Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SYLLABUS
MODELE TERITORIALE. POLITICI I STRATEGII DE DEZVOLTARE TURISTIC I. Date de identificare ale titularului de curs i a cursului 1) Date de contact ale titularului de curs Nume: Conf. univ. dr. Nicoar Liviu Birou:Sala 20, sediul Facultii de Geografie, Str. Clinicilor, nr. 5-7 Telefon: 0753-034502 Fax: 0264-591906 2) Date de identificare a cursului Numele cursului: Modele teritoriale. Politici i strategii de dezvoltare turistic Codul cursului: ADT 1201 Anul, Semestrul: anul I, semestrul II Tipul cursului: obligatoriu Pagina web a cursului: postat pe pagina web a Facultii de Geografie: http://geografie. ubbcluj. ro/, la seciunea Cursuri E-mail: lnicoar@geografie.ubbcluj. ro Consultaii: joi, orele 1200-1400
II. Condiionri i cunotine prerechizite Participarea la cursul MODELE TERITORIALE. POLITICI I STRATEGII DE DEZVOLTARE TURISTIC nu este condiionat de parcurgerea i promovarea vreunei discipline aferente semestrelor anterioare n cadrul specializrii GEOGRAFIA TURISMULUI, modul Bologna. ns, asimilarea i nelegerea eficient a coninuturilor tiinifice promovate i susinute n cursul de fa, poate fi mult facilitat de prezena i nelegerea coninuturilor predate la urmtoarele discipline: GEOPROSPECTARE I AMENAJARE TURISTIC, MARKETING TURISTIC, REGIONARE I REGIUNI TURISTICE. III. Descrierea cursului Tematica i obiectivele cursului converg spre formarea unei concepii nchegate referitoare la rolul i modalitile dezvoltrii turistice n cadrul dezvoltrii economice regionale la diferite niveluri ierarhice i n special la nivel macroregional. Componentele generale, din prima parte, se refer la integrarea teoretic din acest punct de vedere, la rolul planificrii n turism, mai ales prin prisma activitii organizaiilor guvernamentale, regionale i mondiale; la normele de gestionare ale dezvoltrii turistice i evaluarea impactului asupra mediului. Latura mai concret a abordrii este orientat spre cunoaterea strategiilor de dezvoltare turistic la nivelul unor state din Europa, Asia, Africa i America Latin; la nivelul unor regiuni i zone de pe Glob i din Romnia, precum i sublinierea specificului dezvoltrii unor staiuni i localiti turistice Cursul este completat de aplicaii practice, prin care se urmrete depistarea de noi strategii i modele de dezvoltare turistic i analizarea problemelor i perspectivelor turismului romnesc. IV. Organizarea temelor n cadrul cursului a) Cursul MODELE TERITORIALE. POLITICI I STRATEGII DE DEZVOLTARE TURISTIC este structurat pe 4 module de nvare : Probleme teoretice privind planificarea dezvoltrii turistice. Strategia de evaluare a impactului turismului pe plan economic, socio-cultural i environmental; Politici i programe de dezvoltare turistic la nivel naional;. Strategii de dezvoltare turistic la nivel regional; Modele de dezvoltare turistic la nivel local. .
Temele de mai sus sunt dublate de aplicaii practice referitoare la analiza, nelegerea i interpretarea corect a principalelor modele i strategii de dezvoltare turistic. b) Fiecare tem/modul (coninuturile cursului i aplicaiile practice aferente) vor putea fi consultate pe site-ul Facultii de Geografie, la adresa http://geografie. ubbcluj. ro/, la seciunea Cursuri, precum i pe CD-urile ce vor fi oferite studenilor . Descrierea conceptelor majore pentru fiecare tem/modul i pentru fiecare aplicaie practic aferent fiecrei teme/modul pot fi gsite n suportul de curs. . c) Obiectivele generael ale cursului i organizarea Obiectivele generale ale cursului MODELE TERITORIALE. POLITICI I STRATEGII DE DEZVOLTARE TURISTIC corespund formrii unor abiliti: nelegerea i receptarea corect a problemelor legate de planificarea i ntocmirea politicilor i strategiilor de dezvoltare turistic, a modului de implementare a acestora; Receptarea particularitilor, dar i a similitudinilor, strategiilor teritoriale de dezvoltare turistic; Aplicarea informaiei de la curs n activitatea practic va facilita orientarea mai eficient n elaborarea aranjamentelor turistice n funcie de oferta destinaiilor turistice, la diferite niveluri teritoriale. Cursul va fi structurat n patru pri, corespunztoare celor patru module prezentate mai sus: V. Formatul i tipul activitilor implicate de curs (sarcinile practice ale studentului) a) Sarcini La acest curs vei avea de realizat mai multe sarcini (rezolvarea unor aplicaii practice) a cror pondere total n nota final va fi de 50%; restul de 50% constituie evaluarea cunotinelor finale dobndite n cadrul cursului. Sarcinile sunt centrate pe rezolvarea unor probleme concrete legate de dezvoltarea turistic n profil teritorial. Vei fi anunai (prin e-mail) cnd o nou sarcin a fost afiat on-line. Este n avantajul dumneavoastr s realizai sarcinile propuse la scurt timp dup ce ele au fost afiate, deoarece termenele limit trebuie respectate strict. Datele limit de evaluare a sarcinilor propuse anterior vor fi, de asemenea comunicate iniial. b) Teme de cas Pentru fiecare modul citii seciunea aferent din suportul de curs (autor, Liviu Nicoar) i din celelalte lucrri indicate la bibliografia obligatorie. Luai notie pentru a nelege mai bine informaiile i pentru a studia mai trziu. Temele de cas vor fi prezentate cu ocazia fiecrei ntlniri modulare, sau trimise pe una din adresele de mail menionate mai sus; pondereea lor n nota final de promovare a examenului va fi de 50%. c) Examenul Dup ce ai rezolvat toate aplicaiile practice aferente pregtirii preliminare (a cror pondere n nota final va fi de 50%) este momentul s studiai pentru examenul final (cu pondere de 50% n nota final). Pentru examenul final vei nva din suportul de curs i din bibliografia obligatorie (ndeosebi din Regionare turistic mondial, autori Liviu Nicoar i Angelica Puca). d) Comunicarea on-line: Anunuri, E-mailuri i Forum de discuii Majoritatea informaiilor v vor fi transmise prin intermediul seciunii Anunuri de pe site-ul Facultii de Geografie, la adresa http://geografie. ubbcluj. ro/, precum i prin intermediul e-mail-ului. n consecin, consultarea zilnic a e-mail-ului i a Site-ului Facultii de Geografie este o sarcin absolut necesar. Suntei responsabili de alua la cunotin toate informaiile pe care vi le trimitem prin intermedioul celor dou surse de informaie deja menionate. Este responsabilitatea dumneavoastr s v pstrai la zi adresa de e-mail. VI. BIBLIOGRAFIE obligatorie 1. Bran, Florina; Marin, D. ; Simon, Tamara (1998): Economia turismului i mediul nconjurtor, Edit. Economic, Bucureti. 2. Cocean, P. ; Dezsi, t. (2001): Prospectare i geoinformare turistic, Edit. Didactic i Pedagogic, Bucureti.
3. Cristureanu, Cristiana (1992), Economia i politica turismului internaional, Edit. Abeona, Bucureti. 4. Nicoara, L. ; Puca, A. (2002): Regionare turistic mondial, Edit. Presa universitar Clujean, Cluj-Napoca. 5. *** (1994), National and Regional Tourism Planning: Methodologies and Case Studies, International Thomson Business Press. Lucrrile menionate se gsesc la Biblioteca Facultii de Geografie i la Biblioteca Central Universitar Lucian Blaga Cluj-Napoca. Fiecare din aceste lucrri conin informaii importante, fie privind problemele generale de fundamentare a dezvoltrii turistice (primele trei), fie informaii detaliate la nivel regional (Regionare turistic mondial), iar a cincea lucrare, att aspecte metodologice de planificare turistic, ct i numeroase studii de caz, mai ales din rndul statelor n curs de dezvoltare. n suportul de curs, la finele fiecrui modul sunt precizate att referinele bibliografice obligatorii, ct i cele facultative. Sursele bibliografice au fost astfel stabilite nct s ofere posibilitatea adncirii nivelului de analiz i, implicit comprehensiunea fiecrei teorii. VII. Materiale i instrumente necesare Optimizarea secvenelor de nvare/formare reclam accesul studenilor de la specializarea Geografia Turimului, forma de nvmnt nvmnt la Distan la urmtoarele resurse: Computer conectat la INTERNET (pentru a putea accesa toate informaiile): date, termene, suporturi de lucru-hri mute, hri digitizate, hri model, explicaii etc; Imprimant (pentru tiprirea materialelor-suport, atemelor redactate, a studiilor de caz i problematizrilor existente); Acces la resursele bibliografice (ex: abonament la Biblioteca Central Universitar Lucian Blaga, abonament la Biblioteca Facultii de Geografie etc); Acces la echipamente de fotocopiere. VIII. Calendarul cursului Pe parcursul semestrului V, de-a lungul cruia se studiaz disciplina de fa, sunt programate 4 ntlniri fa n fa (consultaii) cu toi studenii, la care se adaug ntlnirea destinat derulrii examenului final; ele au menirea soluionrii directe (fr intermediari) a oricror nelmuriri de coninut tiinific i de monitorizare a modului n care sunt rezolvate sarcinile practice (aplicaiile din caietul de lucrri practice). Pentru prima ntlnire este obligatorie lecturarea atent a primului modul (temele aferente acestuia) i rezolvarea aplicaiilor de la modulul 1; Pentru a doua ntlnire este obligatorie lecturarea atent a modulului 2 (temele aferente acestuia) i rezolvarea aplicaiilor de la modulul 2; se vor preda aplicaiile aferente modulului 2; Pentru a treia ntlnire este obligatorie lecturarea atent a modulului 3 (temele aferente acestuia) i rezolvarea aplicaiilor de la modulul 3; se vor preda aplicaiile aferente modulului 3; Pentru a patra ntlnire este obligatorie pregtirea tuturor coninuturilor de examen i rezolvarea aplicaiilor de la modulul 4; se vor preda aplicaiile aferente modulului 4 i se va derula examenul final; n cadrul celei de a treia ntlniri se vor verifica i, eventual corija toate aplicaiile practice existente pe parcursul celor patru module (care vor constitui 50% din nota final); acum se vor preda aplicaiile practice existente n modulele 3 i 4. n cadrul ntlnirii cu numrul patru se va derula examenul final, examen cu pondere de 50% din nota final i se va comunica cursanilor numrul de puncte (maxim 50) obinute pe baza rezolvrii aplicaiilor practice din modulele 1-4. Datele celor patru ntlniri sunt precizate n calendarul sintetic al disciplinei i n tabelul de mai jos.
Activiti - discuii pe marginea coninutului modului 1 i a temelor de reflexie respectiv exerciiilor propuse; - aplicaii i completri - lucrri practice aferente modulului I; - discuii pe marginea enunului sarcinii 1; a modalitii de alctuire a portofoliului i manierei de echivalare a sarcinilor cu sarcinile practice autoasumate n activtatea practic proprie n turism; - discuii pe marginea evalurii sarcinilor i examenului scris. - discuii pe marginea coninutului modului 2 i a temelor de reflexie respectiv exerciiilor propuse; - aplicaii i completri - lucrri practice aferente modulului II; - aplicaii i completri - lucrri practice aferente modulului II; - discuii pe marginea enunului sarcinii 2; - rezolvarea nelmuririlor n legtur cu maniera de evaluare a sarcinii 1 i a rezolvrii corecte a acesteia; discuii pe marginea coninutului modului 3-4 i a temelor de reflexie respectiv exerciiilor propuse; - aplicaii i completri - lucrri practice aferente modulului III i IV; - aplicaii i completri - lucrri practice aferente modulului III i IV; - discuii pe marginea enunului sarcinii 3; - rezolvarea nelmuririlor n legtur cu maniera de evaluare a sarcinii 2 i 3 i a rezolvrii corecte a acesteia; - sesiune de ntrebri-rspunsuri n legtur cu echivalrile finalizarea situaiei i a examinrii finale - susinerea examenului scris
Data
26. 11. 2011 orele 810 (sala C1) 17. 12. 2011 orele 810 (sala C1)
10 puncte
2.
ntlnirea 2
10 puncte
3.
ntlnirea 3
10 puncte
4.
Examen final
Ianuarie 2012
IX. Politica de evaluare i notare Procesul de evaluare i stabilirea notei finale la acest curs va avea dou componente: 1. nsumarea punctajelor obinute pentru rezolvarea sarcinilor de lucru (aplicaiilor practice existente n fiecare din cele patru module): 10 puncte/aplicaii practice/modul. . . . 40 puncte maxim; 2. nota obinut la examenul final (derulat n cadrul celei de a patra ntlniri directe): 50 puncte maxim; 3. 10 puncte se acord din oficiu, rezultnd un punctal total maxim de 100 puncte, aferent notei finale 10. Fiecare modul cuprinde un numr de 5-10 aplicaii practice, care vor fi puse la dispoziia tutorelui, a cursantului, prin intermediului suportului de curs i a materialelor bibliografice obligatorii. De asemenea, fiecare aplicaie practic va fi discutat n cadrul primelor trei ntlniri cu studenii, urmnd ca ulterior, ele s fie rezolvate i transmise titularului de curs. Pentru predarea temelor, se vor respecta cu strictee cerinele titularului de curs, orice abatere de la acestea aducnd dup sine penalizri sau pierderea punctajului corespunztor acelui set de sarcini practice. Evaluarea aplicaiilor practice se va face imediat dup primirea lor, iar afiarea pe site-ul facultii a punctajelor obinute de ctre fiecare student se va realiza n cel mult dou sptmni de la data depunerii/primirii aplicaiilor. Dac studentul consider c activitatea sa practic a fost subapreciat de ctre evaluator, atunci poate solicita feed-back suplimentar prin contactarea direct a evaluatorului sau a tutorelui, prin e-mail sau direct.
