Tema:Moştenirea

caracterelor in cazul
interacţiunii genelor.
 Introducere:
Genotipul nu reprezintă o totalitate simplă a genelor, ci un sistem
integral şi complicat. În organism funcţionează concomitent o
mulţime de gene localizate într-o pereche de cromozomi omologi
sau in diferiţi cromozomi. Anumite gene acţionează asupra
manifestării altor gene. ln cadrul ontogenezei, dezvoltarea
oricărui caracter al organismului este rezultatul unor interacţiuni
complexe dintre gene.
 Tipurile principale de interacţiune a genelor:
1. lnteracţiunea genelor alele (gene alele sînt genele ce ocupă
acelaşi locus în cromozomii omologi şi condiţionează formarea
unor caractere alternative; în meioză, genele alele ajung în
gameţi diferiţi).
Există cîteva tipuri de interacţiune a genelor alele:
a) dominantă incompletă;
b) alelism multiplu;
c) pleiotropia.
2. lnteraoţiunea genelor nealele (gene nealele sînt genele care se
află în diferite locusuri pe un cromozom sau în cromozomi
diferiţi).
Există cîteva tipuri de interacţiune a genelor nealele:
a) complementaria;
b) epistazia;
c) polimeria.
Genele alele şi nealele, interacţionînd între ele, pot provoca
efecte diferite: o genă inhibă sau stimulează acţiunea altei
gene; două gene împreună determină un nou caracter etc.
Aşadar, in cazul interacţiunii genelor, legile lui G. Mendel nu
sînt valide, iar segregările clasice sînt modificate:
 1a.Dominanța incompletă.
Dominanţa reprezintă predominarea efectului unei gene din
perchea de gene alele, mani festîndu-se prin faptul că alela
dominantă suprimă manifestarea alelei recesive. Dominanţa
deplină (ca şi recesivitatea deplină) se întîlneşte mai rar. În
majoritatea cazurilor, se manifestă diferite forme de dominare
incompletă.În cazul dominanței incompletă, gena dominantă
inhibă incomplet acţiunea genei alele. La heterozigoţi funcţionează
ambele gene, de aceea,la nivel de fenotip, caracterul se manifestă
în formă intermediară. Legea uniformităţii din prima generaţie nu-
şi pierde importanța,iar în generaţia a doua urmaşii segregă
fenotipic în
Exemple: trei clase
culoarea în raport
florii deplante
la unele 1:2:1. (regina-nopţii, unele anomalii ereditare la om
(anemia cu hematii falciforme, pierderea progresivă a coordonării mişcărilor voluntare etc.).
 1b.Alelismul multiplu.
În populaţie se întîlnesc uneori nu doar două gene alele, ci trei, patru sau mai multe.
Ele apar ca rezultat al diferitor mutaţii ale aceluiaşi locus. Fiecare individ poate avea
cel mult două gene alele, dar în populaţie numărul lor este nelimitat.Şirul de trei sau
mai multe forme alternative ale unei gene care ocupă acelaşi locus în cromozom
formează alele multiple. Astfel, pe lîngă alela dominantă şi cea recesivă a genei, apar
alele intermediare, care se manifestă faţă de gena dominantă ca alele recesive, iar
faţă de cea recesivă - ca alele dominante ale aceleiaşi gene. ln acest caz, se formează
şirul succesiv de dominare:
Exemple: culoarea blănii la cobai (este determinată de cinci alele ale aceluiaşi locus)
şi la iepurele de casă(este determinată de patru alele ale aceluiaşi locus); grupele
sangvine (în sistemul ABO grupele sangvine sînt determinate de trei alele ale
aceluiaşi locus) şi culoarea ochilor la om.
 1c.Pleiotropia.
Reprezintă determinarea cîtorva caractere de o singură
genă. În acest caz, se poate observa efectul multiplu al
genei. Fenomenul respectiv a fost descoperit de G.
Mendel (deşi nu l-a studiat în mod special). G. Mendel a
observat că la plantele cu flori purpurii întotdeauna este
prezentă culoarea roşie la baza peţiolului frunzei, iar
tegumentul seminal are o culoare brună.La drosofilă,
gena culorii albe a ochilor exercită o influenţă şi asupra
