LOGO

Cursul I
INTRODUCERE
 Contents

1 Definiţia, obiectul şi legăturile

fitopatologiei cu alte ştiinţe

2 Clasificarea bolilor

3 Daunele, pagubele şi pierderile

cauzate de patogeni
 Definiţia, obiectul şi legăturile fitopatologiei cu alte ştiinţe

Fitopatologia (din grec. phyton – plantă; pathos – boală, logos – ştiinţă)

sau patologia vegetală este ştiinţa care studiază:

entităţile vii şi factorii abiotici ambientali care
cauzează boli la plante;

mecanismele prin care aceşti factori produc boli

la plante;

metodele şi mijloacele de prevenire şi

combatere ale bolilor plantelor.

interacţiunile dintre agenţii fitopatogeni şi

plantele bolnave;

Din definiţie se observă că fitopatologia este o ştiinţă complexă, având un

caracter teoretic, dar mai ales practic, având drept obiectiv final înlăturarea
pagubelor provocate de diferiţi agenţi fitopatogeni şi obţinerea de producţii
mari şi de calitate în agroecosisteme.
 Definiţia, obiectul şi legăturile fitopatologiei cu alte ştiinţe

Problematica fitopatologiei include numeroase aspecte :

etiologia care cercetează şi stabileşte cauzele bolilor;

patografia sau simptomatologia care se ocupă de studierea şi

descrierea simptomelor prin care se manifestă bolile;
patogenia care studiază modul de acţiune al patogenilor
şi evoluţia procesului patologic la plante;
epidemiologia  care se ocupă cu studiul relaţiilor dintre patogeni şi
gazde pe fundalul condiţiilor mediului înconjurător;
profilaxia care elaborează şi aplică mijloace preventive în lupta
contra agenţilor patogeni;
terapeuticacare elaborează, experimentează şi include
mijloacele curative de luptă împotriva patogenilor;
protecţia integrată  care îmbină armonios metodele şi
mijloacele de prevenire şi combatere ale patogenilor
 Definiţia, obiectul şi legăturile fitopatologiei cu alte ştiinţe

Ce este boala la plante?

Starea de boală este un fenomen specific tuturor formelor de

viaţă. Ca şi în patologia umană sau cea veterinară, şi în
patologia vegetală, conceptul de boală are un înţeles foarte larg.

La o plantă prin funcţii fiziologice normale se înţeleg :

diviziunea, diferenţierea şi dezvoltarea normală a celulelor ;

absorbţia apei şi a nutrienţilor şi transportul lor în plantă ;
fotosinteza şi transportul produşilor elaboraţi în plantă ;
metabolizarea substanţelor sintetizate şi transformarea lor în
produşi proprii specifici ;
reproducerea;

Definirea bolii ca “orice tulburare care se petrece în structura şi funcţiile

normale ale unui organism” are un caracter vag, deoarece la plante, ca şi la
animale, este destul de greu de trasat o limită precisă între starea normală şi
cea patologică
 1.1. Definiţia, obiectul şi legăturile fitopatologiei cu alte ştiinţe

Factorii care conduc la declanşarea unei boli, numiţi şi agenţi

etiologici, agenţi fitopatogeni sau patogeni, pot fi de natură foarte
diferită.

În cazul plantelor cultivate, prin boală se înţelege orice tulburare

de ordin morfologic, fiziologic sau biochimic care afectează creşterea şi
dezvoltarea plantelor, acest lucru conducînd la micşorarea sau
deprecierea producţiei.

Alterarea produsului economic al unei culturi sau al potenţialului

său de producţie poartă numele de pagubă, în timp ce deficitul economic
sau social care rezultă din pagube se numeşte pierdere.

O plantă bolnavă prezintă modificări morfologice, histologice,

citologice, fiziologice etc. prin care se recunoaşte starea de boală.
Asemenea modificări determină anomalii ale fenotipului care se numesc
simptome.
 Definiţia, obiectul şi legăturile fitopatologiei cu alte ştiinţe

Totalitatea simptomelor care se succed în cursul unei boli

constituie un sindrom.

Starea de boală se instalează la interfaţa a trei componente,

care alcătuiesc aşa numitul triunghi al bolii : o gazdă sensibilă, un
patogen virulent şi un mediu favorabil.

