STOCURILE

1. Definirea stocurilor
Stocurile reprezinta cantitati de resurse materiale sau produse (finite sau intr-un stadiu
oarecare de fabricatie) acumulate in depozitele de aprovizionare ale unitatilor economice
intr-un anumit volum si o anumita structura, pe o perioada de timp determinata,in
vederea unei utilizari ulterioare.
Stocul este o rezerva de material destinat sa satisfaca cererea beneficiarilor, acestia
identificandu-se, dupa caz, fie unei clientele (stoc de produse finite), fie unui serviciu de
fabricatie (stocuri de materii prime sau de semifabricate), fie unui serviciu de intretinere
(articole de consum curent sau piese de schimb), fie unui serviciu de dupa vanzare
(piese detasate).
Stocul reprezinta ansamblul de bunuri care se formeaza in ciclul de exploatare al
intreprinderii pentru a fi vandut in starea in care se gaseste in urma unui proces de
productie viitor sau in curs sau pentru a fi consumat la prima necesitate.
Stocul reprezinta un ansamblu de bunuri sau de articole acumulate in asteptarea unei
utilizari ulterioare, mai repede sau mai tarziu, si care permite alimentarea utilizatorului pe
masura nevoilor sale, fara a fi perturbat de intarzieri in livrari sau de incapacitatea
furnizorului de a fabrica temporar respectivele bunuri.
Notiunea de stoc regrupeaza:
- aprovizionarea: materiile prime, furnizorii;
- produsele: intermediare si finite;
- intermediarii: cumparatorii care revand marfa.
Orice stoc se caracterizeaza prin printr-un flux de intrare pe care intreprinderea il poate
previziona intr-un anumit grad, un flux de iesire (pe care rareori intreprinderea il poate
stapani el fiind impus de clienti) si un nivel de bunuri in asteptare.
2. Tipuri de stocuri
Din punct de vedere al productiei stocurile pot fi stocul de productie (stoc in amonte),
stocul de desfacere (stoc in aval) si stocul interoperational.
Din punct de vedere al rolului jucat pe plan economic stocurile pot fi stocuri cu rol de
regulator, stocuri cu rol strategic si stocuri speculative.
Din punct de vedere al modului de depozitare, care tine seama si de unele proprietati
fizico-chimice ale elementelor: produse periculoase, voluminoase, fragile etc.
Din punct de vedere al modului de gestionare exista stocuri cu gestiune normala, stocuri
cu “afectare directa” (comandate special pentru o anume comanda), stocuri “fara
gestiune” (din magaziile intermediare, cu o supraveghere globala) si stocuri de produse
consumabile.
Din punct de vedere al caracteristicilor formarii si destinatiei lor exista stoc curent, stoc
de siguranta, stoc de pregatire sau de conditionare, stoc pentru transport intern si stoc
de iarna.
 3. Rolul stocurilor
Rolul determinant al stocurilor este evidentiat de faptul ca acestea asigura certitudine,
siguranta si garantie in alimentarea continua a productiei si ritmicitatea desfacerii
rezultatelor acesteia. Altfel spus, procesul de stocare apare ca un regulator al ritmului
aprovizionarilor cu cel al productiei, iar stocul reprezinta acel “tampon inevitabil” care
asigura sincronizarea cererilor pentru consum cu momentele de furnizare a resurselor
materiale. Rolul stocului este multiplu si numeroase ratiuni economice, financiare,
tehnice, comerciale, justifica existenta stocurilor de materii prime, componente sau
produse finite:
a. Ratiuni financiare: stocarea produselor scumpe pentru un scop speculativ specific
perioadelor de criza sau inflatie; mentinerea valorii anumitor materii prime sau produse;
se elimina astfel riscul cresterii exagerate a cheltuielilor de fabricatie datorita penuriei.
b. Ratiuni economice: reducerea cheltuielilor de transport prin achizitionarea unor
cantitati mai mari decat stocul curent necesar; acceptarea ofertei propuse de furnizor cu
cantitati fixe de livrare la preturi foarte avantajoase pentru produsele care nu implica
costuri mari de stocare; stocarea productiei excedentare in raport cu cererea in cazul in
care oprirea si repornirea activitatilor productive costa fiind preferata realizarea unei
productii constante cu stocuri care sa raspunda cererilor suplimentare ocazionale.
c. Ratiuni tehnice: ameliorarea calitatii produselor: uscarea lemnului, sampanizarea
vinului.
d. Ratiuni comerciale: reducerea termenelor de livrare mai ales cand clientii doresc
produsele intr-un timp redus; achizitii in perioada reducerilor oferite de furnizori; pentru a
promova un produs politica de marketing prevede si actiuni punctuale cand se realizeaza
reduceri de preturi, perioada in care cererile cresc si se justifica crearea stocului; pentru a
realiza un raspuns prompt la cererile aleatoare.