LOGO

CURSUL VI

CAPITOLUL 3
BOLILE LA SPECIILE
FOIOASE
 CUPRINS

3.1. BOLILE LA ACERINEE

3.2. BOLILE LA ALUN
3.3. BOLILE LA ANIN
3.4. BOLILE LA CARPEN
3.5. BOLILE LA CASTAN
3.6. BOLILE LA DUD
3.1. BOLILE LA ACERINEE
 3.1. BOLILE LA ACERINEE

3.1.1. Pătarea cotiledoanelor la acerinee - Cercospora acerina Hart

 Ciuperca atacă cotiledoanele şi

tulpiniţele plantulelor de paltin de câmp şi
alte acerinee.
 Pe cotiledoane se observă pete
brune-negricioase, izolate sau confluente,
care se pun bine în evidenţă după ce
ţesuturile încep să se îngălbenească.
 Puieţii atacaţi se usucă.
 Boala se combate prin stropire cu
Alcupral 50%, imediat după răsărirea
plantulelor.
 
Cercospora acerina
 3.1. BOLILE LA ACERINEE

3.1.2. Ciuruirea frunzelor de arţar - Taphrina polyspora (Sorok)

Johans.

Ciuperca este un parazit comun pe

frunzele de arţar (Acer tataricum).

Pe acestea apar în mai, pete de mărimi

diferite, la început galbene-roşiatice, apoi
brune-roşcate, mai mult sau mai puţin
băşicate înspre faţa superioară.

Pe concavitatea băşicuţelor se dezvoltă

himeniul de asce, care se vede ca o uşoară
brumă cenuşie.
 3.1. BOLILE LA ACERINEE
3.1.2. Ciuruirea frunzelor de arţar - Taphrina polyspora (Sorok)
Johans.
 În dreptul petelor ţesuturile se usucă, se brunifică, iar limbul
frunzelor se ciuruieşte sau se sfâşie.

Ascele sunt sesile, ascosporii mici.

Ciuperca se răspândeşte în iunie, prin ascospori.

Boala este frecventă în tot arealul speciei gazde.

Ea nu produce pagube însemnate, stânjenind numai producţia de

fructe.
 3.1. BOLILE LA ACERINEE
3.1.3. Făinarea acerineelor - Uncinula aceris
(DC) Sacc.;f.c. Oidium aceris Rabenh

Ciuperca este un parazit comun pe frunzele de

arţar (Acer tataricum), jugastru (Acer campestre),
ca şi pe alte specii de Acer.

În iunie, pe feţele superioare ale frunzelor

infectate apar primele pete cenuşii-murdar,
neregulat rotunde, cu margini distincte.

Apoi aceste pete se lărgesc pornind de la baza

limbului către vârf, până ce se formează un
înveliş făinos complet.
Făinarea pe frunza de arţar norvegian
 3.1. BOLILE LA ACERINEE
3.1.3. Făinarea acerineelor - Uncinula aceris
(DC) Sacc.;f.c. Oidium aceris Rabenh

Boala poate să ia o mare extindere în

anii ploioşi.

Dacă după o perioadă ploioasă

favorabilă infecţiei urmează o secetă
prelungită, ciuperca produce o intensă
uscare şi defoliere parţială a
exemplarelor atacate.

Controlul bolii se face în pepiniere,

prin pulverizarea cu sulf sau stropirea
cu zeamă sulfocalcică, în modul arătat Simptome ale făinării pe frunza de arţar
la făinarea stejarului http://oregonstate.edu/dept/nurspest/powdery_m
ildew_big_leaf_maple_closeup.htm
 3.1. BOLILE LA ACERINEE
3.1.4. Pecinginea frunzelor de acerinee - Rhytisma acerinum
(Pers.) Fr.; f.c. Melasmia acerina Lev.

Ciuperca produce pătarea laminei frunzelor de

Acer campestre, A. platanoides,
A.pseudoplatanus, A.tataricum etc.

În cursul lunii iulie apar mai întâi pete gălbui,

care apoi iau o culoare neagră de cerneală şi
aspectul unei pecingini.

În interiorul petelor se dezvoltă stroma

ciupercii, care înlocuieşte total ţesuturile
frunzei păstrând numai epiderma. Stroma este
de fapt un scleroţiu.

