PROFILAXIE A BOLILOR ȘI DĂUNĂTORILOR LA

FASOLE
 Bolile şi agenţii patogeni

1. Mozaicul comun (Phaseolus virus 1 (Pearce) Smith);

2. Mozaicul galben (Phaseolus virus 2 Smith);
3. Arsura comună (Xanthomonas campestris pv. phaseoli (Smith) Dye);
4. Veştejirea bacteriană (Corynebacterium flaccum – faciens (Hedges) Dows.);
5. Antracnoza (Colletotrichum lindemuthianum (Sacc. et Magn.) Br. Et. Cav.);
6. Rugina (Uromyces phaseoli (Pers.) Wint.);
7. Putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum (Lib.) de Bary.);
8. Pătarea unghiulară (Isariopsis griseola Sacc.).

Dăunători

1. Gărgăriţa (Acanthoscelides obsoletus Say.);

2. Musca plantulelor (Delia platura Meig.);
3. Păianjenul roşu comun (Tetranychus urticae Koch.);
4. Păduchele negru (Aphis fabae Scop.).
5. Viermii sîrmă (Agriotes sp.);
6. Păduchele rădăcinilor (Triphidaphis phaseoli Pass.);
7. Gărgăriţa dungată (Sitona sp.) ş.a.
 Mozaicul comun al fasolei (Phaseolus virus 1 Smith sau Bean common mosaic virus)

Simptome
• pe frunzele tinere se observă
simptomul de mozaic, la început,
pentru ca apoi frunza să devină
galbenă, cu excepţia unor benzi verzi
în lungul nervurilor;
• frunzele au foliolele asimetrice;
• la un moment dat, înainte de uscarea
frunzelor acestea se încrețesc iar
marginile se curbează în jos;
• plantele suferă de nanism, înflorire
slabă iar florile şi păstăile sunt
adesea deformate;
• la soiurile hipersensibile, în
momentul în care temperatura
depășește 30 °C începe înnegrirea
 Mozaicul galben (Phaseolus virus 2 Smith);

Simptome.
• foliolele au pete galbene, rotunde, concentrate în
anumite zone
• apoi petele se unesc şi se produce îngălbenirea
totală;
• la soiurile cu flori colorate, corola este pătată;
• plantele virozate rămân mici, tufoase, bogat
ramificate şi cu păstăi deformate.
 Arsura comună (Xanthomonas campestris pv. phaseoli (Smith) Dye);

• se manifestă de timpuriu pe cotiledoane prin

pete puţin adâncite;
• pe frunzele primare petele sunt mici, verzui,
hidrozate, cu exsudat pe vreme umedă;
• la frunzele trifoliate petele se măresc, devin
galbene, neregulate, cu exsudat pe faţa
inferioară, după care se brunifică şi prezintă o
margine galbenă;
• pe tulpini şi lujeri petele sunt alungite, roşcate şi
cu exsudat;
• păstăile prezintă pete neregulate, hidrozate, cu
exsudat galben şi cu marginea roşie, difuză;
• boabele rămân mici, galbene sau brune; uneori
culoarea apare numai în jurul hilului.
 Antracnoza (Colletotrichum lindemuthianum (Sacc. et Magn.) Br. Et. Cav.);

• pe cotiledoane apar pete circulare, adâncite,

brune şi cu centrul roz;

• la frunze petele sunt alungite pe lângă nervuri, au

culoare brun – deschis şi sunt mărginite de o
dungă subţire, brun – roşcată;

• ţesuturile necrozate din dreptul petelor sunt

dislocate de vânt şi frunzele rămân perforate;

• pe tulpini apar dungi brun – închis, adâncite unde

se frâng, iar ramurile şi frunzele se usucă.

• simptomul caracteristic este la păstăi: pete

rotunde, brun – roşcate, adâncite, bine delimitate
(chenar roşietic);

• seminţele şi păstăile atacate sunt zbârcite şi

pătate.
 Rugina (Uromyces phaseoli (Pers.) Wint.)
• primăvara pe faţa superioară a frunzelor se observă
punctişoare mici, albicioase, dispuse în grupuri mici care
sunt picnidiile ciupercii;

• pe partea opusă se formează ecidiile, gălbui şi dispuse în

cercuri;

• în luna iunie, pe organele aeriene ale plantelor apar

pustule mici, pulverulente şi brun – roşietice,
uredospori;

• în luna august, pustule brun - negricioase, teleutosporii;

la atac puternic frunzele se deshidratează şi se usucă iar
recolta scade mult;

• În România în ultimii 40 de ani s-a manifestat doar forma

hemiciclică a ciupercii, cea cu uredospori și teleutospori
 Putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum (Lib.) de Bary.);

