Genul Mucor

Repartitie geografica si ecologie:

Fungii acestui gen infecteaza mediile cu peste 80% umiditate. Majoritatea isi au habitatul in sol,
iar in nr, f. mic s-au adaptat vietii parazitate procurand elemente necesare dezvoltarii
organismelor vii: plante, animale sau chiar om.

Izolare si cultivare:
In laboratorul de micologie fungi din acest gen sunt contaminanti obisnuiti ai mediului de cultura
(cum ar fi cereale). Cresterea lor abundenta mascheaza sau impiedica multiplicarea altor sp. mai
importante dpdv.epidemiologic. Insamantarea se face pe medii obisnuite:sabouraud, czapek si
extract de cartof. Exista o curiozitate, pb recoltate din encefal, lichid cefalorahidian raman
negative in caz de encefalomielita produsa de mucor, fungu fiind evidentiat numai direct
examinat.

Morfologia coloniei si dinamica cresterii:

Cultura se dezv.f repede si reusesc in 2-4 zile la temp camerei sa creasca sub forma luxurianta.
Prin confluare coloniile dau nastere unei mase cu aspect pufos de blanita impaslita culoarea
dominanta fiind alba-cenusie sau chiar verde-albastruie.
Aparatul vegetativ este format dintr-o masa f.ramificata de filamente care predomina la suprafata
mediului de cultura.

Aspecte microscopice:
Miceliul apare la microscop ca un conglomerat de filamente neseptate, ramificate de pe care se
desprind sporangioforii rectilinii simpli sau ramificati. La extremitatea libera se formeaza
columela ovala. Modul de formare a sporangioforilor reprezinta criterii de diferentiere a
speciilor.
Sporangii sunt globulosi de culoare negricioasa si se diferentiaza de miceliu prin structura, forma
si functii. Peretii acestuia sunt grosi si delimiteaza un spatiu in care se formeaza sporii
unicelulari, imobili, sferici sau elipsoidali.

Patogenitatea:
Cuprinde specii patogene care pot produce imbolnaviri atat la om cat si la animale. Mucormicoza
este considerata o boala cu surse de infectie exclusiv exogene, poate fi intalnita si ca o infectie
endogena, fungii putand fi izolati din secretii faringiene si materii fecale.
Cel mai frecvent infectia este localizata la nivelul ap. respirator si debuteaza obisnuit cu o
rinosinuzita. Boala se poate extinde si poate cuprinde vasele sangvine determinand tromboflebita,
poate cuprinde pulmonul si encefalul.

Reprezentanti ai genului:

Mucormucedo:
Este un saprofit putin pretentios fata de factorii ecologici si se intalneste destul de frecvent si se
dezvolta abundent pe diverse substraturi (produse alimentare, resturi vegetale si animale sau
reziduri).
Coloniile sunt pufoase de culoare albg-cenusie si in timp capata o culoare galbuie. Miceliul creste
inalt 1cm-10cm. Hifele sunt puternic ramificate si impletite intr-o retea deasa.
Sporangioforii se desprind din partea terminala a hifelor si sunt de 2 feluri:
A) Tip 1 - sporangiofori lungi neramificati si poarta aporangi mari, globuloside cul
bruna_cenusie adapostind un nr mare de spori.
B) Tip 2 - sporangiofori scurti cu numeroase ramificatii cu sporangi mici si nr.mic de spori.
Sporii sunt sferici sau ovali cu dimensiuni variabile. Multe tulpini sunt toxigene insa substantele
toxice inca nu au fost identificate. Pot produce accidental intoxicatii la om si animale.

Mucor circinellaides:
Dezvolta culturi aproape 1/2 cm inaltime, pufoase du culoare brun deschis. Miceliul este septat
ramificat. Conidiosporii sunt lungi ,brun deschis, ramificati. Ramificatiile sunt curbate in jos si
chiar inconvoiate ca un inel. Vezicula de regula este ovala sau usor strangulata la mijloc de
aceeasi culoare cu conidiosporul. Sporangii sunr sferici, bruni deschis, iar sporii sunt pusi in
libertate prin ruperea peretelui sporangiului.