Nota final la acest curs va fi bazat pe procentele cumulate din ntreg, iar notele vor avea la baz criterii de performan. Pentru obinerea unui punctaj complet este nevoie de rezolvarea tuturor aplicaiilor practice existente i de prezena la examenul final, punctele fiind cumulate din aceste dou forme de evaluare; lipsa uneia dintre aceste dou componente se soldeaz cu lipsa notei finale din ecuaia de notare i, implicit nepromovarea examenului la disciplina MODELE TERITORIALE. POLITICI I STRATEGII DE DEZVOLTARE TURISTIC. X. Elemente de deontologie academic Corpul profesoral al Facultii de Geografie din cadrul Universitii Babe-Bolyai Cluj-Napoca, pleac ntotdeauna de la premisa conform creia, studenii acestei faculti, indiferent de formula educaional pe care o adopt (zi/ID) i specializarea urmat, sunt persoane mature i responsabile. Totui, pentru a evita eventualele situaii n care se pune n discuie onestitatea cursantului, trebuie s stabilim de la bun nceput ce constituie fraud. O form concret de fraud este plagiatul. Prin urmare, doresc i pretind ca dumneavoastr s fii unica persoan care realizeaz sarcinile stabilite pentru acest curs (i nu altcineva). Dac utilizai idei sau fragmente din scrierile altei persoane au resurse suplimentare pentru realizarea sarcinilor de lucru, trebuie s citai, iar lucrrile respective s fie menionate n bibliografia dumneavoastr. Suplimentar, v rugm s consultai politica Universitii Babe-Bolyai privin plagiatul i s reflectai asupra consecinelor ce decurg dintr-o astfel de atitudine ingrat. Pentru eventuale explicaii suplimentare, chiar i pentru exemple concrete, v stau la dispoziie. XI. Studeni cu nevoi speciale Nevoile speciale se refer la o serie de dizabiliti fizice, dizabiliti de nvare/receptare, cele datorate lipsei de cunotine, deprinderi i prerechizite aferente acestui curs. Studenii care, din nefericire se pot afla ntr-una din aceste situaii sunt rugai s m contacteze la nceputul cursului pentru a putea interveni i ajusta situaia (spaii special amenajate etc) pentru ca rezultatele la final s fie cele scontate. XII. Strategii de lucru recomandate V recomand s v alocai cel puin la fel de mult timp pentru studiul fiecrei teme/modul i pentru realizarea sarcinilor practice, cu varianta n care, a-i fi studiat acest curs n formulanvmnt de zi. Stabilii-v un orar zilnic pe care s l rezervaai studiului la aceast disciplin. Putei ncepe prin a v realiza un calendar sptmnal cu toate cursurile dumneavoastr, timpul alocat pentru activitile impuse de locul de munc i de alte obligaii. ncercai pe ct posibil s v ncadrai n urmtoarele rigori: pregtii-v pentru sarcinile ce le avei de rezolvat, citind din timp prile relevante din suportul de curs; rezolvai exemplele oferite; rezolvai aplicaiile din suportul de curs; ncercai s rezolvai toate aplicaiile existente; dac ntmpinai dificulti, e-mailul meu v st la dispoziie pentru explicaii suplimentare; trimitei-mi un e-mail cu problema la care vai blocat pentru a v oferi soluia corect; citii cu atenie instruciunile de urmat pentru rezolvarea fiecrei aplicaii practice; de cele mai multe ori, este precizat forma n care sunt ateptate rspunsurile dumneavoastr; v rog s punei ntrebri; curiozitatea i ntrebrile diverse (la obiect) constituie ul element esenial pentru nvare); ncercai s contactai un student, coleg cu dumneavoastr la aceeai specializare, forma la zi, pentru a v consulta n cazul unor dificulti. Respectnd cerinele i rigorile impuse de ctre acest curs, el v poate oferi o ampl deschidere ctre problematica variat i complex legat de elaborarea politicilor i strategiilor turistice pe plan mondial i regional. CLUJ-NAPOCA, 01.10.2011 Conf. univ. dr. Liviu Nicoar
UNIVERSITATEA BABE-BOLYAI, CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE GEOGRAFIE SPECIALIZAREA GEOGRAFIA TURISMULUI, ANUL III NVMNT LA DISTAN
Cluj-Napoca, 2011
MODULUL I. PROBLEME TEORETICE PRIVIND PROGRAMAREA I PLANIFICAREA DEZVOLTARII TURISTICE. STRATEGIA DE EVALUARE A IMPACTULUI TURISMULUI PE PLAN ECONOMIC, SOCIO-CULTURAL I ENVIRONMENTAL
a. Scopul modulului. Modulul este destinat cunoaterii i nelegerii suporturilor conceptuale i instituionale pe care se fundamenteaz procesul de elaborare a politicilor, strategiilor i planurilor de dezvoltare turistic, precum i a implicaiilor acesteia n dezvoltarea regional i local. b. Obiectivele modulului: - nelegerea locului i rolului dezvoltrii turismului n cadrul dezvoltrii economice regionale, a strategiilor i tehnicilor de implementare a unui turism durabil; - sesizarea rolului factorilor implicai n procesul de dezvoltare turistic; - cunoaterea etapelor planificrii dezvoltrii turistice i a terminologiei utilizate n procesul respectiv; - nelegerea impacturilor dezvoltrii turismului pe cele trei planuri: economic, socio-cultural i environmental; - aplicarea normelor de gestionare turistic a spaiului. c. Structura logic a modulului: 1. Conceptul de politic de dezvoltare regional. Dezvoltarea durabil. 2. Politica macroeconomic de dezvoltare turistic. 3. Strategiile i tehnicile de implementare a unui turism durabil. 4. Programarea dezvoltrii turistice. 5. Planificarea dezvoltarii turistice. Rolul planificrii n turism. 6. Rolul structurilor instituionale i private n dezvoltarea turismului. 7. Planificarea forei de munc; legislaia n turism. 8. Planificarea marketingului turistic. 9. Finanarea dezvoltrii turistice. 10. Strategia de investiii n turism; stimularea investiiilor n turism. 11. Procesul de planificare a dezvoltrii turistice (etape). 12. Formularea planului structural. 13. Impactul economic i socio-cultural al dezvoltrii turistice. 14. Impactul environmental al dezvoltrii turismului. d. Coninutul informaional detaliat: 1. Conceptul de politic de dezvoltare regional. Dezvoltarea durabil. Politica de dezvoltare regional reprezinta un ansamblu de msuri planificate i promovate de autoritatile administrative publice centrale i locale n scopul asigurrii unei dezvoltri socio-economice dinamice i durabile, prin valorificarea eficient a potenialului regional i local. Politica de dezvoltare regional vizeaz ca domenii principale: dezvoltarea ntreprinderilor, piaa forei de munc, atragerea investiiilor, transferul de tehnologie, mbunatatirea infrastructurii, dezvoltarea rural, sntatea, educaia, nvmntul i cultura, dezvoltarea turismului, calitatea mediului nconjurator. Principiile care stau la baza elaborrii i aplicrii politicii de dezvoltare regional: descentralizarea procesului de luare a deciziilor; - parteneriatul ntre toi actorii implicai n dezvoltarea regional; - planificarea proces de utilizare a resurselor (prin programe si proiecte) n vederea atingerii unor obiective stabilite; - cofinanarea contribuia financiar a diversilor actori implicai n realizarea programelor i proiectelor de dezvoltare regional.
Principiul dezvoltrii durabile a aprut n urma marilor crize energetice din anii '70. Conform acestuia, utilizarea resurselor oferite de mediu, dezvoltarea societii n general, trebuie organizate n aa fel nct s nu pericliteze ansele generaiilor viitoare. Obstacolele n calea acestui principiu sunt: utilizarea combustibililor fosili ca surse de energie, efectele de mediu generate fiind unele negative, creterea necontrolat a populaiei n rile periferice, cadrul instituional neadecvat. Exista doua tipuri de abordare a conceptului de dezvoltare durabila: - viziunea economic global dezvoltarea durabila reprezinta ansamblul condiiilor i elementelor care permit meninerea sau creterea veniturilor i a bunstrii, implicnd aspecte ale vieii economico-sociale, de exemplu: stpnirea creterii demografice, modificarea structurii produciei i consumului, de manier s menina stocul de resurse rare; - viziunea ecologic a dezvoltrii durabile implic gestiunea i meninerea stocului de resurse cu productivitate cel puin constant, ntr-o optic a echitii ntre generaii i ri. Stocul resurselor cuprinde dou categorii de elemente diferite: capitalul artificial, creat de om, i capitalul natural (resursele naturale regenerabile si neregenerabile). Aceast viziune cere aplicarea principiilor de gestiune specifice pentru fiecare dintre aceste componente ale capitalului global. Pe parcurs s-au conturat dou curente de gndire: a) coala neoclasic american (dezvolarea durabil slab sau tehnocratic) are la baz teoria posibilitii substituirii capitalului natural cu cel artificial creat de om. Principiul poate fi aplicat prin optimizarea resurselor de mediu n procesul dezvoltrii economice. b) coala german susine o dezvoltare durabil tare, prin pstrarea unor structuri de mediu avantajoase. Turismul dezvoltat i practicat raional este cea mai adaptabil ramur economic la conceptul de dezvoltare durabil, axat pe trei planuri: economic, social i ecologic. Obiectivele politicii de dezvoltare regional: - diminuarea dezechilibrelor existente, prin stimularea dezvoltrii echilibrate, prin recuperarea accelerata a ntarzierilor n dezvoltarea zonelor defavorizate, ca urmare a unor condiii istorice, geografice, economice, sociale, politice si prentampinarea producerii de noi dezechilibre; - corelarea politicilor i activitilor sectoriale guvernamentale la nivelul regiunilor, prin stimularea initiativelor i prin valorificarea resurselor locale i regionale, n scopul dezvoltrii economicosociale durabile i al dezvoltrii culturale a acestora; - stimularea cooperarii interregionale, interne i internaionale, a celei transfrontaliere, inclusiv n cadrul euroregiunilor, precum i participarea regiunilor de dezvoltare la structurile i organizaiile europene care promoveaza dezvoltarea economica i instituional a acestora, n scopul realizarii unor proiecte de interes comun. n cadrul Uniunii Europene, obiectivele dezvoltrii regionale sunt abordate la trei niveluri teritoriale: a) la nivelul U. E. : este nivelul general de abordare, prin care se stabilesc principiile i obiectivele unei politici de dezvoltare regional supranaional, care urmrete s creeze un nivel mai bun al coeziunii sociale i economice ntre cele 27 state membre; b) la nivelul fiecrui stat membru al U. E. : este o abordare specific fiecrui stat membru; c) La nivelul regional propriu-zis: abordare care se bazeaz pe obiective i tinte specifice, n concordan cu nevoile i potenialul caracteristice fiecrei regiuni n parte. Tem de reflecie nr. 1. Aprofundai (prin exemple) rolul turismului n dezvoltarea durabil, n ridicarea nivelului economico-social al regiunilor periferice (de tip marginal) i la echilibrarea balanei comerciale externe a unei ri. 2. Politicile macroeconomice de dezvoltare turistic Abordarea fragmentata fractionata in diferite politici sectoriale a dezvoltarii turistice nu este benefica, duce la subminarea aportului turismului la dezvoltarea economica. Politicile macroeconomice la nivel national in acest domeniu sunt necesare datorita impactului turismului in sectoarele productive cu rol dinamizator, indeosebi in perioade de criza globalizata. Instrumentele politicii turistice decurg din politica economica nationala globala, pe care se grefeaza planificarea sectoriala, cu instrumentele specifice domeniului turistic.
Politica economico-sociala globala a unei tari dispune de multe parghii pentru favorizarea dezvoltarii activitatii turistice: - instrumente financiare si fiscale ce au drept scop crearea unui climat favorabil acumularilor, investitiilor si crearii de noi produse si activitati turistice: se refera la politicile de credit, rata dobanzilor, impunerile fiscale, urmarind reducerea fiscalitatii, cu efecte in realizarea unei oferte competitive, premisa pentru stimularea cresterii cererii; - politicile economice, bugetare si monetare, cu efect asupra evolutiei preturilor interne si a ratei de schimb valutar; - instrumentele de politica sociala influenteaza direct dezvoltarea activitatii turistice, prin masuri legate de durata timpului de munca, durata concediilor, formarea profesionala. Planificarea dezvoltrii turistice a devenit necesar pe msura amplificarii continue a acestei activitai i a creterii ponderii turismului ca ramur economic n cadrul sectorului teriar (de unde i denumirea improprie, de altfel de industrie turistic). Strategiile de planificare turistica s-au perfecionat continuu, au fost adaptate diferitelor structuri naionale i a crescut durata de prognoza (de la 5 ani pana la 15-20 ani). n ultimele decenii planificarea turistic a devenit tot mai flexibil, prin interconectarea n sistemul relational macroeconomic i adaptarea la specificul unor niveluri teritoriale variate (naional, regional, zonal, local). Planificarea turistic la scar regional (pentru teritorii de mii de km) are in vedere o mai mare diversitate de aspecte, necesitatea unui volum mai mare de lucrri i de investiii pentru interpretarea armonioas a elementelor de infrastructur turistic i valorificarea raionala a resurselor turistice. Exemple de planuri turistice regionale: Creta, litoralul din Languedoc Roussilon, Cuzco si Puno (Cristiana Cristureanu, 1992). Planificarile dezvoltarii turistice la nivel national au fost realizate sau demarate de majoritatea statelor lumii, sunt integrate politicii economice generale a tarii si prevad obiective specifica unor specializari turistice. Planificarea turistic la scara suprastatal vizeaza macroregiuni geografice care depesc frontierele interstatale, multe fiind grefate pe bazine maritime (Marea Egee, bazinul vest-mediteranean, Marea Baltica), oceanice (vestul Oceanului Indian, Pacificul de Sud ) sau parti dintr-un continent (Africa de Vest, partea mijlocie a Europei, de la Marea Baltica la Marea Adriatica). Perioada pentru care se elaboreaza planurile de dezvoltare turistic impune separarea lor n trei categorii: - planificare pe termen scurt sau operaional (1-3 ani) se bazeaz pe durata punerii n aplicare a investiiilor; - planificarea pe termen mediu (tactic) de obicei 5-6 ani reprezint o component a planului naional sau regional de dezvoltare; - planificarea pe termen lung (sau strategic) acoper 10 20 ani i reprezint o strategie de pregtire i aplicare a planurilor succesive pe termen mediu; este de mare complexitate i releva implicaiile de ordin economic, social i ecologic ale dezvoltarii turismului n spaiile geografice la care se refer. Dezvoltarea turistic reprezint un factor dinamizator al sistemului economic regional i naional, prin cererea specific de bunuri i servicii, cerere care prin adaptarea ofertei antreneaz o cretere n sfera produciei acestora i dezvoltarea diverselor servicii. Efectul multiplicator al turismului, bazat pe impactul cheltuielilor turistice asupra unui sistem economic, este condiionat de trei procese (faze) interconectate: a) incidena cheltuielilor turitilor asupra crearii de noi venituri n economia naional; b) efectul multiplicator al investitiilor turistice; c) aportul valutar prin exportul invizibil de servicii i mrfuri consumate de turitii strini n ara receptoare (Gh. Postelnicu, 1994). Legat de acest ultim aspect apare i reversul, adic turismul internaional emitent al unei ri, materializat prin cheltuieli turistice n alte ri, reprezint import invizibil de servicii i mrfuri. n acest mod, turismul internaional ndeplinete o important funcie economic pe plan mondial, manifestat prin soldul pozitiv sau negativ al veniturilor i cheltuielilor valutare din turism. n numeroase state, turismul internaional receptor are rolul de a echilibra balana de pli externe. Pe planul dezvoltrii regionale, turismul are rolul deosebit i tot mai important de a introduce in circuitul economico-social o serie de regiuni limitrofe de tip periferic, marginalizate sub aspect industrial i al serviciilor n raport cu marile aglomerari urbane, dar cu resurse turistice naturale i etnografice
10