• atacul ciupercii se manifestă frecvent pe

rădăcini dar în anii cu precipitaţii multe se
manifestă şi pe organele aeriene mai ales pe
păstăi, tulpini;
• organele atacate se brunifică şi devin moi iar
pe suprafaţa infectată se dezvoltă un miceliul
alb, consistent;
• din împletirea filamentelor miceliene
urmată de deshidratare rezultă scleroţi de
diferite forme şi mărimi, plasaţi în miceliul
ciupercii, în interiorul sau pe suprafaţa
organelor atacate.
Pătarea unghiulară (Isariopsis griseola Sacc.).
• primele simptome apar pe frunzele infestate sub
forma unor pete colţuroase, de culoare brun -
ruginie, delimitate de nervurile secundare;
• petele pot fi solitare sau pot fi confluente,
determinând uscarea frunzelor;
• pe partea inferioară a foliolelor apare o stromă
superficială, formată din fructificaţiile asexuate ale
ciupercii sub formă de coremii brune închis.
 Dăunători
Gărgăriţa fasolei (Acanthoscelides obsoletus Say.);
• este larg răspândit în lume, atât în câmp
cât mai ales în spaţiile unde se depozitează
fasolea
• adultul are corpul de culoare cenuşie-
închisă şi formă oval alungită
• corpul adultului este acoperit cu o
pubescenţă de culoare cenuşiu-brună
• pronotul este de formă conică
• elitrele prezintă în jumătatea posterioarã
zone lipsite de pubescenţã, care au
aspectul unor pete brune.
 Păianjenul roşu comun (Tetranychus urticae Koch.);
• la adulţi femela are corpul elipsoidal, de culoare variabilă, de la
roşu deschis până la verde deschis, pe partea dorsală a corpului
sunt dispuse şapte rânduri de perişori iar lungimea
corpuluivariază între 0,35 - 0,53 mm;
• masculul are corpul piriform, de culoare mai deschisă faţă de
femelă şi cu lungimea corpului cuprinsă între 0,24 - 0,28 mm;
• oul are formă sferic, albicios iniţial, apoi galben-portocaliu;
• larva are corpul de culoare galben pală sau verde-gălbuie şi este
de formă elipsoidală, în primele faze de dezvoltare este
hexapodă iar apoi devine octopodă, cu ochi de culoare roşie și
lungimea corpului variază între 0,15 - 0,19 mm;
• dăunătorul este polifag şi atacă plante din familiile
Leguminosae, Vitaceae, Rosaceae, Cucurbitacea, Malvaceae.
 Păduchele negru (Aphis fabae Scop.).
• la forma apteră corpul este de formă globuloasă, având culoare
neagră antenele au articolele bazale şi terminale negre iar cele
mediane de culoare deschisã;
• lungimea corpului variază între 1,6 - 2,2 mm.
• la forma aripată, corpul are culoarea neagră uneori cu tente
verzui, cu antenele sunt negre, mai scurte decât corpul iar
lungimea corpului variază între 1,5 - 2,2 mm;
• dăunătorul este polifag, având peste 200 specii de plante gazdă
atât între plantele cultivate cât şi cele din flora spontană cum sunt
• călinul(Viburnum), lemnul câinesc(Evonimus), iasomia
(Phyllodelphus), iar dintre plante gazdă secundare fac parte plante
de cultură cum sunt: sfecla de zahăr, sfecla furajeră, bobul,
mazărea, fasolea, macul, spanacul, porumbul, precum şi buruieni
periculoase ca loboda, ştirul, pălămida, etc.
Viermii sîrmă (Agriotes sp.);
Gărgăriţa dungată (Sitona sp.)
Măsuri de profilaxie din tehnologia aplicată
Rotaţia

În general se recomandă să fie de 3 – 4 ani deoarece scade rezerva

agenților patogeni cu sunt antracnoza (Colletotrichum lindemuthianum) şi
rugina (Uromyces phaseoli);
O rotaţie de 8 ani este cea mai eficace măsură de combatere a putrezirii
rădăcinilor (Fusarium solani f. spec. phaseoli) și prevenirea atacului de
putregai alb cu scleroți(Sclerotinia sclerotiorum);
Plante premergătoare care se recomandă sunt:
• porumbul pentru boabe sau siloz;
• cereale păioase;
• secara masă verde;

Pentru culturile de fasole pentru păstăi sunt bune premergătoare

• legumele solanacee (tomatele, ardeiul, vinetele)
• legumele din grupa verzei;
• legumele rădăcinoase în măsura în care nu sunt atacate de Sclerotinia
sau de dăunători polifagi (Agriotes sp.).
Sămânţa şi semănatul

