1. De unde vine numele de leu.

La mijlocul secolului al XVII-lea, în plin declin politic al Ţării Româneşti şi

Moldovei, piaţa monetară e invadată de mai multe monede străine. Cea mai cunoscută a devenit însă
talerul olandez (leeuvendaalder), care avea gravat pe una dintre feţe un leu. „Leii olandezi" au fost
folosiţi mai bine de un secol. Popularitatea lor a fost atât de ridicată încât, chiar şi după retragerea din
circulaţie, au fost identificaţi în popor cu noţiunea de monedă. Asta a durat cam două veacuri, până când
leul a primit certificat de naştere. La 22 aprilie - 4 mai 1867 apare legea care înfiinţează sistemul monetar
românesc. Şi tot atunci apare leul cu subdiviziunile sale în bani, şi nu în parale, ca până atunci. Un leu
echivala cu un franc francez.

2. Cel mai puternic leu din istorie. L-am avut chiar la început, în 1867, când a luat naştere sistemul
monetar naţional. La acea vreme, cu un singur leu puteai cumpăra zece pâini, un litru de vin costa 0,40
lei, kilogramul de carne costa 0,34 lei, iar kilogramul de cartofi era 0,05 lei.

3. Cine a pus bazele Băncii Naţionale. Eugeniu Carada a fost capul limpede care s-a ocupat de tot ce
înseamnă începuturile Băncii Naţionale a României: de la legea de funcţionare (17 - 29 aprilie 1880),
până la construcţia clădirii şi fabricarea primelor bancnote. În iulie 1880, de la Paris, el trimitea o epistolă
către ţară: „Am proces la demersele necesarii spre a asigura fabricarea hârtiei pentru biletele Băncii
Naţionale a României. Cea dintâi şi cea mai importantă lucrare este fabricarea pânzelor, filigranul fiind
astăzi aproape singura garantă reală a hârtiei fiduciare (n.r. - cu valoare convenţională)". De la Paris,
Carada s-a întors cu un maldăr de bani. Banii României: 900.000 de bilete de 20 de lei, 300.000 de bilete
de 100 de lei şi 25.000 de bilete de 1.000 de lei. Tot Carada a ales culoarea albastră a banilor, efigia
împăratului Traian şi personificarea României ca mamă în mijlocul fiilor ei. Toate acestea au fost desenate
de pictorul francez Georges Duval, tocmit tot de Carada, acolo, în Franţa.

4. De ce erau atât de deteriorate bancnotele din perioada comunistă. Bancnotele din perioada
comunistă erau făcute pe o hârtie de o calitate îndoielnică, de la fabrica Letea (Bacău). Ele se deteriorau
foarte uşor şi, pe lângă acest aspect, cei de la Banca Naţională s-au lovit şi de încăpăţânarea Elenei
Ceauşescu. "Ea considera că emisiunea monetară era generatoare de inflaţie. Dar când emiţi, înlocuieşti;
nu aduci niciun fel de cantitate în plus pe piaţă. A trebuit să mă duc cu o valiză la ea, să vadă cât de
mucegăite erau bancnotele care circulau. Tot n-a vrut să accepte o nouă emisiune de bani, aşa că am pus
în circulaţie, pentru salarii şi pensii, bani care erau destinaţi distrugerii”, spune Decebal Urdea, fost
guvernator BNR.

5. De ce nu umbla Ceauşescu cu bani la el. Despre Nicolae Ceauşescu se zice că n-ar fi avut nici portofel,
iar cei care i-au stat aproape fostului dictator spun că nu l-au văzut având asupra lui bani sau documente
personale. “Nu l-am văzut niciodată pe Ceauşescu cu bani la el. Nu avea niciodată nevoie de bani, nici în
ţară şi nici în vizitele externe pe care le făcea. El mânca la Gospodăria de Partid, avea frizer, croitor, tot
ce-i trebuia, deci n-avea el nevoie de bani. La restaurant n-a fost niciodată, toată viaţa lui, deci n-a avut
de plătit vreo notă”, declara Marin Neagoe, şeful Direcţiei a-V-a a Securităţii, într-un interviu din
“Adevărul”. Ceauşeştii nu plăteau nici chirie, nici întreţinere, nici transport. Contactele lor cu banii erau
indirecte: prin rapoartele pe care le primeau de la sectoarele economice.
 6. Suntem singura ţară din Europa cu bani de plastic. România a pus în circulaţie primele bancnote pe
suport de plastic (polimer) în 1999, bancnotele de 2.000 de lei emise cu ocazia eclipsei totale de soare.
Până azi, România e singura ţară europeană care foloseşte bani din plastic. Asemenea bancnote se mai
pot întâlni în Asia şi Australia. Cei de la BNR spun că bancnotele de plastic sunt mai rezistente şi mult mai
greu de falsificat.

7. Cele mai mari valori nominale din istorie. Aflată într-o situaţie dificilă şi obligată la despăgubiri uriaşe
de război, România, se confruntă, în 1946 şi, mai ales în 1947, cu o inflaţie galopantă. În 1946, au fost
emise bancnota de 5.000.000 de lei şi moneda de 100.000 de lei, acestea fiind însemnele monetare cu
cel mai mare nominal din istoria României.

Elementele de siguranţă ale bancnotelor din plastic sunt: banda iridiscentă, firul de siguranţă, filigranul,
fereastra transparentă, imprimarea în relief precum şi microperforaţiile, acestea din urmă sunt prezente
la cele cu valoare de la 50 de lei în sus.