Cursul Xi Silvi 2015

LOGO
CURSUL XI
BOLILE LA SPECIILE
RĂŞINOASE
CUPRINS
4.4. BOLILE LA MOLID

4.5. BOLILE LA PIN
4.6. BOLILE SPECIILE DE THUJA ŞI
CHAMAECYPARIS
4.4.1. Rugina conurilor de molid sau rugina mălinului - Thekospora strobilina
(Alb. et Schw.) Săvulescu, sin. Pucciniastrum padi Diet.
Uredosporii şi teleutosporii  se
dezvoltă pe frunzele de mălin (Prunus
padus), iar ecidiile pe solzii conurilor
de molid.
Pe frunzele de mălin, în iulie apar
pete galbene sau roşiatice, neregulate
şi când pe ele se ivesc teleutospori
devin brune-negricioase.
Ecidiile pe feţele interne
(superioare) ale solzilor, ca nişte
băşicuţe mici, brune, de mărimea unei
gămălii de ac. Thekospora strobilina
Conurile infectate sunt sterile;
În vederea prevenirii acestei maladii se recomandă ca la instalarea plantaţiilor
de molid să se evite teritoriile cu o frecventă răspândire a mălinului.
4.4.2. Răsfrângerea solzilor la conurile de molid - Rhynchophoma retroflexa
C.C. Georg. et M. Bad.
În literatură s-au descris conuri de molid anormale, care nu ating mărimea
definitivă, iar solzii lor sunt răsfrânţi şi au marginile îndoite către faţa de
dedesubt.
Pe solzii conurilor cu asemenea anomalii apar pete negre, reliefate,

rotunde până la liniare, izolate, neregulat distribuite
În aceste pete se ivesc picnidiile ciupercii  caracterizate printr-un cioc

lung, lăţit.
În conurile bolnave seminţele sunt sterile, de forme anormale.

Această boală se observă la conurile unor exemplare izolate de molid, mai ales
în arboretele de altitudini mari. În rest arbori sunt perfect sănătoşi. Ciuperca
produce o micşorare a producţiei de seminţe, însă fără a avea o mare
importanţă economică.
4.4.3. Punctarea solzilor la conurile de molid
Punctarea solzilor la conurile de

molid este produsă de
ciupercile: Phoma conigena
Karst. şi Phoma strobilina Desm.
Aceste ciuperci produc pete

mici pe solzii conurilor de molid
căzute.
 Ultima specie poate infecta

conurile sănătoase, producând
sterilitatea şi căderea lor Phoma conigena
prematură.
4.4.4. Culcarea plantulelor (Fuzarioza)
Dintre speciile de Fusarium care provoacă această boală cele mai frecvente
sunt: Fusarium blasticola Rostr., F. moniliforme Scheld., F. ventricosum App. et
Wr, F. sporotrichoides Sherb, F. subcarneum Crouan, F. caudatum Wr.,
F.oxysporum Schl. etc.
Plantulele  sunt atacate de ciuperci
imediat după răsărire şi atacul
continuă 40-60 de zile
Îmbolnăvirea plantulelor se poate
produce în două perioade în
perioada de la încolţirea seminţei şi
până la ieşirea tulpiniţei la suprafaţa
solului, precum şi în perioada după
răsărirea plantulelor.
În prima perioadă boala este greu de
identificat; ea se poate urmări numai
după răsărirea plantulelor. Puieţi de Douglas afectaţi de fuzarioză
4.4.4. Culcarea plantulelor (Fuzarioza)
SIMPTOME
Primul semn de îmbolnăvire  apariţia unor picături mici de

apă la suprafaţa tulpiniţelor sau pe ace  îngălbenirea acelor.
Mai târziu, la nivelul suprafeţei pământului, pe colet  apar

pete brune, concomitent cu strangularea tulpiniţelor.
În dreptul acestor pete rezistenţa tulpiniţelor devine nulă,

plantulele se îndoaie şi se culcă la pământ, deşi în rest au la
început un aspect sănătos.
În zilele următoare tulpiniţa culcată pierde apa, se veştejeşte

şi treptat se îngălbeneşte.
Exemplarele bolnave se smulg uşor din pământ.

4.4.5. Strangularea tulpiniţei plantulelor - Pestalotia hartigii Tub
Boala se manifestă printr-o uscare a scoarţei

tulpiniţei, pe o porţiune îngustă în formă de
inel, imediat deasupra solului.
În locul acesta  scoarţa se zbârceşte, cade,
iar lemnul se dezveleşte;
Aparatele fructifere se văd ca nişte mici pete,
rotunde; ele sunt nişte acervule, care se
dezvoltă sub epiderma sau peridermul scoarţei
moarte.
Sporii sunt tipici, lunguieţi, constând din trei
sau mai multe celule, din care celulele terminale
sunt hialine, iar cele intermediare brune; la
vârful sporilor se găsesc cili lungi, hialini
La răşinoase, plantulele se usucă în totalitate.

Controlul acestei boli se face prin aceleaşi mijloace
indicate mai înainte la boala culcării plantulelor.
Pestalotia hartigii la molid
4.4.6. Împăienjenirea acelor la puieţii de molid - Herpotrichia nigra Hart.
Ciuperca  este periculoasă, în pepinierele de molid;
se dezvoltă sub crusta zăpezii, într-un sol bogat în substanţe organice,
incomplet humificate.
Boala apare mai ales în

solurile de lunci cu puternice
infiltraţii de apă. Puieţii de
molid sunt total împânziţi de
hifele ciupercii.
Acestea pătrund şi în
ţesuturile acelor şi tulpinilor
care până în primăvară sunt
transformate într-o masă
informă, umedă, care se
depune pe sol.
Controlul acestui parazit se face în modul arătat la Discosia pini.

4.4.7. Împânzirea puieţilor de molid - Rosellinia byssiseda (Tode) Schrot., sin.
R.aquila (Fr.) de Not
Ciuperca  produce o înăbuşire a puieţilor, care este urmată de o

cădere parţială sau totală a acelor, de uscarea lujerilor laterali şi chiar de
uscarea totală a exemplarelor care şi-au pierdut anterior frunzişul.
Atacul  se produce în Ciuperca se dezvoltă exclusiv

răzoarele cu puieţi foarte pe părţile coroanelor înghesuite
îngrămădiţi, mai ales la puieţii Miceliul nu pătrunde în
de 3 ani nerepicaţi. ţesuturile vii.
Dezvoltarea ciupercii se face Ciuperca se hrăneşte din
sub crusta zăpezii, în golurile ţesuturile moarte ale lujerilor şi
acesteia. acelor, pe care le transformă într-
Atacul este intens pe solurile o masă humefiată, prinsă de
bogate în substanţe organice păienjenişul hifelor.
Pe măsură ce se întinde în suprafaţă uscarea prin înăbuşire a unui număr din

ce în ce mai mare de ace şi lujeri subţiri, constituind mediul ei de nutriţie.
4.4.7. Împânzirea puieţilor de molid - Rosellinia byssiseda (Tode) Schrot., sin.
R.aquila (Fr.) de Not
Rosellinia byssiseda la brad Rosellinia byssiseda