bogate i valoroase. n acest fel se produce o redistribuire, o dispersare a veniturilor spre regiuni de tip marginal, att la nivel mondial (Bazinul Caraibilor, Bazinul Asia Pacific, Africa, America de Sud, zona subarctica), cat si in interiorul tarilor (Munii Apuseni, Dobrogea, Sicilia, Castilia Veche, provincia Algarve, sud vestul Masivului Central Francez ). 3. Strategii, politici i posibile tehnici de implementare a unui turism durabil Din 1998, turismul a devenit cea mai mare industrie de export din lume, nregistrnd ncasri de peste 500 miliarde USD. Aceast bran nu pare s se mulumeasc ns doar cu att, pentru c celor 700 de milioane de vacane n strintate li se mai adaug i 2, 3 miliarde de turiti care i petrec vacanele n propria ar. Organizaia Mondial a Turismului aproximeaz veniturile anuale totale ale acestei industrii la 1, 7 miliarde $. Pe calea ctre o societate mondial durabil, aceast industrie joac astfel un rol deosebit de important. Marile companii turistice i-au implementat n vocabular de civa ani termeni precum ecoturism sau turism moderat. Acest lucru nu trebuie s ne fac s uitm, dup cum afirm Norbert Suchanek de existena a trei tendine turistice extrem de periculoase pentru mediu i pentru situaia social i economic din rile n curs de dezvoltare care au luat amploare, i anume creterea numrului cltoriilor cu avionul, al vacanelor tip all-inclusive i al croazierelor; de aceea noiunea de turism durabil vine s argumenteze necesitatea tragerii unor semnal de alarm. Dezvoltarea durabil implic permanen, ceea ce nseamn c turismul durabil presupune utilizarea optim a resurselor (inclusiv a diversitii biologice), minimizarea impactului negativ economic, socio-cultural i ecologic, maximizarea beneficiilor asupra comunitilor locale, economiilor naionale i asupra conservrii naturii. Ca o consecin fireasc, durabilitatea se refer i la structurile manageriale necesare n vederea ndeplinirii acestor deziderate. Turismul durabil acoper toate formele i activitile din industria ospitalitii, incluznd turismul convenional de mas, turismul cultural, turismul de afaceri, turismul rural, turismul de croazier, turismul religios i turismul sportiv, turismul urban. Procesul de orientare ctre durabilitate trebuie s fie, n mod normal, coordonat la nivel naional de ctre factorii guvernamentali i susinut de factori locali, la nivelul comunitilor. Scopul realizrii unui turism durabil trebuie s fie subordonat planurilor naionale i regionale de dezvoltare economic i social. Aciunile pot acoperi scopuri economice (creterea veniturilor, diversificarea i integrarea activitilor, controlul, potenarea i zonarea dezvoltrii), scopuri sociale (ameliorarea srciei i a inegalitii distribuiei veniturilor, protecia patrimoniului socio-cultural indigen, participarea i implicarea comunitilor locale) ori scopuri ecologice (protejarea funciilor ecoturismelor, conservarea i utilizarea durabil a biodiversitii). Unii specialiti prefer s vorbeasc despre dezvoltarea durabil a turismului mai degrab dect despre un turism durabil, primul referindu-se la toate aspectele dezvoltrii, iar al doilea la unele aspecte i componente ale turismului cum ar fi transportul aerian la mare distan care pot pur i simplu s nu fie durabile, n condiiile tehnologiilor actuale, chiar i cu utilizarea celor mai bune practici. Implementarea politicilor i planurilor turistice reprezint o responsabilitate att a guvernului, ct i a sectorului privat. Sectorul public rspunde de stabilirea tacticii, planificrii i cercetrii, realizarea infrastructurii de baz, dezvoltarea anumitor atracii turistice, stabilirea i administrarea normelor de oferire a facilitilor i serviciilor, stabilirea msurilor de administrare i valorificare a teritoriului i de protecie a mediului nconjurtor, stabilirea standardelor pentru pregtirea i perfecionarea n domeniul turismului, meninerea sntii i securitii publice. Sectorul privat rspunde de dezvoltarea serviciilor de cazare, a operaiunilor ageniilor de turism, de activitatea ntreprinderilor comerciale cu specific turistic, i se bazeaz pe infrastructur, pe dezvoltarea unor atracii turistice i promovarea acestora prin activiti specifice de marketing. Angajamentul politic n vederea dezvoltrii turismului ntr-o manier planificat i durabil este esenial. De asemenea, organizaiile non-guvernamentale sunt implicate din ce n ce mai mult n aspecte legate de dezvoltarea turismului. Sunt utilizate diferite tehnici de implementare. Montajul logic i programarea proiectelor de dezvoltare i a programelor de aciune turistic sunt de asemenea importante. n turism trebuie s existe organizaii eficiente, att n sectorul public, ct i n cel privat care s asigure protecia mediului nconjurtor i standardele facilitilor turistice. Proiectele specifice turismului trebuie dezvoltare ntr-o manier sistematic, aplicndu-se metoda drumului critic. Suportul financiar al proiectelor, att pentru
11
sectorul public, ct i pentru cel privat, este o condiie foarte important. Pentru fiecare activitate turitic ar trebui s se stabileasc o strategie de finanare. Dezvoltarea resurselor umane pentru turism trebuie s fie o prioritate n vederea oferirii serviciilor de calitate ateptate pe piaa turistic i necesit o abordare sistematic a proiectrii nevoilor de personal i stabilirea modalitilor de instruire necesare pentru a furniza personal calificat att n sectorul public, ct i n cel privat. Dac instituiile naionale i regionale specializate n pregtirea n domeniul hotelier, cateringului i turismului nu pot satisface necesitile locale, atunci trebuie nfiinat pe plan local ca o instituie specializat. De asemenea, este esenial folosirea tehnicilor i metodelor marketingului turistic: stabilirea obiectivelor i strategiilor de marketing i realizarea unui program promoional. Activitile de marketing trebuie s se desfoare la nivelul oficiilor de turism guvernamentale, la oficiul turistic local i n sectorul turitic privat pentru c dezvoltarea unei imagini pozitive a noului sector turistic pe pieele turistice poteniale este foarte important. Tehnici de implementare Implementarea planurilor turistice presupune eforturi de lung durat. Modalitile de realizare a implementrii sunt: aprobarea politicii i planului turistic, ca document oficial al dezvoltrii turismului n regiune; structurarea dezvoltrii pe o perioad de cel puin cinci ani programarea proiectelor de dezvoltare i a aciunilor necesare (denumite n general programe de aciune turistic); organizarea eficient a sectorului public i al celui privat i meninerea unei coordonri strnse ntre sectorul public, privat i organizaiile nonguvernamentale, acolo unde acestea sunt implicate; adoptarea i aplicarea legislaiei corespunztoare i a reglementrilor necesare dezvoltrii turismului. Acestea includ reglementri cu privire la facilitile, standardele i serviciile turistice; msurile de protecie a mediului nconjurtor, standardele dezvoltrii (incluse n general n regulamentele cu privire la valorificarea teritoriului) i proiectarea ghidului pentru facilitile turistice; stabilirea circuitelor turistice, a obiectivelor i staionrilor; finanarea eficient i sistematic a proiectelor turistice individuale; finanarea sectorului public, pentru dezvoltarea atraciilor i infrastructurii turistice. n unele cazuri, pentru aceast finanare poate fi necesar asisten extern; atragerea investiiilor din sectorul privat pentru dezvoltarea facilitior i serviciilor turistice (prin acordarea unor stimulente investiionale pentru atragerea acestor investiii); pregtirea i perfecionarea personalului angajat n toate activitile turistice dezvoltarea resurselor umane din turism; implicarea comunitilor locale n dezvoltarea turislmului; marketingul turistic i promovarea eficient a turismului pentru toat regiunea i pentru firmele private; conducerea eficient i susinut a sectorului turistic. 4. Programarea dezvoltrii turistice Programarea dezvoltrii este o tehnic important pentru abordarea sistematic i coordonarea implementrii. Deseori, ea ia forma unui program de aciune care include att proiectele de dezvoltare, ct i activitile necesare conexe. Programul de aciune n prima etap a dezvoltrii, n general pentru primii cinci ani ai planului, este realizat ca parte a ntregului proces de programare turistic, pentru ca, apoi, periodic, s fie actualizat i revizuit. Programul de aciune ar trebui s includ att proiectele sectorului public i privat i infrastructura, ct i atraciile, facilitile i serviciile necesare, aa nct dezvoltarea s fie integrat i coordonat. Alte activiti necesare ar putea fi, de exemplu, proiectarea i adoptarea anumitor tipuri de reglementri. Programul poate include studii speciale sau planificri detaliate pentru o perioad de cinci ani. Un program de aciune complet va descrie fiecare proiect, va indica costurile estimate ale dezvoltrii, acolo unde este posibil, i va desemna factori responsabili pentru realizarea proiectului.
12
Proiectul de dezvoltare poate fi un proces complicat, n special proiectele ample, cum ar fi proiectul de dezvoltare a unei staiuni, cu multe hoteluri i faciliti. O programare atent a dezvoltrii necesit utilizarea metodei de analiz a drumului critic. Este o tehnic de planificare a aciunilor pentru ca acestea s fie duse la ndeplinire ntr-o succesiune raional i eficient i pentru implementarea proiectului ntr-o manier coordonat. Destul de rar, proiectele urmresc cu exactitate planurile prestabilite i de aceea pe parcursul derulrii proiectului trebuie fcute o serie de modificri. Oricum, fr un program ce conine o analiz a drumului critic, implementarea ar fi mai puin eficient i nu s-ar putea realiza verificarea i realizarea activitilor ntr-o anumit ordine. Proiectele comerciale sunt de obicei preluate de sectorul privat. Proiectele mari, cum sunt staiunile, necesit investiii iniiale substaniale, n special pentru infrastructur, i pot deveni rentabile doar peste civa ani. Asemenea proiecte necesit i o experien managerial solid. Dac sectorul privat local este puin dezvoltat i lipsit de experien managerial sau de capital suficient pentru derularea proietelor importante, poate fi constituit o societate public de dezvoltare, constituit de ctre guvern sau prin asocierea acestuia cu sectorul privat, pentru a gsi surse de finanare i pentru angajarea unor manageri cu experien. Aceast socieate este responsabil de realizarea infrastructurii i a altor componente non comerciale ale proiectului i poate continua s se ocupe de aceste componente i dup ce s-a realizat dezvoltarea staiunii. De obicei, societatea nchiriaz sectorul privat n vederea dezvoltrii componentelor comerciale, iar veniturile din nchiriere le folosete pentru a acoperi costurile de investiie i pentru a suporta cheltuielile operaionale ale staiunii. Societatea de dezvoltare poate fi constituit pentru a derula mai multe proiecte turistice ntr-o regiune. 5. Planificarea dezvoltrii turistice. Rolul planificrii n turism Turismul poate fi privit la modul general ca un sistem cu multiple interaciuni ntre factorii ofertei i cei ai cererii turistice, iar armonizarea celor dou componente presupune aciuni de planificare. Activitatea turistic trebuie s fie planificat n funcie de spaiu, la diferite niveluri (naional, regional, local) i n funcie de timp (pe termen lung, mediu i scurt). Planificarea dezvoltrii turistice are n vedere multiple aspecte: - exploatarea echilibrat i raional a resurselor turistice naturale i culturale/antropice pentru a asigura protecia i conservarea lor n scopul creterii duratei de valorificare i a meninerii echilibrului ecologic; - realizarea unor proiecte de amenajare detaliate pentru reducerea impacturilor negative de ordin economic, socio-cultural i de mediu; - asigurarea unei dezvoltri raionale a tuturor segmentelor industriei turistice n corelaie cu politicile economice din alte sectoare; - este necesar stabilirea liniilor directoare i a standardelor pentru pregtirea planurilor de amenajare i exploatare turistic; - conjugarea eforturilor sectorului public i privat pe plan intern, dar i n activitile turistice externe, n scopul asigurrii investiiilor n turism; - monitorizarea activitii turistice n scopul revitalizrii i dezvoltrii unor areale turistice; - adaptarea legislaiei turistice n funcie de necesiti; - problema asigurrii unor programe de calificare a personalului din turism. Realizarea acestor deziderate este legat de politica general de dezvoltare raional. Aceast relaionare duce la evitarea unor conflicte legate de modul de utilizare a unor resurse turistice. n dezvoltarea turistic este necesar etapizarea acestui proces i n cadrul cruia planificarea i aduce contribuia n alte domenii importante: - Pe plan economic prin prisma valorificrii raionale i la nivel avansat a resurselor turistice; - Pe plan social n creterea gradului de ocupare a forei de munc i stabilirea populaiei rezidente, prin reluarea unor vechi ocupaii tradiionale i prin atragerea populaiei n activitile turistice; - Pe plan ecologic prin evitarea degradrii polurii mediului deci i prin creterea gradului de exploatare pe termen lung a resurselor turistice. Planificarea prin prisma dezvoltrii durabile presupune dou tipuri de planuri i prognoze: - pe termen lung, cu caracter global, structurat pe forme de turism, n concordan cu tendinele existente pe piaa turistic mondial. Se realizeaz pe 10-20 ani; - planuri mai concrete sunt cele realizabile pe termen mediu (4-5 ani) sau scurt (1-3 ani) i care se elaboreaz la nivel regional i local pe tipuri i forme de turism.
13
n Romnia planurile trebuie s aib la baz standarde i norme europene n ceea ce privete exploatarea resurselor turistice, modernizarea structurilor de primire a bazelor de tratatment, alimentare i a serviciilor turistice. ns realizarea unei planificri i dezvoltri integrale a turismului depinde n mare msur de factorii instituionali care fac i aplic politici i strategii de dezvoltare turistic. 6. Rolul structurilor guvernamentale n planificarea i dezvoltarea turistic ndeplinirea cerinelor respective poate fi fcut de un guvern prin crearea unui organism la nivel naional: Minister al Turismului, Autoritate Naional de Turism, departament de Turism n cadrul altor ministere. Un asemenea organism la nivel de stat are o serie de responsabiliti legate de coordonarea politicii n domenii cu politica regional de dezvoltare, realizarea de norme i reglementri de ramur, susinerea efecturii unor studii aprofundate n domeniul turistic, stimularea investiiilor, dezvoltarea activitilor de marketing, planificarea i pregtirea forei de munc din turism, modernizarea infrastructurii aferente turismului, diversificarea atraciilor turistice etc. n funcie de experiena internaional, un minister de turism trebuie s includ cteva direcii/oficii: - direcie de marketing; - direcie de statistic i cercetare; - direcie de planificare i dezvoltare; - direcie de resurse umane; - direcie de promovare i control a activitii turistice. Organismul de turism are posibilitatea i chiar este necesar s creeze un comitet consultativ care s in legtura cu factorii implicai n turism. Rolul structurilor private n dezvoltarea turismului Rolul acestor structuri este unul tot mai important. Agenii de turism practic pot ndeplini o serie de activiti i atribuii: - enunarea problemelor dificile: impozite, taxe, probleme legate de anumite faciliti fiscale; - emiterea unor propuneri de mbuntire a activitilor turistice; - derularea i sistematizarea programelor de cercetare sau de pregtire profesional destinate societilor turistice din teritoriu; - asigurarea de reprezentani experi pentru comisiile guvernamentale; - sponsorizarea de reuniuni, colocvii pe teme de turism, participarea la realizarea planurilor de planificare i dezvoltare regional sau local. Se constat c micile ntreprinderi de turism au o mai mare capacitate de adapare la anumite situaii speciale, societile participante fiind preocupate de promovare i marketing i pe baza acestor considerente este necesar o colaborare ntre instituiile guvernamentale i agenii economici privai. Tem de reflecie nr. 2. Artai rolul structurilor guvernamentale i a structurilor private n dezvoltarea turismului romnesc. Rolul organismelor internaionale Organizaia Mondial a Turismului (OMT) s-a nfiinat n 1975 prin restructurarea UIOOT de la nivel de stat (Uniunea Internaional a Organismelor Naionale de Turism). n cadrul OMT, membrii propriu-zii sunt toate statele care au aderat la acesta, respectiv membrii afiliai reprezentnd diferite organizaii non-guvernamentale internaionale, dar i organizaii guvernamentale naionale: lanuri de hoteluri, tur operatori, instituii de cercetare. Structura organizatoric a OMT: - Adunarea general adopt programul i bugetul; - Secretariatul ine documentaia, gestioneaz banca de date, asigur legtura cu membrii; - Consiliul executiv stabilete msurile ce se iau pe parcurs; - Comitetele regionale, macroregionale; - Comitetul membrilor afiliai organizat pe grupuri de lucru n funcie de problemele urmrite. Activitile Organizaiei Mondiale a turismului au o arie larg de manifestare: - inventarierea resurselor turistice i a infrastructurii turistice; - elaborarea programelor de baz;
14
prezentare metodelor de finanare; gestionarea bncii de date; elaborarea studiilor de pia; susine obiectivele i produsele turistice originale; se ocup de analiza i clasificarea structurilor de primire etc; organizarea de edine, colocvii, conferine internaionale.
7. Planificarea forei de munc n turism Urmrete patru faze: 1. evoluia utilizrii forei de munc n prezent; 2. planificarea nevoilor de for de munc n perspectiv: pe categorii de personal; 3. evoluia forei de munc ce va fi disponibil n viitor; 4. determinarea necesitilor de formare i calificare a forei de munc. Dintre programele educaionale care pot fi aplicate n turism s-ar putea meniona scurte cursuri de specialitate, curs managerial, iar la nivel naional exist instituii educaionale specializate n turism (Institutul Naional pentru Formare i Management Turistic), licee i faculti de profil. Legislaia n turism Legislaia determin politica de dezvoltare i stabilete funciile structurale, sursa fondurilor, ncepnd cu organismele guvernamentale. Se stabilesc o serie de recomandri: - sistemul de clasificare a hotelurilor i restaurantelor; procedurile de acordare a licenelor agenilor economici, a brevetelor; legislaia privind protecia mediului; reglemenetri n ceea ce privete transportul i serviciile turistice; problemele legate de sigurana turismului, protecia consumatorului; legislaia n domeniul taxelor. 8. Planificarea marketingului i promovrii turistice Planificarea de marketing trebuie a fi neleas ca o parte a procesului de planificare a turismului n sine i n legtur cu dezvoltarea produsului turistic. Marketingul implic diverse activiti: stabilirea oriectivelor de marketing, formularea strategiei de marketing, pregtirea i implementarea programului de promovare i ofer servicii de informare a turitilor. Planificarea de marketing poate fi fcut att pentru turitii internaionali ct i pentru cei natali, dar i o combinaie a acestora. Stabilirea obiectivelor de marketing n contextul nelegerii i integrrii planificrii obiectivelor de marketing sunt reprezentate de intele de pia a tipurilor i numrului de turiti ce sunt atrai. intele de de pia (de market) sunt de obicei stabilite pe o perioad de 5 ani. intele sunt exprimate n general n termeni cum ar fi numrul de turiti sosii, tipul, limita de timp pe care acetia o petrec acolo, ara originii acestora sau regiunea i alte caracteristici. Grupul de turiti care se intete trebuie s fie apropiat tipului de turism i serviciilor. Acestea pot include: drumeii sau staiuni pentru vindecarea anumitor afeciuni, interese pentru natura, cultura, aventura, rezultnd o pia a turismului ndreptat spre multe destinaii. Alte piee, n schimb, sunt specializate spre o singur destinaie. Formularea strategiei de marketing Strategia de marketing impune un plan pentru a atinge obiectivele de marketing: Dac marketingul va fi general intit spre interesul turitilor sau selectiv i direcionat pe tipuri specifice. Se pot identifica piee primare, secundare, oportuniti. Tipuri generale de tehnici promoionale pentru a fi folosite i spre ce ar trebui s fie redirecionate: tour-operatori, de exemplu, spre turitii consumatori sau combinaii a acestora. Timpul i prioritatea programrii efortului promoional pe anumite tipuri de pia sau ri. Timpul poate depinde de programarea proiectelor de dezvoltare a turismului.
