TH 2022

Leontescu Georgiana-CNIV
Capitolul 1. NOȚIUNI INTRODUCTIVE
Obiectul chimiei organice

Chimia organică este știința care studiază:
-compoziția
-structura și relațiile dintre ele.
-proprietățile substanțelor
Compușii organici sunt:
- Hidrocarburi-sunt compuși care conțin doar atomi de C și de H
- Compuși organici cu funcțiuni- sunt compuși care conțin C, H și alte grupe funcționale.
Grupa funcțională este un atom, o grupare de atomi sau o legătură multiplă, care imprimă proprietățile
substanței.
Elementele organogene-sunt elementele chimice care formează compuşii organici și anume:

- Nemetale, în ordinea abundenței lor în compușii organici:
C , H , O , N , X ( F , Cl , Br , I ) , S , P
heteroatomi
Fe - în hemoglobină- pigmentul roșu din hematii
- Metale, dintre care Fe, Mg și Cu se întalnesc mai des: Mg - în clorofilă-pigmentul verde din frunze
Cu - în hemocianine-pigmenți respirator
Legăturile chimice existente în interiorul compușilor organici sunt:

A.Covalente-specifice substanţelor organice!!!
B.Ionice
A. Legăturile covalente – sunt realizate prin suprapunerea orbitalilor atomici (OA) monoelectronici
Clasificarea legăturilor covalente se face după mai multe criterii:
 După numărul de OA care se suprapun: - simple A – B ()
- duble A = B ( 𝛑)
- triple A ≡ B ( 𝛑 𝛑)
 După modul de întrepătrundere a OA:
- legături sigma () - întrepătrundere coaxială a unor OA, pe
direcția ce unește cele 2 nuclee.
Legătura covalentă σ se stabileşte
între electroni (electroni σ) care
intră în rezonanţă de-a lungul
axei de legătură. Legătura σ este
cea mai stabilă legătură
covalentă. Covalenţele σ sunt legături de bază într-o moleculă,
determinând configuraţia acesteia.
-legături pi(𝛑) – întrepătrundere laterală a 2 orbitali p cu axe paralele, pe verticală.
Legătura covalentă π - se realizează în cazul în care, după formarea legăturii σ, la ambii
atomi participanţi la legătură rămân electroni necuplaţi. Legătura covalentă π rezultă din
suprapunerea orbitalilor p, d sau f prin câte doi lobi dând naştere legăturilor duble sau triple.
!!!Totdeauna legătura 𝛑 însoțește legătura .
1
Covalenţa π:
► este întretăiată de planul legăturii σ, pe care este perpendiculară;
► reduce distanţele interatomice;
► măreşte unghiul de valenţă, deci, conduce la creşterea rigidităţii moleculei.
► suprafaţa de suprapunere a lobilor este mai redusă decât la covalenţele σ, motiv pentru care energia
de legătură este mai mică la covalenţele π, decât la cele σ, ceea ce conduce la o reactivitate mai mare a
legăturii π, comparativ cu legătura σ.
 După diferența de electronegativitate dintre cei 2 atomi, legăturile covalente se împart în:
- Polare, dacă ΔxA-B ≠0 (de obicei atomi diferiți). Dacă A≠B, legătura este polară, cu excepția C-H
care este considerată nepolară datorită diferenței foarte mici de electronegativitate dintre C și H.
- Nepolare, dacă ΔxA-B =0 (de obicei atomi identici)

***Electronegativitatea(=proprietatea atomilor unui element de a
atrage electroni și de a forma ioni negativi), variază astfel:
- în grupă crește de jos în sus
- în perioadă crește de la stânga la dreapta
***Polaritatea legăturilor realizate de atomul de carbon, în funcție
de electronegativitatea elementului legat de C, variază conform
datelor din tabelul alăturat:
***Variația energiei de legătură (reactivitate) pentru legăturile
covalente este:
C≡N > C≡C > C=O > C=N > C=C > C-F > C-O >
C-C > C-Cl > C-N > C-Br > C-I
*****În aceeași ordine scade stabilitatea legăturilor.
dC-C = 1,54 Å !!!Legătura covalentă are următoarele caracteristici:
dC=C = 1,33 Å -este dirijată în spațiu pe direcții bine determinate
dC≡C = 1,20 Å -unghiurile dintre legături sunt constante pentru o substanță dată
dC-H = 1,07 Å -lungimea unei legături covalente este definită și caracteristică
Moleculele formate prin intermediul legăturilor covalente, pot fi:
-molecule polare- care au următoarele caracteristici:
- moment de dipol μ ≠ 0
- sunt formate din legături covalente polare
- sunt asimetrice: H2O, HCl, NH3, HF, HBr,
HI, R-COOH, R-NH2
-molecule nepolare- care au următoarele caracteristici:

- au moment de dipol μ = 0
- dacă sunt formate din legături covalente polare și sunt simetrice: CCl4, CF4, CO2
- dacă sunt formate din legături covalente nepolare, de exemplu H2, hidrocarburi:
2
***Legături covalente – coordinative - realizate prin suprapunerea a 2 orbitali, din care:

- unul este liber (care de obicei provine de la un carbocation, cation, H+)
- unul este dielectronic (deține o pereche de e- neparticipanți)
Cei doi orbitali provin de la atomi diferiti!
!!!Moleculele care conţin în structura lor şi legături coordinative au în general denumirea în sufixul “oniu”.
Grupe funcționale care conțin legături coordinative:
Sulfat
Tetraalchil Nitro
acid
amoniu
Nitrat
Sulfonică sau Diazoniu
azotat
Structura grupelor funcționale
Denumirea grupei Denumirea grupei
funcționale funcționale
Acid
1 Halogenură 11
carboxilic
2 Hidroxil 12 Ester
3 Eter 13 Amidă
Halogenură
4 Amină 14
acidă
5 Nitro 15 Anhidridă
acidă
Carbonil de tip
6 16 Nitril
aldehidă
7 Carbonil de tip 17
cetonă Peroxo
8 18
Tiol
Sulfonică
3
9 Radical acil 19 Cianat
10 20 Sulfit
Azo
21. nitrit
B. Legăturile ionice- se formează prin transfer de electroni între elemente chimice între care există o
diferență de electronegativitate mai mare de 1,75 eV. Atomii care au primit ori au cedat electroni s-au
transformat în ioni ( ionii sunt specii chimice care poartă sarcină electrică):
-ionii pozitivi se numesc cationi și se formează prin cedare de electroni;
-ionii negativi se numesc anioni și se formează prin acceptare de electroni.
Exemple:
- Acetiluri ale metalelor alcaline și alcalino-pământoase: Na+ -C ≡ C- Na+ ; (-C ≡ C-) Ca2+
- Alcoxizi alcalini: C2H5O- Na+ etoxid de sodiu
- Fenoxizi alcalini: C6H5O- Na+ fenoxid de sodiu
- Săruri ale acizilor carboxilici: CH3COO-Na+ acetat de sodiu
- Săruri cuaternare de amoniu: [(CH3)4 N]+ Cl- clorură de tetrametilamoniu
-
Clorhidrați ai aminelor: R-NH3+Cl-
-
Săruri ale acizilor sulfonici: R-SO3-Na+ alchilsulfonat de sodiu
- Săruri ale sulfaților acizi: R-OSO3-Na+ alchilsulfat de sodiu
- Săruri de arendiazoniu: C6H5-N≡N]+Cl- clorură de benzendiazoniu
- Xantogenatul de celuloză, care are formula structurală alăturată:
Numărul de covalenţe (legături) pe care le pot realiza atomii elementelor organogene:
Nr. electroni de pe Nr. legături Nr. electroni Tipuri de hibridizare posibilă în
Elementul compușii organici
ultimul strat realizate (valența) neparticipanti (e- p)
Carbonul 4 4 0 sp3, sp2, sp
Hidrogenul 1 1 0 -
Azotul 5 3 2 sp , sp2, sp
3
Oxigenul şi sulful 6 2 4 sp3, sp2

