IMPORTANȚA

BACTERIILOR
1.Ce sunt bacteriile?

 Bacteriile sunt microorganisme procariote șialcătuiesc domeniul Bacteria (sin
onim Eubacteria). Prezintă de cele mai multe ori o lungime de
câțiva micrometri, dar sunt foarte diverse din punct de vedere morfologic,
regăsindu-se sub formă sferică, alungită sau spiralată (elicoidală). Bacteriile
au fost printre primele forme de viață care au apărut pe Pământ și sunt
prezente în majoritatea habitatelor existente. Se regăsesc în sol, apă, izvoare
termale, deșeuri radioactive,chiar și la adâncimi mari din scoarța terestră.
Bacteriile trăiesc în relații de simbioză sau sunt uneori paraziți ai plantelor și
animalelor. Majoritatea acestora nu au fost caracterizate, iar aproximativ doar
jumătate dintre încrengăturile bacteriene cuprind specii care pot fi crescute în
laborator.Știința care se ocupă cu studiul bacteriilor se
numește bacteriologie și este o ramură a microbiologiei.
 Într-un gram de sol se regăsesc aproximativ 40 milioane de celule
bacteriene, iar într-un mililitru de apă dulce se regăsesc aproximativ 1 milion
de celule bacteriene. Un calcul ar indica faptul că pe Pământ există circa
5×1030 bacterii,așadar acestea alcătuiesc o biomasă cu mult mai mare decât
cea corespunzătoare plantelor și animalelor la un loc.[7] Bacteriile sunt
organisme vitale în multe cicluri ecologice, având rolul de circulare al
nutrienților, precum este cazul fixării azotului din atmosfera terestră. Un alt
exemplu este descompunerea cadavrelor, bacteriile fiind responsabile de
etapele de putrefacție ale acestui proces.
 În ecosistemele care au ca habitat izvoarele hidrotermale sau izvoarele reci,
bacteriile extremofile joacă un rol esențial în aducerea aportului
de nutrienți necesari pentru viață, prin transformarea unor compuși
precum hidrogenul sulfurat și metanul în energie. În octombrie 2012, datele
adunate de către cercetători au sugerat faptul că bacteriile prosperă în Groapa
Marianelor, care este cel mai adânc punct de pe suprafața Pământului, fiind
aflat la o adâncime de 11 kilometri.Alți cercetători au dedus prin studii similare
faptul că bacteriile se dezvoltă chiar și în interiorul rocilor la o adâncime de
580 de metri sub fundul oceanic cu o adâncime de 2,6 kilometri, din
apropierea coastei nord-vestice a Statelor Unite.[9][11] Conform unuia dintre
savanți, „Microbii pot fi întâlniți oriunde – sunt organisme extrem de adaptabile
la orice condiții, și pot supraviețui oriunde se află.”
 Nu de mult a fost demontat mitul conform căruia numărul de celule
bacteriene din corpul uman îl depășește pe al celulelor umane în raport de
10:1. Aproximativ 39 de bilioane (39·1012 sau 3,9·1013) de celule bacteriene se
află în microflora normală a unei persoane de referință de gen masculin, ce
cântărește 70 kg și are o înălțime de 170 cm, numărul total de celule umane
fiind de 30 de bilioane (30·1012). Așadar, deși numărul de bacterii este mai
mare, acesta este doar cu 30% mai mare, nu cu 900%.
 Cel mai mare număr de bacterii se regăsește în flora intestinală și de
asemenea un mare procent este reprezentat și de microflora pielii.Vasta
majoritate de specii bacteriene care trăiesc în corpul uman sunt considerate
ca fiind inofensive, datorită mecanismelor de apărare specifice organismului,
precum este sistemul imunitar. Există și bacterii care sunt chiar benefice, în
special cele ce aparțin florei intestinale. În ciuda acestui fapt, unele specii
sunt patogene și, odată pătrunse în organism, produc diverse boli infecțioase,
printre care se numără holera, sifilisul, antraxul, lepra și ciuma bubonică. Cele
mai comune patologii infecțioase bacteriene fatale sunt infecțiile
respiratorii, tuberculoza fiind cauza de deces a aproximativ 2 milioane de
persoane în fiecare an, cu precădere în Africa Subsahariană.
 În țările dezvoltate, antibioticele sunt utilizate în tratamentul infecțiilor
bacteriene, dar au aplicații și în domeniul agriculturii, ceea ce a dus la apariția
unei probleme serioase, și anume fenomenul de rezistență la antibiotice.
[16]
 Bacteriile sunt extrem de folositoare în industrie, în epurarea apelor, în
obținerea de produse lactate fermentate (precum brânza și iaurtul), în
recuperarea aurului, paladiului, cuprului și a altor metale în industria minieră,
[17]
 în biotehnologie și în procesul de fabricație al unor antibiotice și al
altor compuși chimici.
 Deși erau considerate ca făcând parte din regnul Plantae, alcătuind
clasa Schizomycetes, în prezent se consideră că bacteriile sunt
organisme procariote. Spre deosebire de celulele eucariote, care sunt
specifice organismelor vegetale și animale, bacteriile nu prezintă nucleu
celular și rareori prezintă organite celulare delimitate de membrană. Chiar
dacă în mod tradițional se considera că termenul de bacterie făcea referire la
toate procariotele, a fost dezvoltată o nouă clasificare științifică, după
descoperirea în anii 1990 a faptului că procariotele reunesc două grupuri
distincte de organisme care au evoluat de la un strămoș comun. Cele
două domenii au primit denumirile de Bacteria și Archaea.
2.Boli produse de bacterii(Bacterioze)

