LOGO

CURSUL X

BOLILE LA SPECIILE
RĂŞINOASE
 CUPRINS

4.1. BOLILE LA BRAD

4.2. BOLILE LA DUGLAS
4.3. BOLILE LA LARICE
4.1. BOLILE LA BRAD
 4.1. BOLILE LA BRAD
4.1.1. Fuzarioza puieţilor de brad - Fusarium oxysporum Schl., var.
aurantiacum (Lk) Wr. sin. Fusoma parasiticum Tub

Ciupercă parazit de temut al puieţilor de

răşinoase.

Atacul ciupercii poate provoca uscarea în

masă a puieţilor din pepiniere.

La puieţi se observă înroşirea şi lepădarea

acelor, precum şi uscarea mugurilor.

Secţiunile prin tulpină ne arată o pătare

roşie-brună a lemnului, iar în dreptul petelor o
astupare a vaselor cu gome.

Rădăcinile puieţilor sunt sănătoase şi numai

după moartea tulpinilor se usucă şi ele.
 4.1. BOLILE LA BRAD
4.1.1. Fuzarioza puieţilor de brad - Fusarium oxysporum Schl., var.
aurantiacum (Lk) Wr. sin. Fusoma parasiticum Tub

Pentru prevenirea bolii  se recomandă o

atenţie sporită alegerii locului pepinierei,
drenarea solului în cazul stagnării de apă,
distrugerea prin prăşire sau stropire cu o
soluţie de sulfat de fier 2% a covorul de
muşchi din pepiniere
 4.1. BOLILE LA BRAD
4.1.2. Împăienjenirea acelor de brad - Acanthostigma parasiticum (Hart.) Sacc.
sin. Trichosphaeria parasitica Hart.

Ciuperca  parazit comun al bradului

Hifele ciupercii se dezvoltă mai ales pe
faţa inferioară a acelor formând un înveliş
pâslos sau compact ca şi o reţea de firişoare
albicioase, care prinde întreaga ramură cu ace
ca într-un cuib de omizi.
Acele infectate se usucă, se desprind de
ax şi rămân totuşi suspendate fiind susţinute
de hifele ciupercii.
Ciuperca iernează în lujeri, de unde se
propagă în cursul sezonului vegetativ pe ace.
Boala este dăunătoare în seminţişurile
dese de brad, unde produce uscarea intensă a
acelor şi chiar a lujerilor.

Se combate prin tăierea ramurilor infectate şi arderea lor.

 4.1. BOLILE LA BRAD
4.1.2. Împăienjenirea acelor de brad - Acanthostigma parasiticum (Hart.) Sacc.
sin. Trichosphaeria parasitica Hart.
 4.1. BOLILE LA BRAD
4.1.3. Înroşirea şi lepădarea acelor de brad - Lophodermium nervisequum DC

Ciuperca  atacă acele de brad de

pe lujerii de 2 ani.
Pe partea superioară a acelor
infectate se produc mai întâi
spermogoniile, care sunt dispuse
în şiruri de o parte şi de alta a
nervurii. Mai târziu apar apoteciile,
de forma unor băşicuţe lunguieţe,
paralele cu nervura. Ele se coc
după iernare în luna aprilie pe
acele căzute sau chiar pe cele
rămase aderente pe lujeri.
Atacul
se manifestă mai ales pe ramurile inferioare, de obicei mai în vârstă de 10 ani.
se previne printr-o cultură îngrijită a bradului, în soluri pro-funde şi revene şi
sub o umbrire moderată.
 4.1. BOLILE LA BRAD
4.1.4. Punctarea acelor de brad - Phoma dura Sacc.
Ciuperca vegetează  în mod obişnuit, pe
acele uscate de brad.