4.4.8. Uscarea acelor - Discosia pini Heald
Ciuperca  atacă puieţii de 1-3 ani de molid, pin şi brad în urma opărelii lor
sub stratul de zăpadă.
Ea se dezvoltă, în principal, pe ace şi mai rar pe scoarţa tulpinii şi a

ramurilor.
Hifele ciupercii pătrund în organele verzi, unde au o creştere intercelulară.
Acele infectate se usucă în majoritate de la vârf către bază.
Petele brune se prelungesc către ţesutul sănătos printr-o zonă de culoare

gălbuie, imprecis delimitată.
Pentru controlul ciupercii se recomandă stropirea puieţilor infectaţi cu zeamă

bordeleză în concentraţie de 1%.
Stropirile se efectuează tot timpul vegetaţiei astfel ca puieţii să fie continuu
brumaţi de soluţie.
Când această brumă este spălată de ploi se repetă stropirea.
4.4.8. Uscarea acelor - Discosia pini Heald
Ciuperca  atacă puieţii de 1-3 ani de molid, pin şi brad în urma opărelii lor
sub stratul de zăpadă.
Ea se dezvoltă, în principal, pe ace şi mai rar pe scoarţa tulpinii şi a

ramurilor.
Hifele ciupercii pătrund în organele verzi, unde au o creştere intercelulară.
Acele infectate se usucă în majoritate de la vârf către bază.
Petele brune se prelungesc către ţesutul sănătos printr-o zonă de culoare

gălbuie, imprecis delimitată.
Pentru controlul ciupercii se recomandă stropirea puieţilor infectaţi cu zeamă

bordeleză în concentraţie de 1%.
Stropirile se efectuează tot timpul vegetaţiei astfel ca puieţii să fie continuu
brumaţi de soluţie.
Când această brumă este spălată de ploi se repetă stropirea.
4.4.9. Bureţii puieţilor de răşinoase - Thelephora laciniata Pers. şi Thelephora
terrestris Her.
Aceşti bureţi saprofiţi destul de comuni în arboretele de molid şi rar în
cele de brad.
Ciupercile se dezvoltă viguros în golurile calde şi umede, dintre covorul de
zăpadă şi sol. După topirea zăpezii miceliul lor se pune în evidenţă ca o
ţesătură fină, negricioasă de păianjen, care acoperă solul în spaţiile dintre
puieţi şi se ridică în sus pe tulpina lor.
La începutul lunii aprilieiau naştere aparatele fructifere direct pe miceliul

de pe sol, mai adesea la Thelephora terrestris Ehr
Ele sunt cărnoase, brune, dispuse unele deasupra altora, fără picior, cele
de pe sol de forma unei pâlnii, cele de pe tulpiniţe de forma unui evantai. La
Th. laciniata Pers., marginea anterioară a aparatelor este sfâşiată, iar la Th.
terrestris Her., întreagă
Măsurile de combatere sunt identice cu cele recomandate la Discosia pini
Heald. În plus, se poate proceda la îndepărtarea cu mâna a aparatelor fructifere
de pe tulpinile puieţilor în viaţă şi apoi la o stropire a lor pe tulpină cât şi pe
ace cu zeamă bordeleză 1%.
4.4.9. Bureţii puieţilor de răşinoase - Thelephora laciniata Pers. şi Thelephora
terrestris Her.
Thelephora terrestris Her.
Thelephora laciniata Pers

4.4.10. Pătarea neagră a acelor - Rhizosphaera kalkhoffii Bubak
Ciuperca
se instalează saprofitic pe acele înroşite
ale puieţilor de 1 an, de molid şi pin
debilitaţi de insolaţie, în cursul verii, dacă
nu sunt protejaţi prin umbrire; ea devine pe
aceştia un parazit şi poate produce
uscarea totală a frunzişului, după care
urmează uscarea puieţilor.
produce pete mici negre pe ace, care se
dispun în şiruri longitudinale pe toate
feţele lor.
Miceliul ei  se dezvoltă în ţesuturile
acelor, din care ies afară prin stomate,
picnidiile. Acestea, sunt superficiale,
subsferice şi strangulate la bază într-un
scurt pedicel.
4.4.10. Pătarea neagră a acelor - Rhizosphaera kalkhoffii Bubak
4.4.11. Punctarea acelor de molid - Phoma piceae (Fiedl.) Sacc.
Ciuperca cauzează pete mici, galbene-verzui, punctiforme, pe acele

plantulelor de molid.
La mijlocul lunii iulie, în dreptul petelor apar picnidiile.
Atacul se manifestă pe plantulele de molid, care au fost slăbite de boala

culcării tulpiniţelor şi contribuie la uscarea lor intensă de la mijlocul
verii, înainte.
Măsurile de prevenire şi combatere constau în stropiri cu zeamă bor-

deleză în concentraţie de 0,5-0,75% pentru a evita atacurile secundare
ale acesteia şi ale altor ciuperci de pe ace sau tulpiniţe.
4.4.12. Punctarea tulpiniţei plantulelor de molid - Phoma libertiana Speg. et Roum.
Plantulele atacate  prezintă pe tulpiniţe pete mici, negricioase,

neregulat distribuite pe scoarţa din dreptul coletului.
Petele la început izolate se reunesc şi se întind în jurul tulpiniţei

provocând uscarea scoarţei.
La marginea de jos a petelor se observă uneori o plesnire a scoarţei în

formă de inel.
În cea de a doua jumătate a lunii iulie se ivesc picnidii, care se văd cu
ochiul liber, ca nişte punctişoare negricioase.
Ciuperca poate provoca uscarea puieţilor debilitaţi anterior de boala

culcării (fuzariozei).
Se combate prin stropire cu zeamă bordeleză 0,5-0,75%.
4.4.13. Înroşirea şi lepădarea acelor de molid - Lophodermium macrosporum Hart.
Ciuperca provoacă la molid o înroşire şi lepădare prematură a acelor, îndeosebi,

în pepiniere şi plantaţii
Primul simptom al bolii îl constituie apariţia unor pete violacee, care
progresează de la bază către vârful acelor.
În cursul primăverii acele bolnave se îngălbenesc sau se înroşesc şi se usucă
cu totul; cu timpul acele uscate devin brune-ruginii şi prezintă adesea, spre
bază, un inel brun-negricios caracteristic.
Boala are în continuare două aspecte.
În unele cazuri, acele înroşite se

păstrează pe axe chiar timp de 3 ani.
Alteori, aceste ace sunt lepădate la 2-3
luni de la apariţia primelor pete, fenomen
care se produce în cursul verii sau
toamnei
4.4.13. Înroşirea şi lepădarea acelor de molid - Lophodermium macrosporum Hart.
Boala ia o mare extindere în anii ploioşi. Infecţia se face de timpuriu în
primăverile calde, în care caz se accentuează înroşirea acelor în timpul
toamnei.
Prevenirea şi controlul bolii

Stropirile cu zeamă bordeleză trebuie executate mai devreme şi anume:
prima între 15 şi 30 mai, cea de a doua între 15 şi 30 iulie.
Aplicarea acestui tratament în pepiniere dă rezultate satisfăcătoare.
4.4.14. Rugina inelară a acelor de molid - Chrysomyxa abietis (Wallr.) Unger
Această rugină dezvoltă pe acele de molid teleutosporii, spre deosebire de
rugina veziculară, care formează pe ace, ecidiile.
Pe acele tinere se produc una sau mai multe pete inelare, galbene-verzui, la
început mate, apoi lucitoare.
Pe aceste pete în dreptul nervurii
apare o băşicuţă portocaliu-ruginie,
alungită cam cât jumătatea acului.
Băşicuţele sunt teleutosporii;
Molizii infectaţi se recunosc de la

