Cursul II Silvi 2015

LOGO
Cursul II
SIMPTOMATOLOGIA BOLILOR
PLANTELOR
Cuprins
1 Noţiuni generale despre simptome
2 Clasificarea simptomelor bolilor plantelor

Noţiuni generale despre simptome
Orice proces patologic  afectează echilibrul structural şi funcţional al unei

plante.
Starea de boală este rezultatul a 3 componente de bază care reprezentate

grafic alcătuiesc aşa-numitul triunghi al bolii:
un patogen virulent,
o gazdă sensibilă
condiţiile de mediu favorabile procesului patologic.
Deci simptomele  relevă o alterare a structurii şi funcţiilor plantei, în raport

cu starea lor normală.
Se poate spune că, boala începe din momentul când prima celulă
reacţionează, dar ea nu se manifestă decât atunci când reacţiile devin
perceptibile la exterior.
Noţiuni generale despre simptome
Există boli la plante care nu se manifestă prin simptome evidente. In acest
caz putem distinge două aspecte:
cel al purtătorilor cel de mascare în care

de germeni care nu simptomele devin evidente
numai în anumite condiţii
se manifestă (temperatură, stare de
niciodată prin nutriţie, stadiu de
simptome aparente dezvoltare etc.)
Totalitatea simptomelor care caracterizează o boală constituie un sindrom.
Simptomele reclamă modificări de culoare, alterări ale organelor, modificări

anatomice, producţii anormale de substanţe şi alterări diverse ale
metabolismului.
Totalitatea acestor procese care caracterizează un proces infecţios

determinat alcătuiesc simptomatologia sau patografia bolii respective.
Clasificarea simptomelor bolilor plantelor
Simptomele unei boli pot fi localizate sau generalizate; atunci când

patogenul se întinde pe calea sistemului conducător cuprinzând întreaga
plantă vorbim despre simptome sistemice.
Unele simptome apar cu regularitate caracterizând o anumită boală; ele se

numesc simptome tipice. Alte simptome apar neregulat, sunt mai puţin
caracteristice şi se numesc atipice.
După importanţa lor din punct de vedere al diagnosticării simptomele pot fi

principale şi secundare sau specifice şi nespecifice.
De ex. la Gymnosporangium clavariaeforme – rugina, simptomul principal

specific este formarea bazidiilor pe tulpini, în timp ce îngălbenirea frunzelor
este un simptom secundar.
Gymnosporangium clavariaeforme – rugina

A. Modificări de culoare
1. Hipoclorofiloza sau cloroza este rezultatul unor schimbări produse în
procesele de biosinteză a clorofilei. Se pot datora atât unor cauze
parazitare cât şi neparazitare.
Atunci când clorofila lipseşte cu

desăvârşire  frunzele se îngălbenesc
datorită culorii carotenilor şi
xantofilelor. Hipoclorofiloza prezintă
intensităţi diferite în funcţie de agentul
etiologic (carenţă în azot, carenţă
ferică, îngălbenire virală sau
micoplasmatică, asfixie etc.).
Uneori cloroza cuprinde întreg
limbul, alteori se limitează la nervuri
sau la parenchimul internervurian Cloroza severă între nervurile frunzelor, simptom
tipic al unui deficit de micronutrienți cauzat de
solurile cu un pH acid
2. Albinismul  este un fenomen caracterizat prin absenţa oricărei
pigmentaţii. Cel mai adesea albinismul este de origine genetică. Uneori el
poate fi cauzat şi de anumiţi factori externi, de ex. erbicidele care
acţionează la nivelul clorofilei.
Albinism la pin
Albinism la stejar
3. Mozaicul reprezintă o alternanţă de zone de culoare verde deschis sau
verde închis cu zone clorotice sau gălbui.
Mozaicul la trandafir
4. Hiperclorofiloza se caracterizează printr-o intensificare a culorii
normale a organelor verzi care capătă un aspect albăstrui. Ea corespunde
de obicei unor boli fiziologice (ex. carenţă de fosfor sau exces de azot).
Cloroză datorată deficienţei Cloroză datorată deficienţei

de fosfor la molid de fosfor la anin
5. Antocianoza se datorează excesului de pigmenţi roşii (antociani).
Acest simptom poate rezulta fie din distrugerea clorofilei unor organe în
care antocianii sunt prezenţi în mod normal, fie din producerea excesivă de
asemenea pigmenţi.
Antocianoza la frunzele de stejar

