GEOGRAFIE UMANǍ ŞI ECONOMICǍ

MONDIALǍ

1. CADRUL GENERAL AL DEZVOLTĂRII

ACTIVITĂłILOR ECONOMICE
1.1. Locul geografiei economice în cadrul sistemului
ştiinŃelor economice

1.1.1. Definirea geografiei

Definirea geografiei ca ştiinŃă a reprezentat una dintre
preocupările de bază ale personalităŃilor de vază ale geografiei
româneşti. Mari nume în domeniu au încercat să delimiteze clar
domeniul de studiu al acestei ştiinŃe aflate la contactul dintre
numeroase alte ştiinŃe, din dorinŃa reală de a impulsiona dezvoltarea
geografiei şi de a o impune ca una dintre importantele direcŃii de
studiu ale realităŃilor cu care se confruntă omenirea în prezent.
Între cele mai concludente definŃii concepute de către marii
geografi români se disting cele ale lui Simion MehedinŃi, Vintilă
Mihăilescu şi George Vâlsan. Este de remarcat acurateŃea cu care
marele Simion MehedinŃi definea la începutul secolului trecut această
ştiinŃă, al cărei studiu l-a aprofundat la universităŃile din Paris, Berlin
şi Leipzig. Cu ocazia primei lecŃii Ńinute la Universitatea din
Bucureşti, în anul 1900, el caracteriza geografia ca „ştiinŃă a
Pământului considerat în relaŃia reciprocă a maselor celor patru
învelişuri, atât din punctul de vedere static (al distribuŃiei în spaŃiu) cât
şi din punctul de vedere dinamic (al transformării în timp)“ (***,
1983, p. 33).
Aceeaşi concepŃie sistemică, complexă se regăseşte şi la
discipolii lui MehedinŃi, între aceştia distingându-se în mod deosebit
Vintilă Mihăilescu, care combină gândirea ştiinŃifică a precursorului
său cu noile concepŃii din şcoala franceză de geografie regională a lui
Paul Vidal del la Blache. Astfel, în lucrarea sa publicată în 1945 şi
intitulată ConsideraŃii asupra geografiei ca ştiinŃă, el conchide că
„geografia studiază complexul planetar sau regional, considerat ca
întreg rezultat din îmbinarea şi colaborarea elementelor componente
(aer, apă, uscat, vieŃuitoare) sub impulsul forŃelor interioare şi
exterioare învelişului geosferic“(***, 1983, p. 36).
 Această percepŃie asupra geografiei creşte în complexitate dar
păstrează acelaşi caracter sistemic care se accentuează cu timpul. Ca şi
în cazul altor ştiinŃe se apelează la concepŃia sistemică cu privire la
mediului în care trăim, concepŃie care implică puternice corelaŃii între
toate elementele lumii înconjurătoare. Nimic din ceea ce există în
spaŃiul terestru nu poate fi separat, izolat. Pământul, la care se referea
MehedinŃi în definiŃia sa în urmă cu un secol, este un întreg alcătuit
din elemente şi relaŃiile dintre ele, iar existenŃa acestor relaŃii
determină prezenŃa întregului.
Din această perspectivă, în lucrările de specialitate din Ńară şi
străinătate s-a lansat o nouă concepŃie în domeniul definirii geografiei.
Pornindu-se de la ideea că această ştiinŃă este preocupată în mod
evident de studiul tuturor elementelor şi relaŃiilor în spaŃiu s-a ajuns la
concluzia că, în esenŃă, subiectul de studiu al geografiei este sistemul
teritorial conceput ca „ansamblu funcŃional, constituit din elemente şi
relaŃii, care au ca finalitate atingerea unor Ńeluri comune“ (Ianoş, 2000,
p. 21). Teritoriul este privit din perspectivă geografică atât ca „suport
necesar existenŃei umane“, caz în care este vorba despre funcŃiile sale
complexe, cât şi „ca un cadru teoretic, în care se desfăşoară procese
biofizice şi antropice deosebite“ născut din interpretarea diferenŃierilor
teritoriale prin prisma calităŃii locuirii (Ianoş, 2000, p. 21).

1.1.2. Locul Geografiei economice în cadrul sistemului

ştiinŃelor geografice
Ramură de bază a geografiei, conturată cu personalitatea sa
distinctă la sfârşitul secolului al XIX-lea, geografia umană şi-a
orientat preocupările spre dimensiunea antropică a spaŃiului terestru,
fără însă a o separa strict de cea naturală. Deşi la început interesul său
faŃă de om ca element al sistemului planetar şi faŃă de activităŃile sale
în cadrul acestuia a fost unul general, cu timpul s-au conturat ramuri
distincte ce îşi concentrau atenŃia fie doar asupra problemelor şi
fenomenelor demografice şi sociale, fie asupra celor ce vizau
activităŃile economice. S-au desprins, astfel, ca urmare a creşterii
complexităŃii problemelor cu care se confrunta omenirea în secolul al
XX-lea dar şi a intensificării relaŃiilor dintre noile ştiinŃe apărute în
toate domeniile de cercetare, numeroase direcŃii importante de studiu.
Ramurilor precum geografia populaŃiei şi geografia socială, născute la
contactul geografiei cu sociologia, geografia aşezărilor umane
dezvoltată din relaŃiile pe planul cunoaşterii ştiinŃifice cu urbanismul,
geografia comportamen-tală apărută la contactul cu psihologia etc., li
s-a adăugat o direcŃie distinctă care studiază structura şi dimensiunea
spaŃială a activităŃilor economice ca rezultat al relaŃiilor dintre mediu
şi societatea omenească, şi anume geografia economică.
Complexitatea şi caracterul sistemic al geografiei economice
sunt oglindite în marea varietate a subramurilor sale şi în strânsele
relaŃii dintre acestea. Astfel, fiecare subramură studiază elemente
distincte ale sistemului economico-teritorial în marea lor diversitate,
dimensiunea spaŃială a acestora şi, mai ales, relaŃiile ce se stabilesc
între ele, care le determină să funcŃioneze ca un întreg în cadrul
sistemului planetar.
În acest sens, perceperea corectă a caracteristicilor diverselor
ramuri industriale nu se poate face fără o bună cunoaştere a
caracteristicilor resurselor energetice, minerale, umane, a diversităŃii
acestora şi disparităŃilor în repartiŃia lor spaŃială. Tot astfel, trăsăturile
specifice ale activităŃilor agricole nu pot fi înŃelese în adevărata lor
complexitate decât cunoscând factorii fizico-geografici (naturali) şi pe
cei socio-economici (demografici şi tehnologici) care le determină
direct sau indirect. Nu mai puŃin importante sunt problemele pe care le
studiază geografia transporturilor şi care oferă importante informaŃii
celorlalte ramuri, fără de care nu se poate înŃelege localizarea spaŃială
a diverselor activităŃi economice.

1.2. Sistemul economic mondial – sistem teritorial

1.2.1. Concepte
Pentru o mai bună înŃelegerea a problemelor cu care se
confruntă economia mondială în prezent, pentru cunoaşterea în
profunzime a structurii sale actuale toate studiile moderne abordează
subiectul din perspectivă sistemică. Geografia nu face excepŃie de la
această regulă, pornind în analizele realizate cu privire la activităŃile
economice de la relaŃia ce se stabileşte între cele două concepte:
sistem teritorial – sistem economic.
Conceptul de sistem teritorial nu este nou în geografie ci
reprezintă o altă treaptă în interpretarea realităŃii înconjurătoare.
Abordarea sistemică a apărut odată cu amplificarea problemelor cu
care se confruntau toate domeniile ştiinŃifice, odată cu relevarea
relaŃiilor de interdependeŃă existente între toate elementele studiate
până la un moment dat ca entităŃi independente. În geografie apare,
astfel, conceptul de geosistem care „vizează deci tocmai îmbinarea
tuturor elementelor sistemului natural, ale sferei economice şi
demografice […] într-un tot unitar, riguros delimitat teritorial“ (Cucu,
1981, p. 9). Se sublinia necesitatea studierii în ansamblu a elementelor
din teritoriu şi, cu precădere, a relaŃiilor dintre ele nu doar pentru a
înŃelege ci şi pentru a putea prognoza comportamentul, evoluŃia lor
temporală şi spaŃială.
Conceptul de sistem teritorial vine, astfel, să accentueze această
idee. Este considerat un „ansamblu funcŃional, constituit din elemente
şi relaŃii, care au ca finalitate atingerea unor Ńeluri comune“ (Ianoş,
2000, p. 21), şi reprezintă, în esenŃă, obiectul de studiu al geografiei,
ca urmare a faptului că abordarea sistemică se realizează în spaŃiu,
teritorial. Teritoriul este pentru orice sistem studiat un suport al
existenŃei, al evoluŃiei şi, pe de altă parte, un cadru teoretic pentru
desfăşurarea tuturor proceselor mediului natural şi antropic. În
concluzie, „sistemul teritorial este esenŃial în definirea unui anumit tip
de dezvoltare teritorială, care are în vedere atingerea unor finalităŃi de
ordin social-economic şi cultural“ (Ianoş, 2000, p. 21).
ÎnŃelegerea structurii interne şi a funcŃionalităŃii sistemului
teritorial reprezintă punctul de plecare pentru analiza realităŃii în sine.
Este un pas esenŃial în procesul de studiere a diverselor areale ce
compun spaŃiul terestru, o teoretizare a caracteristicilor specifice
acestora.
Cunoaşterea structurii sistemului teritorial se realizează pe
diverse niveluri de analiză: macroscară, mezoscară, microscară.
Primul este nivelul de referinŃă maxim, cel mai complex, care
însumează totalitatea celorlalte două niveluri şi care se caracterizează
printr-un grad mare de heterogenitate. Din această perspectivă putem
vorbi despre un sistemul teritorial global, mondial. Cel de al doilea
nivel vizează spaŃiile intermediare, de o complexitate medie în raport
cu nivelul superior şi care se integrează organic în acesta. Astfel de
sisteme teritoriale pot fi considerate arealele continentale dar şi cele
regionale din cadrul lor. La nivel de microscară se află sistemele
teritoriale naŃionale şi cele locale, care, cu mult mai simple, se
integrează şi le alcătuiesc pe cele superioare.
„Raportul dintre aceste categorii spaŃiale este de integrare
succesivă, încât marile unităŃi funcŃionale ale unui teritoriu reflectă
însuşiri noi, care nu se regăsesc la nivelele inferioare. Organizarea de
ansamblu a unui teritoriu necesită analiza pe nivele ierarhice ale
realităŃii, după care prin operaŃiuni de agregare (dezagregare)
funcŃională pot rezulta unităŃi viabile pentru o dezvoltare de
perspectivă“ (Ianoş, 2000, p. 37).
 Aşa cum reiese din definiŃie, sistemul teritorial este alcătuit din
elemente şi relaŃiile dintre ele. Elementele componente sunt atât cele
naturale, care constituie în esenŃă mediul natural sau subsitemul
teritorial pur natural, cât şi cele social-economice ce formează
subsistemul teritorial antropic. Ambele, aflate într-o permanentă
interacŃiune atât ca subdiviziuni ale întregului sistem cât şi prin
intermediul propriilor elemente componente, reprezintă nivelul macro-
structural. Fiecare subsistem menŃionat este la rândul său alcătuit din
subsisteme specifice aflate într-o strânsă corelaŃie. Astfel, macro-
sistemul teritorial pur natural este format din 6 subsisteme majore
între care relaŃiile de interdependenŃă au o specificitate anume. Orice
areal de pe suprafaŃa terestă se caracterizează printr-un relief cu
anumite caracteristici şi printr-un climat care este întotdeauna
determinat de amplasarea teritoriului respectiv pe Glob. RelaŃiile care
se stabilesc între relief şi climat sunt reciproce, relieful determinând
clima locală prin altitudine şi expoziŃia versanŃilor iar clima
favorizând modificările geomorfologice ale suprafeŃei terestre în
primul rând prin eroziune pluvială. Astfel de relaŃii de reciprocitate se
stabilesc între toate subsistemele componente, rezultatul fiind un
sistem teritorial unic, irepetabil spaŃial şi temporal.
Macro-sistemul teritorial antropic este alcătuit la rândul său din
subsisteme socio-economice: populaŃie, aşezări umane, activităŃi
economice, comportamentul comunitar, fiecare conturându-şi un
mediu specific. RelaŃiile dintre ele sunt mult mai dinamice şi se
dezvoltă activ în jurul macro-sistemului natural de care sunt
dependente şi pe care îl influenŃează intens (fig. 1). PopulaŃia este
elementul primordial, esenŃial al sistemului antropic, cea care
determină şi configurează toate celelalte subsisteme şi care nu poate
exista la rândul său fără acestea. Mediul economic se naşte din
activităŃile populaŃiei cu care se află, astfel, într-o permanentă
interdependenŃă. Îi oferă acesteia hrana, serviciile şi veniturile
necesare existenŃei şi se aprovizionează cu forŃa de muncă de care este
direct dependent. O strânsă corelaŃie se realizează între economie şi
mediul natural în care se dezvoltă, preluând de la acesta resursele ce îi
asigură existenŃa, modificându-i puternic caracteristicile printr-un
proces intens de antropizare.
Sistemul economic se dovedeşte, astfel, a fi o componentă
importantă a sistemului teritorial, un subsistem antropic al acestuia,
alcătuit dintr-un număr însemnat de elemente şi relaŃiile dintre ele. În
acest sens, fiecare tip de activitate, fiecare ramură economică sunt, la
rândul lor, subsisteme interdependente. ActivităŃile agricole sau cele
industriale se constituie în elemente componente ale acestor ramuri
economice, există şi se dezvoltă nu doar prin propriile eforturi ci mai
ales prin relaŃiile ce se stabilesc între ele. De asemenea, esenŃiale sunt
conexiunile pe care le dezvoltă cu activităŃi din alte ramuri ale
sistemului economic. De exemplu, cultura plantelor reprezintă o
importantă sursă de materie primă pentru industria alimentară şi, la
rândul său, se aprovizionează din industrie cu produsele chimice şi
utilajele necesare lucrărilor agricole. Multe astfel de corelaŃii se
stabilesc între toate activităŃile economice, în marea lor majoritate
fiind susŃinute de infrastructura de transport şi telecomunicaŃii, baza
materială a sistemului de conexiuni.