după coloraţia generală a frunzişului,
care este împestriţat de acele bolnave,
galben-verzui; după căderea acestora,
frunzişul molizilor îşi recapătă
culoarea verde-închis. Chrysomyxa abietis
4.4.14. Rugina inelară a acelor de molid - Chrysomyxa abietis (Wallr.) Unger
4.4.15. Rugina veziculoasă a acelor de molid sau rugina smirdarului –
Chrysomyxa rhododendri (DC) de Bary.; f.c. aecidium abietinum Alb. et Schw.
Această specie  dezvoltă stadiul ecidian pe acele de molid, iar cel de
uredospori şi teleutospori pe smirdar (Rhododendron kotschyi).
Hifele ciupercii se propagă apoi în ace
prin spaţiile intercelulare.
După 10-12 zile de la infecţie se nasc
spermogoniile pe toate feţele acelor; ca
nişte punctuleţe de culoarea piersicii
La un interval de 30-40 de zile după
acea, pe ace se formează ecidiile pe
feţele exterioare ale acelor.
Ele au formă de băşicuţe turtite,
galbene, alungite până la 3 mm
Ţesutul acelor din jurul băşicuţelor se decolorează în galben-verzui, încă
înainte de coacerea lor.
Molizii infectaţi se recunosc în acest timp, datorită masei de ace bolnave,
gălbui
4.4.15. Rugina veziculoasă a acelor de molid sau rugina smirdarului –
Chrysomyxa rhododendri (DC) de Bary.; f.c. aecidium abietinum Alb. et Schw.
Prevenirea şi control
să se oprească păşunatul în

molidişurile tinere de la limita către
golul alpin, unde ciuperca este
endemică;
în pepiniere să se aplice stropiri cu

una din soluţiile indicate la rugina
trandafirilor;
în plantaţiile infectate, acolo unde

nu se pot aplica asemenea stropiri, să
se extragă puieţii puternic atacaţi şi să
se ardă.
4.4.16. Fumagina acelor de molid - Coleroa exilis (Alb. et Schw.) Emend. C.C.
Georg; sin. Niesslia exilis (Alb et Schw) Wint.
În anii ploioşi se dezvoltă pe ace punctişoare negre, care corespund cu

periteciile ciupercii.
Exemplarele atacate prezintă un frunziş negricios.
Periteciile ciupercii sunt îngrămădite, sfericturtite, în partea de sus cu

perişori rigizi, erecţi.
Sporii se produc în asce de obicei în două şiruri şi după ieşirea lor se depun
ca un praf negricios pe ace.
Nu are importanţă economică deosebită.

4.4.17. Boala lujerilor de molid - Ascochyta piniperda Lind., sin. Septoria
parasitica Hart.
Boala apare pe puieţi sau exemplare tinere de molid.
În prima fază de îmbolnăvire acele îşi pierd turgescenţa, se înmoaie şi atârnă
în stare verde, apoi se usucă, se colorează în brun şi cad.
Simptomul cel mai caracteristic îl
dau lujerii laterali infectaţi, care se
înmoaie şi devin pendenţi.
Lujerii terminali atacaţi rămân

erecţi, vârful lor se îndoaie în
croşetă şi păstrează un mic smoc de
ace verzi.
Totalitatea lujerilor infectaţi se

usucă şi se zbârcesc.
În pepiniere se combate prin înlăturarea şi arderea exemplarelor infectate,

înainte de răspândirea sporilor
4.4.17. Boala lujerilor de molid - Ascochyta piniperda Lind., sin. Septoria
parasitica Hart.
4.4.18. Brobonarea roşie a rămurelelor de molid - Nectria cucurbitula (Tode) Fr.
Această ciupercă se instalează pe

vârful tulpinii sau pe ramuri
Hifele ciupercii se introduc în

scoarţa vie distrugerea scoarţa
Zonele atacate prezintă o

decolorare a acelor, brunificarea şi
uscarea scoarţei în jurul rănilor.
În dreptul porţiunii cu scoarţa uscată, lemnul are o creştere excentrică înspre
partea vie sau se produce o îngustare bruscă a axului.
Vârful tulpinii şi rămurelelor de deasupra locului de infecţie se usucă
Ca mijloc de combatere se recomandă eliminarea exemplarelor bolnave şi

arderea vârfului lor la uscat.
4.4.19. Albăstreala lemnului de răşinoase - Ophiostoma pilifera (Fr) Melin et
Nannf, sin. Ceratostomella pilifera (Fr) Wint., f.c. Graphium sp., Cladosporium sp.,
Rhinotrichum sp., Cephalosporium sp.
Albăstreala lemnului fenomen foarte frecvent la răşinoase şi de o mare
importanţă economică.
 Colorarea se propagă în alburn, la arborii în viaţă şi continuă să progreseze
în duramen la buşteni şi piese, până la completa lor uscare.
Hifele brune ale acestor specii  se

dezvoltă în lemn, care se pătează în
albăstrui.
Miceliul ciupercii se găseşte în toată
masa alburnului.
Hifele trec dintr-o celulă în alta prin
punctuaţii şi rar perforează membrana;
la locul de trecere prin membrane ele
se subţiază brusc.
Miceliul omoară celulele vii din lemn.
Ophiostoma piceae
4.4.19. Albăstreala lemnului de răşinoase - Ophiostoma pilifera (Fr) Melin et
Nannf, sin. Ceratostomella pilifera (Fr) Wint., f.c. Graphium sp., Cladosporium sp.,
Rhinotrichum sp., Cephalosporium sp.
Arborii sunt infectaţi de

spori direct prin răni sau
chiar de hifele, care se
propagă prin cioturile
ramurilor uscate aderente,
acoperite de tapetele
ciupercii.
Infecţia reuşeşte, numai

pe arborii aflaţi într-o stare
de slăbiciune fiziologică
Ophiostoma piceae
4.4.20. Putrezirea roşie a rădăcinilor, putrezirea bazei tulpinii răşinoaselor sau
uscarea în vetre a răşinoaselor - Fomes annosus (Fr) Cke, sin. Ungulina annosa
(Fr) Pat, Trametes radiciperda Hartig
Ciuperca  denumită iasca de rădăcini
este cauza principală a morţii molidului şi bradului, la limita longevităţii lor
Ciuperca cauzează o putrezire roşie a duramenului.

La molid şi brad putrezirea poate să se ridice până în coroană
În lemnul putred nodurile se păstrează sănătoase şi culoarea lor deschisă

contrastează cu restul lemnului.
Tulpinile cu partea centrală putredă pot deveni scorburoase; în acestea se

păstrează ca nişte spiţe axele sănătoase ale nodurilor.
Atacul ciupercii se mai poate recunoaşte după scurgerea abundentă de sevă pe

suprafaţa scoarţei de la baza tulpinii;
Prevenire şi combatere
să se practice la timp operaţiunile culturale;
ciclul de producţie al arboretelor de răşinoase de pe aceste soluri să fie

redus, de 50-80 de ani;
suprafaţa solului să fie bine conservată spre a-şi forma o litieră şi un strat
de humus normal;
să se extragă arborii bolnavi cu rădăcini, prin defrişare pe cale

mecanizată, după care să se îndepărteze cât mai grabnic din parchete;
să se extragă toate cioatele uscate, cu rădăcini, în acelaşi mod, iar în

cazul când nu se pot utiliza, să fie arse.
4.4.21. Putrezirea pestriţă a lemnului de răşinoase - Phellinus pini (Thore ex Fr.)
Pil., sin. Trametes pini (Th.) Fr., Xanthochrous pini (Th.) Pat.
Ciuperca  cel mai de temut distrugător al lemnului arborilor în viaţă.
este un parazit de răni.
Infecţia  se face prin rănile, neacoperite încă de răşină, sau prin oricare alte
răni de pe tulpină şi ramuri
Boala se recunoaşte la arborii în viaţă,  aparatele fructifere.
Arborii atacaţi  se numesc „iescari”
Aparatele fructifere
Se formează pe tulpini şi ramuri

pe tulpini au formă de console, sesile,
semicirculare, cu structura suberoasă,
apoi lemnoasă
pe ramuri au formă de scoică sau de
cruste subţiri lipsite de substrat şi
cu marginile libere ca nişte aripioare.
Phellinus pini
4.4.21. Putrezirea pestriţă a lemnului de răşinoase - Phellinus pini (Thore ex Fr.)
Pil., sin. Trametes pini (Th.) Fr., Xanthochrous pini (Th.) Pat.
Miceliul se propagă prin nodul său în duramenul tulpinii.