15
Imaginea i realitatea zonei pentru a fi mbinate. O nou destinaie turistic trebuie s creeze o imagine ce las de dorit, o imagine atrgtoare, nainte de a se promova. Orice obstacol particular ce poate aprea trebuie luat n considerare, cum ar fi: o recent instabilitate politic sau un dezastru natural.
Pregtirea programului de promovare Programul de promovare este pregtit de baza a mai multor consideraii: strategia de marketing, cunotine despre canalele de distribuie a marketingului, tehnici promoionale, bugetul. Un astfel de program este de obicei fcut pentru 3 5 ani, pentru fiecare an este specificat tipul de promoie i costurile estimate. Costurile pentru ntreinerea birourilor sunt incluse de obicei n bugetul de promovare. Cele mai comune tehnici promoionale sunt: Materiale printate, brouri, pliante, vederi, ghiduri turistice, cataloage pentru ageniile de turism; Pregtirea materialelor vizuale, slide-uri, prezentri, seminarii, Reclama n ziare, revista, TV, i ar mai fi trgurile de turism pentru tour-operatori; Participarea la trguri de turism (schimburi) se in anual, n Europa, America de Nord, Asia de Est; Se organizeaz excursii n alte ri pentru a se face schimburi de oferte, invitaie i gzduire pentru tour-operatori; Pregtirea / publicarea ghidurilor i a crilor de informare asupra zonei. Dac acestea nu sunt disponibile pentru publicitate pot fi vndute pentru a recupera costurile implicate. Marketingul formelor speciale precum conveniile i croazierele necesit cunotine speciale i diferite tehnici promoionale. Promovarea unei astfel de zone, atraciile i facilitile sale trebuie s fie ampl i la obiect. Dac promovarea nu reprezint zona i turitii sunt atrai de reclama fals vor fi nemulumii. Poate conduce la turiti care i vor sftui prietenii s nu viziteze zona, prin urmare o publicitate nefavorabil. Sub prezenta lege a consumatorului i a turistului adoptat n mai multe ri poate rezulta un proces mpotriva ageniei. Promovarea trebuie s fie strns coordonat ntre sectoarele publice i private. O practic comun este stabilirea unui comitet de coordonare i executare a activitii promoionale. Acesta este format din sectorul public i privat. Cel privat preia activiti promoionale pentru propriile intreprinderi, guvernul trebuie s asigure un buget adecvat pentru prile sale, cele care le deine n marketing, n condiiile n care turismul este de succes. n acelai timp marketingul trebuie atent programat pentru a maximiza utilizarea efectiv a fondurilor disponibile. Foarte des companiile aeriene pot s asiste n promovarea activitilor dac guvernul le finaneaz. Oferirea de informaii turitilor O important funcie a merketingului este oferirea de informaii nainte sau dup ce au ajuns la destinaia aleas a ei. Diverse tipuri de informare ar trebui s fie disponibile: fundalul geografic, istoricul, cultura zonei, regiunii, atraciile, facilitile i preurile, dac sunt disponibile, programe de transport, locaii de shopping, servicii medicale, potale, consulate, ambasade, instituii religioase i alte informaii specifice. Este important ca turitii s fie informai cu privire la obiceiurile locale, tradiii, portul popular, politica de baci i alte politici de securitate. Birourile de informare a turitilor trebuie s fie plasate n locuri convenionale i dotate cu personal pregtit. Agenii informaionali trebuie s cunoasc mai multe limbi strine. O variant de succes ar fi dezvoltarea centrelor informaionale; n afara materialelor aceste centre trebuie s conin expoziii, slide, show-uri audio-vizuale. 9. Finanarea dezvoltrii turismului a) Finanarea pentru management i planificare turistic
16
Finanarea planificrii turistice la nivel local, a planurilor de turism urban i ecoturism i planificarea atraciilor cu caracter public, cum sunt parcurile naionale i siturile arheologice sau istorice, intr n aria de responsabilitate a autoritilor locale i centrale. Finanarea planurilor de dezvoltare detaliate i a studiilor de fezabilitate este n mod obinuit responsabilitatea sectorului privat. Planificarea unei staiuni mai mari poate fi realizat de stat, o companie privat sau o societate de dezvoltare. Chiar dac planificarea e fcut de sectorul privat, guvernul are responsabilitatea de a stabili standardele aa cum au fost aprobate iniial, de a revizui planurile i de a le accepta doar dac ndeplinesc standardele aprobate. Finanarea instituiilor guvernamentale de turism i de marketing este asigurat de ctre guvern, dar chiar pot fi suportate i de ctre ageni economici din turism sau chiar de ctre turiti. b) Finanarea dezvoltrii infrastructurii Principalele componente ale infrastructurii sunt n mod obinuit finanate de guvern sau de ntreprinderi publice. Oricum, taxele de folosin pot recupera cea mai mare parte din aceat investiie sau mcar costurile operaionale. Aceast infrastructur servete nevoilor generale de dezvoltare. n cadrul unui program de dezvoltare, finanarea infrastructurii interioare este realizat de ctre sectorul privat, care preia iniiativa dezvoltrii. c) Finanarea principalelor puncte de atracie Parcurile locale, regionale i naionale, zonele istorice i arheologice, muzeele, centrele culturale i alte tipuri de atracii sunt n mod obinuit finanate de guvern, iar prin plata unor taxe de intrare se acoper o parte din costurile operaionale. Aceste atracii determin turitii s viziteze o zon i s cheltuiasc. Aa cum a fost explicat anterior, finanarea restaurrii zonelor istorice poate fi realizat de ctre sectorul privat, dar cu sprijin din partea guvernului. Atraciile de tip comercial, cum sunt parcurile tematice, sunt finanate de sectorul privat, n sperana c vor aduce profituri. d) Finanarea hotelurilor i a altor faciliti i servicii comercial Sectorul privat este sursa obinui de finanare pentru modernizarea hotelurilor i a altor faciliti comerciale, aceasta fiind politica i tendina n cele mai multe regiuni turistice. Guvernul poate fi iniiatorul dezvoltrii n zonele turistice noi, nainte ca investitorii particulari s decid s fac investiii, sau poate coopera cu investitori particulari pentru anumite proiecte. Sursele internaionale ale finanrii Exist o serie de tipuri de surse internaionale de finanare valabilr pentru dezvoltarea turismului, cum ar fi: IBRD (Banca Internaional pentru Reconstrucie i Dezvoltare) asigur finanare pentru infrastructur, proiecte de conservare a mediului care aduce beneficii pentru turism. Aceast finanare este asigurat prin mprumuturi pe termen lung. IDA (Asociaia Internaional de Dezvoltare) acord mprumuturi pentru rile cu venituri mici cu rate fr dobnd pe perioade de 10 ani. IFC (Corporaia Internaional de Finanare) face mprumuturi direct ctre sectorul privat pentru dezvoltarea proiectelor aductoare de venituri, incluznd hotelurile i alte proiecte turistice. mprumuturile IDA reprezint 25 % din costurile proiectelor. UNDP (Programul de dezvoltare al Naiunilor Unite) este o agenie de asisten tehnic. Este o important agenie pentru planificarea turistic i alte proiecte legate de turism. Multe din aceste proiecte includ asigurarea de echipament, ct i asistena tehnic. UNCDF (Fondul Naiunilor Unite pentru Dezvoltarea Capitalului) asigur asisten de capital la scar mic n form de subvenii sau credite pe termen lung pentru faciliti sociale i alte servicii i activiti economice. Uniunea European devine destul de implicat n sprijinirea proiectelor de turism n multe ri care constituie grupul ACP. Aceste proiecte sunt att asistena tehni (planificare, marketing i training-uri), ct i investiii. Surse bilaterale opereaz de obicei pe baza guvernamental, iar cteva din aceste programe includ asistena tehnic i investiii orientate spre proiectele turistice. Multe ri ofer asisten bilateral, incluznd rile din Europa, America de Nord i Asia de Est i regiunea Pacificului. Fiecare program bilaeral are propria politic de asisten. Bncile de dezvoltare regional Banca Asiatic de Dezvoltare (ADB), Banca de Dezvoltare Aftican (ADB), Banca de Dezvoltare Inter-American (IDB) i alte bnci de dezvoltare
17
regionale ofer asisten n aspecte legate de dezvoltarea turismului n rile membre. Fondul European de Dezvoltare a fost stabilit pentru a asigura asistena rilor din Europa Asiatic. Surse internaionale de capital privat multe companii din sectorul privat, incluzndu-le pe cele implicate n turism, caut s investeasc n afara rilor lor de origine. Acest tip de investiie aduce adesea cu ea competene de gestionare a resurselor, conexiunile de marketing i imaginile internaionale dorite de care poate benificia turismul n rile care doresc investiii n afar. Este important pentru ri s neleag natura acestor corporaii i cum s negocieze cu acestea. Aceste diverse surse de finanare nu se exclud reciproc. Ele pot fi utilizate n diferite corporaii pentru a ndeplini cerinele speciale de investiii dintr-o ar.
10. Strategia de investiii n turism Fiecare ar ar trebui s-i dezvolte o strategie de investiii n turism care s se potriveasc exact cu nevoile fiecrei ri. O astfel de strategie ar trebui s implica urmtoarele consideraii: Proiecte specifice de dezvoltare a turismului, dac investiia public sau privat ar trebui, ori de cte ori este posibil, s fie identificate pe baza lor, fiind parte a unui program i plan de dezvoltare a turismului; Proiectele ar trebui s fie identificate adiional pe baza unei analize de fezabilitate; Proiectele ar trebui s fie evaluate cu grij pentru a minimiza costurile de schimb valutar ct mai bine posibil; Structurile fiscale, legislative i administrative ar trebui s susin proiectul; Cnd un pachet de investiii inovatoare este oferit sectorului privat, acesta trebuie s fie selectiv, monitorizat i ajustat periodic, pe baza nevoilor curente de investiii; Proiectul trebuie monitorizat cu grij. Strategiile de investiii trebuie s fie realiste i direcionate pentru a atinge obiectivele stabilite. Stimularea investiiilor n turism Asigurarea continu de investitori permit meninerea sau dezvoltarea unor structuri i servicii turistice competitive. Prin aceasta se contribuie la rezolvarea unor probleme: - conservarea resurselor turistice naturale i antropice n scopul unei utilizri de durat; - creterea nivelului de trai a comunitii umane vizate de dezvoltarea turistic. Guvernul trebuie s pun la dispoziie o gam de stimulente pentru atragerea investitorilor din domeniul privat: - facilitarea n concesionarea/cumprarea de teren pentru noi investiii n turism: - asigurarea unei infrastructuri complementare activitilor turistice (drumuri, gaze, electricitate); - reducerea taxelor vamale la bunurile importante n scopul punerii n funciune a structurilor turistice sau n scopul modernizrii infrastructurii turistice; - reducerea total sau parial pentru un numr de ani a impozitelor pe profit i pentru teren i cldiri deinute de obiectivele turistice; - modificarea ratei de amortizare; - acordarea de credite cu dobnzi reduse, cu perioade mai lungi de rambursare (profiturile nu sunt constante); - acordarea de subvenii pentru sectorul privat; - asigurarea repatrierii capitalului profiturilor i a dividendelor, dobnzilor ncasate de investitorii strini dup plata impozitelor datorate; - protejarea investiiilor contra aciunilor de naionalizare. Stimulentele sunt necesare mai ales n prima etap de modernizare a serviciilor turistice. Ulterior ele pot fi modificate sau retrase. Investitorii n turism pot participa i la rezolvarea unor probleme de mediu, infrastructurii generale sau a comunitii umane (mpduriri, locuine pentru fora de munc din turism, crearea de investiii pentru pregtirea forei de munc pentru turism. 11. Procesul de planificare turistic Se face la nivel naional, regional, zonal. Este bazat pe demersuri de concepere, suinere, operare i implementare rezultnd o procedur fcut pas cu pas. Etapele realizrii unui plan de amenajare turistic:
18
- pregtirea studiului; - determinarea obiectivelor; - includerea/surprinderea tuturor elementelor necesare; - analiza pieei; - formularea politicii de dezvoltare turistic; - luarea n considerare a recomandrilor instituionale; - implementarea i monitorizarea. 1) Pregtirea studiului implic urmtoarele activiti: - formularea termenilor de referin ai proiectului; - selectarea echipei tehnice care se ocup de studiu; - organizarea activitilor de studiu. Termenii de referin ai proiectului indic intrrile i ieirile din sistem i activitile necesare pentru planificarea dezvoltrii turistice. Acetia trebuie s indice aspectele economice, sociale, environmentale i elementele critice legate de toate aspectele valorificrii turistice. n cadrul elaborrii planului de dezvoltare turistic trebuie s se in cont de amenajrile turistice existente sau de prezena unor amenajri care sunt n declin. Se precizeaz astfel, n noul plan, modul n care vor fi integrate, valorificate sau mbuntite amenajrile existente. Procesul de amenajare se face pe mai multe niveluri: att spaial, de la areale restrnse, la zone mai extinse, regiuni sau chiar la nivel naional ct i temporal. Pentru planificarea detaliat vor fi incluse n studiu arealelor necesar a fi dezvoltate n viitorul apropiat. Proiectul pentru procesele care necesit o dezvoltare mai ndelungat vor fi lsate mai la urm. Este necesar s se indice perioada n care planul va fi realizat. Planurile sunt fcute pe perioade cuprinse ntre 10 i 20 de ani, cuprinznd faze mai scurte de dezvoltare, desfurate pe 3-5 ani. 2) Determinarea obiectivelor - este important i se face n urma consultrii cu organismul guvernamental, prin acel Comitet Consultativ; - colaborarea este necesar pentru c guvernul stabilete politicile i planurile generale de dezvoltare; - obiectivele sunt stabilite la neput mai nti n mod preliminar, iar mai apoi reformulate; - trebuie evitat contradicia dintre obiective; - trebuie s se in cont de elementele economice, socio-culturale 3) Inventarierea tuturor elementelor necesare dezvoltrii turistice n aceast etap se face adunarea informaiilor de ordin cantitativ i calitativ (aspecte relevante); Se includ componentele sistemului turistic, la care se adaug ali factori care influeneaz dezvoltarea turistic, cum ar fi: tendinele din turismul mondial i macroregional (aceste informaii se pot obine i de la OMT); existena destinaiilor turistice competitive; fluxurile turistice n regiunile n cauz (numrul celor sosii i caracteristicile lor); atraciile i activitile turistice existente i poteniale; faciliti i modaliti de transport spre regiunile n cauz i n cadrul acestora; fora de munc potenial pentru turism; perspectivele i nivelul de dezvoltare economic n celelalte domenii; caracteristicile i calitatea mediului: relief, clim, calitatea aerului, peisajului, elemente de arhitectur; caracteristicile socio-culturale i efectul turismului asupra comunitii; caracteristicile regimului politic din ara sau regiunea respectiv; existena organizaiilor n turism; existena investiiilor actuale i necesarul de capital; aspecte legislative n turism. Elementele principale sunt reprezentate de existena atraciilor i activitilor turistice. Atraciile turistice se clasific i se evalueaz pe tipuri. Astfel se pot separa atracii primare, care determin turitii s viziteze zona, i secundare/complementare. Facilitile/dotrile turistice (infrastructurile turistice) sunt evaluate n funcie de calitate, confort, eficien pe care le resimte turistul.