 Arsura bacteriană comună a mărului şi părului -Pseudomonas syringae Răspândire: Este

cunoscută în toate zonele importante de cultură a părului şi mărului.în ţara noastră, nu
produce pagube importante, totuşi constituie un pericol potenţial.Simptome: Boala se
manifestă pe toate organele aeriene ale plantei. Nervurile frunzelor,îndeosebi cele de păr,
mai rar cele de măr, se înnegresc, iar în zonele internervuriene apar  pete brune, care de
obicei confluează şi ocupă întreaga suprafaţă a limbului. Apoi,frunzele se usucă în
întregime, dar nu cad, rămânând pe pom chiar şi în timpul iernii.Florile infectate se
brunifică şi se ofilesc ca şi când ar fi distruse de îngheţuri târzii.Arsura inflorescenţelor la
păr începe prin una sau mai multe leziuni distincte, de culoare neagră, pe faţa exterioară a
diferitelor organe florale.Simptomul cel mai caracteristic este pe lăstari şi pe ramuri. Pe
lăstarii tineri, în jurul locului unde s-a produs infecţia, apar leziuni sub formă de striuri
brune, care de multe oriîncercuiesc lăstarul. In asemenea cazuri, partea superioară se
usucă, iar vârful se îndoaieîn jos. De pe lăstari boala poate trece şi pe ramurile mai bătrâne
şi pe tulpini,manifestându-se mai ales în jurul nodurilor prin leziuni întinse, sclerozate,
uşor cufundateşi bine delimitate de ţesutul sănătos, evoluând uneori în ulceraţii. Când
zona infectată cuprinde tulpina de jur-împrejur, pomul se usucă. Această formă de atac
este maievidentă în pepinieră.Combatere: Ramurile bolnave vor fi tăiate de la o distanţă
de 50-70 cm mai jos deleziunea formată şi vor fi arse. Pentru înmulţire se va folosi numai
material sănătos,dându-se o atenţie deosebită stării fitosanitare a pomilor în pepiniere. La
începutul căderiifrunzelor se vor aplica stropiri cu preparate pe bază de cupru.Se vor
elimina din cultură soiurile sensibile, urmând a se extinde cele rezistente.Focul bacterian
al rozaceelor - Erwinia amylovora Răspândire: începând cu 1991 este semnalată în livezile
de seminţoase. Pierderile pricinuite de focul bacterian în zonele în care a apărut sunt
 incomensurabile (uscarea pomilor şi pierderea livezilor).Simptome: Boala poate ataca
toate organele aeriene ale plantelor. Arsura inflorescenţelor este de obicei primul simptom
şi apare primăvara devreme. Poate fi afectată o singurăfloare sau toată inflorescenţa.
Florile sunt hidrozate, apoi se ofilesc, se brunifică şi seînnegresc.Boala progresează înspre
peduncul care în final se înnegreşte. Pe timp călduros şi umed, uneori din peduncul
exsudează picături de lichid. Boala se extinde repede şi bacteriile invadează franzele
vecine. Pe lăstar apare şi oulceraţie mică.Frunzele se veştejesc şi întreg lăstarul se
brunifică la măr sau se înnegreşte la păr.Inflorescenţele infectate pot să cadă sau să
rămână ataşate de pom; după inflorescenţe,lăstarii sunt organele cele mai sensibile, boala
progresând foarte rapid. Pe timp umed,începând cu perioada înfloritului, pe lăstarii
bolnavi apar de obicei picături de exudat,care au culoare variabilă, de la alb până la roşu-
închis, cu diferite nuanţe de brun-galbensau portocaliu.Boala apare numai pe fructele verzi
