Gen Botrytis - Conidioforii sunt ramificați ca arbori, conidiile sunt eliptice, colectate în capete.

Multe specii parazitează pe plantelor și provoacă putregai. B. cinerea - agentul cauzal al

putregaiului gri la fructe, fructe de pădure și legume, B. allii este agentul cauzator al
putregaiului gâtului cepei .
Genul Penicillium. Conidiofori în partea de sus sunt ramificați, conidii în lanțuri. Larg răspîndiți
în sol. Reprezentanții genului sunt de mare importanță, sintetizând substanțe biologic active -
antibiotice
Genul Aspergillus. (132 specii). Prezintă conidiofori drepţi, neramificaţi care poartă capul conidial
alcătuit dintr-o veziculă pe care se dezvoltă celulele conidiogene, respectiv fialide, generatoare de
lanţuri lungi de fialospori Ciupercile din acest gen se caracterizează prin conidii sferice sau
clavate. În principal sunt saprotrofe din sol (cepa note curs 2 .)

Genul Trichoderma. Conidiofori sunt ramificate. Conidiile sunt sferice, colectate în capete. unele
speciile provoacă putregai. Unele specii din gen, de exemplu T. viride, este utilizate în lupta
împotriva ciupercilor fitopatogene .
Genul Trichothecium. Ciuperci din acest gen au conidii simple, alungite, bicelulare, incolore,
singur sau asamblat într-un cap. Cel mai faimos este T. roseum - mucegai roz comun -
saprotroful solului sau saprotroful pe reziduuri de plante .

Genul Alternaria. Speciile acestui gen se caracterizează prin conidii averse-clavate, maronii-
măslinii în lanțuri pe conidiofori neramificați. Tipurile sale sunt larg reprezentate în natura prin
saprotrofe, de obicei găsite pe plantă, reziduuri, pe frunzele plantelor sănătoase ca epifite,
întotdeauna prezent pe semințe. Odată cu dezvoltarea lor puternică, semințele pierd germinarea,
dar de obicei prezența ciupercii pe sămânță nu afectează dezvoltarea în continuare a plantei.
Unele specii reprezintă paraziți ai plantelor superioare.

Cladosporium. Conidiofori slab ramificate, colectate sub formă de mănunchiuri, conidiile sunt
unicelulare sau cu una sau două partiții, ovale, pictate. Există fitopatogene tipuri

Fusarium. Sporulația conidială extrem de diversă în morfologia conidiei. Ciuperci din acest gen
au două tipuri de conidii - macro- și microconidia.. Miceliul este adesea alb, alb-roz, roz-liliac
sau maro. La unele specii, se formează clamidospori, în unele cazuri - sclerotie. Majoritatea
ciupercilor sunt agenți cauzali ai bolilor plantelor.

Genul lui Thomas este Phoma. Se caracterizează prin forme sferice, elipsoidală, cufundată în
substrat, mai puțin proeminentă picnidii și conidii unicelulare, incolore. Cel mai multe ciupercile
din acest gen sunt saprotrofe sau paraziți facultativi care o parte din ciclul lor de dezvoltare se
realizează pe plantă. Cel mai adesea ei infectează tulpinile plantelor. Boli cauzate de ciuperci din
genul Thomas numite fomoze.
Plesevie gribi

Familia ciupercilor chaetomiene (Chaetomiaceae) Corpurile fructifere ale reprezentanților

familiei Chaetomiaceae sunt rotunde, eliptice, în formă de vază. cu sau fără gât, cu o gaură, fără
gaură, cu un peridiu gros, dur, fragil, pseudoparenchimal, la unii la o vârstă fragedă -
filmat.conidiile sunt simple, ramificate, drepte, sinuoase. răsucite în spirală, îndoite arcuit,
segmentate sau cu umflare a fiolei. Pungile sunt clavate, cilindrice, pe picior, patru sau opt spori,
în ciorchini cu o coajă care se răspândește rapid. Parafiza este absentă sau prezentă într-un
stadiu incipient. Ascosporii sunt ovali. ovoid. în formă de lămâie. eliptic. fusiform, adesea cu
proiecții rotunjite sau cu vârf la unul sau la ambele capete, unicelular, cu pori germinativ - uneori
slab vizibil, colorat. Sporulare conidială absentă
. Conidiile sunt alungite, rotunjite în formă de pară. cu septuri transversale de la unu la
treisprezece.
АТЛАС
РОДОВ
ПОЧВЕННЫХ ГРИБОВ

Genul Acremonium vulturi care formează conidiofori de septare ramificatoare târâtoare sub
formă de ramuri de miceliu erecte laterale numeroși purtători fără ramificare solitară apicală
incoloră sau de culoare deschisă în cea mai mare parte conidii netede ovoide mici.