Halogenii 7 1 6 -
***Electronii neparticipanți sunt acei electroni care nu participă la formarea legăturilor covalente.
!!!La atomii hibridizați (O,N) electronii neparticipanți se găsesc în orbitalii hibrizi, în funcție de tipul de
hibridizare.
***
Electronii de tip s –sunt electronii din orbitalii de tip s
Electronii de tip p – sunt electronii din orbitalii de tip p. La cerința : stabiliți nr de electroni de tip p, se
determină nr. de electroni neparticipanți, deși electronii neparticipanți se găsesc în orbitali
 de tip p la elementele X
 de tip sp, sp3, sp2 în funcție de hibridizarea elementului în molecula respectivă, la
elementele O, N
Electronii de tip π- sunt electronii care participă la legăturile π, sau la sextetul aromatic din compușii
aromatici.
Formarea legăturilor covalente cu participarea atomilor de Carbon. În compuşii organici atomii de Carbon se pot
combina cu alţi atomi, formând legături simple, duble, triple. În aceşti compuşi atomul de Carbon este tetravalent.
Aşa valoare a valenţei este posibilă, dacă atomul are patru electroni neîmperecheaţi.
4
Conform variantei grafice a formulei electronice a atomului de Carbon în el se conţin numai doi de aceşti electroni.
În clasa a 9-a aţi aflat despre aceea că la absorbirea unei anumite cantităţi de energie de către atomul de Carbon,
unul din electronii de forma 2s trece pe orbitalul p vacant, şi numărul electronilor neîmperecheaţi creşte la patru:
Configurația atomului de C: 1s2, 2s2,2p2
Hibridizarea este o stare specială a unui atom, în care orbitalii din substraturile s și p se contopesc și
formează orbitali hibrizi care au aceeași formă și energie (sunt degenerați).
Caracteristicile principale ale procesului de hibridizare sunt:
1. Numărul orbitalilor hibridizaţi formaţi este egal cu numărul orbitalilor care au participat la hibridizare.
2. Orbitalii hibridizaţi sunt întotdeauna orbitali de energie și formă echivalente.
3. Orbitalii hibridizați realizează o întrepătrundere mai mare în formarea legăturilor stabile, comparativ
cu orbitalii atomici „puri”, nehibridizați.
4. Orbitalii hibrizi se orientează în spaţiu în anumite direcţii preferate pentru a forma un aranjament stabil.
În funcție de numărul orbitalilor de tip p participanți la proces în compușii organici se disting trei tipuri de
hibridizări în : sp3, sp2, sp, care dau și geometria moleculei.
Caracteristici ale atomilor hibridizați

Tip
Geometrie Tip legături formate Unghiuri
hibridizare
sp3
Tetraedrică Orbitalii hibrizi formează legături σ 109⁰ 28⸴
C, O, N
sp2 1 orbital nehibridizat formează 1 legătură π 120⁰ între OH

Trigonală
C, O, N Orbitalii hibrizi formează legături σ 90⁰ între ONH
sp 2 orbitali nehibridizați formează 2 legături π 180⁰ între OH

Digonală
C, N Orbitalii hibrizi formează legături σ 90⁰ întreONH
Hibridizarea sp3
În acest caz, un orbital s și trei orbitali p se hibridizează, formând patru orbitali hibrizi sp3. Acești
patru orbitali hibrizi sp3 sunt orientați într-un aranjament tetraedric, cu unghiul de legătură de 109⁰ 28⸴
Hibridizarea sp2
În acest caz, un orbital s și doi orbitali p se hibridizează, formând
trei orbitali hibrizi sp2. Acești trei orbitali hibrizi sp2 sunt orientați într-un
aranjament trigonal, cu unghiul de legătură de 120⁰. Orbitalul p rămas
nehibiridizat va fi perpendicular pe planul format de orbitalii hibrizi.
https://physics.uvt.ro/~
resiga/Cursul%2010%
20chimie
5
Hibridizarea sp
Aceasta implică combinarea unui orbital s și un orbital p cu formarea a
doi orbitali hibrizi sp.
Cei doi orbitali hibrizi formați sunt orientați într-un aranjament liniar, cu unghiul
de legătură de 180⁰. Orbitalii p rămași nehibridizați vor fi perpendiculari și între
ei și pe orbitalii hibrizi.
Diagrama energetică a orbitalilor atomilor de C hibridizați:
Interacțiile intermoleculare - se stabilesc între molecule, determină proprietățile fizice și pot fi:
1. Legături (sau punți) de hidrogen, care se stabilesc între:
- un atom de H legat de O,N sau F (care au electronegativitate mare și volum mic)
- o pereche de electroni neparticipanți provenită de la un atom de O, N sau F
Compușii care pot realiza legături de hidrogen sunt: H2O, NH3, HF, alcoolii(R-OH), aminele (R-NH2),
acizii carboxilici (R-COOH), etc.
Punțile de hidrogen se reprezintă grafic cu o linie punctată trasată
între atomul de H și perechea de electroni neparticipanți:
Prezența legăturilor de hidrogen intermoleculare are drept consecințe:
- creșterea punctului de fierbere;
- asocierea moleculelor, ca în imaginea alăturată:
- creșterea solubilității în apă;
- anomalia apei (densitate maximă la 4oC).
- crește vâscozitatea și tensiunea superficială
Legăturile de hidrogen sunt prezente la compușii aflați în stare lichidă și solidă, cu excepția R-COOH
inferiori care formează dimeri în stare gazoasă.
Prezența legăturilor de hidrogen intramoleculare are drept consecință scăderea p.f.
2. Forțe Van der Waals – se manifestă la compușii cu molecule polare și nepolare