Calitatea seminței este importantă deoarece prin sămânţă de fasole se

transmit
• virusurile mozaicul comun (Phaseolus virus 1 (Pearce) Smith) și mozaicul
galben (Phaseolus virus 2 Smith);
• arsura comună (Xanthomonas campestris pv. phaseoli (Smith) Dye);
• antracnoza (Colletotrichum lindemuthianum)
• dăunători – gărgărița (Acanthoscelides obsoletus).
• este obligatorie folosirea numai sămânţă sănătoasă provenită din loturi
semincere, condiţionată şi tratată;
• obligatorie respectarea epocii de semănat stabilită pe principiul cerințelor
climatice ale speciei, respectiv de realizarea temperaturii de 10ºC în sol la
adâncimea de semănat cu tendinţa de creştere, precum şi de tipul de sol şi
de amplasarea culturii.
• semănatul prea timpuriu expune plantele la fenomenul de „clocire”
• nerespectarea densității de semănat (peste 60.000 plante la hectar)
favorizează atacul de bacterioze şi viroze,
• cultivarea soiurilor rezistente sau cel puțin tolerante este o măsură de
prevenire a unor boli;
 Măsurile fizico – mecanice
• strângerea şi/sau distrugerea plantelor de
fasole rămase după recoltare, pentru reducerea
atacului de antracnoză (Colletotrichum) şi
rugină (Uromyces);
• pentru combaterea formelor de rezistență din
semințe ale gărgăriţei fasolei (Acanthoscelides
obsoletus Say.) se poate încerca menţinerea
stocurilor infestate timp de 5 – 6 zile la
temperaturi de -2°C ;
• combaterea buruienilor pe parcursul perioadei
de vegetație prin prașile mecanice ajută la
reducerea posibilității apariției unor populații
de afide care pot transmite în vegetație
virusurile fitopatogene;
Metode biologice
• combaterea biologică unor boli cum sunt putregaiului
alb (Sclerotinia) şi putrezirea rădăcinilor și ofilirea
plantelor (Fusarium) a bolilor s-a realizat cu
biopreparate pe bază de Trichoderma viride prin
aplicare acestora la tratarea seminţelor;

• este în studiu aplicarea de biopreparate pe bază de

Penicillium oxalicum, la tratarea semințelor deoarece
aceste biopreparate ar permite şi bacterizarea.
PROFILAXIE A BOLILOR ȘI DĂUNĂTORILOR LA
MAZĂRE
 Mana mazării (Peronospora viciae f. spec. pisi (Sydow) Boerema et Verhoeven)
Simptome.

• se manifestă pe frunze, tulpini şi păstăi;

• pe faţa superioară a stipelelor apar pete

galbene

• apoi apare pe faţa ingerioară gazon cenuşiu;

• treptat petele se brunifică şi frunzele se usucă;

• stipelele şi tulpinile şi păstăile infectate sunt

brunificate;

• păstăile infectate conţin seminţe mănate;

• când infecţia este sistemică, plantele de

mazăre prezintă simptomul de nanism sau
piticire.
 Făinarea (Erysiphe pisi D.C.)
Simptome.
• atacul se manifestă pe frunze, tulpini, flori şi păstăi.
• simptomul este pâsla miceliană albă, care la maturitate
are aspect prăfos, odată cu formarea conidioforilor cu
conidii;
• după o perioadă de timp pâsla se închide la culoare şi
se observă puncte brune care reprezintă periteciile cu
asce şi ascospori (ascofructe formate sexuat);
• ţesuturile plantelor se brunifică şi organele plantelor
sunt deformate.
 Antracnoza (Mycosphaerella pinoides (Berk et Blox) Vestergr.)

Simptome.

• pe frunze apar pete circulare, de culoare

gălbuie – cenuşie, cu chenar brun;

• pe păstăi petele sunt tot circulare, izolate sau

confluente, brun – deschise, dar adâncite şi
cu chenar negricios;

• seminţele prezintă pete galbene sau brune;

