuperca atacă, la sfârşitul primăverii, frunzele şi lujerii de platani.

Pe frunzele atacate apar pete, care se prelungesc în lungul nervurii principale
şi a celor laterale, înspre peţiol.
S-au găsit atacuri şi pe ramuri mai groase, care pornesc de la o rană, cărora li
se usucă tot frunzişul, înainte ca ciuperca să se propage în frunze.
 3.11. BOLILE LA PLATAN
3.11.1. Antracnoza frunzelor de platan - Gnomonia veneta (Sacc et Speg.) Kleb.,
f.c. Gloeoporium nervisequum (Fuck.) Sacc., Discula platani (Peck.) Sacc.,
Sporonema platani Bauml.

Fructificaţiile ciupercii

au aspectul unor punctuleţe abia vizibile, care se evidenţiază în momentul

ieşirii sporilor.

Fructificaţiile imperfecte ale ciupercii sunt de diferite tipuri:

a) acervule situate pe frunze aparţinând speciei Gloeosporium

nervisequum (Fuck.) Sacc.;
b) picnidii mai mici situate pe lujeri şi ramuri aparţinând speciei Discula
platani (Peck) Sacc. (se formează în cursul verii).

În pepiniere, boala se combate prin stropiri cu zeamă bordeleză în concentraţie

de 0,5- 0,75%, în perioada de creştere a frunzei, când are loc infecţia.