Sunteți pe pagina 1din 4

Curs 3 Biologia si ecologia parazitilor vegetali vizeaza urmatoarele aspecte determinate de actiunea agentilor patogeni: Etiologia bolilor: studiaza

cauzele bolilor plantelor. Patogenia: se ocupa cu modalitatile in care patogenii produc bolile plantelor. Patografia: descrie simptomele prin care se manifesta bolile si metodele de combatere a acestora. Ecologia patogenilor si bolilor plantelor agricole: studiaza relatiile acestora cu factorii de mediu. Epidemiologia(epifitologia)- se ocupa cu studiul populatiilor de patogeni in populatiile gazdei(culturi agricole) si bolile care apar in contextul influentei mediului inconjurator si al factorilor antropici. Profilaxia bolilor: urmareste elaborarea si aplicarea mijloacelor de lupta curativa. Terapia bolilor: se ocupa cu elaborarea si aplicarea mijloacelor de lupta curativa. Protectia integrata a culturilor agricole impotriva bolilor: se realizeaza prin imbinarea diferitelor mijloace de combatere in cadrul agroecosistemului si aplicarea acestora doar atunci cand pot fi justificate d.p.d.v ecologic si economic. SIMPTOMELE GENERALE ALE BOLILOR PLANTELOR: Simptomele reprezinta totalitatea proceselor patologice si, acestea sunt asociate cu prima etapa a imbolnavirii, de cele mai multe ori , simptomele sunt evidente dupa instalarea starii de boala. In prima etapa, apar mascate pentru ca evolutia patogenilor este una lenta. Totalitatea simptomelor care se succed in timpul unei imbolnaviri se impart in 3 categorii:- simptome initiale(de deubut) -simptome caracteristice -simptome finale Suma celor 3 categorii reprezina sindromul unei anumite boli. Simptomele pot fi localizate la nivelul unor organe (taciunele comun al porumbului) sau generalizare in cazul agentilor cu raspandire sistemica (viroze,microplasmoze,bacterioze). Clasificarea simptomelor: Simptome ale bolilorproduselor depozitate(bulbi,rizomi,tuberculi,seminte)

Simptome ale bolilor tulpinale Simptome ale bolilor foliare Simptome ale bolilor vasculare Simptome ale bolilor radacinilor Simptome macroscopice: schimbari de culoare, modificari morfo-anatomice ale organelor, distrugeri partiale a unor parti ale organelor plantei sau organe intregi. Simptome microscopice: preparate miscroscpice pentru microscopul optic in cazul micozelor si bacteriozelor sau electronic pentru microplasme si virusuri. ETIOLOGIA BOLILOR PLANTELOR Etiologia studiaza cauzele bolilor plantelor. CAUZE: 1. Externe: -modificari ale conditiilor de mediu; -prezenta agentilor patogeni. 2. Interne: -fiziologice; -genetice. ETIOLOGIA BOLILOR NEPARAZITARE Temperatura- poate influenta negativ dezvoltarea plantelor, daca este peste limita inferioara, cat si peste limita superioara. Bolile neparazitare produse de scaderea temperaturii sunt determinate de aparitia brusca a frigului, ingheturile timpurii de toamna sau cele tarzii de primavara, ingheturile prelungite din iarna. Efecte: arsuri, incetinirea ritmului de crestere. Umiditatea- scazuta a solului si a atmosferei este principala cauza a vestejirilor si a ofilirilor. Excesul de umiditate duce la fenomenul de asfixiere a radacinilor plantelor, deprecierea calitatii recoltelor sau se creeaza conditii pentru bolile parazitare. *Bolile de nutritie sunt cauzate de carenta sau excesul de macro sau microelemente din substantele nutritive ale plantelor de cultura; *Excesul de substante nutritive poate produce intoxicari ale plantelor urmate de debilitate, ceea ce favorizeaza atacul agentilor patogeni; *Simptomatologia bolilor de nutritie se poate confunda cu ceea a bolilor parazitare: cloroze, modificari de habitus; acumulari de antiocean *Poluarea induce efecte de fitotoxicitate ca urmare a folosirii in doza necorespunzatoare a pesticidelor: -produse cuprice: necroze, tumori, suberificari; -produse pe baza de sulf: necroze pe fructe si frunze.

ETIOLOGIA BOLILOR PARAZITARE (viroze, microplasmoze, bacterioze, rickeltioze, micoze) Epidimiologia bolilor- studiaza interactiunea populatiilor patogene cu populatiile plantei gazda, care se dezvolta sub influenta conditiilor de mediu si a interventiei omului. Epidemia prezinta elemente care definesc principalele interactiuni: gazde, patogenul, mediul inconjurator si timpul. Piramida bolii: a-planta sensibila; b-conditii de mediu; c-timpul; d-inmultire-supravietuire.

PROPRIETATILE AGENTILOR PATOGENI Patosistemele-reprezinta rezultatul interactiunii dintre agentii patogeni si planta gazda. In timpul patogenezei are loc o competitie intre insusirile parazitare ale agentilor patogeni si rezistenta gazdelor parazitate. *Capacitatea de atac a agentilor patogeni depinde de unele insusiri specifice: -afinitatea; -patogenitatea; -virulenta; -agresivitatea; -proprietati de a secreta enzime si toxine. Afinitatea- este capacitatea agentilor patogeni care in contact cu planta patrunde in interior si stabileste relatii parazitare.

-este ansamblul de reactii de recunoastere intre agentii patogeni si planta gazda, iar aceste reactii depind de actiunea componentelor de suprafata care vin in contact si de particulele biochimice ale gazdei si ale patogenului. Ex: Fusarium oxysporum-agentul patogen al fusariozei; -agent polifag. -s-a dovedit faptul ca acest patogen prezinta forme specializate: rase fiziologice, biotipuri sau patovari si acestea se definesc prin actiunea diferentelor care se manifesta in afinitateea fata de o anumita gazda: cepae (ceapa), dianthi (pe garoafa), pisi (pe mazare), medicaginis (pe lucerna). Patogenitatea-reprezinta posibilitatea organelor de a produce infectii la plante si de a le imbolnavi. Organe:-patogene; -nepatogene. Virulenta- este capacitateea patogenilor de a imbolnavi planta fata de care reprezinta o anumita afinitate respectiv o anumita intensitate. In tiparele manifestarii bolii, capacitatea de virulenta se manifesta prin gravitatea dereglarilor fiziologice si structurale asa incat un agent patogen cu virulenta mare va produce intotdeauna efecte mai grave si pagube semnificative. Agresivitatea- este capacitatea agentilor patogeni de a ataca una sau mai multe plante. In functie de asta, agentii patogeni pot fi: -monofagi; -oligofagi; -polifagi. Capacitatea de a produce enzime si toxine- este legata de virulenta si agresivitate, iar acestea sunt determinate de complexul enzimatic, toxinele rezultand in urma activitatii parazitare. Clasificarea enzimelor: Exoenzime-sunt eliminate din celulele ciupercii si pot actiona direct asupra substantelor vii sau lipsite de viata, favorizand dezvoltarea miceliului: -HIDROLAZELE (descompun substantele bogate in hidrati de carbon); -PROTEOLAZELE (actioneaza asupra substantelor bogate in proteine); -LIPAZELE (actioneaza asupra substantelor bogate in lipide) Endoenzimele- se acumuleaza intracelular si intervin in procesul de oxireducere, de aceea se mai numesc si redoxaze: -OXIDAZELE; -REDUCTAZELE; -CATALAZELE.