6. Pătările de culori diferite apar în special pe frunze şi fructe şi se datoresc
miceliului, stromelor şi structurilor reproductive ale ciupercilor
fitopatogene.
Aceste pete pot fi:
albe în cazul făinărilor produse de ciupercile Erysiphacee şi al albumelilor

cauzate de ciupercile din genul Albugo
galbene-portocalii  în cazul Rhabdocline pseudotsugae - înroşirea şi
căderea acelor de pin
roşii la frunzele de prun atacate de Polystigma rubrum
cafenii  la frunzele şi fructele de măr şi păr infectate de ciuperci din genul
Venturia
negre la frunzele de arţar atacate de ciuperca Rhytisma acerinum.
7. Virescenţa  este procesul de înverzire a florilor ca urmare a

transformării cromoplastelor în cloroplaste sub influenţa atacului unor
paraziţi. Acest fenomen este caracteristic unor viroze şi micoplasmoze.
B. Modificări morfo – anatomice
In marea majoritate a cazurilor aceste simptome sunt expresia unor

modificări histologice, citologice şi fiziologice acumulate.
Fiind mai evidente şi mai uşor observabile, ele ocupă primul loc în
descrierea unei boli şi, de cele mai multe ori boala poartă denumirea
simptomului respectiv.
Aceste modificări pot afecta plantele în întregime sau numai anumite

organe ale acesteia.
1. Modificări de habitus sau simetrie suferite de plante în urma atacului

unor patogeni, modificări care le pot schimba înfăţişarea.
Cronartium ribicola - rugina veziculara a pinului

2. Nanismul (piticirea)  este un simptom întâlnit

frecvent la unele viroze şi micoze, şi se
caracterizează prin reducerea taliei plantelor.
De ex.: Brunchorstia pinea

Brazii bolnavi de uscarea ramurilor
prezintă o talie mai redusă şi ramurile
dispuse asimetric, au tulpinile cu 1/3 –1/2
mai scurte decât cele normale.
3. Blastomaniile sunt anomalii de ramificare a tulpinilor, caracterizate
printr-o proliferare abundentă a unor ramificaţii, cu internodii scurte şi cu
frunze mici, adesea deformate. Cunoscute sub numele de „mături de
vrăjitoare” ele apar ca urmare a unei dezvoltări anormale a mugurilor
vegetativi.
Mătura vrăjitoarelor la brad - Melampsorella cerastii

4. Cloranţia reprezintă o transformare a unuia sau mai multor verticile

florale în structuri foliacee. Această anomalie, numită şi filodie, poate apărea
în circumstanţe climatice excepţionale în momentul înfloritului dar, cel mai
adesea se datorează infecţiilor micoplasmatice
5. Distrugerea parţială sau totală a organelor atacate este un simptom

comun în numeroase boli ale plantelor.
Deformarea conurilor de anin - Taphrina alni-incanae

6. Căderea frunzelor, mugurilor, florilor şi fructelor  poate avea atât cauze

neparazitare (îngheţ, secetă, temperaturi ridicate), sau poate fi determinată
de diferiţi agenţi infecţioşi.
Defolierea este un simptom frecvent la:
Taphrina caerulescens. Diplodia pinea la pin

Defolierea este un simptom frecvent la:
Lophodermium pinastri – inrosirea si caderea acelor de pin