Fig. 1. InterrelaŃiile dintr-un sistem teritorial puternic antropizat

(după Ianoş, 2000)
 La nivel mondial sistemul economic este deosebit de complex
ca urmare a faptului că se dezvoltă pe aproape întreaga suprafaŃă
terestră, extrem de diversificată din toate punctele de vedere. În acest
context, dificultatea cunoaşterii şi înŃelegerii structurii şi
caracteristicilor sale este accentuată şi nu poate fi depăşită decât
printr-o abordare sistemică.

1.2.2. RelaŃia dintre componentele sistemului teritorial şi cele ale

sistemului economic
O înŃelegere corectă a dimensiunii sistemice şi spaŃiale a
economiei mondiale implică abordarea corelativă a celor două noŃiuni
menŃionate anterior şi anume sistemul teritorial şi sistemul economic.
În lucrarea sa Sisteme teritoriale, I. Ianoş reliefează una dintre
caracteristicile conceptului respectiv:
„Similar altor entităŃi spaŃiale, sistemul teritorial reprezintă un
spaŃiu limitat, unde reciclarea resurselor se desfăşoară pe mai multe
nivele trofice, prin intermediul a numeroşi agenŃi. Aceştia, utilizând
simultan şi succesiv procesele compatibile existente, introduc în
circuite mai lungi sau mai scurte diverse produse utilizabile“ (p. 35).
Astfel este conturată imaginea complexă a sistemului teritorial
ale cărui elemente componente sunt prezentate sintetic ca resurse,
agenŃi, procese, produse şi nivele trofice şi se află în relaŃii
permanente de interconexiune.
Această abordare poate fi reluată în planul analizei sistemului
economic, ca element component al sistemului teritorial, ceea ce ar
reprezenta o transpunere la un alt nivel a imaginii deja create (fig. 2).
Sistemul economic are dimensiunea sa spaŃială, prezintă limite
teritoriale induse atât de caracteristicile fizico-geografice cât şi de cele
socio-economice. Există prin recilarea propriilor resurse prin
intermediul nivelelor trofice, care reprezintă în esenŃă ansambluri de
procese. Aşa se poate explica consumul permanent în interiorul
sistemului economic de resurse precum cele energetice (cărbuni,
petrol, gaze naturale, energie electrică etc.), minerale (feroase şi
neferoase), agricole (vegetale şi animale), informaŃie etc. Elementele
active în cadrul sistemului, agenŃii, sunt întreprinderile din toate
domeniile (agricol, industrial, de servicii) şi de toate categoriile (mici,
mijlocii, mari, multinaŃionale), care acŃionează la toate nivelele, de la
cel local până la cel global. Acestea reciclează resursele,
transformându-le în produse (industriale, agricole) care, la rândul lor,
devin resurse pentru alŃi agenŃi. Întreprinderile, agenŃi ai sistemului
economic, desfăşoară diverse activităŃi, reprezentând în esenŃă
procesele imanente sistemului. Numărul şi diversitatea acestora este
deosebit de mare, ele putând fi grupate în categorii precum activităŃile
de exploatare a resurselor, cele industriale, de prelucrare, cele agricole
şi cele de servicii.

Sistem teritorial Sistem economic

Resurse
Resurse energetice, minerale,
agricole, informaŃie

Întreprinderi
AgenŃi industriale, agrilocle, de
servicii

ActivităŃi
Procese indutriale, agricole, de
servicii

Produse şi servicii
Produse industriale, agricole,
de transport

Tehnotrofia
stocarea, canalizarea,
calificarea forŃei de muncă,
construcŃia, urbanizarea
Nivele trofice
Nootrofia
amenajarea, planificarea,
finanŃarea, dezvoltarea

Fig. 2. RelaŃia dintre componentele sistemului teritorial şi cele ale

sistemului economic
 O astfel de analiză se poate aplica la orice nivel. Complexitatea
ei este cu atât mai mare cu cât nivelul este mai înalt. Numărul
elementelor componente ale sistemului economic global este mult mai
mare ca, de altfel, şi diveristatea lor. Pe plan modial vom regăsi toată
gama de resurse localizate şi grupate în raport de condiŃiile fizico-
geografice dar şi de cele socio-economice. În raport de poziŃia lor pe
Glob şi de modul şi intensitatea exploatării se conturează localizarea
agenŃilor economici, care desfăşoară activităŃi specifice şi creează
produsele necesare continuării procesului productiv. La nivel
microteritorial, sistemul se reproduce întocmai, dar complexitatea sa
este mai redusă şi reflectă specificul locului. Aşa apar regiuni
caracterizate prin economii preponderent agricole iar altele cu profil
industrial. Fiecare dintre acestea sunt rezultatele ofertei mediului şi
funcŃionează cu elemente şi procese specifice. Analiza lor va scoate în
evidenŃă asemănarea rezultată din tiparul sistemic (elementele şi
relaŃiile dintre acestea) dar şi deosebirile la nivelul fiecărui element şi
proces (în regiunile agricole funcŃionează preponderent întreprinderi
agricole, care exploatează şi prelucrează resursele vegetale şi animale
ale mediului; în regiunile industriale predomină întreprinderile
industriale a căror producŃie se bazează pe resurse variate – energetice,
minerale, agricole – şi al căror out-put este foarte diversificat).
Din perspectiva analizei fizionomice a sistemului teritorial se
naşte imaginea reală a acestuia şi implicit cea a sistemului economic.
De aceea, se au în vedere marile componente: natura, omul, societatea,
construcŃiile şi recipienŃii, reŃelele. Mediul natural este suport al
economiei mondiale, un suport fizic ce oferă resursele necesare
existenŃie sale. Omul este elementul activ (forŃă de muncă),
organizatoric (planificare, administrare), creativ (informaŃie) fără de
care economia ar fi o noŃiune lipsită de substanŃă. Societatea este
cadrul în care economia îşi desfăşoară activitatea, prin intermediul
căreia se dezvoltă. ConstrucŃiile şi recipienŃii sunt formele care asigură
spaŃii de stocare, adăpost, loc de muncă iar reŃelele sunt structurile şi
tehnicile de transfer a resurselor, produselor, informaŃiilor etc. Toate
acestea se materializează în peisaje ce variază extrem de mult pe
suprafaŃa Terrei deşi, în esenŃă, componentele de bază rămân aceleaşi.

1.3. Teorii şi factori de localizare a activităŃilor economice

Orice studiu cu privire la sistemul economic trebuie să abordeze

şi dimensiunea spaŃială a acestuia. Fără o astel de analiză imaginea
creată poate fi considerată imaterială, ireală atât timp cât materialitatea
lumii în care trăim implică spaŃialitate şi temporalitate. Din acest
punct de vedere, activităŃile economice reprezintă acŃiuni rezultate din
efortul indivizilor, al societăŃii umane în vederea obŃinerii de avantaje
în relaŃie cu mediul şi cu ea însăşi, acŃiuni care se desfăşoară într-un
spaŃiu delimitat şi într-un anumit interval de timp. Având în vedere
toate acestea, studiile realizate pe teme economice trebuie să aibă la
bază o temeinică teoretizare şi metode de analiză bine conturate.

1.3.1. SpaŃiul în economia spaŃială şi în geografia economică

Apărută din nevoia completării studiilor economice cu elemente
noi, necesare găsirii unor răspunsuri veridice la întrebări din ce în ce
mai dificile, rezultate din permanenta creştere a complexităŃii
sistemului economic mondial, economia spaŃială este o ştiinŃă aflată în
zona de interferenŃă a economiei şi geografiei. La baza sa stau teoriile
economice cu finalitate spaŃială, şi anume cele ale lui Von Thünen şi
Weber, ce au adus ca element esenŃial în analiză, spaŃiul. Prin prisma
acestei ştiinŃe relativ noi, spaŃiul este perceput sub două aspecte: ca un
ansamblu de locuri separate prin distanŃă şi ca suport al activităŃilor.
Dimensiunea spaŃială inclusă în analizele economice determină un
element esenŃial al acestora, şi anume nivelul preŃurilor care este direct
influenŃat de cheltuielile de transport ce „afectează nu numai preŃurile
de pe piaŃă, ci şi locaŃia condiŃiilor favorabile producŃiei“ (Blaug,
1992, p. 650).
Această nouă tendinŃă de abordare bivalentă a problemelor a
făcut posibilă în continuare fuzionarea teoriilor de localizare cu noi
teorii economice ca de exemplu teoria neo-clasică a producŃiei.
În contrast cu economia spaŃială, geografia economică consideră
spaŃiul ca element central, fundamental al sistemului complex, care
este economia mondială. Acesta nu poate fi eliminat din analizele
economice, varietatea sa deosebită şi marea sa complexitate dând
personalitate structurilor economice. Pentru geografi spaŃiul nu este un
simplu ansamblu de locuri separate prin distanŃă. El implică
conexiuni, transformându-se la rândul său într-un sistem. Aceste
conexiuni trebuie determinate pentru a înŃelege evoluŃia economică.
De asemenea, el nu este un simplu suport pentru activităŃi. Geografii îl
consideră un element activ ce suferă influenŃe din partea altor
elemente, dar la rândul său le determină prin personalitatea sa.
 1.3.2. Localizarea geografică a activităŃilor şi gândirea
economică spaŃială
În istoria relaŃiei ce s-a stabilit între gândirea economică şi cea
spaŃială se disting trei etape importante:
a) Prima etapă coincide cu procesul de formare a economiei
politice începând cu Adam Smith şi derulându-se de-a lungul secolelor
XVI-XVIII. Gândirea economică a acelei epoci s-a dovedit favorabilă
integrării factorului spaŃial în studiul formării şi circulaŃiei valorilor.
În acest sens, în 1755 economistul Richard Cantillon, considerat
precursorul analizei de localizare a activităŃilor economice, a schiŃat în
lucrarea sa Essai sur la nature du commerce en général o teorie
pornind de la repartiŃia populaŃiei şi a activităŃilor ei studiind astfel
ariile de populare, situarea lor, mărimea şi zonele lor de atracŃie.
Scopul analizei era acela de a face economii la transport, element cu
un rol deosebit de important în evoluŃia acestor arii. Cantillon lansa
încă din acea perioadă ideea existenŃei unor pieŃe de desfacere de
diferite mărimi, în funcŃie de intensitatea relaŃiilor comerciale dintre
oraşe şi sate. Aceste relaŃii erau la rândul lor determinate de
transporturi, astfel încât preŃurile de pe pieŃele urbane influenŃau
repartiŃia culturilor în jurul oraşelor.
b) O a doua etapă începe cu strălucitul economist englez David
Ricardo şi se desfăşoară de-a lungul întregului secol al XIX-lea. Este
peioada în care se elimină peocupările spaŃiale din analiza teoretică,
singura excepŃie făcând-o prin lucrările sale economistul german
Johann Heinrich von Thünen (1780-1850). Dar, „în contrast cu
scriitorii secolului al 18-lea care au atins problemele distanŃei şi zonei,
Thünen a urmărit să redea un model geografic care să evidenŃieze
rolul distanŃei şi zonei prin construcŃia sa“ (Blaug, 1992, p. 650-651).
În lucrarea „Statul izolat“ apărută la Hamburg în 1826, el a
stabilit, printr-un efort deosebit de abstractizare, unele principii
generale, ce explică localizarea culturilor şi delimitarea ariilor de piaŃă
dând naştere astfel teoriei localizării activităŃilor agricole.
Demersul său ştiinŃific porneşte de la stabilirea unor postulate,
necesare pentru a putea realiza o schemă teoretică. Astfel, spaŃiul în
teoria lui Thünen este unul simplificat: un teritoriu agrar perfect
omogen, o câmpie uniformă, continuă şi izolată, dotată cu facilităŃi de
comunicare echivalente în toate direcŃiile, în centrul său aflându-se un
oraş care reprezintă piaŃa de desfacere a produselor agricole. Într-un
astfel de spaŃiu izolat şi uniform autorul încearcă să reliefeze
principiile care determină reducerea la minimum a costului
transportului şi, implicit, maximizarea rentei funciare, a profitului.
Altfel spus, „scopul numeroaselor sale idei abstracte era să izoleze
cheltuielile de transport, ca funcŃie liniară a distanŃei, de toŃi ceilalŃi
factori care influenŃează locaŃia producŃiei agricole şi modul de
utilizare a terenului, cum ar fi: clima, topografia, calitatea solului,
cererea locuitorilor de la oraş, calitatea managementului fermelor,
tehnologia pregătirii hranei, mijloacele de transport din dotare etc.
(Blaug, 1992, p. 651).“ Astfel rezultă în jurul pieŃei mai multe zone de
cultură sub forma unor areale concentrice (fig. 3). Regula generală
este aceea că, cu cât distanŃa faŃă de oraşul central creşte cu atât preŃul
terenurilor şi intensitatea culturilor scad. Rezultă de aici ideea că pe
terenurile scumpe din apropierea pieŃei de desfacere trebuie amplasate
culturi intensive. ExcepŃie de la această regulă fac doar culturile
voluminoase sau cele perisabile al căror transport pune probleme.
Aceasta a fost prima aplicare a metodei izoliniilor, metodă ce ulterior
va fi dezvoltată şi intens utilizată.
Mai târziu, economistul geman, simŃind nevoia apropierii de
realitate a teoriei sale, a introdus noi elemente spaŃiale, care
determinau distorsiuni importante. Aşadar, a luat în considerare o cale
navigabilă, prezenŃa mai multor localităŃi în locul uneia singure, a
Ńinut cont de ponderea inegală a fiscalităŃii, de variaŃia feritlităŃii
solului, ş.a.m.d. Aceste elemente au accentuat caracterul spaŃial al
teoriei, crescându-i inevitabil valoarea.