19
Atragerea populaiei locale n activitile turistice i formarea mentalitii pozitive este un aspect foarte important. 4) Analiza pieei i sintetizarea informaiilor Analiza urmrete surprinderea caracteristicilor si tendinele turismului global, naional, regional; Important este evaluarea atraciilor, serviciilor i a facilitilor turistice; accesibilitatea n ar sau regiunea n cauz dinspre marile ri emitente de turiti, inclusiv elemente precum distan, cost, timp necesare. Prin analiza pieei se stabileste numrul i tipul potenialilor turiti. Aceste calcule (targhetul) sunt stabilite pe o perioada de 5 ani. Se ncearc evaluarea impactului economic al turismului inclusiv prin numrul i tipul de angajai n turism. Sinteza informaiilor este necesar pentru formularea structurilor planului. Un element care este surprins prin sinteza informaiilor este determinarea capacitii de suport a unui teritoriu (nivelul maxim la care poate fi utilizat un areal din punct de vedere al numrului de turiti ce poate fi absorbii). Sinteza este completat prin informaii privind oportunitile majore, dar i problemele care restrng dezvoltarea turistic. 5) Formularea politicilor n dezvolatrea turistic i pregtirea structurilor fizice a planului Este important elaborarea unor scenarii de dezvoltare alternativ Aceste planuri alternative sunt evaluate prin mai multe aspecte: optimizarea beneficiilor economice; maximizarea impactelor pozitive i minimizarea celor negative; concurena existent sau posibil; Formularea politicilor i a planului se face n colaborare cu comitetul consultativ. 6) Etapa de specificare a tehnicilor de implementare i continuare a monitorizrii dezvoltrii turistice. Se precizeaz modul de implementare a tuturor componentelor i se urmrete identificarea eventualelor probleme care pot aprea la un moment dat, pe parcurs. 12. Formularea planului structural Planul structural, naional sau regional cuprinde o serie de elemente: - resursele / atraciile turistice; - nivelul de dezvoltare a turismului n regiune sau zon raportat la nivelul de dezvolatre turistic naional; - punile de acces n regiunea respectiv; - posibilitatea de ntocmire a itinerariilor turistice. Pregtirea pentru structurare se bazeaz pe urmtoarele consideraii: - precizarea obiectivelor i metodelor, ca elemente fundamentale ale planului; - tipul i locaia obiectivelor turistice majore; - tipul i locaia elementelor tehnico-materiale existente i proiectate; - infrastructura de transport, alimentare cu ap, energie; - cadrul fizico-geografic: relief, clim, etc ; - fora de munc pe care o poate furniza teritoriul respectiv ; - caracteristicile politice; Punctele de acces pot fi de rang naional, regional sau zonal: aeroport internaional, (pentru ri) punctele de vam, porturile; Existena unor multiple pori de intrare- avantajeaz turitii i internsitatea activitilor turistice. n apropierea acestor pori de intrare este recomandat crearea unor zone cu diverse faciliti i servicii (inclusiv uniti de cazare). Astfel, n aceste zone are loc o absorbie a forei de munc locale. Principiul concentrrii activitii turistice n funcie de existena unor resurse turistice deosebite acioneaz n anumite areale: - poriuni de litoral cu plaje atractive; - parcuri naturale; - situri arheologice i istorice; - dotri pentru sporturi de iarn;
20
Gruparea atraciilor este mai puin costisitoare pentru c duce la utilizarea intensiv a infrastructurii. Apropierea de atraciile turistice constituie un alt avantaj. Selectarea n dezvoltarea localitilor turistice Pentru a deveni localitate turistic este necesar ndeplinirea unui set de condiii: - locaia lng o resurs turistic important; - existena unui microclimat favorabil; - peisaj natural atractiv; - existena unei infrastructuri i a unui potenial de acces prin situarea lng o poart de intrare; - nivel de poluare redus; - atitudine pozitiv a rezidenilor fa de dezvoltarea turistic; - for de munc local, de calitate. Pe lng planificarea dezvoltrii aezrii, trebuie incluse i zonele din apropierea acesteia, urmrindu-se o dezvoltare integrat, nu doar local. Reducerea sezonalitii fenomenului turistic Sezonalitatea fenomenului turistic se refer la neutilizarea facilitilor n anumite perioade din an, respectiv cererea n exces n alte perioade din an. n procesul de planificare a dezvoltrii turistice trebuie prevzute diferite metode pentru reducerea sezonalitii. Una din ele este organizarea de diferite activiti n sezonul cu flux sczut: festiviti, conferine, activiti recreative etc. Aceast practic este cea mai ntlnit n regiunile turistice litorale (iarna). n regiunile montane cu activiti turistice estivale intense reducerea acestui fenomen se poate face prin amenajarea de prtii de schi i organizarea unor drumeii montane, echitaie. O practic folosit frecvent este acordarea de discount-uri n extrasezon (cazare i transporturi) 13. Impactul economic i socio-cultural al dezvoltrii turistice Impactul pe plan economic n turism sunt folosii o serie de indicatori economici standard, iar activitile turistice sunt cuprinse n clasificarea internaional standard a activitilor turistice (SICTA). Dintre indicatorii standard utilizai pentru aprecierea efectului activitii turistice sunt: - veniturile generate de turism i contribuia acestuia la PIB (i la PNB pentru turismul internaional); - contribuia statului receptor la formarea PNB; - numrul de locuri de munc generate de turism pe plan local, regional, naional. Locurile de munc din turism sunt: directe (cele din ntreprinderile turistice, hoteluri, restaurante), indirecte (generate n sectorul care aprovizioneaz turismul), induse (personalul adiional susinut din veniturile realizate de persoanele angajate n turism). Efectul multiplicator al turismului foarte complex, se refer la implicaiile pe care le au cheltuielilor turitilor n dezvoltarea altor sectoare: Turismul contribuie la crearea de venituri pentru stat, prin perceperea de taxe, impozite. Infrastructura creat n scopuri turistice poate fi folosit de ntreaga comunitate. Intensificarea beneficiilor economice n scopul creterii beneficiilor pe plan local se urmrete: - reducerea importului de bunuri i servicii turistice i utilizarea resurselor locale (materiale de construcie, produse agricole, industriale); - utilizarea forei de munc locale; - creterea cheltuielilor fcute de turiti (crearea oportunitilor de shopping, trasee variate etc. ). Impactul socio-cultural Se mparte n impac negativ i impact pozitiv. Impactul pozitiv al turismului pe plan socio-cultural:
21
- ridicarea standardelor materiale ale localitii, dac veniturile provenite din turism sunt corect distribuite; - conservarea motenirii culturale a locului: muzica, dansurile, port popular, obiceiuri i ocupaii tradiionale, stiluri de via, stil arhitectural; - conservarea vestigiilor istorice; - turismul poate readuce la via diferite modele culturale tradiionale care sunt pe cale de dispariie; - turismul contribuie la crearea i meninerea unor muzee, case memoriale; - un aport deosebit la creterea nivelului de cultur i civilizaie a populaiei rezidente prin schimburi interculturale cu turitii; - efectul de ntrire a sentimentului de mndrie a locuitorilor pentru cultura lor. Impactul negativ al turismului pe plan socio-cultural: - supraaglomerarea unor areale de ctre turiti, care provoac incoveniene localnicilor, rezultnd reticene ale acestora din urm fa de turiti. Aceste reticene apar atunci cnd numrul de turiti este mai mare dect cel al localnicilor, mai ales datorit suprasolicitrii serviciilor comune; - degradarea culturii tradiionale, pn la pierderea culturii unor comuniti prin preluarea unor obiceiuri de la turiti; - comercializarea excesiv a unor simboluri culturale, duce la pierderea identitii acestora. Pentru prevenirea impactului negativ se impune: - dezvoltarea gradual n timp a activitii turistice, monitorizarea acesteia i gsirea soluiilor pe parcurs; - localnicii trebuie implicai n procese de planificare i dezvoltare turistic; Msuri specifice pentru reducerea impactului negativ: - meninerea autenticitii tradiiilor, obiceiurilor locale (ritualurile nu trebuie modificate pentru a fi pe placul turitilor); - prezervarea arhitecturii locale; - educarea rezidenilor n probleme legate de turism; - reliefarea beneficiilor i a problemelor care pot aprea; - informarea turitilor cu privire la cultura local, obiceiuri, inut, comportament; - angajaii din turism trebuie s fie instruii, cunosctori de limbi strine. Tem de reflecie nr. 3. ncercai s apreciai impactul turismului dintr-o localitate apropiat de dvs. asupra veniturilor populaiei i asupra comportamentului persoanelor. 14. Impactul environmental al dezvoltrii turistice Strategia de evaluare a impactului turismului asupra mediului nconjurtor Evaluarea impactului turismului asupra mediului este un instrument de asistare a deciziei, fiind un element principal de protecie a mediului. Aceasta este o procedur prin care factorii de decizie iau cunotin de efectele posibile asupra productivitii naturale i a calitii mediului. Reprezint un mijloc prin care se colecteaz i prelucreaz datele necesare pentru asigurarea durabilitii, dezvoltrii i a condiiilor impuse de aceasta. Un asemenea instrument cuprinde urmtoarele aspecte: 1. descrierea proiectului propus, cu prezentarea obiectivelor, a fazelor de realizare, gradul de exploatare a resurselor existente; 2. prezentarea situaiei de baz, a strii actuale a mediului la momentul respectiv, evoluia caracteristicilor mediului n funcie de care sunt i posibilitile de realizare a proiectului; 3. analiza aspectelor de impact, aprecierea evoluiei lor viitoare; 4. descrierea alternativelor prin realizarea unor variabile i susinerea celor mai bune; 5. realizarea unor propuneri de ameliorare pentru probleme de impact aprute; 6. plan de monitorizare, a msurilor de ameliorare i msurile privind buna funcionare a proiectului. Aceste evaluri sun cerute de UE i Banca Mondial n susinerea oricrui proiect important de finanare. Prin acestea se reduc efectele cumulate ale activitii umane, n general greu de detectat i evaluat.
22
Pe baza recomandrilor UE i a Organizaiei Naiunilor Unite, fiecare stat i poate elabora, n funie de tipurile de mediu de care dispune, propria strategie de evaluare turistic i de impact asupra mediului. Resursele turistice nu pot fi exploatate neraional fr riscuri. Dezvoltarea tuturor formelor de turism, nu trebuie s afecteze interesele socio-economice ale populaiei rezidente, nici elementele mediului, mai ales ale celor naturale, care constituie atracia principal. Multe dintre resursele exploatate de turism fac parte din patrimoniul umanitii, fiind necesar deci, o conlucrare a statelor pentru conservarea lor. Una din problemele principale este legat de saturaia turistic i presiunea tot mai mare asupra resurselor turistice, n funcie de care a aprut conceptul de capacitate de primire (CP) a turitilor i evaluarea acesteia. Criteriile de evaluare a capacitii de primire au la baz norme deja stabilite, iar altele n curs de testare. Unele criterii au caracter subiectiv, deci sunt mai greu msurabile. Exist o disociere ntre zone de dezvoltare turistic de perspectiv i cele n care structurile turistice sunt deja dezvoltate. n primul caz, este mai uoar gestionarea echilibrat a resurselor. Problema capacitii de ncrcare e legat de trei tipuri de zone: 1) zona emitoare de turiti suprasolicitarea provine dintr-o proast organizare a punctelor de lucru; 2) zona de tranzit a turitilor suprasolicitarea apare prin supraaglomerarea mijloacelor de transport ntre zona emitoare i cea de destinaie; 3) zona receptoare (destinaia) n aceasta mediul este perturbat sub aspect fizico-geografic, socioeconomic sau poate fi afectat negativ peisajul turistic al zonei. Criteriile de apreciere a capacitii maximale de primire se refer la dou componente majore: mediul local elementele de baz ale cadrului natural, ale dezvoltrii socio-economice, ale nivelului cultural, elementele de infrastructur general i specific turismului i unde resursele sunt limitate i epuizabile; aspecte ale produsului turistic elemente naturale sau antropice, fenomene de saturaie turistic, are i el un caracter sezonier pentru c dezechilibrul dintre cerere i infrastructura de primire nu se produce dect n perioade de aglomeraie maxim. Determinarea capacitii de primire trebuie s in seama de gradul de dezvoltare a zonelor turistice i anume: - zonele turistice dezvoltate, de tradiie, unde pragurile de primire sunt bine stabilite (rile vesteuropene) - zonele turistice n curs de dezvoltare, cu potenial valoros unde pragurile de primire se modific pe termen scurt i mediu n funcie de gradul de utilizare ct mai eficient a resurselor, evitndu-se efectele negative. Efectele pozitive ale turismului asupra mediului: dezvoltarea turismului contribuie la aducerea de venituri pentru conservarea unor zone naturale importante (parcuri i rezervaii naturale, medii marine); aduce venituri pentru conservarea siturilor arheologice i istorice care reprezint atractivitate, rezult localiti sau centre istorice ale oraelor, realizndu-se conservarea i exploatarea lor turistic (Veneia, Florena, centrul Sibiului); dezvoltarea turismului ajut la mbuntirea calitii mediului i contribuie la conservarea acestuia. Efectele negative ale turismului asupra mediului: poluarea apei, prin amenajarea improprie a canalizrilor; poluarea aerului, prin folosirea excesiv a autoturismelor, autocarelor, avioanelor (motoare cu combustie intern) n activitile turistice; poluarea fonic, generat de concentrarea mare pe un teritoriu, a unui numr ridicat de turiti i autovehiculele folosite de acetia; poluarea vizual, determinat de construcia inestetic a unor amenajri turistice; planificarea deficitar a unor faciliti de peisaj; folosirea unor semne publicitare sau panouri foarte mari; daunele ecologice provenite de la suprasolicitarea unor zone naturale de turism; daunele provocate asupra unor situri arheologice i istorice.
23
Msuri de protecie a mediului: selectarea formei de turism potrivite pentru dezvoltarea turismului ntr-un anumit mediu; aplicarea ctorva principii cu privire la o anumit concentrare a unor faciliti ntr-un areal, pentru a nu fi afectate poriuni extinse; adoptarea unor msuri care s reduc sezonalitatea turismului. Ca msuri concrete: - dezvoltarea unor structuri i faciliti ntr-un areal mai restrns i adaptate zonei; - folosirea resurselor regenerabile i a celor locale; - dezvoltarea unei infrastructuri de transport i comunicaii adecvate peisajului; - asigurarea de locuri de parcare suficiente, raportate la numrul de turiti; - conducerea cu atenie a grupurilor de turiti n zonele n care acetia pot afecta, din neglijen sau intenionat, mediul (rezervaii naturale, peteri etc. ); - respectarea numrului maxim de turiti ce pot forma un grup; - interzicerea distrugerii vegetaiei, pescuitul, meninerea unui mediu curat. Indicatori i norme de gestionare n dezvoltarea turismului Suportabilitatea se raporteaz la un anumit context, care variaz n spaiu i timp. Exist dou categorii de norme: norme generale pentru toate structurile turistice dotri de cazare, tratament, infrastructur de transporturi; norme specifice se aplic unei anumite forme de turism, unui produs turistic sau n cazul analizei unor aspecte socio-economice i culturale. Toate normele au ca obiectiv exploatarea optim a resurselor turistice. Un indicator general valabil este capacitatea optim de primire sau de suportabilitate a teritoriului.