C. Modificări histologice
1. Hiperplaziile se datorează acţiunii enzimatice a patogenilor care,

determinând sporirea sau distribuirea neuniformă, anormală a hormonilor de
creştere, stimulează creşterea dimensiunilor celulelor (hipertrofii), înmulţirea
exagerată a celulelor şi proliferarea haotică a ţesuturilor.
Pot fi cauzate de bacterii sau de ciuperci, însă şi de insecte sau acarieni.
Excrescenţele patologice globuloase cu dezvoltare nedefinită poartă numele

de tumori iar bolile cărora le sunt caracteristice sunt cunoscute sub
denumirea de cancere.
Acestea pot fi de origine neparazitară (de ex. incompatibilitatea la altoire

dintre altoi şi portaltoi), dar cel mai adesea sunt de origine parazitară, fiind
cauzate de diferiţi patogeni infecţioşi: ciuperci, bacterii, virusuri .
Cancerul frasinului In alte cazuri are loc şi o creştere a unor organe,

Pseudomonas savastanoi sau chiar apariţia unor organe noi.
Ex: blastomaniile sau „măturile de vrăjitoare”
2. Hipoplaziile sunt modificări contrare hiperplaziilor,

care se manifestă printr-o atrofie sau chiar reducere
completă a unor ţesuturi şi organe ale plantelor atacate.
Ele pot apare de asemenea la nivelul tuturor organelor plantelor

3. Necrozele apar datorită alterării profunde a ţesuturilor atacate, mergând
până la moartea acestora.
Infecţiile locale necrozele se

manifestă sub formă de pete şi dungi
necrotice, brune sau negricioase
care pot apare pe toate organele:
rădăcini, tulpini, frunze, flori şi
fructe.
In cazul în care necrozele cuprind
organe întregi sau toată planta ele
sunt cunoscute sub denumirea de
arsuri
Arsura bacteriana, a nucului

Xanthomonas Juglandis,
4. Ciuruirea frunzelor reprezintă o formă evoluată a pătărilor şi necrozelor

în care ţesutul atacat se detaşează de cel sănătos, frunza rămânând
perforată.
Este un simptom caracteristic bolilor produse

de bacteriile Pseudomonas mors–prunorum şi
Xanthomonas pruni la sâmburoase.
5. Putregaiurile sunt manifestări frecvente de îmbolnăvire la plante ca

urmare a dislocării celulelor datorată alterării enzimatice a pectinei lamelelor
mijlocii dintre celule (macerare). Celulele invadate de patogeni mor, iar
ţesuturile îşi pierd consistenţa, rămânând expuse invadării de către
microorganisme secundare, de descompunere, în special de către bacterii şi
ciuperci saprofite.
Unele ciuperci de sol din genurile: Pythium, Phytophtora, Fusarium

infectează plantulele, invadând ţesuturile şi provoacă în cele din urmă
putrezirea rădăcinilor.
Fuzarioza puieţilor de salcâm - Fusarium sp

6. Ofilirile plantelor pot fi datorate unor cauze neparazitare (ex. seceta) sau
parazitare. Cele din urmă sunt, de obicei, o consecinţă a alterării sistemului
conducător de către unii patogeni vasculari sau radiculari.
Ofilirile pot fi reversibile sau ireversibile.

Asemenea simptome sunt comune în infecţiile provocate de bacteriile
şi ciupercile traheifile (Erwinia, Pseudomonas, Fusarium, Verticillium),
precum şi la bolile care afectează sistemul radicular sau baza tulpinii:
pieirea plăntuţelor din răsaduri produsă de ciuperci din genul Pythium,
cancerul pomilor fructiferi provocat de Agrobacterium tumefaciens, etc.
D. Modificări citologice
La nivel celular, patogenii afectează direct sau indirect atât

membrana cât şi conţinutul viu.
Sub acţiunea enzimelor hidrolitice secretate de microorganismele

parazite sunt afectate lamelele mijlocii dintre celule, determinând
dezagregarea ţesuturilor.
Alteori membranele celulelor atacate se suberifică, se cutinizează

sau se lignifică constituind bariere în calea paraziţilor.
E. Modificări biochimice
Prin enzimele şi toxinele pe care le secretă, patogenii influenţează

funcţiile vitale ale plantelor, determinând dezechilibrarea activităţii
sistemului de fermenţi al gazdelor şi, ca urmare, a compoziţiei normale a
celulelor şi ţesuturilor acestora.
F. Modificări fiziologice
Efectul primar al unui patogen se manifestă la nivel celular, dar

ulterior se poate extinde, observându-se modificări ale metabolismului
plantei întregi, care pot afecta desfăşurarea normală a proceselor
fiziologice, cu consecinţe directe sau indirecte asupra cantităţii şi
calităţii producţiei.
Principalele procese fiziologice perturbate sunt:
 Fotosinteza
 Respiraţia
 Transpiraţia
 Temperatura