Putrezirea, în general, se limitează în duramen; uneori înaintează şi în straturile
interne ale alburnului.
Zona cu lemn putrezit este separată de cea cu lumen sănătos, printr-o dungă
negricioasă, lată până la câţiva centimetri.
Prevenire
arboretele de răşinoase să se
păstreze în stare bine încheiată, uscarea Controlul acestei boli se face
ramurilor prin elagajul natural să aibă prin extragerea iescarilor pentru
un mers normal şi cicatrizarea rănilor să a se stăvili infecţia arboretelor
fie cât mai rapida; din generaţia următoare.
 să se aplice operaţiunile culturale şi
fitosanitare, prilej cu care se scot
arborii răniţi sau cu elagaj defectuos.
4.4.22. Putrezirea prismatică a lemnului de răşinoase - Leptoporus borealis (Fr.)
Pil., sin. Polyporus borealis Fr.
Ciuperca  vegetează pe molid şi brad
Aparatele fructifere se dezvoltă în

special pe cioate; sunt izolate sau
grupate, anuale, cărnoase, în formă de
consolă sau limbă, subţiate uneori într-
un mic pedicel, albe, crem sau ocru-pal.
Produce putrezirea albă a

duramenului
Miceliul ciupercii  se propagă în

porţiunea bazală a trunchiului 
provocând o desfacere caracteristică în Leptoporus borealis
prisme a lemnului putrezit;
4.4.23. Putrezirea suberoasă a lemnului de răşinoase - Poria sinuosa Fr. var.
vaporaria (Fr.) B et G., sin. Polyporus vaporarius Fr.
Ciuperca produce putrezirea duramenului de la baza trunchiurilor şi în

continuare a rădăcinilor groase, la exemplarele bătrâne de molid şi alte
răşinoase
Se introduce prin rănile rădăcinilor groase, ca şi prin cele de la baza tulpinii.
Aparatele fructifere albe, de forma unei cruste, se formează, de regulă, între
scoarţa moartă şi lemnul putrezit
Lemnul putrezit are la început o coloraţie galbenă-brună; cu timpul coloraţia

acestuia se închide în brun-roşcat şi în masa sa apar lame albe ale ciupercii
numite xilostrome, groase până la 5 mm, la suprafaţă cu aspect de vată sau de
coală de hârtie.
În ultimul stadiu lemnul putrezit are aspectul şi consistenţa plutei, de unde
denumirea de putrezire suberoasă;
4.4.23. Putrezirea suberoasă a lemnului de răşinoase - Poria sinuosa Fr. var.
vaporaria (Fr.) B et G., sin. Polyporus vaporarius Fr.
Poria sinuosa var. vaporaria
Ca măsuri de apărare în contra acestei ciuperci se recomandă:

introducerea subarboretului în arboretele mature şi menţinerea sa pentru
a se stânjeni zborul liber al sporilor.
4.4.24. Iasca de cioată a răşinoaselor - Fomes marginatus (Fr.) Gill., sin.
Polyporus marginatus Fr., P. piniciola (Sw.) Fr
Aparatele fructifere anuale apar izolate sau suprapuse pe lemnul mort, rar pe
tulpini în viaţă.
Ele au la început o formă de pălărie groasă, semicirculară şi mai târziu de

copită, de 10-30 cm diametru, adesea prezintă în jos o prelungire în formă de
crustă (resupinată).
Cauzează o putrezire roşie a duramenului

şi uneori a alburnului.
În primele stadii de putrezire lemnul se

colorează în brun-pal; într-un stadiu
înaintat lemnul ia o culoare roşie-brună şi
se desface prin crăpături radiale şi
longitudinale în prisme.
Devine periculoasă, când se instalează pe arborii în viaţă, pornind de la răni cu
lemnul descoperit, mai ales în molidişuri.
4.4.25. Putrezirea lemnului în construcţii
Lemnul din construcţii de orice fel, expus intemperiilor sau sub

acoperământ, dar supus unei alternanţe de uscăciune şi exces de umiditate
este atacat de o serie de ciuperci xilofage, care le cauzează diferite tipuri de
putrezire.
Unele din aceste specii de ciuperci sunt specifice lemnului de răşinoase,

altele lemnului de foioase în special al lemnului de stejar etc., iar multe
atacă lemnul de orice specie.
Întrucât lemnul de molid are o largă întrebuinţare ca material de

construcţii, se vor trata aici câteva specii xilofage de pe aceasta.
4.4.26. Putrezirea roşie a lemnului de construcţii - Merulius lacrymans (Wulf.)
Fr., sin. M.domesticus Falk
Ciuperca („buretele de casă”) este localizată în construcţii şi rar se găseşte

în afara aşezărilor omeneşti; în pădure se află alte specii de Merulius.
Miceliul ciupercii  creşte în masa lemnului, de unde iese la suprafaţă

formând pe suprafaţa pieselor de lemn infectate pânze subţiri, care se rup în
fâşii, de culoare gri-murder-brun;
Pe la sfârşitul verii până toamna târziu, iar în încăperi încălzite chiar în timpul
iernii iau naştere aparatele fructifere, de forme variate, întinse, lipite de
substrat, textură cărnoasă. Partea centrală a suprafeţei superioare galben-
ruginie cu protuberanţe şi mici mameloane, pe care se formează sporii.
Marginea este albă sau pal-gălbuie şi cu picături mari apoase, de unde numele
speciei de lacrymans.
Sporii sunt gălbui şi uşori  plutesc în atmosferă

Prevenire
să se depisteze locurile cu umezeală din

construcţii şi să se înlăture cauza surplusului
de umezeală;
 să se repare pereţii de lemn susţinuţi de
grinzi putrezite prin subzidirea cu cărămidă,
până la nivelul lemnului complet sănătos;
 să se îndepărteze şi să se ardă piesele de
lemn cu putrezire roşie;
 să înlocuiască materialul de umpluturăcu
pământ mineral bine uscat şi bătut
 materialul sănătos, care a venit în contact
cu lemnul putrezit, se va arde la suprafaţa
cu o lampă de benzină, după care se va
vopsi pe toate feţele.
Un mijloc eficace de prevenire a atacului ciupercii constă în tratarea

anterioară a lemnăriei din construcţii cu un fungicid.
Această operaţie se execută în cele mai bune condiţii într-o uzină

specială pentru impregnarea materialului lemnos destinat construcţiilor.
4.4.27. Buretele de pivniţă - Coniophora cerebella (Pers.) Schrot.
Ciuperca de faţă este unul din însoţitorii buretelui de casă.
Produce  o putrezire roşie a lemnului debitat de răşinoase şi fag din construcţii
şi mine; se mai dezvoltă în aer liber pe materialele lemnoase depozitate în locuri
umede, direct pe sol.
Aparate fructifere  asemănătoare