În prezent mai există şi o a patra componentă denumită timpul

care poate influenţa boala în diferite feluri (timpul favorabil răspândirii
patogenilor, durata realizării unor condiţii speciale necesare procesului
de infecţie). Adăungând timpul la triunghiul bolii se obţine piramida
bolii.
Definiţia, obiectul şi legăturile fitopatologiei cu alte ştiinţe

Favorabile Nefavorabile

Conditii meteorologice

MEDIU

SIMPTOM
MANIFESTARE
PAGUBA
BOALA
PATOGEN GAZDA

- ciuperci Agresivitate Plante spontane

- virusuri Culturi agricole
- bacterii Patogenitate
- microplasme Afinitate
- antofite Rezistente Sensibile
- etc. Virulenta

DIAGRAMA interrelatiilor determinative ale bolilor infectioase la plante (original)

 Definiţia, obiectul şi legăturile fitopatologiei cu alte ştiinţe

În definirea stării de boală la plante, se impun totuşi,

câteva precizări privind terminologia :

Boala nu este un simptom sau un sindrom, ci este o stare mai profundă ca

rezultat al tuturor interacţiunilor gazdă-patogen-mediu-timp ;

Boala nu este un patogen. De ex. nu este corectă expresia : Venturia

inaequalis este rapănul mărului, pentru că un patogen nu poate fi o boală

Boala nu este infecţioasă. Urmărind logica din afirmaţia de mai sus, din
moment ce boala este rezultatul interacţiei dintre gazdă şi patogen, numai
acesta din urmă este infecţios (cauzator de boală).

Boala nu este contaginoasă, adică nu se poate transmite de la o plantă

sănătoasă la una bolnavă. În sens strict, numai inoculul patogenului
(structurile de răspândire) poate fi diseminat, gazda poate fi deplasată,
însă este incorect să se pună semnul egalităţii între boală şi inocul.
 Definiţia, obiectul şi legăturile fitopatologiei cu alte ştiinţe

Ce este un patogen vegetal ?

Partea patologiei vegetale care se ocupă cu studiul

cauzelor care conduc la o boală se numeşte etiologie

Factorii care conduc la declanşarea unei boli, numiţi şi agenţi etiologici,

agenţi fitopatologici sau patogeni, pot fi de naturi diferite:

cauze interne legate de cauze externe care pot fi de

constituţia plantei, natură abiotică sau biotică.

Dintre factorii abiotici ai mediului capabili să provoace boli sunt :

lumina,
temperatura,
apa,
 factorii antropici (rezultaţi din diferite activităţi
umane) aşa cum sunt poluanţii atmosferici sau de sol (edafici).
Boli fiziologice, neinfecţioase, fiziopatii
 Definiţia, obiectul şi legăturile fitopatologiei cu alte ştiinţe

Există, însă, şi o mare diversitate de boli la plante cauzate de acţiunea

unor factori biotici :

molecule (virusuri, viroizi)

organisme unicelulare (bacterii, protozoare)

pluricelulare (ciuperci, licheni, alge, plante superioare)

Aceşti agenţi fitopatogeni sunt, în general, infecţioşi (invadează gazda

vie în care se multiplică) şi contagioşi (se transmit de la o plantă
infectată la una sănătoasă).

Există şi boli cu o etiologie complexă, atunci când în evoluţia lor intervin

concomitent sau succesiv mai mulţi agenţi abiotici şi/sau biotici.
(de ex. declinul piersicului, apoplexia caisului s.a.).
 Definiţia, obiectul şi legăturile fitopatologiei cu alte ştiinţe

Tabel 1. Schema generală de clasificare a agenţilor fitopatogeni

(după SEMAL, 1989).

AGENŢI NEPARAZITARI (FIZICO – CHIMICI)

CLIMAT frig, căldură, secetă, exces de precipitaţii,
grindină, zăpadă, vânt etc.
NUTRIŢIE dezechilibre, carenţă, exces, pH, salinitate,
H2O, oxigen, substanţe toxice naturale s.a.
POLUARE atmosferică (SO2, F, etc.), acvatică, edafică,
pulberi industriale a.s.
AGENŢI PARAZITARI
MOLECULE INFECŢIOASE virusuri, viroizi
ORGANISME UNICELULARE bacterii, fitoplasme, ciuperci, fanerogame
SAU PLURICELULARE neclorofiliene etc.
AGENŢI SEMIPARAZIŢI fanerogame clorofiliene
AGENŢI COMPETITORI SAU fanerogame (Buruieni), Microorganisme
ANTAGONIŞTI
 Cum se clasifică bolile ?