Localitatea centrală

Agricultură intensivă/creşterea
intensivă a animalelor

Silvicultură

Cultura extensivă a cerealelor

Creşterea extensivă a animalelor

Fig. 3. Teoria localizării activităŃilor agricole a lui Thünen

c) A treia perioadă reintegrează spaŃiul ca obiect al analizei dar

într-un mod care îl particularizează. La începutul secolului al XX-lea,
între anii 1920-1940, ramuri ale economiei politice specializate în
studii spaŃiale se dovedesc a susŃine teorii economice, în care
elementele centrale sunt la origine a-spaŃiale.
Una dintre aceste teorii este cea a economistului german Alfred
Weber (1868-1958), veritabilă teorie a localizării industriei. Aceasta
este considerată „proiecŃia economiei pure în domeniul spaŃial“ şi
propune, ca şi teoria lui Thünen, un demers deductiv bazat pe un
anumit număr de postulate: spaŃiul omogen (câmpie uniformă), resurse
şi pieŃe cu localizare cunoscută, cost al transportului proporŃional cu
distanŃa (funcŃie liniară a greutăŃii şi distanŃei), forŃa de muncă în
cantităŃi nelimitate şi cu salariu constant, uzinele industriale produc un
singur produs. Scopul teoriei fiind minimizarea costurilor totale de
transport ale intrărilor şi ieşirilor şi maximizarea profiturilor,
concluzia la care autorul ajunge este aceea că întreprinderea se
instalează în spaŃiile favorabile din acest punct de vedere.
Drumul spre respectiva concluzie este reprezentat de o analiză
în trei etape. Prima etapă constă în stabilirea punctului din spaŃiu în
care costul transportului este optim, utilizând metoda triunghiurilor de
localizare. În a doua etapă, Weber şi-a propus să analizeze
distorsiunile create în modelul respectiv de atracŃia exercitată de către
centrele cu forŃă de muncă avantajoasă, utilizând ca instrument de
lucru un indice al costului muncii. În ultima fază Weber conchide că,
în acest spaŃiu economico-geografic, în care îşi plasează demersul,
există două tipuri de forŃe, de aglomerare şi de dezaglomerare, care
determină repartiŃia industriei. Aceste forŃe se materializează prin
economii de aglomerare şi economii de dezaglomerare, sursa
conceptelor moderne economii externe şi dezeconomii externe.
Pe baza teoriei localizării industriale a lui Weber (1909), s-a
construit ulterior o teorie spaŃială a echilibrului general walrasian
dezvoltată în timp de către A. Lösch (1940), W. Isard (1956), A.
Lefeber (1959), E. Von Böventer (1966). Teoria localizării agricole a
lui Von Thünen, perfecŃionată de Lösch, Dunn şi Isard a fost
continuată după al doilea război mondial cu teoria spaŃiului rezidenŃial
urban, dezvoltată de L. Wingo, W. Alonso şi R. F. Muth. Această
şcoală de economie spaŃială, în care spaŃiul este înŃeles ca suprafaŃă şi
distanŃă de parcurs, a constribuit împreună cu alte teorii mai vechi la
fondarea economiei urbane ca ramură particulară. Recunoaşterea
existenŃei dezechilibrelor regionale, după al doilea război mondial, a
impulsionat dezvoltarea unor studii de economie regională şi a unei
problematici teoretice diverse, dintre care se distinge contribuŃia lui F.
Perroux la conceptualizarea spaŃiului. În sfârşit, odată cu independenŃa
teritoriilor coloniale şi renaşterea lor naŃională, se distruge acea
egalitate transparentă a raporturilor intenaŃionale postulate de teoria
comerŃului internaŃional, impunând revenirea teoriei dinamice a
inegalităŃii, cea care dă importanŃa necesară schemelor spaŃiale
(centru/periferie). Astfel, s-au pus bazele utilizării metodelor
neoclasice de analiză economică, mai ales privind alegerea locului
optim de amplasare a producŃiei şi organizarea fluxurilor de transport.

1.3.3. Geografia economică în contextul actual al noilor

teorii spaŃiale
Sfârşitul deceniului al şaptelea şi începutul celui de al optulea
au reprezentat în geografia economică momentul unei importante
schimbări. S-a produs trecerea de la analizele tradiŃionale, bazate pe
teoria neoclasică a localizării industriale a lui Weber, la cercetări
privind fundamentele geografice ale sistemelor de producŃie şi ale
relaŃiilor dintre firme şi alte structuri capitaliste precum statul şi forŃa
de muncă. „Aceste direcŃii ale cercetării geografice au reîmprospătat
geografia economică, mărind, în acelaşi timp, şi importanŃa
înŃelegerii geografiei ca element component al sistemului ştiinŃelor
sociale în general“ (Scott, Storper, 1992, p. 6).
Iată trei dintre cele mai noi perspective teoretice în domeniu:
1. Teoria post-fordistă a specializării flexibile,
2. Teoria reglării,
3. Analiza reŃelei.
Primele două direcŃii de analiză oferă idei interesante în
legătură cu schimbările contemporane şi dezvoltarea regională din
cadrul societăŃilor capitaliste. În acelaşi timp, ele urmăresc să redea
imaginea istorică şi spaŃială specifică a peisajului economic global
format din structuri sociale şi sisteme economice diferite.
Din punctul de vedere al celei de a treia perspective firma
(întreprinderea), ca element de bază în organizarea producŃiei
capitaliste, poate fi revigorată numai prin analiza relaŃiilor din reŃea.
De asemenea, doar prin înŃelegerea sistemelor culturale, şi anume a
„actorilor“ sociali din grupuri de reŃele asemănătoare, se pot rezolva
problemele apărute prin impunerea primelor două teorii la realităŃile
economice din diferitele puncte ale economiei globale.
Teoria post-fordistă a specializării flexibile se concentrează,
în esenŃă, pe analiza modificărilor structurale din economia capitaistă
mondială şi a condiŃiilor ce conduc la schimbările episodice din aceste
structuri, denumite în cadrul geografiei economice „sisteme
tehnologico-instituŃionale“, aceasta deoarece modificările respective
produc profunde transformări în organizarea tehnologică, socială,
economică şi teritorială a producŃiei.
Sistemul de producŃie fordist a dominat economia mondială de
la începutul secolului al XX-lea până la sfârşitul deceniului şapte şi
începutul celui de al optulea şi a repezentat momentul naşterii
economiei de larg consum, a producŃiei de masă materializate prin
întreprinderi mari şi foarte mari. Teoria post-fordistă a specializării
flexibile postulează că, în perioada imediat următoare, regimul de
acumulare de tip fordist a început să fie înlocuit cu noul tip de
acumulare flexibilă ca mod dominant de activitate în economia
capitalistă.
Noul regim de producŃie de tip flexibil şi sistemele asociate lui
reprezintă „forme de producŃie caracterizate printr-o deosebită
capacitate de înlocuire a unui proces sau unui produs cu altele şi de a
creşte sau a reduce rapid producŃia fără a afecta puternic nivelele de
eficienŃă“ (Storper, Scott, 1989, p.24).
Una dintre cele mai penetrante şi influente teoretizări ale
structurilor economice de bază şi ale mecanismelor de schimbare
istorică şi economică este cunoscută drept teoria franceză a reglării.
Ea reprezintă „o riguroasă dar nedeterminantă enumerare de faze ale
dezvoltării capitalismului, care lasă câmp liber diversităŃii istorice şi
naŃionale“ (Hirst, Zeitlin, 1992, p.84).
Scheletul teoriei reglării se conturează pe trei concepte de bază
şi anume: capitalismul ca structură a societăŃii, regimul de acumulare,
modul de reglare socială (MRS).
Aceste trei concepte sunt complementare, împreună dând o
explicaŃie clară a schimbărilor istorice din capitalism. Din punctul de
vedere al teoriei reglării capitalismul este un mod de producŃie
distinct. În cadrul său există tendinŃe de evoluŃie spre crize, datorită
permanentei contradicŃii dintre forŃele componente. Aceste crize
trebuie rezolvate pentru ca sistemul să supravieŃuiască. În urma lor şi a
acŃiunilor întreprinse de către agenŃii sociali (organizaŃii de afaceri) şi
de către instituŃii (politici guvernamentale) se dezvoltă noi forme
socio-economice. Fiecare criză rezolvată cu succes conduce la o
anumită fază de dezvoltare. În această fază regimul de acumulare se
află într-o relaŃie de echilibru pe termen lung cu consumul. Teoria
reglării stabileşte două tipuri de regimuri de acumulare: unul intensiv
şi altul extensiv. Pe toată durata secolului al XX-lea, în perioada
fordistă şi într-o oarecare măsură în cea post-fordistă, dominant a fost
regimul de acumulare extensiv.
Ideea centrală a teoriei reglării este aceea că, o perioadă de
inovaŃie tehnologică şi dezvoltare economică susŃinută poate fi
prelungită doar dacă regimul de acumulare se află într-o strânsă
colaborare cu modul de reglare socială adecvat. Cele două categorii
abstracte sunt dependente una de alta şi se susŃin reciproc.
Capitalismul ar suferi crize structurale importante dacă una dintre cele
două ar fi distrusă. Este necesar ca principalii actori sociali şi
instituŃionali să facă anumite modificări prin hotărâri strategice şi
luptă politică, pentru a reface echilibrul modului de producŃie
capitalist.