şi cu totul ocazional pot să apară leziuni şi dupărecoltare. Penetrarea bacteriilor se
realizează direct prin lenticele în scoarţă, prin răni sau prin vase. Perele prezintă de-a
lungul zonei necrotice o margine verde - închis, hidrozată,în timp ce pe mere se produce o
înroşire prematură, care înconjoară zona putredă.
 Fructele atacate se înnegresc la păr şi se brunifică la măr.La pomii mai sensibili la această
boală, infecţia poate coborî de la inflorescenţe, lăstarisau fructe la ramurile mai vechi,
şarpante sau trunchi producând leziuni, ulcere sauexsudări (Planşa 1).Leziunile sunt uşor
cufundate, de forme diferite, înconjurate de crăpături neregulate, binedelimitate de ţesut
sănătos. Ulcerele formate pe tulpini sunt mici, înconjurate de calus.Ele pot încercui
întreaga şarpantă, producând moartea părţii superioare sau dacă suntlocalizate pe trunchi,
moare tot pomul.Combatere: Se impun măsuri ca: folosirea materialului de înmulţire
sănătos, distrugerea prin ardere a întregului material infectat, tăierile obişnuite ale pomilor
se vor face în perioada de repaus. în livezile contaminate, obligatoriu se va face
dezinfectareainstrumentelor folosite (clorură de var 3%, formalină 4%, hipoclorit de sodiu
10%);tratamente chimice preventive cu zeamă bordeleză 0,5%, Champion 50 WP,
Funguran0,2-0,3%, Alcupral 50 PU 0,2-0,3%; distrugerea insectelor vectoare este o
măsurăimportantă în prevenirea bolii (complexul de prevenire şi combatere a atacului
bacterian).Cancerul bacterian - Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciensRăspândire: În
România, prima semnalare a facut-o Traian Săvulescu, în 1928, perădăcini de meri tineri
de la Curtea de Argeş.Dintre pomii şi arbuştii fructiferi, piersicul, migdalul şi zmeurul
sunt mai vulnerabile, înmulte zone plantaţiile fiind compromise.Simptome: Principalul
simptom al cancerului este dezvoltarea unor tumori (gale,excrescenţe) de mărimi, forme şi
consistenţe diferite, cu suprafaţă rugoasă. Caracteristic pentru boală este apariţia de tumori
secundare, la o oarecare distanţă de tumoarea primară, după un timp mai îndelungat, de
obicei formându-se deasupra tumorii principale. Cancerul poate provoca evoluţia de
epinastii ale frunzelor, inhibareamugurilor laterali, formarea de rădăcini adventive. Uneori
tumorile generează formaţiunicu organizare rudimentară, asemănătoare unor organe ca
frunze, muguri, lăstari, rădăcini,denumite teratoame.La pomii fructiferi din pepinieră, pe
rădăcini şi în zona coletului se dezvoltă tumori laînceput albicioase, mai puţin consistente,
mai târziu lemnificate.Combatere: Boala se poate preveni printr-o serie de măsuri
profilactice, dintre care celeagrofitotehnice au un rol nai important. Pepinierele pomicole
vor fi amplasate pe terenuriuşoare, în care în prealabil s-au cultivat graminee şi lucerna; să
nu băltească apa; se vaface o dezinfecţie prealabilă a solului. Materialul vegetativ
(marcote) va fi recoltat numaide la plantele sănătoase. înainte de plantare materialul
pomicol va fi triat, distrugându-se prin ardere pomii canceraţi. Fertilizarea, dacă este
nevoie se va face cu mai puţin azot şi mai mult fosfor şi potasiu.
3. Rolul de descompunători al unor
bacterii