Genul stachybotris Miceliul târâtor, răspândit pe substrat, conidiofori incolori sau ușor de
culoare închisă sau ramificată este simplu, adesea ramificat variabil, simpodial brun sau mai rar
aproape cefetic, purtând flialide pe vârful trunchiului principal și pe ramurile laterale ale
vârtejului flialide cilindrice sau clavate, incolore ușor închise la culoare, asamblate în cea mai
mare parte într-un vârtej, topite la bază, purtând conide simple grupate în cap conidii sferice și
obtuze, unicelulare, negre, netede, cu păr verucos fin.
Opredeliteli microscopiceschih pocivenih gribov

Mucor (88 specii). Se caracterizează prin formarea de sporangiospori în stilosporange. La

maturitate, prin ruperea membranei şi eliberarea sporilor rămâne la baza columelei un collar.
Sprangiosforii pot fi repartizaţi de-a lungul hifelor vegetative, monopodial, simpodial, sau
dichotomic.În funcţie de specie columela poate avea dimensiuni şi forme diferite(.note curs 2
cepa )

Rhizopus (11 specii). Prezintă stilosporange de dimensiuni mari cu columelă semisferică, fără
collar după ruperea membranei sporangelui. Sporangioforii se dezvoltă în mănunchi dintr-un
punct în care se dezvoltă rhizoizi-hife de susţinere cu rol absorbant. Extinderea coloniei are loc
rapid, ca urmare a formării unor lăstari micelieni denumiţi stolon( cepa note curs 2)

Genul trichocladium conidiofori sunt uniform nodulare, negricioase, proeminente în

mănunchiuri. conidiile sunt ovale, măslinii cu constricție, bicelulare în tinerețe, unicelulare.
paraziți ai frunzelor.

Genul arthrinium conidiile sunt simple, incolore, cilindrice strâns, uneori ramificate cu îngroșări
inelare negre, elipside alungite, rotunjite sau ascuțite la capete, conidiile maronii sunt situate în
jurul valorii de inele superioare(.opredeliteli nizcih rastenii l /i /kusanov)

Chaetomium este o ciupercă saprotrofă foarte răspândită Caracteristicile sale definitorii care îl
deosebesc de alte specii de Chaetomium sunt firele sale de păr extrem de grosiere și morfologia
în formă de lămâie a ascosporilor săi. Produce mulți metaboliți cu potențiale utilizări
biotehnologice, produce peritecii ovale de culoare închisă, acoperite cu fire rigide, negre.
Periteciile sunt de obicei atașate ferm de substrat de rizoizi negri . Pot dezvolta pe suprafețele lor
picături colorate de gutație de lichid. Aschii au, în general, formă de baston și conțin 8 ascospori
rotunzi. Ascosporii sunt translucizi,măslinii ușori când sunt tineri și devin maronii cu vârfurile
ascuțite când se maturizează, dându-le o formă asemănătoare cu lămâia când sunt priviți în
profil.Ascoporii au, de asemenea, un perete gros cu un por mic pe peretele exterior al vârfului
lor.

Genul ulocladium :Conidiile sunt negre, aspre, cu baza ascuțită când sunt tinere, cu septuri
transversale și longitudinale, simple sau în lanț scurt. Conidioforii sunt de culoare maro pal,
erecți, multicelulați și dezvoltă conidii într-un mod simpodial.
Speciile din acest gen conțin atât agenți patogeni ai plantelor, cât și agenți de alterare a
alimentelor

Genul monilia miceliu târâtor, septat, răspândindu-se în interiorul substratului și formând părți dense
de tampoane de fuziune pe suprafața sa; hife purtătoare de spori, ascendente vertical sau ridicate
deasupra substratului miceliu, în mare parte, aglomerate dicotomic sau incorect slab sau abundent
ramificate, într-o parte mai mare, ramificații simple sau spore la capete sau spori. conidii elipsoidale
ovate în formă de lămâie, rareori sferice, unicelulare, incolore sau de culoare deschisă, adesea legate de
celule mici asemănătoare punții. dezintegrarea sporei giva are loc prin formarea unei copleșitoare
transversale cu o constricție.miceliul care se dezvoltă în interiorul substratului nu se dezintegrează în
conidia.(M.A.Litfinov)

Ambrosiella Produce două tipuri de conidii: fialoconidia înlănțuită din fialide și aleurioconidia înlănțuită
pe conidiofori ramificați non-monilioizi, cu coleturi distincte. Nu produce conidiofori monilioizi cu
aleurioconidii unice dezarticulante așa cum se observă la alte specii Pe plăcile de izolare formeaza
colonii hifale cu creștere rapidă, rare, cu centre distincte de culoare închisă, care sunt ușor de observat
pe suporturi . Crește și sporulează produce o movilare distinctă în jurul locului de transfer și produce o
sporulare densă pe întreaga sa suprafață, completată cu mase de spori umezi, vizibile sub stereo
microscop. Batra LR, 1967. Ambrosia fungi - a taxonomic revision, and nutritional studies
of some species. Mycologia 59: 976-1017