Ea mai atacă şi vârful lujerilor anuali,

distrugând mugurii terminali, după care
formează sub vârful uscat un smoc de ace.
Atacul ciupercii s-a mai observat pe
acele în viaţă ale puieţilor de brad, care în
cursul lunii iunie se înroşesc şi cad
prematur
Pe nişte pete brune situate pe ambele
feţe ale acelor şi mai sus pe scoarţa
lujerilor, se văd picnidiile ca nişte
punctişoare mici negre.

Stropirea de iunie cu zeamă bordelează în

concentraţie de 0,75-1% dă rezultate bune.
 4.1. BOLILE LA BRAD
4.1.5. Pătarea acelor de brad - Phoma abietis Briard

Ciuperca  saprofit pe acele uscate căzute pe sol.

Pe puieţii vătămaţi de fuzarioză, după vindecare, în anii ploioşi ciuperca

se poate instala pe acele verzi, producând înroşirea şi lepădarea lor.

După oprirea atacului speciilor de Fusarium sau a altor specii de culcare a

plantulelor trebuie continuate stropirile cu zeamă bordeleză în vederea
prevenirii atacului unor asemenea paraziţi secundari.
 4.1. BOLILE LA BRAD
4.1.6. Rugina zburătoarei - Pucciniastrum abieti-chamaenerii Kleb.

În cursul lunii iulie apar spermogoniile ca nişte punctuleţe gălbui pe feşe
inferioare ale acelor infectate
Mai târziu acele se pătează în gălbui  in dreptul petelor iau naştere
ecidiile situate în câte un şir de o parte şi de alta a nervurii.
La maturitate ecidiile, care au aspectul unor băşicuţe, se crapă prezentând
pe margine resturi în fâşii albi- cioase ale învelişului lor.

Acele de 2 ani, pe care s-au format

ecidiile se înroşesc şi cad.

Atacul ciupercii se observă pe

brazii de la marginea arboretelor
sau în brădetele rărite.

Pucciniastrum abieti-chamaenerii Kleb.

 4.1. BOLILE LA BRAD
4.1.7. Rugina merişorului - Calyptospora goeppertiana Kuhn sin.
Pucciniastrum goeppertianum Kleb., f. e. Aecidium columnare Alb. et Schw.

Este o rugină comună în brădetele din

nordul ţării.
Ecidiile se formează pe faţa acelor de
brad, uredosporii lipsesc, iar stadiul de
teleutospori se dezvoltă pe merişor (Vaccinium
vitisidaea)

Pe feţele inferioare ale acelor de 2 ani,

de o parte şi de alta a nervurii, apar câte un şir
de ecidii, ca nişte băşicuţe gălbui. După golirea
lor de spori, ecidiile se mai recunosc după
resturile albicioase ale peridiei, care ies în afara
acelor ca nişte pieliţe.

Acele infectate se înroşesc şi sunt

lepădate.
 4.1. BOLILE LA BRAD
4.1.7. Rugina merişorului - Calyptospora goeppertiana Kuhn sin.
Pucciniastrum goeppertianum Kleb., f. e. Aecidium columnare Alb. et Schw.
 4.1. BOLILE LA BRAD
4.1.8. Racila bradului sau mătura vrăjitoarelor la brad - Melampsorella cerastii
(Pers) Wint. sin. Melampsorella caryophyllacearum DC Schrot, f. e. Aecidium
elatianum Alb. et Schw.

Ciupercadezvoltă stadiul ecidian pe bradul comun şi alte specii de Abies, iar

stadiile de uredo- şi teleutospori pe diferite specii de Cerastium, Stellaria şi
alte Cariophyllaceae.

