VALENȚA.

LEGĂTURI
CHIMICE
Lecție pentru clasa a VII a
Profesor Laurenţiu Bulgaru
VALENȚA 2

Multe dintre proprietățile elementelor chimice

depind de configurația electronică a acestora. Numărul
de electroni de pe ultimul strat al învelișului electronic
al unui atom determină, printre altele, și capacitatea
atomilor elementului respectiv de a se combina cu alți
atomi.
Capacitatea atomilor unui element de a se combina
cu atomi ai altor elemente chimice se numește
valență. Valența se notează cu cifre romane în dreapta
sus față de simbolul elementului (En).
VALENȚA 3

Din punct de vedere electronic, valența unui

element este egală cu numărul de electroni cu care
fiecare atom al elementului respectiv participă la
formarea de legături chimice. Acești electroni se
numesc electroni de valență, și aparțin, de regulă,
ultimului strat, numit și strat de valență.
Pentru formarea de legături chimice atomii unui
element pot ceda, accepta sau pune în comun
electroni.
ELECTROVALENȚA 4

În cazul în care atomii unui element formează ioni

pozitivi sau negativi prin cedare sau acceptare de
electroni, valența elementului respectiv este egală cu
numărul de electroni cedați sau acceptați, și se mai
numește electrovalență.
Atomii de sodiu (11Na: 1s2 2s2 2p6 3s1 ) își formează
configurație stabilă de octet prin cedarea electronului
de pe stratul 3, formând ioni Na+. Vom spune deci că
sodiul are electrovalența I, sau că este monovalent.
ELECTROVALENȚA 5

Atomii de magneziu (12Mg: 1s2 2s2 2p6 3s2 ) își

formează configurație stabilă de octet prin cedarea
celor 2 electroni de pe stratul 3, formând ioni Mg2+,
deci magneziul are electrovalența II și spunem că Mg
este divalent.
Atomii de aluminiu (13Al: 1s2 2s2 2p6 3s2 3p1 ) își
formează configurație stabilă de octet prin cedarea
celor 3 electroni de pe stratul 3, formând ioni Al3+,
deci Al are electrovalența III și spunem că Al este
trivalent.
ELECTROVALENȚA 6

Atomii de clor (17Cl: 1s2 2s2 2p6 3s2 3p5) își

formează configurație stabilă de octet prin acceptarea
unui electron pe stratul 3, formând ioni Cl-, deci clorul
are electrovalența I, fiind monovalent.
Atomii de oxigen (8O: 1s2 2s2 2p4) își formează
configurație stabilă de octet prin acceptarea a doi
electroni pe stratul 2, formând ioni O2-, deci O are
electrovalența II, fiind divalent.
ELECTROVALENȚA 7

Dat fiind că electrovalența este dată de numărul de

electroni cedați sau acceptați, elementele care se
găsesc în sistemul periodic în aceeași grupă vor avea
aceeași electrovalență:
- Metalele din grupele principale au valența egală cu
cifra unităților din numărul grupei;
- Nemetalele au electrovalența egală cu 18-nr. grupei.
FORMAREA LEGĂTURII
IONICE 8

Procesele de cedare și de acceptare de electroni au

loc simultan, deoarece toți electronii cedați în procesul
de formare a ionilor pozitivi trebuie să fie acceptați în
procesul de formare a ionior negativi.
Astfel, atomii de metal se transformă în ioni pozitivi
prin cedarea de electroni atomilor de nemetal, care se
transformă în ioni negativi.
Între ionii de semn contrar formați se exercită forțe
de atracție electrostatică. Acest tip de interacțiune se
numește legătură ionică.
FORMAREA LEGĂTURII
IONICE 9
ELECTROVALENȚA 10

Grupa 1 (I A) 2 (II A) 13 (III A) 15 (V A) 16 (VI A) 17 (VII A)

Al N O F
Li Be Ga P S Cl
Na Mg In Se Br
K Ca I
Elemente
Rb Sr At
Cs Ba
Fr Ra

Electrovalența I II III III II I

IONI POLIATOMICI 11
Ion Denumire Valența Ion Denumire Valența
Carbonat II Fosfit III
Carbonat acid I Fosfit acid II
Sulfit II Fosfit diacid I
Sulfit acid I Hipoclorit I
Sulfat II Clorit I
Sulfat acid I Clorat I
Azotat I Perclorat I
Azotit I Bicromat II
Fosfat III Permanganat I
Fosfat acid II
Fosfat diacid I amoniu I
SCRIEREA FORMULELOR
COMPUȘILOR IONICI 12