Pe măsură ce scleroţiile îmbătrânesc, la

suprafaţa lor se produc crăpături fine şi
protuberanţe cerebriforme neregulate.
Fructificaţiile ciupercii Rhytisma acerinum
 3.1. BOLILE LA ACERINEE
3.1.4. Pecinginea frunzelor de acerinee - Rhytisma acerinum
(Pers.) Fr.; f.c. Melasmia acerina Lev.
Spori sexuali Simptome pe frunze

Scleroţiile sunt organe de iernare,

ele se menţin în viaţă pe frunzele
căzute; primăvara, în mai, dau
naştere către periferie la peritecii.

Infecţia frunzelor se face prin

intermediul ascosporilor

 Boala este foarte răspândită, nu se

semnalează pagube însemnate.

 Poate deveni dăunătoare puieţilor

din pepinieră, a căror creştere o
micşorează.
 3.1. BOLILE LA ACERINEE
3.1.5. Pătarea neagră a frunzelor - Rhytisma punctatum (Pers) Fr
Produce pete asemănătoare cu specia
precedentă, dar pe pecingine se văd pete
negre distanţate.

Este de importanţă redusă Fructificaţiile

ciupercii

Simptome pe frunze produse de Rhytisma punctatum

 3.1. BOLILE LA ACERINEE
3.1.6. Pătarea frunzelor - Gloeosporium acericolum
Produce
All. pătarea frunzelor de paltin.

Petele se văd pe ambele feţe ale laminei, sunt rotunde sau neregulate,
cenuşii-verzui sau brune, pe margini cu o linie brună puţin distinctă.

Acervulele sunt situate mai ales pe faţa inferioară a laminei şi au spori

aproape cilindrici.

Este destul de rară.

Simptome pe frunze de paltin produse de

Gloeosporium acericolum
 3.1. BOLILE LA ACERINEE
3.1.7. Pătarea roşie a frunzelor - Cylindrosporium pseudoplatanus
(Rob. et Desm.) Died.

Vegetează pe frunzele de Acer pseudoplatanus.

Produce în cursul lunii iulie pete mici de culoare cenuşie, cu marginea

brună şi în mijloc cu un punct.
 3.1. BOLILE LA ACERINEE
3.1.8. Verticilioza acerineelor - Verticillium albo-atrum
Reinke etn Berth., f. acer C.C.Georg et Şt. Orenschi

Verticiliozele produse de
diferite specii de Verticillium fac
parte din categoria bolilor de
ofilire a frunzelor. Cea mai
frecventă specie este
Verticillium albo-atrum Reinke et
Berth

Simptomul cel mai vizibil al

bolii la arţar este ofilirea şi
uneori încreţirea frunzelor.

Frunzele brunificate se usucă

şi cad înainte de vreme.
Verticillium albo-atrum
 3.1. BOLILE LA ACERINEE
Verticilioza acerineelor - Verticillium albo-atrum

Simptome produse de Verticillium albo-atrum în coroană şi pe lăstari

Frunzele se îngălbenesc sau datorită alterării clorofilei se pătează

adesea în roşu sau violaceu.
La lujerii în creştere se poate observa uneori fenomenul ofiliri.
 3.1. BOLILE LA ACERINEE
3.1.8. Verticilioza acerineelor - Verticillium albo-atrum
Reinke etn Berth., f. acer C.C.Georg et Şt. Orenschi
Simptomele interne

Primăvara, imediat după pornirea

sevei, dacă se decojeşte un lujer infectat
de curând se observă pe suprafaţa
dezvelită a lemnului prin transparenţă o
dungă de culoare vineţie, care se
prelungeşte în lungul unui grup de vase
alăturate.

În secţiune transversală se vede

că aceste dungi corespund unor pete
rotunde, izolate, vineţii-brune, care se
găsesc în lemnul timpuriu al ultimului
inel lemnos în dreptul unui grup de vase
apropiate de cambiu.
Verticillium albo-atrum în
secţiunea trunchiului
 3.1. BOLILE LA ACERINEE
3.1.8. Verticilioza acerineelor - Verticillium albo-atrum
Reinke etn Berth., f. acer C.C.Georg et Şt. Orenschi

Mai târziu, aceste pete se îndepărtează de cambiu prin depunerea de

noi straturi de celule ale inelului lemnos şi colorarea lemnului devine
subperiferică.