1.3.4. Factori de localizare a activităŃilor economice

Studiul dinamicii geografice a evoluŃiei activităŃilor economice
implică în mod necesar analiza motivaŃiilor de localizare. De aceea,
cunoaşterea şi interpretarea factorilor ce deternimă luarea deciziei de
amplasare a acestora apar ca fundamentale.
O activitate economică este viabilă atunci când localizarea ei se
dovedeşte a fi corectă. Termenul acesta generic poate fi abordat din
două perspective. Pe de o parte se poate vorbi despre o localizare în
cadrul sistemului economic, ceea ce înseamnă amplasarea într-un
domeniu de activitate, într-o ramură anume sau într-o reŃea de
activităŃi economice iar pe de altă parte este vorba şi despre o
localizare spaŃială, ceea ce implică o abordare pur geografică.
Geografia este ştiinŃa care evidenŃiază diferenŃele existente între
areale: unele sunt mai bogate în resurse sau posedă o putere mai mare
de atracŃie faŃă de altele, respectiv pot fi favorabile unor activităŃi
economice specifice sau pot fi puncte de concentrare pentru comerŃ şi
comunicaŃii. Aceste avantaje se datorează unor factori geografici,
reprezentaŃi fie de caracteristici abstracte ale spaŃiului (distanŃă,
accesibilitate, mărime), fie de trăsături complexe ale suprafeŃei
terestre.
Pe de altă parte se poate vorbi şi despre factori ce nu sunt strict
geografici şi care determină o localizare avantajoasă. Aceştia includ
determinanŃi economici, politici şi culturali, ce sunt consideraŃi factori
indirect geografici datorită imposibilităŃii abordării lor în afara
spaŃiului.
Acest tip de analiză este necesar deoarece nici unul dintre
factorii de localizare a activităŃilor economice nu se poate sustrage
elementului spaŃiu. De asemenea, geografia cercetează elementele în
interdependenŃă unele cu altele, căutând răspunsuri cu privire la
cauzele ce determină evoluŃia lor.
În funcŃie de importanŃa sau forŃa cu care factorii de localizare
geografici sau indirect geografici determină amplasarea în spaŃiu a
activităŃilor economice s-a recurs la următoarea clasificare:
■ factori generali, ce afectează localizarea la nivel
internaŃional şi regional şi care sunt utilizaŃi deopotrivă de
către economişti şi geografi;
■ factori speciali, ce determină amplasarea şi evoluŃia
activităŃilor la nivel local, studiaŃi în special de geografi.

1.3.4.1. Factori generali

Factori politici şi economici
Unul dintre cei mai importanŃi factori generali de localizare a
activităŃilor economice în contextul actual al economiei globalizate, în
care fluxurile de investiŃii ce stau la baza apariŃiei de noi firme au
cuprins întreagul spaŃiu mondial, este riscul general de Ńară, ce
determină procesul decizional în tranzacŃiile financiare la nivel
macroeconomic şi politic.
Acesta se poate defini în sens larg ca reprezentând „pierderile
financiare potenŃiale datorate problemelor survenite în urma
fenomenelor macroeconomice şi politice dintr-o Ńară“ (Munteanu,
Vâlsan, 1995, p. 84).
Factorii şi indicatorii riscului de Ńară rămân aceiaşi în toate
situaŃiile. Literatura de specialitate îi grupează în două categorii şi
anume factori macroeconomici şi factori politici, ce operează simultan
şi intercorelat la nivel internaŃional, regional şi naŃional (fig. 4).

1.3.4.2. Factori speciali

Alături de factorii generali ce determină localizarea activităŃilor
economice şi care sunt abordaŃi în studii ale economiştilor dar şi ale
geografilor, există şi factori speciali utilizaŃi în mod prioritar în
analizele geografice. Acestia din urmă sunt factori de natură pur
geografică, la care se adaugă cei economici şi tehnologici, care prin
prisma geografiei capătă noi valenŃe în procesul de determinare a
localizării.
Fig. 4. Factori generali de localizare a activităŃilor economice
şi riscul general de Ńară
 Factori geografici. Caracteristici spaŃiale ale localizării.
SpaŃiul este factorul indispensabil existenŃei şi evoluŃiei oricărui
sistem, fie el teritorial, economic sau social, implicit tuturor
elementelor componente şi relaŃiilor de interdependenŃă dintre acestea.
Abordat ca suprafaŃă, se remarcă prin prezenŃa sa în cadrul sistemelor
amintite la nivel global, foarte puŃine areale fiind în prezent încă
neintegrate în sfera de influenŃă a omului. De asemenea, este o resusă
importantă pentru dezvoltarea socio-economică a umanităŃii, fiind
substratul necesar oricărei activităŃi. Ca distanŃă sau separare spaŃială,
el devine factor restrictiv, izolând inevitabil indivizii în efortul lor
continuu de comunicare.
SpaŃiul, ca teritoriu ce poate fi utilizat şi organizat eficient, şi
distanŃa, ca barieră spaŃială ce trebuie depăşită, sunt factori geografici
fundamentali ce influenŃează localizarea şi interacŃiunea elementelor
(fig. 5).
DistanŃa este dimensiunea spaŃială a separării, măsurată din
punct de vedere fizic, temporal, al efortului şi costului necesar
depăşirii ei. De-a lungul istoriei, distanŃa a limitat suprafaŃa terestră pe
care omul o putea utiliza. Incapacitatea de a depăşi această barieră l-a
determinat să utilizeze intensiv şi în mod specializat teritoriul familiar
lui.
De aceea, distanŃa a fost întotdeauna privită, în primul rând, ca o
barieră în calea comunicării, deplasării şi schimburilor comerciale şi a
fost deseori măsurată prin cost. Costul deplasării pe aceeaşi distanŃă
fizică variază însă în raport de anumite coordonate astfel încât într-o
direcŃie el poate fi foarte ridicat defavorizând deplasarea iar în alta
poate fi destul de scăzut pentru a determina interacŃiuni intense. De
aceea, distanŃa reprezintă dintotdeauna un element de control asupra
concentrării puterii economice sau a producŃiei. În aceste condiŃii, ea
are un rol important în conturarea modelului de localizare ideală a
activităŃilor umane, determinând apariŃia unor noi structuri ale
spaŃiului compuse din noi areale, puncte şi linii de interconexiune.
Localizările pot fi astfel analizate prin prisma relaŃiilor cu
întregul, determinându-se accesibilitatea lor. Această relaŃie
influenŃează potenŃialul viitor al fiecărei localizări în aceeaşi măsură
ca şi caracteristicile moştenite.
Aglomerarea, gruparea populaŃiei şi activităŃilor în scopul
avantajului reciproc, ceea ce impune reducerea la minimum a
distanŃelor care le separă, poate fi considerată un mod de rezolvare a
problemelor, pe care le ridică distanŃa. Deoarece avantajele
aglomerării activităŃilor sunt totodată economice, geografice şi
psihologice, ele reprezintă factori de localizare extrem de importanŃi.
Aglomerarea populaŃiei într-un areal sporeşte interacŃiunea socială şi
facilitează schimbul de informaŃii.
O alternativă a modului în care aglomerarea rezolvă problemele
create de „bariera distanŃă“ constă, în prezent, în reducerea timpului
de deplasare. În mod frecvent, timpul necesar acoperirii distanŃei este
cel mai expresiv mod de a măsura separarea spaŃială. În cea mai mare
parte istoria economică a urmărit, în mod gradat, suprimarea distanŃei
prin îmbunătăŃirea condiŃiilor de transport, în felul acesta reducându-
se costul interacŃiunilor spaŃiale. Această schimbare este relativă -
distanŃa continuă să coste. Totuşi, nu mai este o barieră deoarece se
investeşte foarte mult pentru reducerea efectelor sale.
Accesibilitatea. Deoarece omul este un individ social multe
dintre activităŃile sale urmăresc apropierea în vederea exercitării
controlului şi efectuării schimburilor de bunuri şi servicii. În acest
context, un areal accesibil (central) consumatorilor şi locuitorilor,
prezintă avantaje importante. Centralitatea poate fi dată de poziŃia sa
în cadrul unui bazin natural, dar, de cele mai multe ori, se realizează în
raport cu distribuŃia populaŃiei sau a activităŃilor cu care se află în
relaŃie.
În studiile referitoare la centralitatea activităŃilor economice se
face inevitabil referire şi la conceptele opuse acesteia: izolare şi
localizare periferică. Localizarea la periferie stânjeneşte dezvoltarea,
reduce caracterul unitar şi descurajază interacŃiunile. Arealele
„provinciale“ sunt amplasate la distanŃe mari unele de altele şi
dezavantajate din punct de vedere material şi cultural.
Extinderea. Arealele de mari dimensiuni prezintă numeroase
avantaje precum existenŃa diferitelor tipuri şi cantităŃi de resurse şi
complementaritatea lor. În acelaşi timp, prezenŃa unor pieŃe şi a unor
rezervoare de forŃă de muncă importante determină o lărgire a scării
producŃiei, reduce costurile pe unitate şi crează un potenŃial economic
mai mare pe suprafeŃe mai largi pentru acelaşi efort relativ.
Localizarea relativă, constând în amplasarea activităŃilor
economice de-a lungul căilor de comunicaŃie naturale, în puncte de
trecere peste bariere naturale, pe malurile unor bazine lacustre sau
marine, dar mai ales în raport cu centre de dezvoltare economico-
socială, prezintă avantaje deosebite pentru dezvoltare.
Fig. 5. Structura factorilor speciali
 Caracteristicile spaŃiale descrise sunt doar o parte din factorii
care influenŃează localizarea şi interacŃiunea oricărei activităŃi
economice. Un alt factor important este mediul. Peisajul natural este
atât de vizibil încât numai elementele sale ar putea fi considerate ca
responsabile de dezvoltarea economică. Într-adevăr, formele de relief,
reŃeaua hidrografică, clima, solurile, vegetaŃia şi, în special, resursele
naturale au fost vitale pentru existenŃa omului de-a lungul istoriei.
Totuşi, nu trebuie supraestimată importanŃa naturii. Nu trebuie uitat
faptul că tehnologia a creat posibilitatea dezvoltării activităŃilor umane
într-un mediu neospiatlier, în timp ce tipuri de climă favorabilă s-au
dovedit a nu fi o garanŃie pentru dezvoltare. În acest sens, rolul
mediului în ceea ce priveşte contribuŃia sa la avantajele şi
dezavantajele unei localizări este de o importanŃă mai scăzută,
intervenŃia în cadrul procesului de dezvoltare economică fiind
indirectă.

Factori economici şi tehnologici

O rezolvare a problemelor ridicate de factorii anterior
menŃionaŃi o reprezintă factorii tehnologici şi economici precum
tehnologiile avansate, infrastructura bine dezvoltată, forŃa de muncă
numeroasă sau cu pregătire superioară, avantajul comparativ şi
economiile la scară.
Intensitatea procesului de dezvoltare tehnologică, pe care
societatea umană îl cunoaşte în prezent, a determinat creşterea
capacităŃii de depăşire a limitelor impuse de mediul natural şi de
spaŃiu prin elementele sale. Noile tehnologii permit industriei din
arealele populate să producă bunurile necesare fără să se deplaseze în
areale nepopulate dar superioare din punct de vedere natural,
reprezentând, în felul acesta, principala alternativă pentru dezvoltarea
determinată de mediu. Pe de altă parte, are loc şi o intensificare a
proceselor de producŃie şi o reducere a costurilor, deci o creştere a
productivităŃii. Acestea reprezintă elemente importante de dezvoltarea
cu atracŃie deosebită faŃă de noile investiŃii.
Natura şi modul de organizare a activităŃilor sunt influenŃate,
deci, de dezvoltarea tehnologică dar şi de sursa, calitatea şi preŃul
forŃei de muncă şi disponibilitatea şi valoarea capitalului. Posibilitatea
de a înlocui forŃa de muncă cu capitalul şi invers depinde de
disponibilitatea lor relativă, de costul şi calitatea lor. Dacă sursa de
forŃă de muncă este abundentă sau ieftină, ca în cazul Ńărilor în curs de
dezvoltare, este nevoie de mai puŃin capital. În această situaŃie se află
firme, care şi-au ales amplasamentul în funcŃie de existenŃa în zonă a
unei forŃe de muncă specializate. Nivelul de pregătire nu rămâne însă
singrurul element determinant, deşi este esenŃial la ora actuală pentru a
face faŃă ritmului rapid de dezvoltare tehnologică. În alegerea unei
localizări firmele investitoare iau în calcul şi atitudinea forŃei de
muncă faŃă de introducerea noului, ceea ce implică atitudinea faŃă de
muncă, faŃă de schimbarea ocupaŃiei şi de migraŃii, faŃă de relaŃiile
internaŃionale, implicit cunoaşterea limbii şi culturii diferitelor
popoare.
Există cazuri în care se preferă localizarea la depărtare de zone
industriale, dorindu-se angajarea unei forŃe de muncă proaspete,
neadaptate la relaŃiile industriale tradiŃionale deşi cheltuielile pentru
pregătirea acesteia sau pentru dotarea cu echipament mecanizat sunt
mai mari.
Şi calitatea activităŃii de transport determină în mod deosebit
luarea deciziilor de localizare. Deoarece pentru stabilirea localizării
unor activităŃi specializate este necesară existenŃa unei reŃele de
transport bine dezvoltate, multe regiuni cu un potenŃial productiv
ridicat, dar cu o reŃea de transport redusă rămân la un nivel de
dezvotare scăzut în aşteptarea îmbunătăŃirii accesului lor spre o
economie dezvoltată.
Avantajul comparativ. Factorii spaŃiali şi cei de mediu, cei
tehnologici şi economici, fac unele localizări mai avantajoase decât
altele pentru anumite activităŃi. În cazul localizărilor favorabile,
productivitatea netă sau beneficiul unei anumite activităŃi este mai
mare decât în alte locuri, cu alte cuvinte, anumite localizări au un
„avantaj comparativ“ faŃă de altele. De exemplu, calităŃi spaŃiale, cum
sunt buna accesibilitate sau centralitate, dau unui oraş (piaŃă) avantajul
comparativ asupra arealelor periferice. Şi factorii de mediu pot crea
avantaj comparativ: un port natural are un avantaj comparativ faŃă de
unul artificial potenŃial, a cărui construcŃie ar costa foarte mult.
Economiile la scară. Avantajul comparativ al unei regiuni este
determinat şi de existenŃa pe teritoriul acesteia a economiilor la scară.
EficienŃa producŃiei (costul unei unităŃi) depinde şi de volumul
bunurilor produse într-o întreprindere anume. O producŃie mai mare
duce, în general, la un cost mai scăzut pe unitate de produs, deoarece
costul total se raportează la un număr mai mare de unităŃi. Pe de altă
parte, costul unui volum ridicat de materii prime, cât şi cel al
transporturilor în cantităŃi mai mari, în mod special al celor maritime
şi fluviale, sunt mai scăzute. Atunci când economiile rezultă din
producŃii la scară mai mare, întreprinderea poate să-şi permită procese
de producŃie mult mai eficiente sau o forŃă de muncă mai specializată
şi o scădere a fluctuaŃiei producŃiei.