Ciuperca infectează lujerii anuali,

în timpul creşterii lor.
Mugurii acestora, dau naştere la
un sistem bogat de lujeri care
formează mături de vrăjitoare. Ele
prezintă lujeri lungi, verticali, foarte
apropiaţi, care le dau aspectul
general de tufă; din aceşti lujeri
pornesc rămurele scurte, opuse, în
verticil sau alterne, care nu au o
orientare determinată.
 4.1. BOLILE LA BRAD
4.1.8. Racila bradului sau mătura vrăjitoarelor la brad - Melampsorella cerastii
(Pers) Wint. sin. Melampsorella caryophyllacearum DC Schrot, f. e. Aecidium
elatianum Alb. et Schw.
La locul de pornire a măturilor se
formează racilele.
 Acestea sunt nişte umflături în
formă de butoiaş pe tulpină şi de fus
pe ramuri
 În racile, lemnul suferă anumite
modificări de structură şi anume
inelele anuale sunt largi, lemnul este
tare, se despică cu greutate, devin
casant şi se crapă neregulat. Melampsorella caryophyllacearum
Coaja din dreptul racilei capătă de
timpuriu ritidom gros, se usucă Brazii cu racile pe tulpini sunt adesea
parţial, se desface în plăci, dezvelind rupţi de vânt de la nivelul racilei
lemnul. bolnave. Această boală se previne
Prin aceste răni se introduce, în prin aplicarea la timp a operaţiunilor
special, iasca bradului culturale.
 4.1. BOLILE LA BRAD
4.1.9. Valsa bradului - Valsa friesii (Duby) Fuck., f. Cytospora friesii Sacc.

Ciuperca vegetează saprofitic

pe acele şi lujerii de brad uscate.

Ramurile infectate se usucă,

iar acele lor se înroşesc, continuând
să rămână aderente pe ax.

Pe acele înroşite, şi pe lujerii

uscaţi sau în curs de uscare se
găsesc picnidiile ciupercii, care ne
apar ca nişte punctişoare negre. .

Pentru prevenirea bolii se recomandă a se menţine solul în condiţii moderate

de umiditate.. Acolo unde este posibil, ramurile infectate trebuie tăiate şi arse
imediat.
 4.1. BOLILE LA BRAD
4.1.10. Strangularea lujerilor de brad - Phomopsis abietina (Hart) Wils. et Hahn.,
Fusicoccum abietinum (Hart.) Pr. et Del.

Boala se manifestă lujerii anuali terminali sau

laterali la exemplarele tinere de brad.
Porţiunea de lujer infectată prezintă scoarţa
uscată; scoarţa atacată se pătează mai întâi în
brun, apoi se usucă şi se desprinde dezvelind
lemnul.
Lujerul continuă să vegeteze anul următor,
îngroşându-se deasupra porţiunii infectate, care
rămâne subţire; din această cauză, lujerii de 2
ani, infectaţi, apar ca strangulaţi, de unde şi
denumirea bolii.
Pe suprafaţa lujerilor la limita dintre scoarţa vie
şi moartă se observă nişte punctuleţe
negricioase, în dreptul cărora se află picnidiile
Phomopsis abietina
ciupercii.
Boala se previne prin aplicarea la timp a măsurilor culturale indicate de
normele de minimum fitosanitar.
 4.1. BOLILE LA BRAD
4.1.11. Iasca bradului - Phellinus robustus (Karst.) B. et G., f. hartigii (All. et
Schn.) B. et G., sin. Polyporus hartigii All. et Schn.

Se introduce în lemn prin răni, mai ales pe cele de pe racile.

Aparatele fructifere apar în iulie-august, de forma unui mamelon rotund şi
apoi de copită de cal, la început albă-cenuşie brumată, apoi brună-deschis şi
la urmă brună-negricioasă; marginea la aparatele tinere are o dungă mai
deschis colorată în gălbui;

Lemnul atacat în prima fază prezintă

dungi longitudinale brun-gălbui, îşi
păstrează duritatea În faza următoare,
lemnul capătă în toată masa sa o
coloraţie galbenă-murdară până la
cenuşie-gălbui, devine moale şi se
apasă uşor cu unghia.
Phellinus robustus

Se recomandă eliminarea tuturor brazilor cu răni sau racile prin operaţiuni

culturale.
 4.1. BOLILE LA BRAD
4.1.12. Vâscul - Viscum album L.
Vâscul se dezvoltă pe crăci sau chiar porţiunile superioare ale tulpinii,
Ramificaţia sa bogată este dihotomică; frunzele sunt persistente, de
consistenţa pielii, cu nervurile puţin aparente.