Cu timpul, petele colorate în brun-

vineţiu, izolate, se reunesc formând
coroane de cerc continui sau întrerupte
sau se lărgesc către centru pe anumite
sectoare ale secţiunii transversale.

Colorarea lemnului sub acţiunea

ciupercii corespunde numai unei alterări
cromatice, fără ca aceasta să intre într-
un proces de putrezire.
Verticillium albo-atrum în
secţiunea trunchiului – stânga (sănătos), dreapta (bolnav)
3.2. BOLILE LA ALUN
 3.2. BOLILE LA ALUN
3.2.1. Făinarea alunului - Phyllactinia suffulta Sacc. sin. P. guttata

 Atacul  în special pe frunze, rar pe lăstari.

Frunzele atacate acoperite treptat epifit şi

endofit de miceliul şi sporulaţia albicioasă ale
patogenului.

Treptat frunzele atacate se răsucesc, devin

casante până la desprinderea parenchimului
dintre nervuri.

Spre sfârşitul perioadei de vegetaţie în pâsla

albicioasă formată din miceliul şi fructificaţiile Cornus mas
asexuate ale ciupercii se formează numeroase
cleistoteci caracteristice
 3.2. BOLILE LA ALUN
3.2.1. Făinarea alunului - Phyllactinia suffulta Sacc. sin. P. guttata

Periferic peritecia de tip cleistocarp este

prevăzută cu numeroşi apendici scurţi,
transparenţi şi ramificaţi digitiform la
extremităţi. Aceştia se transformă într-o masă
gelatinoasă ce imprimă o aderenţă mare a
sporilor.

Peritecia conţine 10-25 asce cu câte 2-4

ascospori elipsoidali fiecare. Patogenul este
parazit polifag care atacă şi alte genuri ca:
Acer, Hedera, Carpinus, Salix, Populus, Tilia,
Ulmus, Vitis.

Controlul făinării alunului este relativ

uşor, mai ales prin aplicarea unor produse
fitosanitare, în special pe bază de sulf.
Miceliul ciupercii Phyllactinia suffulta
3.3. BOLILE LA ANIN
 3.3. BOLILE LA ANIN
3.3.1. Deformarea conurilor de anin - Taphrina alni-incanae (Kuhn) Magn

Ciuperca se introduce în solzii inflorescenţelor femele ale aninilor

Sub excitaţia ciupercii

solzii infectaţi se hipertrofiază
luând forma de măciucă şi ies
mult în afara conurilor mature;
aceste formaţii au o coloraţie
roşie de carmin şi sunt
presărate cu un praf cenuşiu,
alcătuit din ascosporii
ciupercii. Ei se nasc în tapetul
de asce, care apare la suprafaţa
formaţiilor arătate.

Deformarea conurilor de anin

 3.3. BOLILE LA ANIN
3.3.2. Încreţirea frunzelor de anin - Taphrina tosquinetii (West.) Magn

Infecţia se produce în special la aninul negru, pe frunzele tinere în curs de

creştere.

Ciuperca provoacă închircirea sau mărirea exagerată a frunzelor infectate.

Din cauza creşterii inegale a

diferitelor părţi ale laminei,
suprafaţa ei apare încreţită sau
cu băşicări.

Ciuperca se poate propaga

în lujeri şi să dea naştere la mici
mături ale vrăjitoarelor.

Încreţirea frunzelor de anin

 3.3. BOLILE LA ANIN
3.3.2. Încreţirea frunzelor de anin - Taphrina tosquinetii (West.) Magn

Taphrina tosquinetii

pe suprafaţa frunzelor infectate apare tapetul de asce, care iese afară
prin epidermă;

ascosporii produc infecţia lujerilor şi a mugurilor, unde ciuperca

iernează sub forma de miceliu şi primăvara se propagă în frunze.
 3.3. BOLILE LA ANIN
3.3.3. Făinarea aninilor - Microsphaera alni (DC) Wint. şi Phyllactinia suffulta
(Rebent.) Sacc.