2. CARACTERISTICI ALE RESURSELOR UMANE

2.1. Caracterul tridimensional al prezenŃei omului în
sistemul teritorial

Orice studiu cu privire la om, la societatea umană a trecuturlui,

prezentului sau viitorului trebuie să abordeze acest subiect din
perspectivă sistemică. Omul este un element deosebit de important,
este cel care, făcând parte din sistemul terestru, îl modifică profund,
impactul său fiind mult mai puternic decât al oricărui alt element
component. De aceea, studiile realizate pe această temă trebuie să
pornească de la concepŃia tridimensionalităŃii prezenŃei sale în sistem.
O astfel de abordare reliefează cele trei dimensiuni ale omului
(fig. 6):
• dimensiunea existenŃială, reprezentând caracterul de element
biologic, component al mediului natural, ce poate fi definit
prin verbul „a fi“,
• cea spaŃială, subliniind poziŃia şi mişcările omului în sistemul
teritorial („a alege“),
• cea activă, care reliefează implicarea sa directă în subsistemul
economic, cel mai dinamic din cadrul geogsistemului.
a fi

OM

a alege a acŃiona
Fig. 6. Caracterul tridimensional al prezenŃei omului în geosistem
 Din perspectivă existenŃială, analizele vizează evoluŃia numerică
a omului pe Glob, din cele mai vechi timpuri până în prezent, cu
referire specială la ritmul de creştere a populaŃiei şi la cauzele variaŃiei
acestuia în timp. Foarte importante sunt şi studiile cu privire la
indicatorii demografici care influenŃează în mod direct creşterea
numerică şi care exprimă caracteristicile existenŃei biologice a omului
în sistem: rata natalităŃii, a nupŃialităŃii, a fertilităŃii, rata mortalităŃii
generale şi a celei infantile, durata medie a vieŃii şi soldul natural, ca
rezultat al îmbinării celorlalŃi indicatori.
Dimensiunea spaŃială este exprimată prin analizele cu privire la
distribuŃia geografică a populaŃiei, caracterizată prin mari disparităŃi şi
elocvent reliefată prin indicatorul densitatea populaŃiei. De asemenea,
mobilitatea populaŃiei reflectă capacitatea acesteia de a-şi alege şi
schimba spaŃiul de locuire, inducând astfel permanente modificări în
distribuŃia sa teritorială.

MACROCOSMOS

sistem teritorial

sistem economic

populaŃie

om

MICROCOSMOS

Fig. 7. PoziŃia omului în sistemul teritorial pe scară verticală

 Ca element activ al sistemului economic, omul este forŃă de
muncă şi sursa fluxului de informaŃie ce permite organizarea acestuia.
De aceea, analizele vizează diversele structuri demografice (structura
pe sexe, pe grupe de vârstă, structurile etnică şi lingvistică, cea a
populaŃiei active şi, implicit, a celei ocupate), care au un rol exenŃial în
buna desfăşurare a activităŃilor economice. În acelaşi timp, se studiază
şi realŃia populaŃiei cu resursele naturale, impactul activităŃilor sale
economice asupra mediului.
Privit din perspectiva ierarhiei pe verticală a sistemului
teritorial, omul se află la baza piramidei. Este un micro-sistem, o
entitate biologică, psihologică şi spirituală, componentă a
subsistemului populaŃie, aparŃinător la rândul său sistemului
economic. Această structurare pe verticală a sistemului teritorial se
integrează modului de organizare a Universului, pornind de la micro-
cosmos spre macro-cosmos (fig. 7).

3. ELEMENTE DE GEOGRAFIE A AGRICULTURII

3.1. Premisele dezvoltării agriculturii pe glob

3.1.1. ImportanŃa agriculturii ca activitate economică

Agricultura este prima activitate economică organizată de om,
legată direct de exploatarea condiŃiilor naturale, cea care pune în
strânsă corelaŃie individul cu mediul în care trăieşte.
Într-o primă fază, relaŃia ce s-a dezvoltat între om şi natura din
care făcea parte a fost univalentă, întreaga sa viaŃă fiind determinată
de condiŃiile de mediu, de caracteristicile lui. În această etapă omul nu
este decât culegător şi vânător, el preia din spaŃiul pe care îl locuieşte
ceea ce îi oferă din belşug. Următoarea fază în evoluŃia relaŃiei om-
natură este cea bivalentă, etapă în care omul devine activ, îşi impune
prezenŃa în mediul natural prin modificări din ce în ce mai intense, pe
suprafeŃe din ce în ce mai întinse. Este etapa activităŃilor agricole şi,
mult mai aproape de prezent, a celor industriale.
ApariŃia agriculturii ca activitate bine organizată coincide cu
naşterea primelor mari civilizaŃii antice, toate fiind exclusiv agricole.
Astfel, începând cu 10.000 – 8.000 de ani î.Ch. pe întinsele spaŃii
asiatice se dezvoltă civilizaŃii precum cea chineză şi cea indiană, care
şi-au pus puternic amprenta asupra evoluŃiei populaŃiilor din zonă şi a
modificării peisajului natural originar. Cu o mare vechime şi
complexitate se detaşază spaŃiul Mesopotamiei, care a influenŃat
definitiv atât mediul oriental cât şi pe cel european. În nordul Africii
se distinge în mod deosebit civilizaŃia egipteană cu modelul său
agricol de succes. CivilizaŃiile greacă şi cea romană au reprezentat la
rândul lor momente esenŃiale în evoluŃia agriculturii din spaŃiul
european.
Toate acestea demonstrează importanŃa pe care agricultura a
avut-o încă de la început în dezvoltarea societăŃii umane, ea
reprezentând o activitate de bază pentru o perioadă foarte îndelungată
din istoria omenirii. Foarte mult timp dezvoltarea sa a avut la bază
simplul proces de extindere spaŃială, prin defrişări şi luări în cultură a
suprafeŃe din ce în ce mai extinse dar şi prin procesul de nomadism,
legat intrinsec de activitatea de creştere a animalelor. Această fază
foarte îndelungată în timp este considerată cea a agriculturii extensive,
care a făcut, totuşi, paşi esenŃiali în procesul său de dezvoltare. Astfel
de momente cruciale sunt: domesticirea şi folosirea forŃei de muncă a
animalelor, inventarea roŃii, descoperirea irigaŃiilor, perfecŃionarea
uneltelor, sedentarizarea, agricultura pe terase, etc. Aceste momente
au determinat creşterea complexităŃii activităŃilor agricole prin apariŃia
primelor diviziuni ale muncii.
Începând cu secolul al XIX-lea importanŃa agriculturii scade
treptat, locul de frunte fiind ocupat de noua „regină“ a economiei,
industria. Specialiştii din întreaga lume rămân însă la părerea că
importanŃa crucială a agriculturii se face încă simŃită pe întreaga
suprafaŃă a Globului, ea născându-se din nevoia de securitate
alimentară a oricărei naŃiuni.

3.1.2. Factori restrictivi şi favorabili dezvoltării agriculturii

Ca oricare alt subsistem component al sistemului economic şi
implicit al celui teritorial, agricultura se află în strânsă corelaŃie cu
toate celelalte subsisteme. Deoarece se dezvoltă la contactul dintre
mediul natural şi societatea umană, această activitate este direct
influenŃată de cele două. Elementele lor componente se conturează,
astfel, ca factori determinanŃi ai agriculturii. Impactul poate fi, însă,
favorabil sau restrictiv dezvoltării în raport de spaŃiul sau de timpul în
care aceştia se manifestă.
Toate elementele mediului concură la dezvoltarea sau stoparea
activităŃilor agricole, dar cele cu un puternic impact sunt clima,
solurile, relieful şi resursele de apă. Aşa cum s-a menŃionat anterior,
componentele sistemului teritorial natural se află într-o continuă
interdependenŃă, împreună determinând caracteristicile agriculturii din
diverse părŃi ale Terrei (fig. 8).

climă sol

apă relief

Fig. 8. RelaŃiile de intercondiŃionare dintre elementele mediului natural

ce determină dezvoltare agriculturii

CondiŃiile climatice, prin temperatură şi umiditate determină

răspândirea spaŃială a diferitelor culturi agricole. Varietatea mare
teritorială a acestora rezultă din combinarea repartiŃiei spaŃiale
latitudinale şi a celei altitudinale a temperaturilor, din care se nasc
zonele şi, respectiv, etajele climatice şi a marilor disparităŃi spaŃiale a
unidităŃii pe Glob, în raport de distribuŃia surselor majore de apă
(oceane, mări, fluvii). Toate acestea influenŃează ciclurile de vegetaŃie
a plantelor, ritmurile sezoniere ale migraŃiei pastorale (transhumanŃă,
nomadism, alpage) şi stabilirea perioadelor de vânătoare.
Totuşi, în ultimul timp, impactul condiŃiilor de climă asupra
activităŃilor agricole se reduce din ce în ce mai mult datorită noilor
descoperiri ştiinŃifice, care duc la apariŃia de noi soiuri hibride, cu
rezistenŃă mai mare, a intenselor procese de drenare a arealelor cu
umiditate în exces şi a irigării celor cu umiditate redusă.
Solurile sunt un rezultat al îmbinării condiŃiilor climatice, de
relief şi vegetaŃie şi, în acelaşi timp, suport al dezvoltării activităŃilor
agricole. CompoziŃia lor complexă (roci, substanŃe organice, apă,
micro- şi macroorganisme) determină marea diversitate de soluri, ale
căror caracteristici (textură, capacitatea de reŃinere a apei, albedou,
pH, profil, stadiu evolutiv) variază foarte mult. Pe baza acestora s-au
realizat numeroase clasificări utile în orientarea culturii plantelor. De
asemenea, repartiŃia spaŃială a solurilor este dependentă de toate
celelalte caracteristici fizico-geografice ale mediului, inducând mari
disparităŃi în extinderea diverselor culturi agricole.
 Relieful este, la rândul său, determinant în localizarea
activităŃilor agricole în raport de trăsături precum altitudinea, gradul
de înclinarea a pantei, expunerea versanŃilor, densitatea şi adâncimea
fragmentării. Ca rezultat apare o nouă configuraŃie spaŃială a modului
de utilizare a terenurilor şi, implicit, o nouă presiune asupra conturării
peisajului agricol.
O altă categorie de factori determinanŃi ai localizării şi
dezvoltării activităŃilor agricole sunt cei socio-economici şi politici.
Factorii politici sunt esenŃiali în evoluŃia sistemului economic
la toate nivelurile. IntervenŃia lor într-un sistem este permanentă şi
definitorie. În raport cu forŃele politice şi cu acŃiunile acestora sistemul
urmează o cale sau alta. Astfel, politicul poate fi atât generator cât şi
restrictiv în planul dezvoltării. Principalul instrument al factorului
politic este legislaŃia, prin intermediul căreia se pot alege căile şi
direcŃia de evoluŃie economică şi socială, cu alte cuvinte, sunt aplicate
politicile economice ale diverselor state. Aceasta determină modul de
proprietate asupra pământului şi a mijloacelor de producŃie, care este
predominant privat în economiile de piaŃă şi colectivist în cele
centralizate.
Dintre factorii economici trebuie menŃionaŃi: nivelul de
dezvoltare economică (naŃional sau regional), care reprezintă
contextul favorabil sau restrictiv dezvoltării agriculturii ca ramură a
economiei respective, nivelul de dotare tehnică şi anume gradul de
mecanizare a activităŃilor agricole, nivelul consumului de
îngrăşăminte chimice, care induce gradul de intensivizare a
agriculturii, relaŃiile de producŃie, care pot fi cele de piaŃă, impunând
controlul acesteia asupra producŃiei, sau centralizate, caz în care
politicul are principalul cuvânt de spus, localizarea activităŃilor
productive în raport cu consumul sau piaŃa de desfacere şi măsurile de
îmbunătăŃiri funciare (combaterea secetei, a bolilor şi dăunătorilor).
Factorii sociali cu rol esenŃial în dezvoltarea agriculturii sunt:
gradul de încărcare umană a spaŃiului analizat (număr de locuitori,
densitatea populaŃiei, densitatea fiziologică, densitatea agricolă),
structura pe sexe şi pe grupe de vârstă şi structura populaŃiei active şi
ocupate, toate acestea din perspectiva forŃei de muncă ce îşi
desfăşoară activitatea în cadrul agriculturii şi care reprezintă un
element esenŃial al acestui subsistem economic.
 3.1.3. Modul de utilizare a terenurilor
Acesta reprezintă unul dintre subiectele de mare importanŃă în
analiza caracteristicilor şi a procesului de dezvoltare a agriculturii
mondiale. De aceea, OrganizaŃia NaŃiunilor Unite pentru AlimentaŃie
şi Agricultură (F.A.O.) a realizat o clasificare cuprinzând cinci
categorii de utilizare a terenurilor:
• terenuri cultivate sau terenuri arabile, cu culturi permanente
(1,5 mld. ha);
• păşuni şi fâneŃe, rezultate în urma activităŃilor de defrişare sau
cele naturale, aflate în spaŃiul montan şi deluros;
• terenuri forestiere, care ocupă în prezent doar 4 mld. ha (31%)
din suprafaŃa uscatului Terrei;
• terenuri nefolosite, cu potenŃial agricol;
• terenuri construite şi terenuri care nu pot fi cuprinse în
circuitul agricol (areale arctice sau deşertice).