• în dreptul petelor, se observă fructificaţiile

asexuate sub formă de puncte brun –
negricioase care sunt picnidiile cu picnospori;
 Rugina mazării (Uromyces pisi (Pers.) de Bary.)
Simptome.
• pe frunzele şi tulpinile de mazăre apar pustule
prăfoase, brun – deschise ce conţin uredosporii şi
pustule brune negricioase – teleutosporii, organele
de rezistenţă;
Agentul etiologic.
• Uromyces pisi este o specie macrociclica heteroică;
• faza de picnospori şi ecidiospori pe plantele de
Euphorbia;
• faza de uredospori şi teleutospori pe mazăre;
 Dăunători
Păduchele verde al mazării (Acyrthosiphon pisum Harr.)
Gărgăriţa mazării (Bruchus pisorum L.)
Molia păstăilor de mazăre (Grapholita nigricana Steph.)
Tripsul mazării (Kakothrips robustus Westw.
 Măsuri de profilaxie din tehnologia aplicată
Rotația.
• se evită amplasarea în vecinătatea parcelelor pe care în anul precedent au fost
cultivate leguminoase anuale sau pe care au fost și poate încă mai sunt plante
leguminoase perene deoarece din acele parcele ar putea migra dăunători ca:
gărgăriţa frunzelor de mazăre (Sitona lineatus), păduchele verde al mazării
(Acyrthosiphon pisum), buha verzei (Mamestra brassicae);
• mazărea fiind o foarte bună plantă premergătoare pentru numeroase culturi și care
ocupă suprafețe mici, nu se pune problema monoculturii;
• poate reveni pe același teren după cel puţin 3 – 4 ani ca o măsură profilactică
pentru mana mazării (Peronospora pisi), antracnoza mazării (Ascochyta pisi,
Mycosphaerella pinodes) şi alţi patogeni;
• plante premergătoare bune pentru mazăre sunt prăşitoarele care lasă terenul
curat de buruieni, iar dacă au fost şi gunoite, acestea răspund şi mai bine
cerinţelor mazării;
• merge bine însă şi după cereale şi in de ulei, mai ales în zona de câmpie.
Sămânţa şi semănatul
• calitatea seminței utilizate condiţionează într-o măsură însemnată starea de vegetaţie a culturii;
• semințele după recoltare obligatoriu trebuie condiționate pentru eliminarea seminţelor atacate de
bacterioză şi antracnoză care sunt mai mici şi şiştave, precum şi cele atacate de gărgăriţă care sunt mai
uşoare
• sămânţa este obligatorie să fie condiţionată şi tratată deoarece prin sămânţă se transmit numeroşi agenţi
patogeni și dăunători :
 mozaicul nervurian (Pea enation mosaic virus),
 arsura bacteriană (Pseudomonas syringae pv. pisi),
 antracnoza (Ascochyta pisi)
 gărgăriţa mazării (Bruchus pisorum)
• prin semănatul timpuriu se realizează un decalaj între dezvoltarea plantelor şi apariţia adulţilor de
gărgăriţa frunzelor (Sitona lineatus);
• creșterea adâncimii de semănat expune seminţele la atacul de fuzarioză şi a altor patogeni de sol;
• creșterea densității de semănat favorizează atacul de bacterioză, antracnoză şi rugină.
Lucrările de întreţinere
• prin combaterea buruienilor se creează condiţii favorabile de dezvoltare a plantelor,
reducând atacul de boli foliare (făinare, antracnoză şi rugină);
• arătura adâncă după recoltare, prin îngroparea resturilor vegetale care conţin organe de
rezistenţă a unor patogeni, reduce rezerva de inocul pentru boli cum sunt mana
(Peronospora pisi) şi antracnoza (Mycosphaerella pinodes);
• prin strângerea și însilozarea resturilor vegetale după recoltare se distrug gazda
intermediară pentru unii patogeni cum este rugina mazării (Uromyces pisi). și formele
de rezistență pentru alți agenți patogeni cum sunt făinarea (Erysiphe pisi D.C.) și
septorioza mazării (Septoria pisi West.);

Metode biologice
• la mazăre s-a realizat protecția prin tratament cu biopreparatul Trichosemin 25 PTS – 4
kg /t la seminţe pentru combaterea antracnozei
• de perspectivă este folosirea de Penicillium oxalicum, precum şi a antibioticului
Griseofulvina.
• combaterea lui Mamestra brassicae (buha verzei) prezentă şi în culturile de mazăre s-
au realizat biopreparate pe bază de Bacillus thuringiensis fiind apoi utilizate la nevoie
produsele de sinteză avizate, dar în cantități mai mici datorită tratamentului cu Bacillus
thuringiensis
PROFILAXIE A BOLILOR ȘI DĂUNĂTORILOR LA SOIA
 Mozaicul soiei
(Soja virus 1 Smith ; Soybean mosaic virus Holmes)
Simptome.