Aceste ciuperci acoperă cu un tapet cenuşiu-fumuriu feţele inferioare ale

frunzelor de anini, mesteacăn, alun etc.

Către toamnă în interiorul

petelor apar cleistoteciile
ciupercii de forma unor mici
bobiţe abia vizibile cu ochiul liber.

Modul de atac şi biologia

lor sunt asemănătoare cu făinarea
stejarilor respectiv a frasinului.

Microsphaera alni - pe partea dorsală a frunzei de anin

 3.3. BOLILE LA ANIN
3.3.4. Pătarea roşiatică a frunzelor de anini - Gloeosporium alneum West.

Produce pete roşiatice pe frunzele de anini, mai ales pe aninul alb.

În pete, pe faţa inferioară a laminei se găsesc acervulele ciupercii.

Este destul de comună.

 3.3. BOLILE LA ANIN
3.3.5. Mătura vrăjitoarelor la anini - Taphrina epiphylla Sad.

 Ciuperca infectează lujerii în dezvoltare formează mături ale vrăjitoarelor

 Măturile înfrunzesc ceva mai târziu decât restul coroanei şi în acest timp se
recunosc foarte uşor. Frunzele de pe mături sunt slab modificate şi pe
suprafaţa lor iau naştere tapetele de asce. De obicei, în cursul verii se usucă
şi cad mai devreme. Ciuperca iernează în lujeri sub formă de miceliu.
3.4. BOLILE LA CARPEN
 3.4. BOLILE LA CARPEN
3.4.1. Mucilagiul cucului - Mucilago spongiosa Morgan, Spumaria alba (Bull.) DC

În primăverile umede, pe puieţii de

carpen şi alte foioase, se dezvoltă o ţesătură
spumoasă de fire sau un manşon de culoare
albă-cenuşie format din corpul mixomicetei
indicate.

Când stratul mixomicetei este dens se

produce o stânjenire temporară a
tulpiniţelor, care sunt înăbuşite, fără însă a fi
un parazit propriu-zis.

Stratul spumos se menţine pe timp

umed şi apoi se transformă într-o masă
prăfoasă de spori, care se desprind cu
uşurinţă;

Se poate preveni menţinând vegetaţia

solului în condiţii de bună aerisire. Mucilago spongiosa
 3.4. BOLILE LA CARPEN
3.4.2. Mătura vrăjitoarelor la carpen - Taphrina carpini Rostr.

Mătura este prinsă mai adesea pe tulpină, ca şi pe ramurile mai groase, în

mod izolat sau mai multe unele lângă altele.

Are o formă generală globuloasă, până la 1 m în diametru cu lujeri lungi şi

numeroşi lujeri scurţi.

Frunzele măturii sunt ceva

mai mici, încreţite, de un verde-
deschis sau roşcate, pe faţa
inferioară cu o brumă.

În cuprinsul măturii se produc

frecvent uscări de ramuri, din
cauza îngheţului sau luminii
reduse.
Taphrina carpini
 3.4. BOLILE LA CARPEN
3.4.3. Iasca de cioată a foioaselor - Trametes versicolor (L ex Fr) Pil, Polystictus
versicolor (L) Sacc, Coriolus versicolor (L) Quel

Se dezvoltă pe orice cioată de

foioase, pe care formează grupe
bogate de aparate fructifere anuale.

Aparatele fructifere au formă de

pălării semicirculare, subţiri, de culori
variate, cu peri catifelaţi şi zone
distincte, pe faţa inferioară pori gălbui
de culoarea lemnului
Provoacă putrezirea albă-gălbuie a
lemnului. La carpeni pătrunde în inima
lemnului, cauzând în decursul unui
singur an putrezirea sa. Trametes versicolor

Atacul ciupercii se previne prin scoaterea buştenilor de carpen din

parchete, cât mai urgent.
 3.4. BOLILE LA CARPEN
3.4.4. Pătarea neagră a frunzelor de carpen - Gnomonia fimbriata Auersw.,
Mamiania fimbriata (Pers.) de Not et Ces

Ciuperca produce în cursul verii pete mici, negre, izolate pe lamina

frunzelor de carpeni, în care se formează periteciile ciupercii.

Deşi boala este foarte comună nu produce pagube însemnate.