3.2. Tipuri de agricultură pe Glob

Ca urmar a marii diversificări spaŃiale determinate de condiŃiile

naturale (pedo-climatice), cele economice (înzestrarea fitotehnică şi
fitochimică) şi de cele sociale (deprinderi tradiŃioanle, modele
culturale), agricultura se dezvoltă pe Glob sub numeroase forme.
Marea varietate a tipurilor de agricultură rezultă din
caracteristici precum:
• morfologia agrară (peisajul agrar), care reprezintă, de fapt,
aspectul parcelelor cultivate şi a infrastructurii (căi de
transport, reŃea de irigaŃii, etc.);
• sistemul de cultură (peisajul agricol), născut din modul de
asociere a plantelor, asolamentele utilizate;
• habitatul rural (peisaj rural) sau modul de organizare a
întregii activităŃi umane în spaŃiul rural (vatră, populaŃie,
moşie).
Cele trei componente reprezintă expresia spaŃială a unei
concepŃii de organizare a teritoriului agricol.
Ca urmare, în literatura de specialitate apar două direcŃii de
abordare a clasificării tipurilor de agricultură pe Glob. Prima
clasificare este realizată pe criteriul caracteristicilor fizice şi
economice ale mediului. Din ceastă perspectivă se disting următoarele
principale tipuri în cadrul cărora sunt incluse şi subtipuri:
• Agricultura zonelor tropicale
 - Agricultura itinerantă (Africa Centrală, Peninsula
Indochina, Indonezia, America de Sud – spaŃiile
amazonian şi andin);
- Agricultura sedentară a zonelor tropicale uscate (Africa –
Togo, Camerun, Rwanda, Senegal);
- Agricultura bazată pe irigaŃii (SE Asiei, spaŃiile secetoase
asiatice – Kazahstan, Uzbekinstan, Turkmenistan,
Tadjikistan);
- Agricultura de plantaŃie (Brazilia, India, Sri Lanka,
Malaysia)
• Agricultura mediteraneană
- Sistemul de producŃie extensiv (Italia – Toscana, Liguria,
FranŃa – Provence, Spania – Andaluzia);
- Sistemul productivist;
• Agricultura zonelor temperate
- Agricultura extensivă (SUA şi Canada – Corn-belt, Ńări
comuniste şi în tranziŃie);
- Agricultura intensivă (Ńările Europei de Vest);
- Agricultura specializată (Olanda);
• Agricultura periurbană
- Agricultura suburbană speculativă.
A doua clasificare se realizează pe criteriul evoluŃiei temporale
şi cuprinde următoarele tipuri:
• Agricultura tradiŃională

Agricultura primitivă:
- Agricultura itinerantă;
- Păstoritul nomad;

Agricultura preindustrială sau tradiŃională propriu-zisă:
- Agricultura extensivă;
- Cultura plantelor fără irigaŃii;
- Cultura plantelor prin irigaŃii;
- Agricultura latifundiară;
• Agricultura modernă (de piaŃă)

Agricultura mixtă intensivă;

Agricultura specializată;

Agricultura pe plantaŃii;
• Agricultura de trnaziŃie.
 4. ELEMENTE DE GEOGRAFIE A INDUSTRIEI
4.1. Industria – componentă spaŃială majoră a economiei
mondiale

Industria se află în prezent pe primul loc între ramurile

economiei mondiale. Ca oricare alt sistem terestru prezintă din punct
de vedere spaŃial şi structural forme şi intensităŃi diferite determinate
de diverselel niveluri de dezvoltare a societăŃii umane, de specificul
orânduirii sociale şi de forŃa economiilor naŃionale.
Privită din perspectiva sistemului teritorial, industria este o
componentă a acestuia, sau, mai exact, un subsistem al sistemului
economic (fig. 9). Se află, de aceea, în strânsă corelaŃie cu celelalte
subsisteme, un bun exemplu fiind cel al schimburilor ce se produc
între aceasta şi populaŃie. Industria oferă populaŃiei locuri de muncă,
venituri şi, indirect, îmbunătăŃirea condiŃiilor de viaŃă prin intermediul
altor activităŃi (locuinŃe, tehnologie, utilaje, materiale), în sens contrar
fluxul fiind constituit din forŃă de muncă, informaŃie, ogranizarea
activităŃilor etc.

populaŃie

agricultur industrie transporturi

ă

comerŃ turism

Fig. 9. Subsistemul activităŃilor economice

 MAŞINI CU ABURI CALE FERATĂ ELECTRICITATE ELECTRONICĂ MICROELECTRONICĂ
INDUSTRIA BUMBACULUI SIDERURGIE CHIMIE MATERIALE SINTETICE TEHNOLOGII
MOTORUL CU EXPLOZIE PETROCHIMIE INFORMATIZATE

FABRICAREA
FABRICAREA INDUSTRIALĂ A PRODUCłIE ROBOTIZARE ŞI
ARTIZANALĂ A MAŞINILOR INDUSTRIALĂ SEGMENTAREA
MAŞINILOR (cu diviziunea muncii în FORDISTĂ SPAłIALĂ A
întreprinderi) (producŃie de serie) PRODUCłIEI

CONDIłII DE PRODUCłIE
fabrici, uzine, întreprinderi flexibile,
centre industriale concentrări industriale, parcuri de activităŃi,
manufacturi
regiuni industriale tehnopoli, districte, reŃele

REFLECTĂRI SPAłIALE

1 kondratiev 2 3 4

1775 1800 1825 1850 1875 1900 1925 1950 1975 2000

Fig. 10. Marile valuri economice

(după Popescu, 2000, p. 31)
 4.2. Dimensiunea temporală a industriei

Procesul evolutiv al apariŃiei şi dezvoltării acestei ramuri se

regăseşte în întreaga literatură de specialitate sub denumirea de
industrializare, care constă în modificarea caracteristicilor producŃiei prin
apariŃia de noi tehnologii şi noi produse, schimbarea comportamentului
uman, conducând la conturarea noii civilizaŃii industriale şi dezvoltarea
unui nou tip de organizare a spaŃiului. Astfel, industrializarea ca proces a
influenŃat decisiv sistemul economic mondial, determinând detronarea
agriculturii de pe primul loc al ierarhiei ramurilor economice, loc pe care
aceasta l-a ocupat timp de mii de ani.
Procesul de industrializare s-a caracterizat, aşa cum menŃiona în anii
’20 economistul rus Kondratiev, prin „mari valuri economice“ pe intervale
de aproximativ 50 de ani, generate de inovaŃiile tehnologice. La rândul lor,
acestea au iniŃiat mutaŃii structurale şi noi tipuri specifice de organizare
spaŃială (fig. 10).

4.3. Dimensiunea spaŃială a industriei

Industria, ca subsistem al sistemului teritorial prezintă două

caracteristici esenŃiale. Pe de o parte, are o dimensiune spaŃială statică
prin exsitanŃa sa materială în spaŃiu. Întreprinderea, ca unitate de bază a
industriei, este o entitate materială cu poziŃionare bine definită în teritoriu.
Din perspectiva studiilor privind relaŃia sa cu mediul, au existat două etape
de percepŃie teoretică a localizării. În prima fază, întreprinderea era
considerată ca o entitate aparŃinând mediului, care era determinant
influenŃată de acesta fără, însă, să reacŃioneze în raport cu input-urile
recepŃionate. Era definită ca o „cutie neagră“, procesele sale interne fiind
fără relevanŃă în localizare. Abordarea umanistă apărută ulterior a definit
întreprinderea industrială ca pe un nucleu decizional, cu un comportament
propriu spaŃial, ceea ce reprezenta reacŃia sa la influenŃele venite din
mediul înconjurător (Popescu, 2000).
În al doilea rând se poate vorbi despre capacitatea industriei de a
structura spaŃiul fiind un „agent de valorizare“ a acestuia. Prin relaŃiile pe
care le stabileşte în sistem, ea determină segregarea calitativă a spaŃiului
prin output-urile sale pozitive şi negative, rezultatul fiind o alternanŃă
teritorială a ariilor puternic dezvoltate şi organizate economic şi cele
caracterizate printr-o slabă dezvoltare şi numeroase disfuncŃionalităŃi.
EvoluŃia spaŃială a industriei se porduce în patru etape definitorii:
 • localizarea (apariŃia industriei în spaŃiu), care induce o
dezorganizare a spaŃiului şi reorganizarea pe baza noilor reguli
economice;
• concentrarea (aglomerarea), rezultată din dezvoltarea cu
preponderenŃă a anumitor centre industriale;
• dispersia (răspândirea), născută din procesul de externalizare a
funcŃiilor industriale de către centrelel polarizatoare;
• mobilitatea (translaŃia) funcŃiilor industriale între centre şi regiuni
(Popescu, 2000).

4.4. TendinŃe în evoluŃia spaŃiilor industriale

Localizarea industriei pe Glob este neuniformă, areale cu mari

concentrări alternând cu cel de slabă sau foarte slabă dezvoltare. Este
vorba, în esenŃă, despre conturarea în timp a unor importante regiuni
industriale, care au suferit modificări importante în a doua jumătate a
secolului trecut.
Este vorba în prezent despre două tipuri de regiuni industriale: cele
clasice şi cele inovatoare.
Regiunile industriale clasice (complexe teritoriale de producŃie,
„manufacturing belt“, noduri sau nuclee industriale, concentrări
industriale) s-au conturat în secolul al XIX-lea şi s-au dezvoltat exploziv
în cle de al XX-lea. Ele prezintă încă, particularităŃile specifice modului de
producŃie fordist: prezenŃa industriei de bază, tendinŃe în diversificarea
acesteia, concentrare spaŃială foarte puternică, cu o maximă utilizare a
suprafeŃei, o organizare densă şi modernă a infrastructurii (tab. 1),
(Popescu, 2001).

Tabelul 1. Industriile caracteristice regiunilor industriale clasice (Popescu,

2001, p. 130)
Industrie Caracteristici Exemple
Industria extractivă - localizare dependentă de Appalachia, SUA
(carboniferă, de resurse; Midlands, Marea Britanie
exploatare a fierului, - structuri sociale şi econo- Nord – Pas de Calais, FranŃa
etc.) mice superspecializate.
Industrii „grele“ - intensiv consumatoare de Ruhr, Germania
(siderurgie, metalurgie, materii prime, energie, Marile Lacuri, SUA
neferoasă, chimie, forŃă de muncă; Nord-estul Atlantic, SUA
construcŃii de ma-şini) - producŃie de serie; China de Nord-Est, China
- rigiditate funcŃională; Damodar, India
 - adaptări lente şi dificile la
schimbările pieŃei.