Cpr =
unde
S Ki N
Cp capacitatea optim de primire; S suprafaa n ha; Ki coeficientul de atractivitate a zonei; N norma de spaiu pentru o persoan. Intensitatea utilizrii spaiului reperezint volumul de zile/turist ce se poate atribui unei zone. Aceasta este n funcie de caracteristicile cadrului natural, pentru zone i niveluri de dezvoltare ale turismului: - pentru zonele cu turism dezvoltat i cu multiple resurse turistice care permit o diversitate a activitilor turistice se ajunge la 500 zile turist/ha/an; - pentru zonele extensiv dezvoltate, cu resurse de mediu variate, aceast valoare este de 200 zile turist/ha/an; - pentru zonele naturale protejate valoarea scade i mai mult. Indicatorul utilizrii terenului sub aspect turistic capacitatea optim de primire e influenat foarte mult de tipurile de turism. De exemplu turismul balnear are la baz utilizarea unor resurse naturale variate, dar limitate, turismul montan, norme pentru drumeii, excursii, schi etc. (cam 100 zile turist/ha/an). Agrementul turistic se bazeaz pe dotri specifice agrement de interior, inclus n bazele de cazare, dotri sau agrement n afara staiunii (turismul litoral rmuri foarte variate). Pentru turismul litoral se folosesc urmtorii indici: capacitatea zilnic de primire pe plaj:
C z = I s Co
unde Is indicele de simultaneitate; Co capacitatea optim;
24
Co =
Gradele de utilizare a plajei: - redus 8-10 m2/turist - medie 6-8 m2/turist - intensiv 4-6 m2/turist. Tem de reflecie nr. 4. Evaluai impactul turismului asupra mediului nconjurtor dintr-un spaiu concret. Lucrarea de verificare nr. 1. Instruciuni: Lucrarea de verificare solicitat implic activiti care necesit cunoaterea modului I. Rspunsurile la ntrebri vor fi transmise prin pot (electronic) tutorelui pentru comentarii, corectare i evaluare. Pe prima pagin a lucrrii se vor scrie urmtoarele: - Titulatura acestui curs; - Numrul lucrrii de verificare; - Numele i prenumele cursantului (acestea se vor meniona pe fiecare pagin); - Adresa cursantului. Sarcinile care trebuie rezolvate: 1. Identificai rolul i locul dezvoltrii turistice n cadrul dezvoltrii economice de ansamblu a unei regiuni 1 punct. 2. Evideniai aspectele spaio-temporale ale planificrii turistice, subscris politicii macroeconomice de dezvoltare turistic 1 punct. 3. Precizai aspectele care relev rolul planificrii n turism 1 punct. 4. Apreciai rolul i necesitatea conlucrrii dintre organismele internaionale, structurile guvernamentale i cele private n dezvoltarea turistic, inclusiv a legislaiei, stimularea investiiilor i planificarea forei de munc 1 punct. 5. Surprindei succesiunea logic a etapelor procesului de planificare turistic i concretizarea lor n formularea planului structural 1 punct. 6. Evideniai impacturile pozitive, respectiv negative, ale turismului pe plan economic i sociocultural 1 punct. 7. Apreciai necesitatea strategiei de evaluare a impactului turismului asupra mediului nconjurtor 1 punct. 8. Menionai efectele pozitive i negative ale turismului asupra mediului nconjurtor i msurile de protecie 1 punct. 9. Precizai principalii indicatori i norme de gestionare spaio-temporal n dezvoltarea turismului 1 punct. Sarcinile se vor preda la data prevzut ncalendarul disciplinei. 1 punct se acord din oficiu. BIBLIOGRAFIE 1. Benedek, Jozsef (2004), Amenajarea teritoriului i dezvoltarea regional, Editura Presa Universitar Clujean. 2. Bran, Florina, Marin, D. , Simon, Tamara (1998), Economia turismului i mediul nconjurtor, Edit. Economic, Bucureti. 3. Bucur-Sabo, Mariana (2006), Marketing turistic, Edit, Irecson, Bucureti. 4. Cmpeanu-Sonea, Eugenia (2006), Managementul firmei prestatoare de servicii de turism, Edit. Risoprint, Cluj-Napoca. 5. Cristureanu, Cristiana (1992), Economia i politica turismului internaional, Edit. Abeona, Bucureti.
25
6. Draica, Constantin (2003), Turism internaional. Practici de elaborare i distribuire a produsului turistic, Edit. CH Beck, Bucureti. 7. Vescan, Iuliu, Turism, Ecoturism i dezvoltare durabil, suport de curs. 8. x x x (1997), National and Regional Tourism Planning; Methodologies and Case Studies, International Thomson Business Press. Pagini web consultate:
http: //stragegia. ncsd. ro http: //ro. wikipedia. org/wiki/Dezvoltare_durabil%C4%83 http: //www.dadalos.org/nachhaltigkeit_rom/grundkurs_2/tourismus.Htm
26
27
investitii. Din cauza marimii reduse a tarii si a specializarii inguste a fortei sale de munca, industria fina si de precizie, comertul si finantele sunt esentiale pentru mentinerea stabilitatii economice a tarii. Turismul este unul dintre cele mai importante sectoare ale economiei Elvetiei, detinand un mare numar de angajati. Cererea pentru o mare varietate de servicii turistice in aceasta tara, de catre turistii straini, are acelasi efect asupra economiei ca si exporturile. Politicile dezvoltarii turistice in Elvetia Veniturile ridicate provenite din turism pot fi explicate prin faptul ca aceasta tara s-a specializat in acest domeniu de mai bine de un secol. Elvetia are avantajul unor centre turistice competitive foarte diversificate, ce pot fi copiate doar cu costuri foarte ridicate. Din cauza evolutiei sectoarelor industriei moderne si a serviciilor, turismul a inregistrat o scadere a importantei fata de epoca de aur din secolul XIX. Chiar si asa, dezvoltarea tarii a continuat, la fel si productivitatea pe angajat in turism. Sectorul turistic a ramas totusi singura solutie pentru dezvolare, mai ales in zonele montane inalte, existand putine alternative. Politicile turistice orientate spre crestere economica Elvetia, ca destinatie turistica, a cunoscut o lunga perioada de stagnare in anii 80, din cauza ratei de schimb valutar crescute, facand-o neatractiva din punct de vedere al preturilor. O alta cauza a fost esecul adaptarii structurilor comerciale la noile conditii ale inceputului globalizarii. Totusi, aceasta criza a turismului a avut si o latura pozitiva, pe langa pierderile de milioane de franci elvetieni, si anume i-a facut pe multi oamenii din cercurile politice si economice sa inteleaga cat de important este turismul pentru cresterea economica si reducerea somajului. Dupa 1996 turismul a inceput sa isi revina, ajungand in 2002 la o revenire in cadrul turismului international cu 4 %. Chiar si cu exploatarea turistica de mai bine de un secol, Elvetia inca dispune de un potential turistic bogat. Multumita accesibilitatii si gradului de dezvoltare, aceasta tara este in masura sa adopte cele mai noi tendinte in turism, precum sejururile scurte, in special cele pentru tratamente de infrumusetare de lux sau cele pentru traininguri si conferinte. Cu toate acestea, ramane o certitudine ca doar cu ajutorul unei politici pentru turism atent realizate se poate profita la maxim de potentialul existent. O macropolitica orientat spre cresterea generala a veniturilor si locurilor de munca este necesara in turism, pentru a scadea efortul depus de stat pentru sustinerea acestuia. Astfel, intre politicile pentru cresterea economica, politicile adresate dezvoltarii turismului ocupa un loc important. Turismul modern este una dintre fortele care transforma economia elvetiana intr-o economie a serviciilor. Aceasta transformare nu are legatura cu lanturile hoteliere sau catering. Turismul de afaceri este cel care conduce la cresterea veniturilor si locurilor de munca. In plus sunt create tot mai multe locuri de munca in sectorul al patrulea, cel al satisfacerii nevoilor spirituale, emotionale si fizice. Turismul ca zona de dezvoltare tipica Pentru ca turismul este un domeniu al economiei care depinde de locatie, si deci de interventiile statului, unul din obiectivele politicii pentru dezvoltarea turismului este acela de a sigura ca deciziile politice de la orice nivel nu vor afecta in sens negativ acest domeniu. Conform acestei politici, rolul statului este acela de a produce bunuri si servicii necesare dezvoltarii turismului. Un alt rol este acela de a planifica, controla si proteja mediul natural si socio-cultural. De asemenea joaca si un rol de regulator, contribuind la dezvoltarea infrastructurilor existente, dezvoltarea de noi facilitati si controlul pietii muncii. In felul acesta impactul acestor activitati este mai mult unul indirect, dar de cele mai multe ori mai eficient si cu rezultate mai bune decat promovarea directa. Cateva astfel de actiuni care au avut un impact pozitiv asupra turismului sunt: - infiintarea de scoli de turism - formarea de forta de munca inalt calificata in turism - imbunatatirea sistemului de transport public - liniile de tren subventionate au condus la formarea unor adevarate brand-uri turistice Glacierexpress intre Zermat si St Morritz - sustinerea agriculturii ecologice, importanta in pastrarea peisajului cultural Amenajarile turistice trebuie sa tina cont de o serie de politici pentru organizarea teritoriului si dezvoltare regionala, Confederatia Elvetiana fiind primul stat din lume (1979) care a creat un pachet de instrumente pentru implementarea dezvoltarii durabile Conceptul Elvetian pentru Turism (Swiss
28
Tourism Concept). Datorita acestui concept s-a produs o dezvoltare regionala organizata in care statul a avut un rol foarte important. Totusi aceste instrumente au facut ca structurile sa ramana demodate si rigide in multe cazuri. De aceea statul trebuie sa fie mai flexibil in procesul de amenajare. Una dintre cele mai promitatoare si mai putin utilizate nise este crearea unui turism orientat pe grupuri mici de turisti. Guvernul federal al Elvetiei a adoptat un plan de actiune pentru imbunatatirea conditiilor cadru din turismul elvetian. Acest plan a fost implementat intr-o oarecare masura si a avut rolul de a scoate unele regulamente care stateau in calea dezvoltarii turistice. Cu toate acestea nu s-a putut renunta la necesitatea vizelor pentru economiile in crestere ale Asiei Centrale. Conditiile de promovare a turismului pe o piata imperfecta Politicile de dezvoltare tipica nu mai sunt eficiente astazi. Dezvoltarea rapida a turismului in ultima vreme, cu fonduri si subventii insemnate in unele tari face ca piata turistica sa fie imperfecta, astfel, fondurile structurale ale Uniunii Europene sunt destinate regiunilor defavorizate, crescand astfel distorsiunile si pierderea pietei pentru cei cu fonduri scazute. Din aceasta cauza Elvetia se axeaza pe o crestere calitativa a turismului, renuntand astfel la turismul de masa, ceea ce va duce la o scadere in statistici. Politica turistica a Elvetiei este bazata pe brand-ul Switzerland, functionand ca o campanie virtuala, cu sisteme de rezervari la nivel national, cu strategii de vanzari bine realizate. Aceasta abordare de vanzare la pachet ofera Elvetiei avantaje considerabile in competitia internationala. Nevoia de actiuni politice in sectorul hotelier- lider in industria turismului Industria hoteliera, odata ce avangarda a fost lasata in urma, reprezinta o provocare speciala in prezent. Acest sector a fost intr-o continua dezvoltare inca dinainte de primul razboi mondial, cu stagnare in timpul celui de-al doilea razboi mondial. In perioada de usoara regresie din perioada 1993-1996 s-a inregistrat o scadere a innoptarilor cu 15 %. Ca rezultat al acestei crize, guvernul elvetian a acordat industriei o rata speciala a TVA (jumatate din valoarea TVA-ului), cand TVA-ul a fost pentru prima data adoptat in Elvetia. Prin intermediul acestei masuri, care intre timp a fost extinsa pana in prezent, guvernul a vrut sa imbunatateasca capacitatea hotelurilor de a face fata competitiei la nivelul preturilor. Preturile au scazut, inregistrandu-se o crestere a cererii. Tot pentru a incuraja si ajuta refacerea unitatilor de cazare s-a infiintat si Swiss Society for Hotel Credit SGH (Societatea Elvetiana de Creditare pentru Hoteluri) in care guvernul detine majoritatea de actiuni si care sustine sectorul unitatilor de cazare cu imprumuturi si garantii in situatiile dificile. Autoritatile federale cauta o solutie care sa puna piata hoteliera din nou pe picioarele proprii in viitorul apropiat. Se doreste stimularea acestei industrii principale, in timp ce companiilor cu un concept de afaceri convingator si sanse bune de supravetuire pe termen lung li se limiteaza sustinerea. Multumita noilor modele financiare, precum participarea companiilor din sectoarele publice sau private, ar trebui sa fie suficienta pentru a compensa dezavantajele creditelor de finantare in acest sector suprainfuzat. Abordarea bazata pe promovarea companiilor singulare ar trebui completata sau inlocuita total cu solutii de cooperare, care scad costurile si ar putea ajuta companiile sau grupurile de companii sa devina atractive pe pietele de capital. Suportul statului pentru asociatia hotelurilor, vazut tot mai mult ca o masura traditionala limitata ca durata, poate fi justificat in baza externalitatilor pozitive. Numarul innoptarilor inseamna bani cheltuiti in turism. Sustinerea politica a turismului Implementarea acestor politici a fost posibila datorita numarului mare de specialisti inalt-calificati in turism care exista in parlament, in guvern, in administratiile publice de la nivelul Confederatiei, aceasta asigura ca opiniile cu privire la politicile pentru turism sunt importante si pot fi luate in considerare la orice nivel in pregatirea si implementarea chestiunilor cu impact in turism. Merita mentionat in acest context si Grupul pentru Turism si Transporturi al Parlamentului, care se mentine bine informat in toate problemele legate de turism si organizeaza chestiunile si initiativele politicii pentru turism din parlament. Aproape jumatate din membrii celor doua camere fac parte din acest grup. La nivelul guvernelor federala, exista Comisia Consultativa pentru Turism, care consulta toate proiectele de politici pentru turism. Aceasta este formata atat din reprezentanti ai diferitelor ministere cat si ai celor mai importante asociatii turistice. Are totusi doar rol de organ consultativ. Organul responsabil cu turismul, la nivel administrativ, este Administratia Nationala pentru Turism. Aceasta are rolul de a dezvolta instrumente de monitorizare a pietei, de cercetare si management
29
al cunoasterii in contextual politicii pentru turism. Competenta principala este aceea de a dezvolta conceptele si de a pregati baza legislativa a politicilor turistice. Cu toate ca Elvetia este un stat federal, politicile din turism sunt aplicate la toate nivelurile, autoritatile federale, cantonale sau locale, fiecare rezolvandu-si problemele in acord cu principiul subsidiarului. Politica turistica nu este deci determinata la un singur nivel. Totusi, din cauza tot mai crescutei internalizari, guvernul federal si institutiile sale joaca un rol tot mai important in zona managementului politicii turistice a Elvetiei. In prezent se pune accent mult mai mare pe dezvoltarea turistica durabila si pe dezvoltarea unor regiuni specializate. De asemenea, in ultimii ani politicile turistice au incurajat practicarea unui noi tip de turism, adresat unui numar restrans de persoane: turismul de relaxare si tratament de lux prin programul Swiss Health. Concluzii Cu toate ca in Elvetia turismul a inceput sa se dezvolte cu mai bine de un secol in urma, datorita politicii foarte putin permisive, dupa anii 80 aceasta a inregistrat o perioada de recesiune. Aceasta nu a fost una de durata, dar a fost indeajuns de lunga cat sa-i faca pe oamenii din guvern si din organizatiile economice sa inteleaga ca turismul joaca un rol insemnat in economia federala. Astfel s-au mobilizat realizand un sistem de dezvoltare a turismului usor adaptabil, in permanenta legatura cu piata, care incurajeaza inovatiile si mai ales flexibil si atent la evolutia tendintelor din turismul international. Succesul acestui model este ilustrat de faptul ca la aproape 16 ani de la inceputul implementatii acestor politici, modelul inca mai fuctioneaza si se adapteaza in continuare pietei. Tem de reflecie nr. 1: Sesizai complexitatea tipurilor de politici n reprogramarea dezvoltrii turismului Elveiei. 2. Turismul rural n Austria In aceasta tara turismul rural reprezinta o activitate care a confirmat, a dezvoltat noi preocupari devenite n timp profesii care au contribuit la evolutia asezarilor satesti. Formele de manifestare ale turismului rural sunt: pensiunea taraneasca (case taranesti cu camera de inchiriat) si turismul in hanuri. Analizand statistic realizarile domeniului se remarca pozitia de fanion a regiunii Tirolului. Vechimea acestor preocupari in 1979 s-au mplinit 100 de ani au condus la realizarea traditiei. Totul a pornit de la pozitia geografica a Tirolului, aflat la intersectia rutelor nord-sud si est-vest, caracterizarea printr-un trafic ridicat. Incepand cu secolul al XVIII-lea Tirolul iese din umbra Elvetiei si devine zona de interes turistic. Desi trecuta prin incercarea celor doua razboaie mondiale, zona Tirolului s-a refacut in viteza de fiecare data. Cu incepere din anii 50 au fost reatinse conditiile de dinainte de razboi, iar dezvoltarea urmatoare nu a fost numai rapida, ci si foarte puternica. Cresterea realizata in domeniul turismului s-a bazat pe: cresterea economica a intregii regiuni, cresterea bugetului de timp liber, cresterea transportului si infrastructurii necesare acestora, dezvoltarea noilor sisteme de comunicatie, a sporturilor de iarna si nu in ultimul rand a urbanizarii. Rezultatele obtinute in zona Tirolului sunt o urmare fireasca a programului initiat de Ministerul Agriculturii si al Comertului, sugestiv intitulat Planul Verde, prin care s-au acordat gospodariilor tiroleze imprumuturi (credite) cu o durata de rambursare mare (15 ani) si o dobanda scazuta (3-5%). Toate acestea au condus la: omologarea si functionarea a 25 de comune turistice, in care o familie din doua primeste turisti la ferma, in medie existand la fiecare ferma 6 paturi. Astazi in intreg Tirolul o treime din gospodariile aflate in mediul rural inchiriaza spatii de cazare. Corelarea eforturilor si necesitatea desfasurarii unei activitati calitative in condiiile cresterii concurentei au contribuit la infiintarea Organizatiilor Turistice Satesti (OST), si a Centrelor de Administratie a Organizatiilor Turistice Satesti (CAOST) la nivelul judetelor. In intampinarea acestor initiative au venit: Sindicatele de initiativ sateasc, Oficiul de turism al landului si Oficiul pentru promovarea turismului austriac. Promovarea activitatilor turistice rurale este realizata prin: camera de Comert Exterior, institutiile culturale, birourile linilor aeriene, birourile oficiale din tarile emitente de fluxuri turistice, prin ziare, reviste, emisiuni la radio si televiziune, afise in locurile publice, prospecte, pliante, firme, participarea la targuri si expozitii.