Bacteriile de  putrefacție sunt bacterii saprofite care trăiesc pe cadavre

de animale, plante, fungi și protoctiste, pe care le mineralizează,
transformând substanțele organice conținute în acestea
în amoniac, hidrogen sulfurat, apă, dioxid de carbon etc. Sunt bacterii
saprofite care trăiesc în sol și ajută la descompunerea materiei organice
moarte în materie anorganică; astfel bacteriile ajută la circuitul materiei în
natură.
Bacteriile de putrefacție joacă un rol foarte important în asigurarea
condițiilor pentru reciclarea materiei în ecosisteme și în îndepărtarea
cadavrelor de pe suprafața pământului. Dacă nu ar interveni asemenea
bacterii sau alte microorganisme saprofite (cum ar fi ciupercile),
acumularea cadavrelor ar face imposibilă menținerea vieții pe Pământ.
4. Acțiunea unor bacterii în alterarea
alimentelor

Alimentul este unul din factorii de mediu cu influenţă majoră a supra

sănătăţii omului, de calitatea, cantitatea şi felul produselor alimentare
consumate depinzând starea de bine, de confort sau apariţia unor boli:
de nutriţie, digestive, toxiinfecţii,intoxicaţii etc.De la procurarea
alimentului şi până la consumarea lui trec uneori ore sau zile în şir. În
acest interval de timp, alimentele trebuie păstrate în condiţii adecvate, în
funcţie de forma lor de prezentare.
Dacă nu se respectă aceste condiţii, alimentele se alterează,adica îşi
modifică proprietăţile organoleptice şi devin dăunătoare pentru om.Alterarea
 este favorizată de temperatură, de acţiunea luminii şi a oxigenului din
aer,de prezenţa microorganismelor.Alterarea sau degradarea alimentelor
este produsă de unul sau mai mulţi factori, în dependenţă de aceştia ea
poate fi:
a.biologică
b.fizico-chimică 
a.Biologică –este provocată de microorganisme şi
enzime.Microorganismele sunt fiinţe microscopice.Drojdiile, prin
fermentaţie, transformă zahărul în dioxid de carbon şi alcool –pe acest
mediu bogat în alcool etilic se dezvoltă bacteriile 737w225h acetice care
transformă alcoolul în acid acetic. Acidul acetic poate fi consumat de
mucegaiuri rezultând dioxid de carbon şi
apă. Alterarea alimentelor animale este provocatăde bacteriile de
putrefacţie care descompun substanţele albuminoide în produşi
asimiliabili. Alterarea este semnalată de substanţele volatile rău
mirositoare (amoniac, hidrogen sulfurat).Suprafaţa cărnii devine
umedă, lipicioasă,fibrele se înmoaie, culoarea se închide, apoi ia un
aspect cenuşiu sau verde.Enzimele sunt substanţe organice cu rolul de
catalizatori biochimici.Acţiunea lor este condiţionată de mediu şi de
temperatura de 700C. Acestea sunt uşurate
de oxidaze,catalaze, peroxidaze. Ele produc alterarea culorii, gustu lui şi
chiar a mirosului alimentelor.
b. Alterarea fizico-chimică este produsă de factori ca: lumina,
aerul,căldura. Aceşti factori produc modificarea culorii care este primul
stadiu în alterarea generală a alimentelor sau a mirosului – apariţia unui
miros străin.De asemenea se poate modifica şi gustul (exemplu:
râncezirea).

5. Utilizarea unor bacterii în industria

alimentară
 

 
 Rolul bacteriilor în industria alimentară
 În industria alimentară,bacteriile pot indeplini atât un rol pozitiv, cât siunul negativ.
Astfel,bacterii lactice selecţionate sunt folosite în calitate de culturi starter
la fabricarea produselor lactate acide şi a brânzeturilor, în industria
panificaţiei,la conservarea legumelor, măslinelor, furajelor verzi ş.a.
 Bacteriile propionice se folosesc la fabricarea brânzeturilor tip şvaiţer,deoarece
prin fermentare produc acid propionic şi CO2, responsabil pentru desenul caracteristic
al acestor produse.Bacteriile acetice sunt folosite la obţinerea industrială a oţetului.
 În acelaşi timp, trebuie subliniate şi unele aspecte negative ale activităţii
bacteriilor.Astfel, în industria alimentară, bacteriile pot produce
alterarea produselor alimentare (acrireanberii, vinului, putrefacţia cărnii ş.a.). Un
grup de bacterii care poate creşte pe alimente produce toxine de natură
proteică,încât prin ingerarea alimentelor contaminate se producnstări de toxiinfecţii
alimentare.
 
Bacterii din industria alimentară
 
Bacteriile acetice (Gluconobacter, Acetobacter) sunt folosite la fabricarea tradițională a
oțetului din vin, cidru, cartofi. Ele sunt stric aerobe. Oxidează sorbitolul în
sorboză, care apoi este folosită la sinteza vitaminei C.
 Bacteriile lactice (Lactobacillus, Leuconostoc, Streptococcus),fermentează produsele
lactate (iaurt, brânză dulce). Bacteriile lactice sunt prezente în mod
obișnuit în lapte, transformând lactoză în acid lactic, acidifiind
laptele, provocând o acrice spontană. La fabricarea brânzeturilor participă atât la
formarea cheagului cât și la maturarea lui.
Bacteriile utilizate în industria laptelui sunt Lactobacillus lactic și
Lactobacillus bulgaricus, singuri sau în amestec, la fabricarea
iartului,chefirului, brânzei Ementhal, brânzeturilor italiene. Lactobacillus helveticus este și
el implicat în unele din aceste produse. Lactobacillus acidophilus estefolosit la
fabricarea laptelui acidofil, laptelui acidofil nefermentat și a altor
produse acidofile.