Industria textilă - forŃa de muncă puŃin sau Nordul FranŃei, FranŃa

deloc calificată; Lancashire, Marea Britanie
- tradiŃie; Milano, Italia
- dependenŃă geografică de
pieŃele de consum.

Factorii determinanŃi în localizarea acestui tip de regiuni industriale

sunt: resursele energetice şi materiile prime minerale, reŃeaua naturală de
comunicaŃii şi elementele sociale şi politice favorabile ale timpului
respectiv. Astfel au apărut clasicele regiuni industriale carbonifere,
siderurgice şi cele urbane.
Regiunile industriale inovatoare s-au născut în ultimile două
decenii ale secolului trecut, pe baza ramurilor moderne, creatoare de noi
tehnologii (microelectronică, biotehnologie), concentrându-se în jurul
centrelor de cercetare, a universităŃilor şi firmelor de producŃie
specializate pe aplicarea în practică a inovaŃiilor ştiinŃifice (tab. 2),
(Popescu, 2001).

Tabelul 2. Industriile cheie şi noile spaŃii industriale (Popescu, 2001, p. 134)

Sector industrial Caracteristici tipice
Industrii cu tradiŃie - utilizarea unei forŃe de
meşteşugărească muncă puŃin sau deloc
- industrii intensiv- calificată, în special imi-
con-sumatoare de grantă; subcontractare
forŃă de muncă intensă;
(confecŃii, mo-bilă) - produse de înaltă calitate;
- industrii intensiv- diviziune socială a mun-cii
con-sumatoare de foarte intensă.
design (bijuterii)
Industrii de înaltă - piaŃă de muncă foarte
tehnologie segmentată, reprezentată în
special de specialişti de
clasă şi muncitori
necalificaŃi.
Exemple
New York, SUA
Los Angeles, SUA
Paris, FranŃa
Autostrada 128 Boston, SUA
Orange County, SUA
Silicon Valley, SUA
Coridorul M4, Marea
Britanie
Cambridge, Marea Britanie
Grenoble, FranŃa
Sophia Antipolis, FranŃa

Servicii de afaceri - diversificare tipologică;
- localizare preferenŃială în
marile aglomeraŃii urbane;
- dihotomie a pieŃei locale de
forŃă de muncă.
Cité Scientifique, Ile de
France–Sud, FranŃa
Seul–Inchon, Coreea de Sud
Taipei–Hsinchu, Taiwan
Singapore
Londra, Marea Britanie
New York, SUA
Tokyo, Japonia

Au apărut astfel noi spaŃii industriale dinamice precum:

• centre de inovaŃie, grupări de mici unităŃi de cercetare şi
experimentare pentru întreprinderi industriale, localizate în
campusurile universitare;
• parcuri ştiinŃifice, amenajate în apropierea campusurilor
universitare, în relaŃie cu firme industriale, în care se dezvoltă
activităŃi de cercetare (Cambridge Research Park, Marea
Britanie);
• parcuri tehnologice, care cuprind unităŃi de cercetare aplicată
aflate în cooperare cu universităŃi, a căror producŃie industrială
reprezintă înalta tehnologie şi care sunt furnizoare de servicii
specializate pentru alte întreprinderi; acestea se concentrează la
periferia marilor centre urbane;
• parcuri de afaceri şi comerciale, care includ activităŃi de
microproducŃie de înaltă tehnologie, comercializare şi servicii
specializate (regiunea pariziană);
• parcuri complexe, caracterizate prin activităŃi de producŃie de
înaltă tehnologie şi de comercializare a acesteia şi care au ca efect
conturarea unor noi modele de urbanizare (parcurile japoneze).
Între toate aceste tipuri, cei mai renumiŃi sunt, însă, tehnopolii, oraşe
dezvoltate pe baza valorificării potenŃialului universitar şi de cercetare,
care antrenează noi implantări de întreprinderi industriale de înaltă
tehnologie. Mai sunt, de asemenea, definiŃi ca grupări de instituŃii de
cercetare şi de afaceri, care realizează un proces complet de dezvoltare
ştiinŃifică de la etapa de laborator la cea de producŃie şi, în final, la cea de
comercializare (Popescu, 2001).
Unul dintre cei mai cunoscuŃi tehnopoli este Silicon Valley, regiune
geografică aflată in sudul metropolei San Francisco, extinsă pe o suprafaŃă
de 15km/50km şi cuprinzând două centre urbane mai importante, Palo
Alto şi San Jose, primul, oraş universitar, iar cel de al doilea, centru
specializat iniŃial pe industrie alimentară.

4.5. Mari regiuni industriale pe Glob

Deşi viitorul este destinat regiunilor industriale inovatoare, în

prezent preponderente ca număr şi ca volum de producŃie rămân cele
clasice a căror dezvoltare spaŃială este dominantă.
Pe plan global există câteva mari concentrări industriale distincte,
patru dintre acestea reprezentând poli de creştere în domeniu: nord-estul
SUA, Europa de Vest, Japonia (care formează triada economică a lumii) şi
partea europeană a Rusiei.
Nord-estul SUA, numit în literatura de specialitate şi Manufacturing
Belt, este nucleul industrial al acestui sat. Se întinde dea lungul litoralului
atlantic, cuprinzând şi partea de sud a regiunii Marilor Lacuri. Ocupă 5%
din suprafaŃa totală a SUA, deŃine 1/3 din populaŃia naŃională şi 2/3 din
întreaga industrie.
Între factorii favorabili apariŃiei şi dezvoltării acestei regiuni se
disting:
• poziŃia în vecinătatea Oceanului Atlantic şi a Marilor Lacuri, care
îi oferă un nivel de accesibilitate foarte ridicat, permiŃând
dezvoltarea relaŃiilor comerciale avantajoase cu Europa;
• calitatea de primă regiune colonizată de europeni (sec. XVII-
XVIII);
• existenŃa unor importante şi variate resurse de materii prime
minerale şi energetice;
• apariŃia în secolul al XIX-lea a unei dense reŃele de căi ferate.
Este alcătuită din zece nuclee de concentrare a activităŃilor şi
numeroase centre reprezentative, care se grupează în două subunităŃi
spaŃiale majore: litoralul nord-atlantic şi regiunea Marilor Lacuri.
În prima subunitate se conturează cinci nuclee industriale: Noua
Anglie-Boston, regiunea metropolitană New York, valea Delaware-
Philadelphia, regiunea metropolitană Baltimore (golful Chesapeake) şi
Washington D.C.
Cea de a doua subunitate este formată din: concentrarea Pittsburgh-
Cleveland (statele Pennsylvania şi Ohio) şi concentrarea vestică Detroit-
Chicago-Toledo-Milwaukee.
Europa de Vest este cea mai veche regiune industrializată a lumii şi
se extinde din nord-vestul Angliei până în nordul Italiei.
Factorii favorabili dezvoltării sale sunt:
 • marea bogăŃie de resurse naturale, între care fierul şi cărbunele au
fost abundente într-o primă etapă de dezvoltare;
• marea densitate a populaŃiei;
• existenŃa unor importante pieŃe de consum;
• poziŃia strategică din punct de vedere geopolitic.
Regiunea se compune din importante subregiuni amplasate pe
teritoriul diverselor Ńări şi din centre reprezentative. Cele mai importante
sunt: regiunea Manchester-Birmingham (Midlands), Londra cu aria sa
metropolitană, regiunea Ruhrgebiet din Germania, regiunea de nord-est a
FranŃei (Picardie, Champagne-Ardennes, Lorraine, Alsace) şi nordul
industrial („triunghiul industrial“) al Italiei (Torino-Milano-Genova).
În Japonia, apărută în peisajul economic mondial doar în a doua
jumătate a secolului al XIX-lea, dar care în prezent se constituie într-o
puternică regiune economică a lumii, cea mai importantă concentrare
industrială se conturează în partea de sud a insulei Honshu – regiunea
Tokyo-Yokohama-Kawasaki (Golful Tokyo).
Partea europeană a Rusiei, a cunoscut o puternică industrializare
de-a lungul secolului al XX-lea sub impactul politicii centraliste de tip
comunist, având ca factori de favorabilitate marea bogăŃie în rezerve
naturale (energetice şi minerale), suprafaŃa foarte extinsă, poziŃia la
contactul dintre două continente (Europa şi Asia).
Regiunea se compune din două subunităŃi importante: regiunea
centrală a Moscovei şi regiunea Volga-Ural, cu mari centre industriale
precum Kazan, Samara, Perm, Ufa, Celyabinsk, Ekaterinburg.
Toate aceste regiuni au o structură complexă, în cadrul lor existând
activităŃi industriale şi de servicii foarte variate, ce aparŃin tuturor
ramurilor industriale. Trebuie remarcat faptul că toate au pronit iniŃial de
la exploatarea unor resurse bogate şi variabile (cu precădere a celor de
minereuri metalifere şi depozite carbonifere) şi s-au dezvoltat în stânsă
legătură cu importante căi natruale de transport (oceane, mări, fluvii).