În perioada fitopatologiei empirice, bolile plantelor se clasificau

după simptomele prin care se manifestau:
pătări, arsuri, mane, rugini, făinări, tăciuni, ofiliri, putreziri, etc.

Odată cu descoperirea cauzelor care le produc, bolile plantelor au început

să se clasifice ţinându-se seama de factorul etiolgic.

Astfel, bolile cauzate de factorii externi, neinfecţioşi sau neparazitari se

numesc boli fiziologice sau fiziopatii.
O categorie de boli fiziologice sunt provocate chiar de om, ca urmare a
unor tehnologii de cultură neadecvate se numesc tehnopatii.

În funcţie de natura agentului infecţios, bolile parazitare pot fi: viroze,

fitoplasmoze, bacterioze, micoze, lichenoze, ficoze, flageloze sau
antofitoze..
Bolile provocate de factorii interni, în special de natură genetică se
numesc heredopatii
 Cum se clasifică bolile ?

După modul în care se desfăşoară procesul

patologic şi după durata acestuia

acute cronice

În cazul bolilor acute, evoluţia procesului infecţios este rapidă, ducând în
scurt timp la distrugerea organului sau la moartea plantei atacate.
De ex. putrezirea plăntuţelor provocată de ciupercile din genul Pythium şi
de alte ciuperci din sol.

Bolile cronice evoluează lent şi sunt de lungă durată, determinând

debilitatea treptată a plantelor.
Astfel, cancerul bacterian al pomilor produs de Agrobacterium tumefaciens,
determină moartea plantelor după mai mulţi ani de la infecţie.
 Cum se clasifică bolile ?

Pythium irregulare – putrezirea plăntuţelor la Douglas

- Stanga (planta sănătoasă), dreapta – (3 plante bolnave)

Agrobacterium tumefaciens – cancerul bacterian al

pomilor
 Cum se clasifică bolile ?

După caracterul infecţiei:

Boli locale Boli generale

(sistemice)
se pot manifesta numai pe
afectează planta în întregime
anumite organe ale plantelor

De pildă:
putrezirea albă a rădăcinilor de foioase produsă de Rosellinia quercinea
afectează numai rădăcinile
Polystigma rubrum  afectează numai frunzele de prun producând pătarea
roşie a acestora.

Unele virusuri, bacterii afectează întreaga plantă  producând ofilirea

acesteia.
 Cum se clasifică bolile ?

Rosellinia quercinea – putrezirea

albă a rădăcinilor
Polystigma rubrum –pătarea roşie a
frunzelor de prun
 Cum se clasifică bolile ?

În funcţie de mediul în care îşi desfăşoară activitatea patogenii,

bolile pot fi :

 boli de sol,
boli foliare,
boli de scoarţă şi de lemn
 boli de depozit.

Această clasificare corespunde în mare măsură principalelor tipuri de

aplicare a produselor fitosanitare:
 tratamente de sol
 foliare,
 de depozit,
 la sămânţă.
 Cum se clasifică bolile ?

După aria de răspândire a patogenilor:

Boli epidemice Boli endemice

Bolile epidemice  sunt provocate de patogeni cu posibilităţi mari de

înmulţire şi răspândire, care pot cauza adevărate invazii (epidemii sau epifitii)
pe suprafeţe mari, uneori în toate zonele de cultură de pe glob.
De ex: Băşicarea frunzelor (Taphrina sp.), făinarea foioaselor (Uncinula
aduncta), Cronartium ribicola-rugina veziculara a pinului, Venturia inaequalis –
rapănul mărului s.a.

Bolile endemice sunt cantonate într-o arie restrânsă, se manifestă anual în

acelaşi areal şi relativ cu aceeaşi intensitate
De ex: Fomotopsis pinicola -iasca de cioata a rasinoaselor, Armillaria mellea -
gheba de radacini
 Cum se clasifică bolile ?
Exemple de boli epidemice

Băşicarea frunzelor (Taphrina sp.),

Făinarea foioaselor
(Uncinula aduncta)
 Cum se clasifică bolile ?
Exemple de boli epidemice

Venturia inaequalis
– rapănul mărului
Cronartium ribicola-rugina veziculara a pinului
 Cum se clasifică bolile ?
Exemple de boli endemice

Fomotopsis pinicola Armillaria mellea -

-iasca de cioata a rasinoaselor gheba de radacini
 Cum se clasifică bolile ?

