Diversitatea bacteriilor

în viata omului si in
natura
 Bacteriile sunt microorganisme procariote și alcătuiesc domeniul
Bacteria (sinonim Eubacteria). Prezintă de cele mai multe ori o
lungime de câțiva micrometri, dar sunt foarte diverse din punct
de vedere morfologic, regăsindu-se sub formă sferică, alungită
sau spiralată (elicoidală). Bacteriile au fost printre primele forme
de viață care au apărut pe Pământ și sunt prezente în

Bacterii
majoritatea habitatelor existente. Se regăsesc în sol, apă,
izvoare termale, deșeuri radioactive,[4] chiar și la adâncimi mari
din scoarța terestră. Bacteriile trăiesc în relații de simbioză sau
sunt uneori paraziți ai plantelor și animalelor. Majoritatea
acestora nu au fost caracterizate, iar aproximativ doar jumătate
dintre încrengăturile bacteriene cuprind specii care pot fi
crescute în laborator.[5] Știința care se ocupă cu studiul
bacteriilor se numește bacteriologie și este o ramură a
microbiologiei.
 Într-un gram de sol se regăsesc

BACTERIILE aproximativ 40 milioane de celule

bacteriene, iar într-un mililitru de

IN NATURA
apă dulce se regăsesc aproximativ 1
milion de celule bacteriene, așadar
acestea alcătuiesc o biomasă cu
mult mai mare decât cea
corespunzătoare plantelor și
animalelor la un loc.[7] Bacteriile
sunt organisme vitale în multe cicluri
ecologice, având rolul de circulare
al nutrienților, precum este cazul
fixării azotului din atmosfera
terestră. Un alt exemplu este
descompunerea cadavrelor,
bacteriile fiind responsabile de
etapele de putrefacție ale acestui
proces.
BACTERIIL ÎN VIAȚA OMULUI
Nu de mult a fost demontat mitul conform căruia numărul de celule
bacteriene din corpul uman îl depășește pe al celulelor umane.
Aproximativ 39 de bilioane (39·1012 sau 3,9·1013) de celule bacteriene se
află în microflora normală a unei persoane de referință de gen masculin,
ce cântărește 70 kg și are o înălțime de 170 cm, numărul total de celule
umane fiind de 30 de bilioane (30·1012). Așadar, deși numărul de
bacterii este mai mare, acesta este doar cu 30% mai mare, nu cu 900%.
[13]

Cel mai mare număr de bacterii se regăsește în flora intestinală și de

asemenea un mare procent este reprezentat și de microflora pielii.[14]
Vasta majoritate de specii bacteriene care trăiesc în corpul uman sunt
considerate ca fiind inofensive, datorită mecanismelor de apărare
specifice organismului, precum este sistemul imunitar. Există și bacterii
care sunt chiar benefice, în special cele ce aparțin florei intestinale. În
ciuda acestui fapt, unele specii sunt patogene și, odată pătrunse în
organism, produc diverse boli infecțioase, printre care se numără
holera, sifilisul, antraxul, lepra și ciuma bubonică. Cele mai comune
patologii infecțioase bacteriene fatale sunt infecțiile respiratorii,
tuberculoza fiind cauza de deces a aproximativ 2 milioane de persoane
în fiecare an
 Tuberculoza, sau TBC este o boală infecțioasă frecventă și, în cele mai multe
cazuri, curabilă, provocată de diferite tipuri de micobacterii . Cel mai des,
tuberculoza atacă plămânii, dar poate afecta și alte părți ale corpului (pleură,
rinichi, peritoneu, piele, ochi, oase etc.). Tuberculoza se transmite prin aer,
când persoanele care suferă de forme active de TBC tușesc, strănută sau
elimină spută în aer . Cele mai contagioase forme sunt cele cavitare si cele
extensive. Una din zece infecții latente progresează ulterior în boala activă.
Lăsată netratată, tuberculoza omoară peste 50% din persoanele afectate.

Simptomele clasice ale tuberculozei active sunt tusea cronică, cu striuri de

sânge, spută, febră, oboseală cronică, transpirația nocturnă și scăderea în
greutate
 Holera este o boală infecțioasă bacteriană[3] foarte gravă, care
afectează în mod deosebit intestinul subțire. Boala se manifestă
prin tulburări digestive ca o diaree gravă, vomitări excesive, care
duc la o deshidratare rapidă a bolnavului (exicose), prin pierdere
de electroliți (substanțe minerale).

Cu toate că boala evoluează frecvent atipic, poate fi recunoscută

ușor prin mortalitatea ridicată de 85 % la izbucnirea bolii, ca
ulterior acest indice de letalitate să scadă între 20 și 70 % la
cazurile netratate.

Ciuma sau pesta (lat. pestis = epidemie) este o boală infecțioasă

deosebit de contagioasă, produsă de bacteria Yersinia pestis. În
trecut, boala a luat forme de pandemie întinzându-se pe mai
multe continente. În prezent, între 1.000 și 2.000 de cazuri apar
la nivel mondial, în fiecare an, în rândul oamenilor.[5]
Pe continentul european, au existat mai multe pandemii de
ciumă, cum ar fi cea din Atena (430 î.Hr.), cea numită Ciuma lui
Iustinian (541-542), cea numită Moartea neagră, în secolul XIV,
Marea Ciumă din Londra din 1665-1666, Marea Ciumă din 1738 și
o a cincea pandemie, datată 1855. Se știe faptul că a cincea
pandemie a fost cauzată de Yersinia pestis, dar afirmația că
aceeași bacterie se face vinovată și de Ciuma lui Iustinian și de
Moartea Neagră este astăzi pusă la îndoială de istorici și de
medici.