• simptomele clasice de mozaic;

• caracteristic este încreţirea puternică a

frunzelor, care rămân mici, pieloase şi mai
târziu casante;

• păstăile de la plantele virozate sunt slab

dezvoltate

• seminţele adesea au pete de culoarea hilului;

Agentul etiologic

• este virusul Soja virus 1, sub formă de

bastonaş ondulat;

• temperatura de inactiare este 56 – 66°C;

• diluţia limită este de 10-3;

• îşi infecţiozitatea în suc timp de 2 – 4 zile;

 Arsura bacteriană
(Pseudomonas syringae pv. glycinea (Coerper) Young, Dye et Wilkie)
Simptome.
• sunt asemănătoare cu cele de la arsura bacteriană
a fasolei;
• la soia exudatul, pe vreme umedă, este albicios;
• petele de pe lujeri şi tulpini la soia sunt galben –
brune;
• pe păstăi simptomele apar rar;
• la infecţii puternice, se produce căderea frunzelor;
• în păstăi se formează un număr mic de seminţe,
zbârcite şi acoperite de exudat bacterian.
 Mana soiei
(Peronospora manshurica (Naumov) Sydow)
Simptome.
• pe faţa superioară a frunzelor se observă pete
mici, clorotice, colţuroase;
• în dreptul petelor pe faţa inferioară este un
gazon cenuşiu;
• frunzele atacate se usucă şi cad prematur;
• când sunt infectate păstăile rămân mici, se
îngălbenesc mai devreme şi conţin seminţe mai
mici, cu pete alb – lăptoase.
Agentul etiologic.
• este ciuperca mastigomicotină Peronospora
manshurica
• fructifacaţii asexuate - conidiofori hialini,
ramificaţi dicotomic în treimea superioară,
conidii unicelulare, hialine;
• fructificaţii sexuate oospori;
 Arsura păstăilor şi tulpinilor de soia
(Diaporthe sojae Lehm.)
Simptome.
• cotiledoanele plantulelor, provenite din seminţe
infectate, prezintă leziuni
• leziunile pot cuprinde toată suprafaţa lor;
• infecţia se produce la vârf sau margini şi
avansează spre peţiol;
• organele afectate vor fi distruse;
• plantele infectate suferă de nanism;
• pe tulpini apar zone brunificate, cu contur
nedefinit, care pot cuprinde tulpina de jur
împrejur;
• aceste zone se albesc cu timpul iar pe suprafaţa
lor apar numeroase puncte negre care reprezintă
picnidiile ciupercii;
• pe tulpinile afectate, frunzele lor se vestejesc
fără a se desprinde;
• păstăile sunt pătate cu puncte negre (picnidii)
împrăştiate neuniform;
• seminţele puternic infectate, sunt casante,
zbârcite şi frecvent sunt parţial sau total
acoperite cu pâslă miceliană, albă;
Dăunători
• Larvele de viermi sârmă (Agriotes sp.);
• Larvele muştei seminţelor (Hylemia platura Meig.);
• Acarianul roşu (Tetranychus urticae Koch).
 Profilaxia şi terapia integrată
Metode agrofitotehnice.
• utilizarea metodelor agrotehnice au un efect considerabil în reducerea pagubelor provocate
de putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum), acarieni etc.
• la amplasarea culturii trebuiesc evitate terenurile grele, reci cu exces de umiditate care
predispun plantele în curs de răsărire la atacul unor patogeni de sol ca Pythium debaryanum
şi a larvelor de viermi sârmă (Agriotes sp.) şi larvele muştei seminţelor (Hylemia platura);

Rotaţia
• permite să se evite unele atacuri de Peronospora, Fusarium, Phomopsis şi Sclerotinia
• trebuie evitată ca premergătoare floarea soarelui şi leguminoasele din cauza bolilor și
dăunător.ilor comuni;
• bune premergătoare sunt considerate cerealele păioase şi porumbul;
• monocultura de soia duce la scăderea recoltei, se recomandă rotație de 3 ani;

Sămânţa şi semănatul
• izolarea spaţială de alte culturi de leguminoase cu o distanţă de 500 m;
• la însămânţare trebuie utilizată sămânţă sănătoasă, de calitate, fără pete, condiţionată şi
tratată.

Fertilizarea
• prin aplicarea de îngrăşăminte echilibrat este sporită rezistenţei la boli;
• lipsa de P şi K duce la creşterea atacului putregaiurilor radiculare cauzate de patogenii din sol;
 Metode biologice

• În combaterea biologică la soia sunt utilizate ciupercile non – patogene

• pentru combaterea manei (Peronospora manshurica) se pot utiliza
Trichoderma viride, Trichoderma harzianum şi Chaetomium cupreum
• Trichoderma viride şi Chaetomium cupreum sunt specii micoparazite de
perspectivă.