Vâscul cauzează următoarele vătămări:

 la locul de prindere al unei tufe de vâsc se

formează o umflătură a ramurii purtătoare,
de forma unui cap de măciucă.
pot să provoace ruperea ramurilor pe timp
de vânt
tufele mari de vâsc consumă o cantitate
mare de apă din ramurile ospitaliere şi
produc după un timp uscarea porţiunii de
ramură mai sus de locul de prindere a Controlul acestui parazit se
tufelor. execută radical prin tăierea
 vâscul cauzează o deteriorare a lemnului porţiunii de ramură împreună cu
tufele de vâsc.
 4.1. BOLILE LA BRAD
4.1.13. Mătreaţa bradului - Usnea barbata

Lichenul Usnea barbata se întâlneşte frecvent în zona de munte

Este denumit popular „Mătreaţa bradului”.

Este un lichen fruticulos, pendent,

cu simetrie radiară.

Talul poate ajunge până la circa 1 m

lungime.

Este bogat ramificat, cu ramificaţie

dicotomică şi este moale.

Are culoare verde în natură şi verde

cenuşie în herbar.

Se fixează de substrat cu un

Usnea barbata
crampon bazal.
4.2. BOLILE LA DUGLAS
 4.2. BOLILE LA DUGLAS
4.2.1. Pătarea acelor de duglas - Rhabdocline pseudotsugae Syd., f.c.
Rhabdogloeum pseudotsugae Syd.
Ciuperca produce  pătarea şi apoi uscarea acelor la exemplare răzleţe din
plantaţii
Acele infectate se colorează primăvara în galben-brun şi pe ambele feţe ale
lor apar pete mărginite de o linie brună;
în dreptul acestor pete se formează picnidiile ciupercii.
Acele bolnave se usucă şi rămân aderente pe ramuri;
 4.2. BOLILE LA DUGLAS
4.2.1. Pătarea acelor de duglas - Rhabdocline pseudotsugae Syd., f.c.
Rhabdogloeum pseudotsugae Syd.

Pentru prevenirea bolii se recomandă:

duglasul să nu se introducă decât în
staţiuni apărate contra gerurilor şi
îngheţurilor;
să nu se importe puieţi de duglas,
iar seminţele importate să fie
dezinfectate; să nu se facă transfer de
puieţi dintr-un teritoriu în altul.
În vederea combaterii bolii în pepiniere
în mai se aplică o stropire cu zeamă
bordeleză 1% în amestec cu săpun de
potasiu.
Exemplarele bolnave din plantaţii se
taie şi se ard împreună cu frunzişul,
înainte de formarea sporilor.
 4.2. BOLILE LA DUGLAS
4.2.2. Cancerul tulpinilor şi ramurilor – Phomopsis pseudotsugae Wils.

Ciuperca se instalează în

arborete de duglas de 10-30 de
ani.
este un parazit secundar, care
infectează vârful tulpinii şi lujerii
vătămaţi de geruri şi îngheţuri
târzii.
Poate provoca formarea de
cancere pe tulpini şi ramuri.
Pe ramurile uscate se găsesc în
număr mare picnidiile ciupercii.
Phomopsis pseudotsugae

Boala este frecventă în plantaţiile de duglas, situate în condiţii nefavorabile.

În vederea combaterii bolii se aplică aceleaşi măsuri ca şi la boala
precedentă.
4.3. BOLILE LA LARICE
 3.3. BOLILE LA LARICE
4.3.1. Lepădarea acelor de larice - Mycosphaerella laricina Hart.