cu cele ale buretelui de casă.
sunt întinse, cărnoase, lipite şi
uşor detaşabile de substrat,
înconjurate de un miceliu crem-
albicios, ca o pânză de păianjen.
În centru se produc sporii oliviu-
verzui sau oliviu-bruni.
O dată apărut se combate mai uşor decât acesta prin îndepărtarea pieselor
putrezite şi uscarea deplină a lemnăriei înconjurătoare.
4.4.28. Buretele ţurţure al minelor - Leptoporus fondinarum (Vel.) Pil., sin. Poria
vaporaria auct. p. max. non Fries.
Ciuperca se află pe lemnăria din construcţii şi mine;
Aparatele fructifere întinse sau de forma unor tubercule, de 1-3 cm în

diametru, cu carnea albă, floconoasă.
Miceliul se dezvoltă la suprafaţa lemnelor atacate ca o ţesătură fină albă

de unde apoi pornesc nişte mase floconoase ca nişte ţurţuri, de mărimea şi
forma unor stalactite care la atingere se strâng în mici pieliţe gelatinoase.
Se deosebeşte de buretele de casă şi cel de pivniţă prin coloraţia albă de

zăpadă a miceliului său.
Ea cauzează o putrezire roşie.
În cazul unui atac în construcţii se iau aceleaşi măsuri de prevenire şi

combatere, ca cele indicate la buretele de casă.
4.4.29. Putrezirea roşie a lemnului debilitat - Gloeophyllum sepiarium (Wulf)
Karst, sin. Lenzites sepiaria (Wulf.) Fr. Gloeophyllum abietinum Karst, sin.
Lenzites abietina Karst.
Ciupercile se găsesc pe lemnul de conifere, pe stâlpii de gard, grinzi,
etc.
Se dezvoltă pe lemnul expus la intemperii, cu alternanţe de umiditate şi
uscăciune, soare şi vânt.
Aparatele fructifere sunt în general, întinse şi prezentând pe suprafaţa

lor lamele anastomozate.
Marginea lor este portocalie sau ruginie şi
La suprafaţa lemnului atacat, rareori formează un miceliu.
Sunt cei mai răspândiţi agenţi de putrezire ai lemnului debitat.
Produce o putrezire roşie.
În stadiul final, lemnul în interior devine brun şi se crapă în prisme.
Atacul se previne prin acoperirea cu cenuşă sau prin vopsire.

Piesele debitate înainte de întrebuinţare se aburesc.
Mijlocul cel mai eficace de a preveni atacul este de a se utiliza lemn impregnat.
4.4.29. Putrezirea roşie a lemnului debilitat - Gloeophyllum sepiarium (Wulf)
Karst, sin. Lenzites sepiaria (Wulf.) Fr. Gloeophyllum abietinum Karst, sin.
Lenzites abietina Karst.
Gloeophyllum sepiarium Gloeophyllum abietinum

4.4.30. Lichenul coniferelor – Pseudevernia furfuracea
Lichenul Pseudevernia furfuracea (sin.

Parmelia furfuracea) este foliaceu,
lobat, laciniat (divizat în benzi lungi),
dicotomic ramnificat, fizat de substrat
prin unul sau câteva puncte.
Lobii talului sunt moi şi pot ajunge

până la cca. 10-15 cm.
Faţa superioară a lichenului este

cenuşie-albicioasă, iar faţa inferioară
este neagră, neagră-albăstruie sau
chiar albicioasă. Pseudevernia furfuracea
4.5. BOLILE LA PIN
4.5. BOLILE LA PIN
4.5.1. Culcarea plantulelor sau topirea răsadurilor - Pythium de baryanum Hesse
La noi în ţară a fost găsită pe plantule de Pinus banksiana.

Atacul  se manifestă pe axul hipocotil şi pivot în apropierea coletului sau
numai pe tulpiniţă la locul de inserţie al cotiledoanelor.
Pe porţiunile infectate scoarţa se colorează la început în alb-murdar, apoi se

brunifică şi se contrage puternic.
Mai întâi este distrus sistemul radicelar, fără ca vârful tulpiniţei să prezinte
vreo urmă de îmbolnăvire.
Plantulele bolnave se ofilesc şi se culcă.
În regiunea coletului are loc o dezagregare rapidă a ţesuturilor care produc
subţierea tulpiniţei şi apoi frângerea ei la nivelul solului
4.5. BOLILE LA PIN
4.5.1. Culcarea plantulelor sau topirea răsadurilor - Pythium de baryanum Hesse
Combatere
Dezinfectarea solului
Dezinfectarea seminţelor şi stropirea plantulelor, aşa cum se
arată la fuzarioză.
În anii cu precipitaţii potrivite este indicat a se semăna cât mai
devreme, pentru ca puieţii să se dezvolte cât mai rapid şi să
treacă repede peste faza cea mai favorabilă de infecţie;
De asemenea, trebuie să se aibă în vedere ca solul să se
îngraşe cu compost sau gunoi de grajd bine fermentat şi care să
nu conţină resturi de plante bolnave.
4.5. BOLILE LA PIN
4.5.2. Putrezirea plantulelor - Mycosphaerella tulasnei Jancz.; f.c. Cladosporium
herbarum (Pers.) Lk.
Ciuperca în mod obişnuit este un saprofit
este comună pe plantele moarte sau pe resturile lor aflate în exces de

umezeală.
ea le acoperă cu un tapet verde-brun pe mari întinderi.
Poate apărea ca un parazit pe plantulele de răşinoase, în special de pin,

imediat după răsărire, în exces de umiditate.
Plantulele infectate se acoperă cu hifele ciupercii şi putrezesc repede.
La noi a fost aflată în pepinierele de răşinoase.
Controlul ciupercii în pepiniere se face în mod asemănător ca la boala

culcării plantulelor.
4.5. BOLILE LA PIN
4.5.3. Uscarea şi lepădarea acelor de pin - Lophodermium pinastri (Schrad.)
Chev.; f.c. Leptostroma pinastri Desm
Cea mai comună şi cea mai periculoasă bolă a pinului este lepădarea şi
înroşirea acelor produsă de ciuperca Lophodermium pinastri.
Simptome
 Acele bolnave arată adesea zone
transversale brune, separate prin inele negre
 Toamna şi iarna petele se întind până ce
acele se înroşesc cu totul;
 primăvara acele acestea îşi recapătă
coloraţia obişnuită verde.
 se usucă sau degeră nu numai acele, ci şi
mugurii, ca şi extremitatea tulpiniţei.
 Puieţii bolnavi prezintă acele uscate
încovoiate în jos,
 acele bolnave sunt lepădate, adesea
împreună cu lujerii scurţi purtători.
4.5. BOLILE LA PIN
4.5.3. Uscarea şi lepădarea acelor de pin - Lophodermium pinastri (Schrad.)
Chev.; f.c. Leptostroma pinastri Desm
Pentru prevenirea acestei boli, se recomandă
pinul să se semene în pepiniere situate cât mai departe de arboretele
naturale sau artificiale de pin, care de obicei sunt infectate de Lephodermium.
se va aplica în pepiniere o agrotehnică intensivă în vederea sporirii fertilităţii
solului.
semănăturile să se facă mai rar, puieţii să fie repicaţi la timp şi numai
exemplarele viguroase
să nu se întrebuinţeze ca material de acoperit crengi de pin recoltate de la
arborii bătrâni care pot fi infectaţi;
semănăturile de pin să nu se repete pe acelaşi răzor ani de-a rândul, ci să se
mute pe alte răzoare prin rotaţie cu alte culturi;
plantaţiile să fie pregătite printr-o bună afânare a solului;
în răzoarele cu puieţi de pin să se strângă continuu acele sau lujerii căzuţi şi
să se îngroape la cel puţin 5 cm sub pământ sau să se ardă.
să se plivească sau să se cosească buruienile la timp pentru ca să nu se
producă înăbuşirea puieţilor.
4.5. BOLILE LA PIN
4.5.4. Îngălbenirea şi lepădarea acelor de strob - Hypoderma brychysporum
(Rostr.) Tub.; sin. H.strobicola Tub.
Boala se manifestă prin îngălbenirea şi apoi