În funcţie de importanţa bolilor pentru o anumită cultură

I. boli principale

II. boli secundare
III. boli potenţial păgubitoare

Bolile principale se numesc şi boli cheie sau boli de ordinul I

sunt acelea care afectează an de an o cultură agricolă dintr-o anumită zonă,
depăşind PED – pragul economic de dăunare.
Împotriva acestor boli se execută regulat lucrări de protecţie.

PED reprezintă nivelul de atac la care trebuie aplicat un tratament, astfel încât
sporul de recoltă obţinut să acopere costul tratamentului, dar în acelaşi timp să
protejeze omul şi mediul înconjurător.

Ex. de boli cheie : Microsphaera alphitoides – făinarea stejarului

 Cum se clasifică bolile ?
Ex. de boli cheie : Microsphaera alphitoides – făinarea stejarului
 Cum se clasifică bolile ?

Bolile secundare sau boli de ordinul II

 provocate de patogeni care nu depăşesc PED-ul şi produc pierderi
numai în anii cu condiţii favorabile, atunci când se impun intervenţii de
combatere.
de obicei, aceşti patogeni sunt menţinuţi sub PED prin măsurile care se
iau pentru combaterea bolilor cheie.

De ex. monilioza mărului provocată de Monilinia fructigena este o boală

secundară, ea putând fi combătută prin tratamentele care se aplică la rapăn
şi la făinare.

Bolile potenţial dăunătoare sunt cele mai numeroase, dar care, de regulă, nu
produc pierderi.
 Cum se clasifică bolile ?

Monilioza mărului provocată de Monilinia fructigena

 Ce sunt daunele, pagubele şi pierderile cauzate de patogeni ?

Într-un agroecosistem, între agenţii fitopatogeni şi planta de cultură se

stabilesc relaţii complexe, în urma cărora apar daunele.

Prin urmare, dauna se referă la distrugerea unui organ sau a unei părţi din
el, la dereglarea proceselor fiziologice şi biochimice, care determină
scăderea acumulării de biomasă.

Paguba se referă la un prejudiciu sau daună cauzate produsului economic

al culturii.

Deficitul economic sau social rezultând din pagubă, exprimat în cantitate

de produs sau în valoare financiară se numeşte pierdere. Într-o cultură
agricolă se disting două categorii de pierderi : potenţiale şi reale.

Pierderile potenţiale sunt acelea care s-ar produce în lipsa intervenţiilor

de protejare a culturii.
Pierderile reale sunt cele care sunt efectiv constatate în urma aplicării
metodelor de protecţie.
 Ce sunt daunele, pagubele şi pierderile cauzate de patogeni ?

Pierderea se raportează la cantitatea de produs util omului, numită recoltă.

Recoltă potenţială -Recolta cea mai mare şi de calitate

superioară ce se poate obţine în momentul în care o cultură
se dezvoltă în condiţii optime şi sunt aplicate tehnologiile
cele mai avansate de cultură şi protecţie

Recolta reală este cea care se obţine în condiţii concrete,

în diferite exploataţii agricole: ocoale silvice, parchete
private, societăţi comerciale, ferme individualizate.

Pierderile de recoltă se pot exprima cantitativ în t, kg.sau g raportate la

unitatea de suprafaţă.
Analizând raporturile dintre patogeni şi plantele de cultură, precum şi
pierderile cauzate de patogeni cultivatorilor, T. Baicu (1986) formulează:

1. Orice cultură agricolă este afectată

de patogeni

2. Nu orice atac de patogeni determină pierderi

principii de bază
3. Pierderile produse de patogeni depind de ale patologiei
organele atacate ale plantei vegetale

4.Pierderile cauzate de patogeni depind

de tipul producţiei şi de destinaţia recoltei

5. Nivelul pierderilor depinde de capacitatea de

dăunare a patogenului
Analizând raporturile dintre patogeni şi plantele de cultură, precum şi
pierderile cauzate de patogeni cultivatorilor, T. Baicu (1986) formulează:

6. Nivelul pierderilor depinde de cantitatea de

inocul iniţial şi de viteza de multiplicare a
patogenilor
7. Se înregistrează în anul în curs depind
de nivelul şi de evoluţia atacului din anii
precendenţi
8. Cu cât echilibrul agroecosistemelor este principii de bază
mai puţin stabil, cu atât pierderile vor fi mai ale patologiei
mari. vegetale

9. Pierderile depind de condiţiile pedoclimatice

în care se dezvoltă planta de cultură

10. Pierderile produse de patogeni depind de

sistemele şi tehnologiile de cultură