5. CARACTERISTICI ALE ACTIVITĂłILOR DE SERVICII

5.1. Transporturile şi căile de comunicaŃie
Transporturile constituie o ramură de bază a economiei mondiale,
naŃionale, regionale, locale, esenŃială pentru dezvoltare, în general.
ImportanŃa transporturilor şi a căilor de comunicaŃie este evidentă prin
rolul acestora de a asigura buna desfăşurare a circulaŃiei bunurilor
materiale, a persoanelor şi a informaŃiei şi prin implicaŃiile pe care acestea
le au asupra populaŃiei, aşezărilor umane şi a celorlalte ramuri economice.
Prin intermediul lor se asigură deplasarea indivizilor între locuinŃă şi locul
de muncă şi în alte spaŃii în afara celor de reşedinŃă. De asemenea, ele pot
contribui la scoaterea din izolare a unor comunităŃi umane, la dezvoltarea
aşezărilor, în general, şi integrarea acestora în sistemele socio-economice
naŃionale, regionale, mondiale. Transporturile şi căile de comunicaŃie
participă efectiv la desfăşurarea legăturilor economice dintre regiunile cu
materii prime şi cele în care acestea se prelucrează, pe de o parte, dar şi
dintre unităŃile productive şi pieŃele de desfacere, pe de altă parte. Prin
intermediul acestora s-au dezvoltat relaŃii comerciale între spaŃii situate la
distanŃe mai mici sau mai mari sau de pe continente diferite. Dezvoltarea
transporturilor a determinat integrarea în circuitul turistic a unor zone cu
un potenŃial deosebit, dar mai puŃin accesibile.
Extensiunea şi modernizarea căilor de comunicaŃie au fost
influenŃate de progresele şi inovaŃiile pe care ştiinŃa şi tehnica le-a
cunoscut pe parcursul timpului. Încă din a doua jumătate a secolului al
XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, invenŃii precum locomotiva cu
aburi, telegraful, telefonul, apoi automobilul, avionul, radioul au marcat
evoluŃia acestei ramuri economice. Însă, cea mai mare amploare se
înregistrează în cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea când se
diversifică şi se perfecŃionează toate mijloacele de transport. Printre
progresele cele mai însemnate, notabile sunt extinderea transportului
urban de subteran (metrourile), realizarea de avioane foarte performante,
dotate cu aparate perfecŃionate şi cu un înalt grad de automatizare-
computerizare etc. De asemenea, întărirea rolului unor rute (căi ferate,
şosele, canale, fluvii navigabile) şi a unor centre de transport (porturi,
aeroporturi, noduri feroviare şi auto) au avut implicaŃii deosebite în
modificarea spaŃiului geografic, prin apariŃia şi dezvoltarea de noi
industrii, aşezări umane, zone turistice etc.
Pentru evidenŃierea gradului de înzestrare a unui spaŃiu cu căi de
comunicaŃie, a fluxurilor de transport, a intensităŃii acestora se folosesc o
serie de indici economici precum: densitatea reŃelei de căi de comunicaŃii
(km/100 kmp sau km/1000 kmp), transportul de mărfuri (t/km),
transportul de călători (pers/km).
Prin rolul său de a facilita legăturile şi relaŃiile dintre toate
componentele spaŃiului geografic, transporturile ocupă un loc bine definit
în cadrul geografiei. Se integrează în latura antropică a sistemului
teritorial, formându-şi în cadrul acesteia propriul sistem.
Transportorii sunt reprezentaŃi de modul sau mijlocul de transport
(caracterizat de viteză, capacitate, confort, economie – adică costurile
funcŃionării, infrastructurii, consumul energetic) şi de reŃeaua de transport
(alcătuită din infrastructură, dotări şi puncte de convergenŃă). Utilizatorii
sunt cele două elemente care conferă caracterul dual al transporturilor,
călătorii şi mărfurile. Controlorii şi amenajatorii constituie forŃa de
muncă, implicată în acest domeniu, cu rol de control şi amenajare a
întregului sistem.
Printr-o analogie cu corpul uman, sistemul de transport a fost
comparat cu sistemul circulator într-un organism, fiind responsabil de
buna desfăşurare a tuturor activităŃilor economice, orice dereglare în
cadrul acestuia determinând crize majore la nivelul aşezărilor umane şi
blocaje ale tuturor ramurilor economice.
După domeniile în care se desfăşoară, căile de comunicaŃie se
clasifică pe patru mari categorii: terestre (feroviare şi rutiere),
navale (interioare – fluviale şi canale – şi maritime), aeriene
(aeronautice, aerospaŃiale), speciale (conducte, linii de înaltă
tensiune, telecomunicaŃii – telegraf, telefon, radio, internet etc.).
5.2. Schimburile economice internaŃionale şi investiŃiile
străine
Schimburile economice
Schimburile comerciale au apărut ca urmare a existenŃei unui
excedent de produse, rezultat datorită dezvoltării agriculturii, şi au avut
timp îndelungat un caracter local (doar bunurile de lux – metalele
preŃioase, mirodeniile, porŃelanurile, sarea etc. – erau integrate în
schimburi interregionale). Ele au evoluat treptat pe parcursul timpului,
îmbrăcând caracteristici distincte şi căpătând o mare amploare în diferite
perioade istorice. Marile descoperiri geografice (începute încă din secolul
al XV-lea), urmate de dezvoltarea marilor imperii coloniale au favorizat
legăturile comerciale, având un rol însemnat în aprovizionarea cu materii
prime. RevoluŃia industrială şi implicaŃiile directe asupra modernizării
mijloacelor de transport şi de prelucrare a materiilor prime au determinat
internaŃionalizarea accentuată a schimburilor de mărfuri.
Între principalele organisme internaŃionale care acŃionează în acest
domeniu, se numără: OrganizaŃia Mondială a ComerŃului (O.M.C.),
Fondul Monetar InternaŃional, Banca Mondială, etc.
OrganizaŃia Mondială a ComerŃului şi-a început activitatea în
ianuarie 2005, domeniul său de cuprindere vizând atât comerŃul cu mărfuri
cât şi cel cu servicii, scopul său fiind legat de creşterea schimburilor
economice şi a veniturilor pentru toate Ńările lumii.
 În prezent, se poate vorbi de o piaŃă mondială unitară, caracterizată
de un sistem comercial multilateral.
Termenul de piaŃă mondială se foloseşte pentru a desemna
„totalitatea pieŃelor economice în care producŃia este destinată schimbului
şi nu consumului producătorilor, încercându-se să se obŃină un preŃ cât
mai avantajos“ (Erdeli, 1999, p. 238) . La nivelul acesteia s-au separat, pe
parcursul timpului, două sectoare: unul industrial, transformator (specific
statelor dezvoltate, numit generic Nord) şi unul furnizor de materii prime
(alcătuit din Ńări în dezvoltare, numit generic Sud). Astfel, la nivel general
se poate vorbi de o specializare a Ńărilor aflate în curs de dezvoltare în
exportul de materii prime minerale sau produse agricole-forestiere iar
pentru Ńările dezvoltate de o axare a exporturilor pe produse finite (fig.
56). ComerŃul cu mărfuri este însă mult mai complex, Ńinând cont de
faptul unele Ńări dezvoltate sunt şi mari producătoare de resurse sau că în
ultimii ani datorită masivelor investiŃii străine au apărut modificări pe
piaŃa mondială, în sensul creşterii exporturilor de produse industriale
pentru unele Ńări aflate în dezvoltare, în special din Asia şi America
Latină.
EvoluŃia schimburilor economice între state trebuie analizată şi din
perspectiva diviziunii teritoriale a producŃiei şi implicaŃiilor acesteia în
peisaj, care determină conturarea unor areale diferenŃiate ca potenŃial şi
dezvoltare economică. Se evidenŃiază astfel formarea şi dezvoltarea de
uniuni economice, comerciale, vamale la nivel regional (Uniunea
Europeană, N.A.F.T.A., A.P.E.C. etc.), produse în contextul general al
globalizării economiei mondiale (fenomen la care o contribuŃie importantă
au avut-o companiile transnaŃionale – care realizează circa o treime din
schimburile economice internaŃionale).
Globalizarea este definită ca „un proces deosebit de dinamic al
creşterii interdependenŃelor între state, ca urmare a extinderii şi adâncirii
legăturilor transnaŃionale, în sfere tot mai largi şi variate ale vieŃii
economice, politice, sociale, culturale având drept implicaŃie faptul că
problemele devin mai curând globale decât naŃionale, cerând la rândul lor
o soluŃie globală“ (Erdeli, 1999, p. 143).
În acest context al mondializării economiei au apărut zonele libere.
Acestea, având ca principal scop atragerea investiŃiilor străine directe,
constituie spaŃii bine delimitate din teritoriul naŃional al unei Ńări, în care
pot fi introduse mărfuri în vederea prelucrării şi comercializării lor, ele
beneficiind de scutirea de taxe vamale şi de restricŃii cantitative. Se pot
clasifica după localizarea geografică (zone portuare, regiuni litorale,
regiuni interioare) sau după operaŃiunile desfăşurate (zone comerciale,
orientate spre export sau import, zone industriale), în prezent existând, în
lume, peste 500 de zone libere.
La nivelul statelor lumii schimburile economice au două faŃete: una
legată de cele efectuate în cadrul acestora (comerŃ interior) şi cealaltă
reprezentată de schimburile dintre state (comerŃ exterior). În cadrul
comerŃului exterior din cadrul unui stat se deosebesc: exportul şi importul,
raportul dintre cele două înclinând balanŃa comercială în sens pozitiv sau
negativ.

5.3. Turismul
Turismul reprezintă un fenomen contemporan complex, un domeniu
multilateral, infiltrat în toate sferele vieŃii economico-sociale, care necesită
o abordare pluridisciplinară, datorită multitudinii de faŃete pe care acesta
le îmbracă. Latura teoretică a turismului integrează o varietate de surse
informative, modele şi metode de cercetare, probleme de analiză, precum
şi cooperarea mai multor discipline (economie, geografie, sociologie,
psihologie, istorie ş.a.), toate contribuind la dezvoltarea domeniului ca
întreg.
NoŃiunea de turism implică în general două aspecte: unul legat de
petrecerea într-un mod plăcut şi confortabil a timpului liber (care
presupune realizarea de călătorii în scop de recreere, odihnă, agrement,
cunoaştere ş.a.) şi al doilea derivat din valenŃele economice ale acestuia,
turismul constituind o ramură de bază a economiei, factor esenŃial în
balanŃa de venituri a multor state.
În literatura de specialitate există o multitudine de definiŃii care au
fost atribuite pe parcursul timpului turismului.
Primele forme de turism au apărut încă din antichitate (călătoriile
vechilor greci cu ocazia Jocurilor Olimpice, deplasările romanilor în
staŃiunile cu ape termale, în scop de odihnă şi pentru îngrijirea sănătăŃii
etc.) şi au îmbrăcat pe parcursul timpului caracteristici diferite în funcŃie
de procesul general de dezvoltare a societăŃii. RevoluŃia industrială şi
progresul tehnic impus de aceasta (din secolele XVIII-XIX), implicaŃiile
acestora asupra dezvoltării mijloacelor de transport şi a căilor de
comunicaŃie au contribuit la amplificarea activităŃilor turistice în general
(creşterea traficului de călători, dezvoltarea infrastructurii specifice etc).
Dacă până la începutul secolul al XX-lea, turismul avea un caracter
elitist, fiind practicat de populaŃia cu venituri ridicate, în ultimele decenii
ale aceluiaşi secol se observă caracterul de masă pe care îl îmbracă această
activitate. În acest context se constată extinderea şi modernizarea bazei
tehnico-materiale, introducerea în circuitul turistic a noi spaŃii geografice,
varietatea pe care o îmbracă formele de turism etc.
În prezent, acest domeniu dispune de un organism
interguvernamental, OrganizaŃia Mondială a Turismului (O.M.T.), cu
sediul la Madrid, din care fac parte 121 state, care are ca scop promovarea
şi dezvoltarea acestei activităŃi, pentru a contribui la creşterea economică,
la înŃelegerea internaŃională, la pace şi prosperitate.
ContribuŃiile geografiei în studiul turismului au devenit importante
după 1960, când impactul acestei activităŃi asupra mediului înconjurător a
devenit evident. S-a individualizat geografia turismului, o ramură
importantă a geografiei economice, având strânse legături cu toate
celelalte componente ale sistemului ştiinŃelor geografice dar şi cu celelalte
ştiinŃe de studiu ale domeniului. Abordarea geografică se axează pe mai
multe direcŃii, ea contribuind la identificarea şi analizarea potenŃialului
turistic, a modului în care acesta este valorificat, la analiza distribuŃiei
spaŃiale a ofertei şi cererii turistice, a modului de practicare a acestei
activităŃi, la stabilirea strategiilor de localizare şi de dezvoltare a sa.
Analiza morfologiei regiunilor, zonelor, localităŃilor turistice, precum şi
circulaŃia turistică, cercetată prin prisma formării, intensităŃii, direcŃiei
fluxurilor turistice, constituie importante direcŃii de studiu ale geografiei.
În perspectivă geografică turismul nu poate fi studiat decât în
manieră sistemică, prin prisma relaŃiilor de integrare şi interdependenŃă
existente între activitatea turistică şi spaŃiul în care aceasta se manifestă,
surprinzându-se toate interferenŃele spaŃiale care derivă. Dezvoltarea
turistică generează noi activităŃi economice (legate de comerŃ, transporturi,
industrie, construcŃii etc.) cu implicaŃii multiple asupra mediului natural şi
antropic.

BIBLIOGRAFIE

Aur, N., Gherasim, C. (2002), Geografie economică mondială, Ed.

FundaŃiei România de Mâine, Bucureti.
Blaug, M. (1992), Teoria economică în retrospectivă, Editura Didactică şi
Pedagogică, R.A., Bucureşti.
Cândea, Melinda, Isbăşoiu C. (1999), Geografia Agriculturii, Editura
UniversităŃii din Bucureşti, Bucureşti.
Erdeli, G. (1999), DicŃionar de geografie umană, Editura Corint,
Bucureşti.
Erdeli, G., Braghină, C., Frăsineanu, D. (2000), Geografie Economică
Mondială, Editura FundaŃiei „România de Mâine“, Bucureşti.
Guran, Liliana (1994), Teorii de localizare a activităŃilor economice şi
actualitatea lor, Lucrările Sesiunii ŞtiinŃifice anuale a Institutului de
Geografie, 1993, Bucureşti, p. 244-248.
Guran-Nica, Liliana (2002), InvestiŃii străine directe şi dezvoltarea
sistemului de aşezări din România, Editura Tehnică, Bucureşti.
Hirst, P., Zeitlin, J. (1992), Flexible specialization versus post-Fordism:
theory, evidence and policy implications, n Storper, M. ≡i Scott,
A.J., editors, Pathways to industrialization and regional
development, London: Routledge, p 70-115.
Ianoş, I. (2000), Sisteme teritoriale, Editura Tehnică, Bucureşti.
Munteanu, C., Vâlsan, C. (1995), InvestiŃii internaŃionale, Editura Oscar
Print, Bucureşti.
Negoescu, B., Vlăsceanu, Gh. (2001), Geografie economică. Resursele
Terrei, Editura Meteora Press, Bucureşti.
Popescu, Claudia Rodica (2000), Industria României în secolul XX,
Editura Oscar Print, Bucureşti.
Popescu, Claudia Rodica (2001), Industria mondială în era globalizării,
Editura Oscar Print, Bucureşti.
Scott, A.J., Storper, M. (1992), Industrialization and regional
development, în Storper, M., şi Scott, A.J., editors, Pathways to
industrialization and regional development, London, Routledge, p.
3-17.
Storper, M., Scott, A.J. (1989), The geographical foundations and social
regulation of flexible production complexes, n Welch, J. ≡i Dear,
M., editors, The power of geography, Boston, MA: Unwin Hyman,
p. 21-40.
Zainea, E. (2000), Globalizarea. Şansă sau blestem, Vol. I. CondiŃionările
creşterii economice, Editura Valand Print, Bucureşti.
*** (1983), Geografia României I. Geografia fizică, Editura Academiei
R.S.R., Bucureşti.
*** (1984), Geografia României II. Geografia umană şi economică,
Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti.
*** (1992), Atlasul Geografic al Lumii, Editura Didactică şi Pedagogică.