brunificarea acelor, începând de la vârf; uneori pe
porţiunile verzi ale acelor se observă inele
transversale colorate închis.
În caz de atacuri grave se usucă acele, mugurii

terminali şi lujerii anuali.
Pe acele uscate, căzute se dezvoltă toamna

apoteciile, ca nişte mici broboane lunguieţe;
Sunt predispuse la atac arboretele situate în

condiţii nefavorabile, pe soluri excesiv de umede,
puternic acide, în văi înguste, umbrite, arboretele
prea dese.
Boala se combate în pepiniere şi plantaţii prin stropire cu zeamă bordeleză. Se
previne prin introducerea strobului în staţiuni convenabile şi efectuarea la timp a
operaţiunilor culturale.
4.5. BOLILE LA PIN
4.5.4. Îngălbenirea şi lepădarea acelor de strob - Hypoderma brychysporum
(Rostr.) Tub.; sin. H.strobicola Tub.
Hypoderma strobicola
4.5. BOLILE LA PIN
4.5.5. Îngălbenirea şi lepădarea acelor de pin - Hypodermella sulcigena (Lk.)
Tub., f.c. Hendersonia acicola Tub.
Ciuperca se instalează pe acele tinere,

incomplet dezvoltate care se îngălbenesc
dinspre vârf în cursul lunilor iulie şi
august.
Pe acele căzute se găsesc picnidiile
distribuite izolat pe toate feţele, de forma
unor mici punctuleţe slab proeminente.
Acestea au fost atribuite speciei
imperfecte Hendersonia acicola Tub.
În iunie anul următor, tot pe aceleaşi
ace, se dezvoltă, apoteciile negre, eliptice,
Hendersonia acicola
lungi de 2-20 mm.
Ascosporii ieşiţi din acestea produc o
nouă infecţie.
Boala se intensifică în verile ploioase reci
4.5. BOLILE LA PIN
4.5.6. Împăienjenirea acelor de jneapăn - Herpotrichia nigra Hart
Ciuperca se mai găseşte pe molid

şi specii de Juniperus.
Miceliul său este sub formă de hife
negricioase, laxe care se însăilează
între ace, îmbrăcând ramurile şi
acele lor într-un păienjeniş des.
Dezvoltarea miceliului are loc în
spaţiile goale de sub crusta zăpezii,
unde se găseşte o atmosferă caldă şi
umedă.
În cursul verii poate apărea forma
conidiană a ciupercii.
Herpotrichia nigra
Deşi atacul ciupercii este nelipsit în jnepenişuri, nu cauzează pagube

importante, dat fiind vigoarea de dezvoltare a tulpinilor sale.
4.5. BOLILE LA PIN
4.5.7. Înnegrirea acelor - Neopeckia coulteri (Peck.) Sacc.
Atacul ciuperciiare loc tot sub covorul
zăpezii.
Exemplarele infectateprezintă în jurul
acelor de pe ramurile apropiate de sol, un
miceliu negru, în formă de fire, care cu
timpul înconjoară ca un păienjeniş acele şi
ramurile scurte, în mod asemănător
atacului de Herpotrichia.
Acele apar în întregime negre sau

înnegrite la bază şi verzi către vârf.
Cu timpul acele infectate se

transformă într-o masă neagră, moale.
4.5. BOLILE LA PIN
4.5.8. Înroşirea şi uscarea acelor - Cylindrosporium hyalinum (Lib) Bres, Emend
C.C. Georgescu, f. bispora C.C.Georgescu
Pe ramurile inferioare şi mijlocii ale coroanei de Pinus cembra

ciuperca produce înroşirea şi apoi uscarea acelor de doi ani sau mai
mulţi ani, care se manifestă de la vârful către baza acelor.
Pe acele uscate se găsesc pete mici galbene-brune, lunguieţe de

0,5-2 mm în diametru.
Atacul se manifestă la arborii din pâlcurile încheiate şi nu la cei izolaţi.

Prevenirea atacului se face printr-o plantare mai rară a speciei Pinus
cembra în amestec cu P.montana.
4.5. BOLILE LA PIN
4.5.8. Înroşirea şi uscarea acelor - Cylindrosporium hyalinum (Lib) Bres, Emend
C.C. Georgescu, f. bispora C.C.Georgescu
Pe ramurile inferioare şi mijlocii ale coroanei de Pinus cembra
ciuperca produce înroşirea şi apoi uscarea acelor de doi ani sau mai
mulţi ani, care se manifestă de la vârful către baza acelor.
Pe acele uscate se găsesc pete mici galbene-brune, lunguieţe de 0,5-

2 mm în diametru.
Atacul se manifestă la arborii din pâlcurile încheiate şi nu la cei

izolaţi.
Prevenirea atacului se face printr-o plantare mai rară a speciei Pinus

cembra în amestec cu P. montana.
4.5. BOLILE LA PIN
4.5.9. Punctarea acelor de brad - Rhizosphaera pini (Cda) Maubl sin. Leptohyrium
pini (Cda) Sacc.
Este o ciupercă destul de comună pe acele uscate de pin.
Aparatele fructifere apar în lungul acelor, ca nişte punctuliţe închis-brune

în formă de scut, abia vizibile cu ochiul liber; se dezagregă uşor.
Sporii sunt mari ovoidali-oblongi sau fuziformi.

4.5. BOLILE LA PIN
4.5.10. Înroşirea şi uscarea acelor - Brunchorstia pinea (Karst.) Hohn.
(B.destruens Eriks).
Ciuperca este forma conidiană a

ascomicetei Crumenula abietina
Lagerh.
Ea produce înroşirea şi uscarea
acelor şi a lujerilor la diferite specii de
pin şi mai rar uscarea lujerilor de molid.
Infecţia se face prin micile crăpături
de la baza mugurilor terminali, care
sunt omorâţi;
Acele moarte  au la început o
coloraţie ruginie-brună, apoi cu timpul
se decolorează până la galben-cenuşiu.
Brunchorstia pinea
Pentru controlul acestei boli se recomandă să se îndepărteze şi să se ardă

ramurile uscate ca şi acele căzute. Stropirile cu zeamă bordeleză 1,5%
executate de timpuriu în aprilie şi repetate în mai, dau bune rezultate.
4.5. BOLILE LA PIN
4.5.11. Rugina veziculoasă a acelor de pin - Coleosporim sp.; f.e. Peridermium
pini f. acicola Rab.
Speciile de Coleosporim se instalează pe acele de pe lujerii anuali ai pinului
silvestru, pinului negru, jneapănului şi a altor specii de pini.
Acele sunt infectate de bazidiospori către sfârşitul verii sau în cursul toamnei.
Miceliul se dezvoltă în ace, intercelular, producând pete izolate, circulare, mai
întâi galbene-verzui, apoi roşiatice cu margine violacee.
4.5. BOLILE LA PIN
4.5.11. Rugina veziculoasă a acelor de pin - Coleosporim sp.; f.e. Peridermium
pini f. acicola Rab.
distrugerea tufelor de plante gazde intermediare din preajma

pepinierelor şi din parchetele în curs de plantare.
plantarea pinilor să se facă în cuiburi în vederea umbririi reciproce a

puieţilor, evitându-se astfel infecţia, care are loc în condiţii de bună
luminare a acelor. Să se realizeze prin specii de amestec o cât mai
rapidă încheiere a masivului.
În pepiniere şi plantaţii, infecţia se stăvileşte prin stropiri în cursul