Ciuperca produce o cădere a acelor de larice, În

cursul lunii iulie pe acele infectate apar pete brune, în
dreptul cărora se produc picnidiile ciupercii.
Pe acele din litieră, în cursul lunii mai sau iunie se
dezvoltă periteciile.
Boala se manifestă în condiţii de umiditate sporită a
atmosferei.
Ea se iveşte în plantaţiile pure de larice, unde
pericolul infecţiei este mărit.
În amestecul de larice cu fag, atacul este mult
micşorat faţă de arboretele de larice cu molid.
Mycosphaerella laricina

Pentru prevenirea bolii se

recomandă cultivarea laricelui
în staţiuni convenabile, bine
aerisite şi evitarea locurilor cu
umezeală stagnantă
 3.3. BOLILE LA LARICE
4.3.2. Rugina acelor de larice - Melampsoridium betulinum (Pers.) Kleb., f.
c. Peridermium laricis Arth. et Kern.

Această boală este destul de rară.

În cursul lunii mai frunzele atacate se
îngălbenesc, după care se înroşesc.
 Pe faţa superioară a acelor bolnave înspre
nervură se ivesc mai întâi pete mici, galbene-
verzui-pal, puţin vizibile, risipite, în care se află
spermogoniile. Mai târziu, pe faţa inferioară se
formează pete gălbui-portocalii, izolate sau în
şiruri de-a lungul nervurii, în dreptul cărora sunt
ecidiile obtuz-eliptice sau cilindrice. Pe
marginea ecidiilor desfăcute se vede o pieliţă
albicioasă foarte subţire (peridia) ruptă
neregulat, care înconjoară masa de ecidiospori
portocalii.
 Aceştia infectează frunzele de mesteacăn, pe
care se produc stadiile următoare de uredospori
şi teleutospori, descrise la specia respectivă.
 3.3. BOLILE LA LARICE
4.3.3. Îngălbenirea acelor de larice - Hypodermella laricis Tub.
Boala apare în arboretele tinere de larice şi mai rar în pepiniere.
Acele infectate se usucă şi se colorează în galben.
Pe acele uscate apar periteciile într-un şir longitudinal median.
În ace se găsesc ascospori, de forma unei lacrimi.

Această ciupercă, ca şi
precedenta se combate
numai în pepiniere,
prin stropire cu zeamă
bordeleză 1%.

Hypodermella laricis
 3.3. BOLILE LA LARICE
4.3.4. Cancerul laricelui - Dasyscypha (Trichoscypha) willkommii (Hart) Rehm

Atacul
primul simptom se observă pe lujerii cu
coaja netedă de 2-4 ani pete netede mate
în dreptul cărora scoarţa este slab
scufundată; marginile petelor se ridică sub
forma unui val proeminent. Aici apar nişte
umflături ale axelor, de forme variate, care
se acoperă cu un strat cenuşiu de răşină.
 un alt simptom al atacului este uscarea
periodică a lujerilor de 2-4 ani Simptomul
cel mai caracteristic al bolii este prezenţa
corpurilor fructifere ale ciuperciiforma
imperfectă - are aspectul unei pustule alb-
gălbui, apoteciile ciupercii – in forma de
păhăruţ, cu un pedicel scurt, au o suprafaţă
zgrăbunţoasă, de culoare roz, cu o pâslă
deasă albicioasă
 3.3. BOLILE LA LARICE
4.3.4. Cancerul laricelui - Dasyscypha (Trichoscypha) willkommii (Hart) Rehm

Cauzele bolii laricelui datorate situaţiei geografice necorespunzătoare în

care se cultivă, îngheţurilor târzii şi timpurii, umidităţii excesive din
atmosferă şi sol, compactităţii ridicate a solului, secetelor prelungite, uscării
periodice a acelor şi lujerilor, lipsei de lumină, introducerii în cultură a
exemplarelor debilitate şi în fine oricărei răniri care înlesneşte atacul
ciupercii.

Controlul ciupercii

nu este posibil în mod

direct, decât prin îndepărtarea
ramurilor cu cancere sau
tăierea arborilor cu cancere
pe tulpină.