Mucor pusillus:
Aspectul in cultura este de pasla compacta de culoare alba la inceput cu sporangiofori
neramificati, iar in timp capata culoare bruna si ramificatii puternice. Sporangii la inceput sunt
gri, mai tarziu devin bruni cu suprafata mata si cu un perete care se dizolva f.repede. Columerele
sunt albastrui pana la brun, forma ovala, si de forma unei pere. Sporii sunt rotunzi, ocazional
ovali.

Genul Rhizopus

In mediu de cultivare, dar si pe substrat natural ap. micelianse divide rapid si invadant, este
puternic ramificat, neseptat cu aspect pufos de culpare alb-cenusie. La maturitate dupa sporulare
partea aeriana a miceliului se coloreaza in negru datorita sporangilor. Caracteristic pentru acest
tip de fungi sunt rizoizii . Un sistem radicularbine dezvoltat, ramificat care se fizeaza in mediu si
au rolul de a absorbi substante nutritive. Sporangioforii pornesc de la nivelul aparatului radicular.
Sunt drepti, simpli, neramificati, iar la extremitatea apicala se dilata formand o columela rotunda
sau ovala care reprezinta suportul material al sporangelui. Este de culoare neagra, iar in interior
sporii de forma rotunda sau ovala cu suprafata neregulata. Specia din genul Rhizopus nu sunt
patogene, uneori pot produce afectiuni si poarta denumirea de zigomicoza. Apare de regula pe
organisme slabite in caz de diabet zaharat, imunopresati cu infarcte cerebrale, pulmonare si
intestinale. Reprezentantul este Rhizopus Nigricans.

Pepartitie geografica si ecologie:

Mai poarta denumirea si de mucegaiul negru. Se dezolta bine pe resturi vegetale si alimentare
preferand mediile umede bogate in glucide. Este considerat un fung cosmopolit, raspandit pe arii
geografice extrem de extinse.

Izolare si cultivare:
Se izoleaza din aer, din sol, seminte de cereale, nutreturi combinate, plante uscate, alte substraturi
vegetale. Pentru izolare se folosesc mediile uzuale: sabouraud, czapek si extract de cartof.
Morfologia coloniei si dinamica cresterii:
Coloniile sunt constituite dintr-un miceliu abundent ramificat, neseptat care se dezvolta rapid si
formeaza prin confluare o masa compacta pufoasa. La inceput culoare suprafetei este alba-
cenusie, iar pe masura ce procesul de sporulare se intensifica se acopera cu un strat granular de
culoare neagra.

Aspecte microscopice:
Aparatul micelian se distinge sub forma unei retele fine ramificate, neseptate. Rizoizii suntr
dispusi in manunchiuri, se ramifica la suprafata mediului insa pot patrunde in profunzime.
Rizoizii pornsc 2 pana la 5 sporangiofori drepti, neramificati care se dilata intr-o columela
semirotinda pe care se sprijina un sporange globulos. Culoarea este inchisa negricioasa de unde si
culoarea miceliului. Sporii unicelulari sunt mici si ovoizi, sferici cateodata cu suprafata
neregulata si culoare neagra.

Patogenitate:
Rhizopus Nigricans : implicat in procesul de autopurificare a solului, el participand direct la
integrarea subst organice in natura. Unele tulpini sunt toxigene care afecteaza sanatatea omului si
animalelor.
Rhizopus Arrhizus: Se dezvolta pe medii simple (extract de cartof), dar si pe substraturi naturale:
paine,resturi alimentare.
Coloniile sunt albe pufoase si in timp devin brun cafenii. Miceliul se fixeaza in mediu cu ajutorul
rizoizilor de la nivelul acestora, dar si de pe stoloni. Se desprind sporangiofori drepti, neseptati
care in parte superioara se dilata sub forma unei columele rotunde sau ovoide.
Sporangioforii care se formeaza pe stoloni prezinta dilatatii caracteristice. Sporangele are forma
ovala mai rar neregulata. Au pe suprafata lor longitudinala dungi inchise la culoare. Sporii sunt
ovali si sunt eliberati prin ruperea peretilor sporangilor.