Cursul II Silvi 2015

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursul II Silvi 2015

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LOGO

1 Noţiuni generale despre simptome

2 Clasificarea simptomelor bolilor plantelor

Orice proces patologic  afectează echilibrul structural şi funcţional al unei

Starea de boală este rezultatul a 3 componente de bază care reprezentate

Deci simptomele  relevă o alterare a structurii şi funcţiilor plantei, în raport

cel al purtătorilor cel de mascare în care

Totalitatea simptomelor care caracterizează o boală constituie un sindrom.

Simptomele reclamă modificări de culoare, alterări ale organelor, modificări

Totalitatea acestor procese care caracterizează un proces infecţios

Simptomele unei boli pot fi localizate sau generalizate; atunci când

Unele simptome apar cu regularitate caracterizând o anumită boală; ele se

După importanţa lor din punct de vedere al diagnosticării simptomele pot fi

De ex. la Gymnosporangium clavariaeforme – rugina, simptomul principal

Gymnosporangium clavariaeforme – rugina

Atunci când clorofila lipseşte cu

Cloroză datorată deficienţei Cloroză datorată deficienţei

Antocianoza la frunzele de stejar

albe în cazul făinărilor produse de ciupercile Erysiphacee şi al albumelilor

7. Virescenţa  este procesul de înverzire a florilor ca urmare a

In marea majoritate a cazurilor aceste simptome sunt expresia unor

Aceste modificări pot afecta plantele în întregime sau numai anumite

1. Modificări de habitus sau simetrie suferite de plante în urma atacului

Cronartium ribicola - rugina veziculara a pinului

2. Nanismul (piticirea)  este un simptom întâlnit

De ex.: Brunchorstia pinea

Mătura vrăjitoarelor la brad - Melampsorella cerastii

4. Cloranţia reprezintă o transformare a unuia sau mai multor verticile

5. Distrugerea parţială sau totală a organelor atacate este un simptom

Deformarea conurilor de anin - Taphrina alni-incanae

6. Căderea frunzelor, mugurilor, florilor şi fructelor  poate avea atât cauze

Defolierea este un simptom frecvent la:

Taphrina caerulescens. Diplodia pinea la pin

Lophodermium pinastri – inrosirea si caderea acelor de pin

1. Hiperplaziile se datorează acţiunii enzimatice a patogenilor care,

Excrescenţele patologice globuloase cu dezvoltare nedefinită poartă numele

Acestea pot fi de origine neparazitară (de ex. incompatibilitatea la altoire

Cancerul frasinului In alte cazuri are loc şi o creştere a unor organe,

2. Hipoplaziile sunt modificări contrare hiperplaziilor,

Ele pot apare de asemenea la nivelul tuturor organelor plantelor

Infecţiile locale necrozele se

Arsura bacteriana, a nucului

4. Ciuruirea frunzelor reprezintă o formă evoluată a pătărilor şi necrozelor

Este un simptom caracteristic bolilor produse

5. Putregaiurile sunt manifestări frecvente de îmbolnăvire la plante ca

Unele ciuperci de sol din genurile: Pythium, Phytophtora, Fusarium

Fuzarioza puieţilor de salcâm - Fusarium sp

Ofilirile pot fi reversibile sau ireversibile.

La nivel celular, patogenii afectează direct sau indirect atât

Sub acţiunea enzimelor hidrolitice secretate de microorganismele

Alteori membranele celulelor atacate se suberifică, se cutinizează

Prin enzimele şi toxinele pe care le secretă, patogenii influenţează

Efectul primar al unui patogen se manifestă la nivel celular, dar

Principalele procese fiziologice perturbate sunt:

S-ar putea să vă placă și