30
Incercand a realiza o fotografie a produsului turistic rural austriac vom constata ca el se caracterizeaza prin: imensul efort investitional pentru echipare, preponderent al unitatilor de mici dimensiuni si caracterul familial al acestora: nivelul calitativ al echipamentelor hoteliere imbunatatit continuu (salon, bar, salon T. V, sala de jocuri, sauna, piscina, etc) Tinand cont de necesitatea existentei unor dotari pentru practicarea sportului in orice anotimp, vacantele tiroleze sunt de neconceput in momentul de fa fr: centre de echitatie, terenuri de tenis, piscine acoperite, sli de masaj, solarium, bufete, sauna, patinoare, partii de schi, tunuri de zapada artificiala, masini de batut zapada. Pentru ca totul sa functioneze perfect, cu o precizie maxima, exist mici societi de exploatare si intretinere- reparaie a dotarilor si instalatiilor existente. Revistele austriece de specialitate publica, in mod regulat, informatii cu privire la satele turistice de recreatie: adresa, altitudine, clima, numar de locuitori, cai de acces, mijloace de transport, statii de benzina, sporturi, distractii, rezervari, numar de telefon etc. Statiunile de odihna sunt localitati organizate pentru vizitatorii, care din punct de vedere al aspectului, pozitiei, structurii si regulilor privind pastrarea linistii corespund caracteristicilor unui sat turistic de recreatie, dar care se diferentiaza prin numarul vizitatorilor, instalatiilor. Uniunea Comunala (Gemeindebund) recunoaste statutul unei localitati ca fiind sat turistic de recreatie sau statiune de odihna. Statul se implica in activitatea de turism rural prin intermediul Ministerului de Comert si Reconstructie, care acorda credite pentru dotarea unitatilor de cazare. De asemenea, si Ministerul Agriculturii si Silvicuturii sprijina actiunea de construire de camera pentru turistii starini la fermele taranesti. Entitatile si nivelele la care este organizata activitatea de turism rural in Austria sunt urmatoarele: Organizatii Turistice Satesti (O. S. T), cuprinzand unul sau mai multe sate, daca acestea sunt mai putin populate sau frecventate: Centre de Administrare a Organizatiilor Turistice Satesti (C. A. O. T. S), la nivelul judetului. Cea mai importanta regiune pentru turismul rural austriac este Tirolul. In aceasta regiune turismul la ferme a luat amploare in ultimii 25 de ani, din necesitatea gasirii unor venituri extraagricole pentru tarani. Cazarea se realiza in pensiuni particulare si din acest motiv existau foarte putine hoteluri si moteluri de dimensiuni mici. De asemenea, turismul rural nu s-a limitat la satele propriu-zise, ci a patruns si in catunele si fermele mai izolate, fiind interzisa construirea resedintelor secundare in aceste zone. Statul, prin intermediul unor case de credit sau banci populare, a acordat taranilor credite pentru investitii agrare pe termen lung (15 ani) cu o dobanda de 3-5% . Aceste credite erau prevazute in Planul verde. In Austria, activitatile promotionale se desfasoara pe mai multe nivele. Sindicatele de Initiativa Satesti, care utilizeaza o parte importanta a bugetului de care dispun, pentru promovarea produsului turistic, actioneaza pe plan local. Aceste organisme dispun de venituri provenite din taxele de sejur platite si din contributiile membrilor sai. Uneori satele se grupeaza pentru a desfasura activitati promotionale de mare anvergura. La nivel provincial, Oficiul de Turism al Landului finanteaza propaganda turistica prin editarea de pliante, participarea la targuri international, etc. La nivelul federal, Oficiul pentru Promovarea Turismului Austriac intensifica efortul publicitar pentru cresterea fluxurilor turistice international. De asemenea, mai exista si birourile oficiale in principalele tari eminente de turisti, care au sarcini variate: informarea publicului, contacte cu presa, publicitate, prezenta la marile manifestari in domeniu, raporturi cu agentii de voiaj si ofertantii de vacante. 3. Modelul spaniol n domeniul dezvoltrii turismului Spania a devenit o mare putere n turismul internaional, primind anual n jur de 50 milioane vizitatori strini (locul al doilea n lume dup Frana i naintea S. U. A. ). ncasrile din turismul receptor de aproape 30 miliarde U. S. D. au o contribuie deosebit de nsemnat nu numai la echilibrarea balanei schimburilor externe, ci i la crearea unui sold pozitiv (veniturile turistice externe reprezint 145 % fa de deficitul bugetar). Dou treimi din turitii strini provin din Frana, Portugalia, Germania i Marea Britanie.
31
Pn n deceniul apte din secolul trecut a predominat turismul cultural, cu destinaii predilecte Catalonia, Madridul, Andaluzia. Acest tip de turism s-a fortificat i extins pn n prezent, beneficiind de un potenial deosebit n multe zone ale rii: Castilia Noua (cu Madrid, Toledo), Castilia Veche (Burgos, Salamanca, Leon etc. ), Galicia (cu Santiago de Compostela centru cultural i de pelerinaj religios, La Coruna), Aragon (Zaragoza), Andaluzia (Sevilla, Cordoba), Granada etc. Fenomenul turistic a luat o amploare deosebit n anii 70 i prima jumtate a anilor 80 din secolul trecut, avnd la baz puternica dezvoltare a turismului litoral (n 1986 s-a ajuns la 47 mil. turiti strini receptai). Spania este renumit pentru celebrele coste: Costa del Sol (cu Torremolinos, Marbella, Estepona, Malaga), Costa Virgen (Almeria), Costa Luminosa (Aquilas), Costa Blanca (Benidorm), Costa de Levante (Valencia), Costa del Azahar (Villareal, Benicarlo), Costa Dorada (Cambrils, Barcelona), Costa Brava (Blanes, Tossa de Mar); pentru Insulele Baleare (Mallorca, Menorca, Ibiza) i I-le Canare. Nu trebuie omise nici posibilitile de practicare a turismului montan n Pirinei, Sierra Nevada, Cantabria etc. La reuita dezvoltrii turistice au conlucrat att factorii pasivi fizico-geografici (varietatea peisajelor, clima din zonele litorale), istorici i culturali -, ct i factorii politici (nc de pe vremea lui Franco), regimul juridic favorabil investiiilor strine n transporturi, sectorul hotelier atracia la nivel de schimb valutar (preurile fiind sczute pn la sfritul anilor 60. Spania obine venituri nsemnate din vnzarea ctre vizitatorii strini a obiectelor de artizanat cu caracter naional, de mbrcminte i nclminte; consumul de vin n interior de ctre turitii strini este mai mare dect exportul. Pe plan regional, turismul are cel mai puternic impact n Baleare (unde furnizeaz 60 % din produsul regional), Canare, Costa Brava, Costa del Sol. Dezvoltarea accelerat a turismului internaional al Spaniei induce i anumite riscuri (Al. Pcurar, 2004): - riscul dependenei de firmele multinaionale, care controleaz n mare parte activitatea turistic, mai ales touroperatorii germani i britanici (transporturile aeriene, oferta de excursii, baza de cazare ntr-o anumit msur). Firmele spaniole mai importante sunt Iberia i Aviaco; - riscul bulversrii mediului; fiile litorale cu plaje, unde spaiul a fost amenajat rapid, privatizat, urbanizat, eliminnd n mare parte activitile tradiionale. Efectele sunt mai pregnante n zonele cu economie fragil (litoralul andaluz, Canare). Tem de reflecie nr. 2. Artai factorii de reuit ai turismului spaniol. 4. Strategii de dezvoltare turistica n Grecia Grecia are o indelungata traditie in domeniul turismului si ospitalitatii, in principal datorita istoriei sale si a civilizatiei antice. Situat in partea sud-estica a Europei, intre Africa si Asia, in mod inevitabil a stimulat calatoriile de la inceputul istoriei. Dezvoltarea majora a turismului in Grecia a inceput la mijlocul anului 1970, cand lipsa de popularitate din statiunile spaniole a stimulat cererea pentru destinatii alternative pe coasta Mediteraniei. O crestere puternica a fluxurilor de turism in Grecia s-a inregistrat in anii 70-80 din sec trecut, facilitate de resurse naturale, culturale si de mediu, beneficiind de infrastructuri aeroportuare in cele mai importante insule, si cu costuri mai reduse, in comparatie cu cea mai mare parte a Europei. Statiunile din Grecia au profiluri de piata si de produse diferite, cu ajutorul caror sunt capabile sa ofere o varietate mai larga de oferte turistice. Industria turismului a crescut rapid, in special destinatiile insulare si regiunile cu monumente istorice. Grecia este una dintre cele mai periferice regiuni din punct de vedere economic al UE. Turismul acesteia necesita urgent o actiune strategica de management in scopul de a concura cu alte destinatii si de a maximiza prosperitatea populatiei gazda. De ce este important turismul? Economia Greciei este de multe ori criticat, pentru lipsa de a dezvoltare a sectoarelor industriale si pentru exportatorii de agricultura. Turismul este o contributie majora la balanta de plati, pe cand acesta este si unul dintre activitatile care permite Greciei realizarea unor avantaje competitive prin redistribuirea fortei de munca in Europa. Astfel, acesta este o ocazie vitala in economia greceasca pentru readucerea deficitului din balanta platilor, de stimulare a ocuparii fortei de munca si contribuia la dezvoltarea
32
regional. Turismul este de asemenea din ce in ce mai recunoscut ca fiind un instrument pentru politica dezvoltarii regionale, in special pentru regiuni problematice socio-economic. Turismul contribuie si la ocuparea fortei de munca, oportunitatile de lucru fiind asigurate mai ales tinerilor. Turism fiind o activitate sezoniera, adesea completeaza alte ramuri economice, cum ar fi agricultura si educatia. Analiza situatiei: Industrie si competitivitate Contributia turismului grecesc la economia nationala demonstreaza amploarea si complexitatea acestei ramuri. Dupa o scurta analiza a cererii, o examinare SWOT demonstreaza competivitatea destinatiei. Tara are o atractie culturala si de traditie ceea ce doar cateva din celalalte destinatii pot egala si prin urmare, se poate raspunde la o noua era in turism, in cazul in care o mai mare individualitate si experienta va fi solicitat de ctre client. In ciuda faptului c cercetarile pe baza motivatiei, atitudinii si satisfactiei turistilor care sosesc in Grecia sunt inadecvate, au aparut cateva tipologii. Clasificarea turistilor care isi aleg vacantele in Rhodos, depisteaza patru categorii principale: cei care cauta liniste si relaxare in vacanta; cei care includ un puternic element de nvmnt si istorie in vacanta lor; cei care sunt predominati de un buget constrans, mai ales familii: si tineri care se bucura de o viata de noapte diversificata. O industrie moderna a aparut incepand din anii 1950 pentru a satisfice cererea turistica. Produsul turistic grecesc atrage printr-o combinatie intre natura, cultura si traditie, raspandit in intreaga tara, precum si o varietate de servicii oferite predominant. Mai mult decat atat, 24000 km de coasta, 2500 de insule, o medie de 300 zile insorite anual; o flora si fauna unica, de asemenea o clima plcut, cu ierni blnde si veri calde, sunt doar cateva din atractiile sale naturale. Civilizatia greceasca, veche de 3500 ani, prezint de asemenea un patrimoniu cultural bogat pe teritoriul intregii tarii. In jur de 25. 000 de monumente si situri arheologice sunt inregistrate si protejate, numeroase muzee si aproximativ 500 de asezari traditionale, ofera o combinatie unica de atractii turistice. Accesibilitatea este facilitat prin 32 de aeroporturi, dintre care majoritatea pot primi direct zboruri international de charter. Mai mult decat atat, o retea complexa pe mare, rutier si feroviar permite transportul de calatori in intreaga tara. Implementarea politicii natinale de turism grecesc este supravegheata de catre GNTO (Greek National Tourism Organisation) si de Ministerul Turismului. Cele doua organizatii impart responsabilitatile pentru planificarea, implementarea si promovarea turismului la nivel national si regional, precum si coordonarea implicarii din sectoarele public si privat, in toate activitatile de turism. Produsul turistic grecesc este distribuit pe piata international mai ales prin tour operatori europeni, care organizeaza pachetele de vacanta si includ statiunile in programele lor, oferind in acelasi timp o varietate de servicii turistice, cum ar fi organizarea unor excursii, schimb valutar, si rezervari de cazare direct clientilor. Analiza SWOT pentru turismul grecesc: Puncte tari Flexibilitate Activitatea impresariala Implicare familiala Resurse naturale si culturale Caractere locale puternice Relatii personalizate Sprijin pentru vanzare Resurse umane de management Educatie si instruire Transport si accesibilitate Oportuniti Suport de la Uniunea Europeana Cresterea cererii turistice Orientare in cererea turistica Puncte slabe Management Marketing Sprijin de la tour-operatori Lipsa de economie pe ierarhie Lipsa de asigurari de calitate Management si resurse financiare Sezonalitate
33
Preturi mici de existenta la periferie Informatii technologice Dezvoltarea infrastructurii Transport Jocuri Olimpice
Probleme structurale si provocari - Imaginea Greciei este una simpla, naturala si ieftina, nediferentiata de o destinatie cu soare si mare; - Deteriorare treptata a produsului turistic si lipsa de reinvestitii in imbunatatiri; - Cresterea turismului la sosiri, dar scaderea cheltuielilor pe cap de turist; - Insuficienta in procesul de planificare grecesc; - Dependen major de operatorii turistici de promovare si distributie; - Campanie de marketing neadecvat; - Infrastructura insuficienta pentru a servi cererii tot mai extinse; - Lipsa de coordonare la destinatie si de lipsa de respect pentru nevoile turistilor; - Lipsa de profesionalism si pregatire in organizatiile turistice private; - Nereuite i inconsecvena programelor de guvern; - Un mediu aproape nereglementat, cu lipsa de control; - Interventie politica care permite metode de exceptie si ocupare a fortei de munca necalificate; - Supra-popularea turismului de placere si de agrement; - Imposibilitatea de a investi in proiecte pe termen lung in sectorul privat; - Deteriorarea fizica, sociala si culturala a resurselor; - Incapacitatea de a rezista la concentrarea la nivel global a industriei turismului; - Insuficienta, atat in sectorul public cat si privat, de a dobandii experienta la nivel international in dezvoltarea turismului si de marketing; - Lipsa de cercetare in turism pentru identificarea impactului acestuia; - Neglijenta cu privire la noi provocari in cererea turistica. Obiective pentru dezvoltarea turismului grecesc - Dezvoltarea cererii; - Cursuri pentru angajatii in turism; - Cresterea venitului prin schimbul valutar straini; - Cresterea competitivitatii produsului turistic; - Imbunatatirea srviciilor; - Reducerea sezonalitatii si extinderea sezonului turistic; - Atragerea cheltuitorilor si a tipurilor alternative de turism; - Construirea facilitatilor atragatoare pentru piata superioara cum ar fi cel de lux: hoteluri, teren de golf, centre de congrese, sali de conferinta, cazinouri; - Dezvoltarea infrastructurii de turism cu accent pe transport; - Suporturi sociale de turism pentru turitii interni cu venituri mici. Nevoile turismului grecesc - Iesirea la iveala in competitii turistice international; - Orientarea turismului de masa de pana acum; - Creterea numrului de turiti strini; - Dependena intermediarilor pentru distribuitia produselor turistice pe cele mai importante piete de distributie; - Lipsa unei game largi de abilitati manageriale, de antreprenori turistici greci; - Lipsa unei metode turistice cuprinzatoare sau un plan de la sectorul public ce a condus la scaderea competitivitatii a turismului in Grecia. Acest fapt are mai multe implicatii nefavorabile pentru profitabilitatea sectorului privat precum si numeroase impacte negative economice, socio-culturale si aupra mediului pentru populatia gazda. Organizatia Nationala a Turismului Grec a indemnat rationalizarea unei strategii cuprinzatoare pentru intreaga tara si pentru fiecare statiune in cazul in care o strategie poate fi adoptata pe baza
34
obiectivelor si a sarcinilor. Cercetari ample trebuie intreprinse folosind metode de masurare credibile, cum ar fi modele si multiplicatori de analiza, nu numai pentru impacte economice dar si pentru cele sociale, culturale si de mediu. Un sistem de management turistic a fost folosit pentru a facilita dezvoltarea si punerea in aplicare a strategiei de turism prin alocarea de fonduri si monitorizare de control ai utilizarii terenului precum si de examinare al turismului in sectorul privat si public. O examinare detaliata a impactului turismului in fiecare regiune ar fi o conditie necesara pentru planificare. Planificarea regionala ar trebui sa contribuie la maximizarea beneficiilor de dezvoltare regionala intr-un mod care utilizeaza si mobilizeaza resursele regionale de baza, realizeaza regional, inter-sectorial legaturile si este compatibil cu interesele economice regionale, valorile sociale si de mediu active. De asemenea trebuie sa ia in considerare unicitatea economiei insulare precum si a resurselor culturale si de mediu din fiecare regiune si de complexitatea functiei rurale si urbane. Procesul de planificare ar trebui sa incurajeze complementaritatea si coexistenta activitatilor economice mai degraba decat sa promoveze separarea sectoriala si evolutia unui singur sector. In plus are nevoiie de a imbunatatii echilibrul intre increderea in sine si dependent de intrarile externe, si in final ar trebui sa promoveze integrarea in cadrul Uniunii Europene. O mai buna calitate a serviciilor ar stimula competitivitatea produselor turismului grecesc, ar consolida pozitia pe piata internationala, ar oferi noi canale de distribuie a puterii financiare i ar mbunti profitabilitatea. In cele din urma o strategie de integrare diagonala pentru turismul grecesc ar trebui sa incerce sa delecteze consumatorii, s sporeasc prosperitatea pe termen lung si s imbunataeasc bunastarea populatiei gazda. 5. Cipru strategii de dezvoltare turistic Cu peste 30 de ani de experienta in sectorul turismului, Cipru utilizeaza experienta din trecut la situatiile nou aparute, pentru a lansa un nou curs turismului secolului 21. Viziunea strategica pentru urmatorii zece ani: Cipru: o destinatie turistica de calitate, va satisfice vizitatorii cu interese si quest-uri diferite, si va asigura imbunatatirea continua a calitatii vietii pentru localnici. Aceasta viziune va deveni o realitate printr-o strategie care se concentreaza pe dezvoltarea durabila, care este echivalenta cu conceptul de calitate. In contextul durabilitatii, dezvoltarea turismului va asigura calitate experientei turistice, mediului natural si vietii populatiei locale. Acest lucru va fi realizat prin utilizarea resurselor disponibile, fara uzarea sau epuizarea acestora, permitand astfel de a raspunde cu success la nevoile actuale si viitoare a vizitatorilor cat si a localnicilor. Tinte Maximizarea beneficiilor social-economice vor fi urmarite prin cresterea veniturilor din turism, o tinta care va constitui indicele de baza de succes a planului strategic. Maximizarea veniturilor din turism va fi realizat prin: Cresterea cheltuielilor turistice pe cap de locuitor; Cresterea sosirilor de turisti; Crestrea duratei sederii; Cresterea venirilor repetate ale turistilor. Un factor critic pentru continuarea cu succes a obiectivului de maximizare a veniturilor este de a accentua maximizarea sosirilor turistilor. Obiectivul principal al maximizarii veniturilor este urmarit prin stabilirea obiectivelor de crestere si nivelurile de prioritate pentru fiecare din component parametrilor obiectivi venituri. Repozitionarea Consolidarea competitivitatii constituie o pre-supozitie de baza pentru realizarea obiectivelor strategice ale Ciprului. Cipru va urmari repozitionarea pe harta turistica prin proiectarea avantajelor, ce va face diferenta fata de concurentii sai. Avantajul sau unic este considerat, de exempu, de concurentii sai, ca avand o diversitate mare de experiente turistice intr-o zona geografica mica: Un mozaic de natura si cultura, o intreaga lume magica concentrate intr-o mica insula, calda si ospitaliera in Marea Mediterana, la intersectia a trei continente, intre est si vest, care ofera o experienta multidimensional turistica de calitate.