lunilor august, septembrie, cu zeamă sulfocalcică 1,5% cu doză dublă
de var. La puieţii infectaţi stropirea se execută după apariţia ecidiilor
în mai, iunie.
4.5. BOLILE LA PIN
4.5.12. Uscarea şi lepădarea acelor şi lujerilor - Diplodia pinea (Desm.) Kick
Pe pinul silvestru  ciuperca se instalează pe ace, lujeri anuali şi chiar pe

solzii încă verzi ai conurilor.
Ea poate produce uscarea şi lepădarea acelor şi lujerilor, care cauzează
pieirea puieţilor în masă, iar la arbori maturi uscarea parţială a coroanei
Simptome
 Lujerii anuali infectaţi se pătează în brun-
negricios către bază;
 Dedesubtul petelor scoarţa se usucă.
 Între scoarţă şi lemn se dezvoltă un miceliu,
de forma unei foiţe negre, care se vede pe
suprafaţa lemnului după înlăturarea scoarţei.
 Hifele ciupercii pătrund mai departe în lemn
prin şi-l colorează în brun-negricios.
 Acele infectate se usucă de la bază către vârf
şi sunt lepădate înainte de vreme.
4.5. BOLILE LA PIN
4.5.12. Uscarea şi lepădarea acelor şi lujerilor - Diplodia pinea (Desm.) Kick
Prevenire si combatere
la puieţii de pin prin aplicarea măsurilor
de apărare împotriva îngheţurilor o stropire
cu zeamă bordeleză, care împiedică infectarea
lujerilor şi acelor.
La arborii maturi se recomandă a se aplica
măsurile de întreţinere a solului spre a se da
pinilor o cât mai mare vigoare de creştere.
4.5. BOLILE LA PIN
4.5.13. Vărsatul lujerilor de pin - Cenangium ferruginosum Fr., sin. C.abietis
(Pers.) Duby; f.c. Dothichiza ferruginosa Sacc
La arborii bolnavi se produce o uscare, în masă, a lujerilor şi ramurilor.

Acele uscate formează pete roşii împestriţat distribuite pe fondul verde al
frunzişului.
Odată înroşite acele se scutură
După aceea, frunzişul arborilor îşi recapătă coloraţia verde şi boala trece
neobservată.
Arborii bolnavi se recunosc pentru

că prezintă un mare număr de lujeri
uscaţi, care se mai păstrează în
coroană doi sau mai mulţi ani, precum
şi o coroană deformată cu un frunziş
rărit.
4.5. BOLILE LA PIN
Prevenire
se recomandă ca pinii să fie cultivaţi în staţiuni
corespunzătoare, care nu sunt expuse unei uscăciuni
îndelungate în sol şi atmosferă.
să se adopte acele măsuri agrotehnice, care asigură
rezistenţa pinilor la secetă.
Să se creeze arborete de pini în amestec cu foioase, care
pun stavilă răspândirii ciupercii.
Să se ţină seamă de cerinţele faţă de sol ale pinului
silvestru, evitând cultura sa în soluri calcaroase.
Combatere
 Sa se procedează la extragerea pinilor, debili, dominaţi, care sunt atacaţi cu

precădere. Arborii în curs de uscare să fie eliminaţi la timp, înainte de momentul
infecţiei de primăvară sau de toamnă, iar crăcile rezultate, să fie arse.
4.5. BOLILE LA PIN
4.5. BOLILE LA PIN
4.5.14. Încârjarea lujerilor de pin - Melampsora pinitorqua (A.Br) Rostr., f.c.
Caeoma pinitorquum A.Br.
Rugina încârjării  se dezvoltă pe pinul silvestru

Pe lujerii anuali, în mai-iunie, apar pe scoarţa pete galbene-palide
În prima fază a atacului ciupercii pe partea opusă rănii, lujerul are o creştere
mai activă şi ca urmare se încovoaie.
După un timp, vârful lujerului se
arcuieşte şi se îndreaptă în sus.
În acest mod, la lujerii atacaţi se
nasc deformări în formă de dublă
cocoaşă de cămilă sau de S.
Boala este extrem de periculoasă
în culturile de pin de 3-12 ani şi
scade în intensitate la cele până la
30 ani.
În urma pierderii repetate a vârfului
şi lujerilor laterali coroana pinilor se
deformează
4.5. BOLILE LA PIN
Se recomandă ca în plantaţiile de pin să se scoată prin operaţiuni

culturale toate exemplarele existente de plop tremurător, în aşa mod
încât să se usuce complet şi să nu mai lăstărească. Aceasta se
realizează prin inelarea la bază a tulpinilor în cursul secetei de vară.
Un mijloc eficace de prevenire a bolii este ca pinul să fie plantat în

amestec, cu gorunul, în regiunea de deal, iar în regiunea de munte cu
molidul, în care caz se mai stăvileşte zborul liber al sporilor.
Se recomandă tăierea şi arderea exemplarelor tinere de pin atacate.

4.5. BOLILE LA PIN
4.5. BOLILE LA PIN
4.5.15. Rugina scoarţei de pin
Rugina scoarţei de pin  este produsă de Cronartium flaccidum (Alb. et
Schw.), sin. Cr.asclepiadeum (Willd.) Fr., f.c. Peridermium cornui Kleb. şi
Peridermium pini (Willd.) Kleb.
Aceste rugini dezvoltă stadiul ecidian pe diferite specii de pini, în special pe
pinul comun
Cronartium flaccidum formează uredospori şi teleutospori pe iarba fiarelor
şi pe specii de bujori
Peridermium pini nu a fost găsită decât în stadiul ecidian de pin.
Ruginile  omoară puieţii şi ramurile subţiri ale arborilor mai bătrâni

Pe porţiuni de tulpini sau ramuri mai în vârstă de 20 ani, lupta între rugină şi
planta gazdă durează decenii.
După un timp, se usucă porţiunile axelor infectate situate deasupra
cancerelor.
În acest mod, la arborii maturi atacaţi se produce uscarea periodică a
vârfului coroanei.
 La Peridermium pini tulpinile mai groase sunt atacate lateral, rana evoluează
într-un cancer. În dreptul cancerelor secţiunea transversală a tulpinii se
deformează,
4.5. BOLILE LA PIN
4.5.15. Rugina scoarţei de pin - Cronartium flaccidum
4.5. BOLILE LA PIN
4.5.15. Rugina scoarţei de pin - Peridermium pini
4.5. BOLILE LA PIN
4. 5.16. Rugina strobului - Cronartium ribicola (Lasch) Fischer de Waldh.;
f.c. Peridermium strobi Kleb.
Ciuperca  dezvoltă stadiu ecidian pe diferite specii de pin cu cinci ace, din
secţiile Strobi şi Cembrae, iar uredosporii şi teleutosporii pe frunzele diferitelor
specii de Ribes.
Infecţia are loc la sfârşitul verii
sau începutul toamnei.
În punctele infecţiilor reuşite
apar nişte pete mici galbene-aurii
sau brune-roşiatice,
Hifele ruginii se propagă din ace
în lujeri prin vasele de lemn
ajungând în ramuri şi apoi în
tulpină,vegetează apoi în
ţesuturile vii ale scoarţei şi mai
târziu pătrund în inelele periferice
ale lemnului. Cronartium ribicola
4.5. BOLILE LA PIN
4. 5.16. Rugina strobului - Cronartium ribicola (Lasch) Fischer de Waldh.;
f.c. Peridermium strobi Kleb.
Stadiul de pe pini este foarte dăunător.