 3.3. BOLILE LA CARPEN
3.5.5. Rugina frunzelor de carpen - Melampsoridium carpini (Nees) Dietel

Apare sub formă de

pete gălbui, vizibile pe faţa
superioară a frunzelor.

Pe faţa inferioară în

dreptul petelor se formează
grămăjoare brobonate cu
uredosori, galbene-portocalii
şi cu teleutosori galbeni-
bruni.

Se transmite de la un
an la altul prin uredospori pe
carpeni, fiind lipsită de forma
ecidiană
Melampsoridium carpini
 3.3. BOLILE LA CARPEN
3.4.6. Ulcerul scoarţei de carpen - Dermatea carpinea (Pers.) Rehm
Ciuperca vegetează pe scoarţa ramurilor
şi tulpinilor subţiri de carpen vătămate de
insolaţie sau alţi factori fizici excesivi.

Se instalează pe scoarţa moartă,

ţesuturile vii, lărgind rana.

Scoarţa vie se colorează în gălbui şi se

băşică, după care se usucă.

De aici, hifele ciupercii îşi continuă

dezvoltarea în lemn. Pe scoarţa vie se
găsesc fructificaţiile imperfecte ale
ciupercii, iar pe cea moartă apoteciile
Ulcerul scoarţei de carpen gălbui-brune, de forma unui păhăruţ.
3.5. BOLILE LA CASTAN
 3.5. BOLILE LA CASTAN
3.5.1. Punctarea frunzelor de foioase - Mycosphaerella maculiformis (Pers)
Schrot; f. c. Cylindrosporim castanicolum (Desm) Berl şi Phyllosticta
maculiformis Sacc.
Pe frunzele infectate apar mai întâi pete cu contur nedeterminat sau
circulare, cenuşii, dese de 0,5-1 mm lăţime, care apoi confluează; ele sunt
vizibile dar neclare la început pe faţa inferioară apoi se evidenţiază pe faţa
superioară

Suprafaţa limbului dintre pete cu timpul se îngălbeneşte, prezintă

diverse coloraţii cu aspect de mozaic.

Frunzele către toamnă se usucă, dinspre

centru către exterior şi în august sau
septembrie pot cădea.

Rezultate bune se obţin prin stropirea cu

zeamă bordeleză 1% în cursul lunii mai şi apoi
repetarea stropirii în cursul lunilor iunie şi iulie. Simptome pe frunza de castan
 3.5. BOLILE LA CASTAN
3.5.1. Punctarea frunzelor de foioase - Mycosphaerella maculiformis (Pers)
Schrot; f. c. Cylindrosporim castanicolum (Desm) Berl şi Phyllosticta
maculiformis Sacc.

Mycosphaerella maculiformis pe frunza de castan

3.6. BOLILE LA DUD
 3.6. BOLILE LA DUD
3.6.1. Pătarea frunzelor de dud - Mycosphaerella mori (Fuck.) Lind., f.e.
Cylindrosporium mori (Lev.) Berl., Phleospora mori (Lev) Sacc.

Petele se ivesc pe lamină

între nervuri, mai rar pe peţiolul
frunzelor şi lujeri tineri.

Ele sunt neregulate,

distanţate, la început mici, apoi
confluează şi se măresc, de o
culoare brună-palid sau roşiatică,
cu o margine ruginie, contrastând
pe fondul verde al laminei.

Mycosphaerella mori
 3.6. BOLILE LA DUD
3.6.1. Pătarea frunzelor de dud - Mycosphaerella mori (Fuck.) Lind., f.e.
Cylindrosporium mori (Lev.) Berl., Phleospora mori (Lev) Sacc.

În cursul secetei de vară frunzele atacate se ofilesc puternic şi se usucă

parţial sau total. În dreptul petelor se găsesc formele conidiene; Phleospora
mori (Lev.) Sacc. sau Cylindrosporium mori (Lev.) Berl.
Pe frunzele căzute, în
timpul iernii, se formează
periteciile ciupercii.
Boala este comună în pepiniere,
unde poate cauza stânjenirea
creşterii puieţilor.

Se combate prin stropire cu

zeamă bordeleză în concentraţie
de 1%, în cursul lunii mai

Mycosphaerella mori pe frunza de dud