35
Efortul strategic pentru repozitionarea pana in 2010 este sustinuta de trei strategii componente: Strategia de marketing, Strategia de produs si de calitate, Strategia valorii adaugate. 1) Strategia de marketing Directia strategica pe care sectorul de marketing il urmeza este axat si agresiv iar obiectivul central este dezvoltarea pietelor selectate, a segmentelor de piata care sunt mai eficiente si mai productive. In primii ani de punere in aplicare a planului strategic, accentul va fi pus mai mult pe penetrarea in pietele/ segmentele existente intr-un efort de a atrage clientela in cel mai eficient tip. Ulterior, cand noul produs se va contura, prin modernizarea produsului curent si crearea altor noi, accentul se va deplasa la diferentierea pietelor, adica la cultivarea de noi piete/ segmente. Prioritizarea pietelor si segmentelor de piata Pe baza analizei care a fost efectuata cu privire la evaluarea si prioritizarea segmentelor de piata, strategia de marketing se concentreaza pe atragerea selectiva a segmentelor motivationale si demografice de pe pietele priorotare geografice. Strategia de comunicare Strategia de comunicare are drept scop crearea unei imagini clare si unice de identitate pentru Cipru si pentru a repozitiona insula pe piata turismului international. Strategia de comunicare propune o utilizare rationala de publicitate, diverse instrumente de promovare si relatii publice in mod sistematic pentru a proiecta o imagine distinctiva si unica bazata pe repozitionarea turistica a Ciprului, vizand in mod eficient pietele selectate si segmentele lor diverse. Sunt propuse modalitati pentru colaborare cu sectorul privat, astfel incat eforturile comunicarii pot fi setate intr-un cadru comun, pe baza de repozitionare a Ciprului, in scopul de a-si atinge obiectivele strategiei. Strategia de distributie Cea mai mare parte a traficului turistic va continua sa fie canalizat prin intermediul operatorilor turistici, iar modificarile in modul de cooperare vor fi urmarite. Tinta lor este, pe de-o parte, de a consolida cooperarea selective cu operatorii de turism, astfel incat sa se asigure modernizarea prezentei destinatii in brosuri general, includerea acestuia in pachete de specialitate, extinderea programelor de specialitatea etc, sip e de alta parte, de a consolida cooperarea cu operatorii mici si de specialitate, precum si operatorilor de turism, care se specializeaza in destinatii. In acelasi timp, eforturile vor fi facute sa exploreze alternative modalitati de a organiza excursii, altele decat prin intermediul operatorilor turistici, prin infiintarea unui sistem de management destinat vizarii cresterii turismului individual. Informatii/ cercetare O punere in aplicare cu succes a strategiei presupune un sistem de colectare, prelucrare, evaluare si desiminare a datelor, monitorizare si evaluare a informatiilor de marketing. Difuzarea prompta, precisa si sistematica a informatiilor catre toti partenerii turistici constituie tinta principala a strategiei pentru cercetarea informatiilor. Organizatia de Marketing In cele din urma, strategia de marketing propune modificari si imbunatatiri in modul in care se organizeaza destinatiile si presupune stabilirea unor mecanisme de cooperare intre cei implicati in turism la nivel national si regional. 2) Strategia de produs Strategia de produs are ca piatra de temelie durabilitatea sectorului turistic si investeste pe avantajul comparativ al Ciprului intr-o maniera astfel incat sa indeplineasca conditiile de dezvoltare intrun timp scurt a produsului turistic, care va asigura repozitionarea Ciprului pe harta turistica. Acest lucru va permite atragerea clientele turistice din segmentele de piata selectate. Strategia de produse acopera toate aspectele legate de dezvoltarea de produse, si anume: produse speciale de interes, cazare, catering, infrastructura de baza, transport terestru, shopping si merchandising.
36
Mai mult decat atat, ea cuprinde strategii regionale prin care produsul regional va fi dezvoltat pe baza caracteristicilor specifice fiecarei zone, care sa permita un proiect de dezvoltare a propriei identitati si imagini. Produse speciale de interes Strategia pe produs Produse special de interes se concentreaza pe crearea de produse care pot proiecta unicitatea Ciprului ca destinatie. Aceste produse evolueaza in principal in jurul a doua teme principale, cultura si mediul inconjurator. Produsele speciale de interes va oferi oportunitati pentru activitati si divertisment (lucruri de vizitat). Produsele prioritare de top sunt: rute tematice, muzee, agro-turism, parcuri nationale, trasee in natura si evenimente, care vor fi de prioritate maxima. Alte produse de inalta prioritate: catering pentru nevoile specifice segmentelor de piata, terenuri de fotbal, in timp ce cursurile de golf, tema parcurilor si altele constituie produse special de interes de prioritate medie. Cazare In ceea ce priveste cazarea, strategia de produs are ca scop incurajarea noilor tipuri de facilitati de cazare (de exemplu, statiunile mixte), modernizarea unitatilor existente de cazare turistica in curs de dezvoltare la unitati de scara mica cu caracter particular, rationalizarea sistemului de clasificare existent cu indepartarea anumitor categorii, precum si actualizarea cadrului legislativ. Se estimeaza un numar de 131 mii paturi in total, care este necesar pentru a satisfice cererea pentru cazare pana in 2010. Ca atare, strategia vizeaza crearea de 22. 000 de paturi noi in urmatoarele categorii: statiuni de destinatie mixta, 3*-5* hoteluri, vile turistice, sate turistice si unitatile mici de caracter particular. Catering Scopul strategiei pentru sectorul de catering este de a oferi valoare pentru bani si produse alimentare, servicii, bauturi, astfel incat sa satisfaca gusturile diferite ale vizitatorilor. Strategia se va concentra pe revizuirea cadrului legal care reglementeaza infiintarea si functionarea tuturor unitatilor de alimentatie publica, care in general sufera de standardizare, lipsa de autenticitate, niveluri scazute ale serviciilor si alte probleme similare, si, de asemenea, pe proiectarea traditionala, nationala si bucataria regionala a Ciprului si ospitalitatea poporului sau. Infrastructura de baza Topul problemelor prioritare include extinderea si modernizarea aeroporturilor. Acest lucru se va referi atat din punct de vedere al capacitatii si frunizarii de facilitate standard ridicat generale si de specialitate si servicii, precum si de imbunatatire a porturilor, astfel incat sa fie utilizate nu numai ca puncte de acces de intrare, dar de asemenea, ca locuri, oferind servicii de inalta calitate pasagerilor de croaziera. In plus, imbunatatirea si modernizarea retelei de drumuri este de o inportanta cruciala, deoarece unicitatea experientei turistice in Cipru se afla in masura in care vizitatorii au posibilitatea de a calatori cu usurinta si siguranta in intreaga insula. De mare urgenta este modernizarea trotuarelor si mobilierului stradal, precum si realizarea si extinderea aleelor pietonale si pistelor de ciclism de retea, in special in zonele turistice. Caile de transport Necesitatea de a imbunatatimijloacele de transport intern este absolut intretesuta cu strategia de a redefine si repozitiona Cipru pe harta turistica. Din acest motiv, strategia de transport este de a asigura o mai buna organizare si modernizare a serviciilor si pentru a consolida comunicarea cu noi mijloace de transport adaptate la nevoile vizitatorilor. Cumparaturi si merchandising Merchandising poate fi un mijloc foarte eficient pentru promovarea culturii in Cipru, precum si un mijloc de imbogatire a produsului. Prin urmare, este de o importanta vitala de a lua masuri care vor orienta oferta actuala de produse standardizate, non-traditionale spre furnizarea de produse autentice de Cipru, care va oferi vizitatorilor oportunitati ridicate de cumparaturi in diverse domenii din Cipru.
37
Strategii regionale In cadrul strategiei de repozitionare Cipru fiecare regiune va trebui sa pregateasca propriile strategii regionale. Fiecare regiune va avea propria viziune in ceea ce priveste crsterile sale turistice si se va concentra pe dezvoltarea produsului potrivit, pentru a se potrivi nevoilor unor segmente de piata tinta. 3) Calitatea si strategia valorii adaugate Strategia pentru calitate si a valorii adaugate in experienta turistica urmareste sa consolideze pozitia competitiv a sectorului turistic. Oferta de o mai buna valoare pentru bani si relatia imbunatatita intre calitate si pret vor fi urmarite printr-o serie de eforturi care sunt: maximizarea satisfactiei vizitatorilor, furnizarea unei experiente turistice bogate si diverse, cultivarea unui caracter distinctiv si de identitate pentru destinatie, furnizarea de infrastructura mai larga si facilitati turistice mai atractive si mentinute la un nivel ridicat de calitate, cresterea productivitatii si eficientei sectorului si utilizarea resurselor umane locale pentru a satisface nevoile sectoarelor. Factorii critici de succes ai strategiei de calitate si valoarea adaugata sunt: de calitate (de stabilire a standardelor, sisteme totale de calitate, mentalitatea de calitate), dezvoltarea fortei umane (echilibru intre cerere si oferta, educatia si formarea specialistilor din turism, precum si alti profesionisti care sunt direct sau indirect implicati in turism), si, in final, problema politicilorde preturi si de stabilire a preturilor (corelatia pret-calitate, pe termen mediu/abordare pe termen lung, informatii actualizate si exacte, abordare colectiva si cooperare pentru a consolida puterea de negociere). 6. Managementul turismului pentru mediu n Maldive Maldive este o mica republic din sud-vestul Indiei, in Oceanul Indian, formata dintr-un arhipelag alungit pe 800 km (pe directia N-S), compus din 12 atoli, ce reunesc cca 1200 de insulie. Are o suprafata de 250 km si o populatie de 250 000 locuitori. Insulele sunt formate din calcare coraligene, iar altitudinea este foarte redusa (civa metri), ceea ce induce o mare fragilitate mediului. Climatul este tropical musonic, avand un sezon secetos si unul ploios. Religia dominanta este cea islamica, iar capitala se afla la Male (60 000 loc. ) Fenomenul turistic este prezent din 1972, cand se nregistrau cateva zeci de turisti interntionali. n 1990 cifra a crescut la 200 000 turisti, pentru ca in present sa atinga cote de 400 000. Maldive se individualizeaza prin originalitatea amenajarilor turistice, deoarece acestea sunt amplasate pe insulele nelocuite. Aceasta separare a turistilor de comunitatile locale duce la protejarea mediului si a traditiilor locale. Ministerul de Turism s-a infiintat in 1978 si a propus dezvoltarea sectorului turistic, alaturi de pescuit , printr-o politica de stimulare i monitorizare pentru alegerea celor mai bune forme si standarde internationale. Atolul Kaafu detine singurul aeroport, catre celelalte insulie, transportul fcndu-se cu ambarcaiuni. Acest atol este considerat saturat cu amenajari turistice, dezvoltarea turistica oprindu-se aici. In schimb au fost demarcate amenajari pe atolul invecinat, Alif, usor accesibil cu ambarcatiuni de la aeroport. Pana la terminarea amenajarilor nu au fost permise altele in cadrul acestui stat. In ceea ce priveste capacitatea de suport, Guvernul a stabilit cateva standarde, precum: controlul taierii copacilor, astfel incat peisajul sa ramana nealterat; cladirile nu trebuie sa depaseasca varful copacilor ( 1-2 etaje ), arealul maxim destinat cladirilor este de 20% din suprafata totala. Toate camerele unitatilor turistice trebuie sa fie orientate inspre plaja si sa dispuna de 5 m de plaja in fata. Astfel 65% din lungimea totala a plajei unei insule este alocata fatadei camerelor de oaspeti, 20% dotarilor generale, iar 10% ramane spatiu liber. Pentru protectia mediului, masurile privesc controlul arhitecturii cladirilor, care trebuie sa se integreze in peisajul insulei. Materialele de constructie vor fi astfel cele locale, precum paiele utilizate pentru acoperisuri. Distanta cladirilor de la plaja trebuie sa fie de minimum 5 m. Apa potabila este stocata din ploi. Politici privind protectia socio-cultural: datorita codului Islamic, respectat cu strictete, angajatilor li se impune un anumit tip de imbracaminte; angajatii sunt brbai; nu au voie sa consume si sa manevreze bauturi alcoolice, barmanii
38