Ciuperca vegetează peren în axele infectate şi
produce în fiecare an o nouă generaţie de ecidii,
În locul de formare a ecidiilor se naşte un
cancer care se adânceşte, până la lemn;
Cancerul se extinde destul de încet.
Porţiunile de ax situate deasupra cancerelor se
usucă. De obicei, uscarea are loc când rana s-a
extins pe o parte însemnată din circumferinţa
axului.
Tulpina fiind mai groasă poate rămâne în viaţă
un timp mai îndelungat decât ramurile infectate.
Controlul ruginii se face cu eficacitate prin distrugerea tufelor de Ribes.

O altă metodă constă în selecţionarea şi cultivarea de soiuri de Ribes
rezistente la rugină
4.5. BOLILE LA PIN
4.5.17. Iasca de rădăcini - Fomes annosus (Fr.) Cke.
 Sunt puternic infectate de ciupercă

plantaţiile de pin silvestru instalate pe
soluri foste agricole.
 La pinul silvestru hifele ciupercii se
introduc în alburn şi coajă, atât în
rădăcinile groase, cât şi la baza tulpinii
o albăstrire a lemnului, asemănătoare cu
aceea cauzată de speciile de Ophiostoma.
 Alburnul invadat nu mai deserveşte în
mod normal circulaţia sevei şi în scurt
timp arborii se usucă
 Acest mod de dezvoltare a ciupercii este o
adaptare la condiţiile din tulpina pinului,
unde partea centrală a lemnului este
apărată în contra hifelor prin abundenţa
de răşină;
4.6. BOLILE SPECIILE DE
THUJA ŞI CHAMAECYPARIS
4.6. BOLILE SPECIILE DE THUJA
ŞI CHAMAECYPARIS
4.6.1. Punctarea acelor de tuia - Phoma thujana Thum
Ciuperca se instalează către baza acelor şi pe lujerii diferitelor specii

de Thuja.
Picnidiile apar pe frunze în iunie-iulie sub forma unor puncte mici, pe
nişte pete galbene-verzui neconturate; ele se formează şi pe scoarţa
lujerilor. Este comună în pepiniere pe exemplarele debilitate de
îngheţurile târzii sau de secete
se mai găseşte pe puieţii transplantaţi, la care din cauza secetei, a
condiţiilor nefavorabile din sol sau a unui sistem radicelar defectuos
prinderea se face greu.
Pe puieţii degeraţi sau slăbiţi de secetă, ciuperca poate produce
uscarea ramurilor sau a întregii plante.
Boala se combate prin stropire cu zeamă bordeleză.

Se vor cultiva aceste specii din sămânţă, pentru că puieţii proveniţi din
butaşi sunt expuşi infecţiei.
4.6. BOLILE SPECIILE DE THUJA
ŞI CHAMAECYPARIS
4.6.2. Punctarea neagră a acelor - Pestalotia funerea Desm.
Ciuperca este un saproparazit comun pe acele şi lujerii speciilor de

Chamaecyparis, Thuja, Juniperus şi alte răşinoase.
De regulă atacul se localizează pe acele

uscate şi lujerii se usucă mai înainte de a
arăta simptome exterioare.
Pe ramurile care se menţin un timp în
viaţă se produce o strangulare şi mai sus
de acestea o umflare a lor; pe aceste
porţiuni se depune o abundentă secreţie de
răşină.
Atacul se iveşte la puieţi şi arbori tineri,
Ramurile infectate se usucă de la rană în
sus, coroana exemplarelor bolnave se
deformează.
Se combate prin tăierea ramurilor infectate primăvara timpuriu înainte de

propagarea sporilor, iar la puieţi prin stropire cu zeamă bordeleză.

Cursul Xi Silvi 2015

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursul Xi Silvi 2015

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LOGO

4.4. BOLILE LA MOLID

Pe solzii conurilor cu asemenea anomalii apar pete negre, reliefate,

În aceste pete se ivesc picnidiile ciupercii  caracterizate printr-un cioc

În conurile bolnave seminţele sunt sterile, de forme anormale.

Punctarea solzilor la conurile de

Aceste ciuperci produc pete

 Ultima specie poate infecta

Primul semn de îmbolnăvire  apariţia unor picături mici de

Mai târziu, la nivelul suprafeţei pământului, pe colet  apar

În dreptul acestor pete rezistenţa tulpiniţelor devine nulă,

În zilele următoare tulpiniţa culcată pierde apa, se veştejeşte

Exemplarele bolnave se smulg uşor din pământ.

Boala se manifestă printr-o uscare a scoarţei

La răşinoase, plantulele se usucă în totalitate.

Boala apare mai ales în

Controlul acestui parazit se face în modul arătat la Discosia pini.

Ciuperca  produce o înăbuşire a puieţilor, care este urmată de o

Atacul  se produce în Ciuperca se dezvoltă exclusiv

Pe măsură ce se întinde în suprafaţă uscarea prin înăbuşire a unui număr din

Rosellinia byssiseda la brad Rosellinia byssiseda

Ea se dezvoltă, în principal, pe ace şi mai rar pe scoarţa tulpinii şi a

Hifele ciupercii pătrund în organele verzi, unde au o creştere intercelulară.

Acele infectate se usucă în majoritate de la vârf către bază.

Petele brune se prelungesc către ţesutul sănătos printr-o zonă de culoare

Pentru controlul ciupercii se recomandă stropirea puieţilor infectaţi cu zeamă

Ea se dezvoltă, în principal, pe ace şi mai rar pe scoarţa tulpinii şi a

Hifele ciupercii pătrund în organele verzi, unde au o creştere intercelulară.

Acele infectate se usucă în majoritate de la vârf către bază.

Petele brune se prelungesc către ţesutul sănătos printr-o zonă de culoare

Pentru controlul ciupercii se recomandă stropirea puieţilor infectaţi cu zeamă

La începutul lunii aprilieiau naştere aparatele fructifere direct pe miceliul

Thelephora terrestris Her.

Thelephora laciniata Pers

Ciuperca cauzează pete mici, galbene-verzui, punctiforme, pe acele

La mijlocul lunii iulie, în dreptul petelor apar picnidiile.

Atacul se manifestă pe plantulele de molid, care au fost slăbite de boala

Măsurile de prevenire şi combatere constau în stropiri cu zeamă bor-

Plantulele atacate  prezintă pe tulpiniţe pete mici, negricioase,

Petele la început izolate se reunesc şi se întind în jurul tulpiniţei

La marginea de jos a petelor se observă uneori o plesnire a scoarţei în

Ciuperca poate provoca uscarea puieţilor debilitaţi anterior de boala

Ciuperca provoacă la molid o înroşire şi lepădare prematură a acelor, îndeosebi,

Boala are în continuare două aspecte.

În unele cazuri, acele înroşite se

Prevenirea şi controlul bolii

Băşicuţele sunt teleutosporii;

Molizii infectaţi se recunosc de la

să se oprească păşunatul în

în pepiniere să se aplice stropiri cu

în plantaţiile infectate, acolo unde

În anii ploioşi se dezvoltă pe ace punctişoare negre, care corespund cu

Exemplarele atacate prezintă un frunziş negricios.

Periteciile ciupercii sunt îngrămădite, sfericturtite, în partea de sus cu

Nu are importanţă economică deosebită.

Lujerii terminali atacaţi rămân

Totalitatea lujerilor infectaţi se

În pepiniere se combate prin înlăturarea şi arderea exemplarelor infectate,

Această ciupercă se instalează pe

Hifele ciupercii se introduc în

Zonele atacate prezintă o

Vârful tulpinii şi rămurelelor de deasupra locului de infecţie se usucă

Ca mijloc de combatere se recomandă eliminarea exemplarelor bolnave şi

Hifele brune ale acestor specii  se