La scrierea formulei unui compus ionic valențale

celor doi ioni vor da raportul în care se combină ionii
respectivi. Acest raport se reprezintă prin indici trecuți
în partea dreaptă jos a fiecărui ion.
Observații:
- Indicele 1 nu se scrie;
- În cazul ionilor poliatomici, indicii se scriu după ce
ionul se pune între paranteze.
 SCRIEREA FORMULELOR
COMPUȘILOR IONICI 13

NaI și ClI → NaCl

NaI și OII → Na2O NaI și NO3I → NaNO3
CaII și ClI → CaCl2 CaII și NO3I → Ca(NO3)2
AlIII și OII → Al2O3 NaI și SO4II → Na2SO4
CaII și OII → CaO CaII și SO4II → CaSO4
MgII și PO4III → Ca3(PO4)2
COVALENȚA 14

La combinarea atomilor de nemetal între ei nu se

cedează electroni, deoarece toate nemetalele vor să
accepte electroni.
Din acest motiv atomii de nemetal își pot forma
configurații stabile și prin punere în comun electroni.
Un atom va pune în comun atâția electroni câți îi
mai trebuie pentru a avea configurație stabilă.
Valența exprimată prin numărul de electroni puși în
comun se mai numește și covalență.
COVALENȚA 15

Covalența se poate exprima în raport cu hidrogenul

sau în raport cu oxigenul.
Hidrogenul are covalența I, deoarece el pune un
electron în comun, iar oxigenul pune în comun 2
electroni, având mereu covalența II.
COVALENȚA FAȚĂ DE
HIDROGEN 16

La combinarea cu hidrogenul, atomii de nemetal se

vor combina cu 8-nr. de electroi de pe ultimul strat
atomi de hidrogen, astfel încât covalența lor față de H
va fi egală tot cu 8-nr. de electroi de pe ultimul strat.
COVALENȚA FAȚĂ DE
HIDROGEN 17

Grupa 1 4(IV A) 15 (V A) 16 (VI A) 17 (VII A)

O F
C N S Cl
Element Br
Si P
I
HF
CH4 NH3 H 2O HCl
Compus
SiH4 PH3 H2S HBr
HI
Covalența IV III II I
COVALENȚA FAȚĂ DE OXIGEN 18

La combinarea cu oxigenul, atomii de nemetal pot

prezenta mai multe valențe. Valența maximă față de
oxigen este egală cu cifra unităților din numărul
grupei.
Nemetalele din grupele 14-16 mai pot prezenta față
de oxigen o valență cu 2 unități mai mică decât cea
maximă, iar cele din grupa 17 (Cl, Br, I) pot forma
compuși cu oxigenul cu valența: VII, V, III sau I.
Azotul poate avea față de oxigen valențe cuprinse
între I și V, iar fluorul are doar valența I.
COVALENȚA FAȚĂ DE OXIGEN 19

Element Grupa Valența maximă Compus Alte valențe Compuși

C 14 (IV A) IV CO2 II CO
P 15 (V A) V P2O5 III P2O3
N 15 (V A) V N2O5 IV NO2
III N2O3
II NO
I N2O
S 16 (VI A) VI SO3 IV SO2
Cl, Br, I (X) 17 (VII A) VII X2O7 V X2O5
III X2O3
I X2O
LEGĂTURA COVALENTĂ 20

Legătura formată prin punerea în comun de

electroni se numește legătură covalentă.
În funcție de numărul de electroni puși în comun de
doi atomi, legătura covalentă poate fi:
- simplă, formată prin punerea în comun a câte 1 e- ();
- dublă, formată prin punerea în comun a câte 2 e-();
- triplă, formată prin punerea în comun a câte 3 e-();
MOLECULA 21

Molecula este cea mai mică particulă dintr-o

substanță care poate exista în stare liberă și care
prezintă toate proprietățile chimice ale substanței
respective.
Moleculele sunt caracteristice compușilor formați
exclusiv prin legături covalente.
Compușii ionici nu formează molecule.
 CLASIFICAREA
MOLECULELOR 22

Moleculele pot fi clasificate după compoziție în:

- molecule formate din atomi identici: H2, O2, O3 etc.
- molecule formate din atomi diferiți: HCl, H2O, NHO3
etc.
După numărul de atomi din care sunt compuse pot fi:
- molecule monoatomice: He, Ne, Ar, Xe, Kr, Rn
- molecule diatomice: H2, Cl2, HCl, CO, NO etc.
- molecule poliatomice: P4, O3, CO2, H2O, H2SO4 etc.
CARACTERISTICILE
MOLECULELOR 23

Moleculele au următoarele caracteristici:

- sunt neutre din punct de vedere electric;
- pot fi formate din atomi de același fel sau diferiți;
- au mase și dimensiuni foarte reduse;
- sunt în continuă mișcare;
- sunt separate prin spații libere numite spații
intermoleculare;
- se atrag cu forțe invers proporționale cu distanța
dintre ele.