culorii corpului, lungimii aripilor, structurii aparatului
genital, prolificităţii şi duratei vieţii.La om este cunoscută
boala lui Morfan, ce detemină arahnodactilia sau
„degetele de păianjen“ – foarte subţiri şi lungi. Paralel,
se observă tulburări în dezvoltarea ţesutului conjunctiv, (trait = trăsătură).
anomalii în structura cristalinului ochiului, tulburări în
sistemul cardiovascular.
 2a.Complementaria.
Reprezintă un fenomen în cadrul căruia două gene nealele,
întîlnindu-se într-un genotip,formează un caracter nou, care nu
este asemănător cu nici unul format fără interacţiune. Acest tip
de ereditate este foarte răspîndit în natură: culoarea florii la
planta sîngele-voinicului, culoarea corpului la şoareci, forma
crestei la găini etc.lnteracţiunea complementară a genelor poate
fi depistată şi la om. Auzul normal la om este condiţionat de două
gene nealele dominante. 0 genă determină dezvoltarea melcului,
iar cealaltă genă - dezvoltarea nervului auditiv. Homozigoţii
dominanţi şi diheterozigoţii au auz normal, iar homozigoţii
recesivi, cel puţin după una dintre aceste gene, sînt
surzi.Hemoglobina omului adult conţine
patru lanţuri polipeptidice (2 lanţuri α şi 2 lanţuri β), fiecare fiind Planta sîngele-voinicului.
codificat de o genă independentă. Prin urmare, pentru sinteza
moleculei de hemoglobina, se solicita participarea a doua perechi
de gene complementare.
 2b.Epistazia.
Reprezintă inhibarea acţiunii alelelor unei gene
prin alelele altei gene. Genele care inhibă
acţiunea unor gene nealele se numesc gene
epistatice, iar genele inhibate se numesc gene
hipostatice. Respectiv, se distinge epistazia
dominantă şi epistazia recesivă. În primul caz,
genă inhibatoare este gena dominantă, iar în al
doilea caz - cea recesivă.În cadrul epistaziei
dominante, segregarea după fenotip este de 13:3
sau 12:3:1, iar în cadrul epistaziei recesive – 9:3:4
sau 9:7. Aceste rezultate se datorează faptului că
gena (genele) supusă(e) inhibării nu se manifestă.
Exemple: culoarea penajului la găini, culoarea
părului la cîini sau cai,enzimopatiile (boli legate
de lipsa anumitor enzime) la om.
 2c.Polimeria.
Polimeria este un fenomen în cadrul căruia unul şi acelaşi caracter este determinat
de cîteva alele. În acest caz, două sau mai multe alele dominante în aceeaşi măsură
influenţează dezvoltarea unuia şi aceluiaşi caracter. De regulă, genele polimere se
notează cu o singură literă din alfabetul latin, cu indicarea indicelui numeric:
După tipul polimeriei, se moştenesc multe caractere cantitative: intensitatea de
creştere, masa, înălţimea etc. Polimeria are o semnificaţie biologică: caracterele
determinate de aceste gene sînt mai stabile decît cele codificate de o singură genă.
Organismul fără gene polimere ar fi extrem de instabil: orice mutaţie ar cauza o
variabilitate bruscă, ceea ce, în majoritatea cazurilor, nu prezintă un avantaj.
La om, multe particularităţi morfologice, fiziologice şi patologice sînt determinate
de genele polimere:pigmentarea pielii, creşterea în înălţime, masa corpului,
mărimea presiunii arteriale. Dezvoltarea unor astfel de caractere este supusă
legităţilor eredităţii poligene şi este puternic influenţată de condiţiile mediului.
 Concluzii:
În baza celor expuse, tragem următoarele concluzii:

 În fiecare organism funcţionează concomitent mai multe gene

alele şi gene nealele.
 Genele alele şi nealele interacţionează între ele, fenomen ce
duce la modificarea segregărilor clasice.
 Genotipul este un sistem integral de gene, iar fenotipul
reprezintă rezultatul interactiunii genotipului integral cu mediul
extern în cadrul ontogenezei individului.
Vă mulțumesc pentru atenție!!!

Elaborat:Orac Denis
Grupa:C-312

Bălți 2015.