-forțe dipol-dipol(Debye) -între polii de semn contrar ai moleculelor polare.
-forțe de dispersie(London)-se stabilesc între toate tipurile de molecule.
 Între moleculele nepolare se stabilesc numai forțe de dispersie.
 Între moleculele polare se stabilesc forțe Van der Waals de dispersie și dipol-dipol (de exemplu la
compușii carbonilici)
Tăria forțelor intermoleculare scade în ordinea:

legătura de hidrogen > forțe van der Waals dipol - dipol > forțe van der Waals de dispersie
6
Tipuri de catene de atomi de carbon:
- Catena = lanț de atomi de C; (***heterocatena= catena ce conține și alte elemente organogene, de
exemplu O , S sau N, în eteri, tioeteri și amine secundare, terțiare)
- Clasificarea catenelor:
o După tipul legăturilor - Saturate (au doar legături  )
- Nesaturate (au cel puțin 1 legătură 𝛑 )
- Aromatice ( au nuclee aromatice)
o După formă
Aciclice Ciclice
Liniare Ramificate Cu catenă simplă Cu catenă laterală

C-C-C-C-C-C
Tipuri de atomi de C - se apreciază după numărul de covalențe

realizate cu alți atomi de C:
 Nulari - nu realizează nicio covalență cu alți atomi de C
 Primari – realizează o covalență cu un atom de C
 Secundari - relizează 2 covalențe cu alți atomi de C
 Terțiari - realizează 3 covalențe cu alți atomi de C
 Cuaternari - realizează 4 covalențe cu alți atomi de C
Serie omoloagă = este o serie de termeni (compuși chimici) consecutivi, care diferă între ei printr-o
cantitate fixă de substanță, și anume radicalul metilen -CH2 - , numită și rație de omolog .
! În seria omoloagă, fiecare termen păstrează particularitățile termenilor vecini .
Din istoricul chimiei organice:

-J.J.Berzelius-a elaborat teoria forței vitale conform căreia substanțele organice sunt formate doar în
organismul platelor și animalelor.
-F.Wὂhler-1828-a infirmat această teorie atunci când a realizat prima sinteză a unui compus organic din
compuși anorganici, în încercarea de a transforma prin încălzire clorurii de amoniu și cianatul de Ag în
cianat de amoniu:
Reacția așteptată: AgNCO + NH4Cl → NH4NCO + AgCl
Reacția obținută: AgNCO + NH4Cl → NH4NCO (la temp)→ H2N-CO-NH2 (uree)
Studiul unui compus organic parcurge următoarele etape :
A. Separarea și purificarea prin metode fizice:

 cristalizare, se aplică la amestecul S-L omogen, se bazează pe diferenţa de solubilitate a componentelor
unui amestec într-un solvent oarecare la o temperatură apropiată de punctul său de fierbere; din soluţia
saturată, prin răcire se obţin cristale pure.
 sublimare, se aplică la amestecuri ce conțin substanțe cu proprietatea de a sublima(trece din starea solidă
în starea gazoasă fără a se topi):
- iod (compus anorganic)
- acid benzoic ( și ceilalți acizi aromatici-acid salicilic)
- naftalina
 distilare, se aplică la amestecul L1-L2 omogen, cu condiția ca
p.f.1≠ p.f.2, cu cel puțin 20℃
7
 extracție cu solvenți selectivi- se aplică la amestecul L1-L2
omogen, dacă se pot selecta solvenți doar pentru L2
!!!Puritatea compusului chimic se verifică prin invariabilitatea unor
constante fizice.
!!!Dacă se cere ordinea distilării unor compuși dintr-un amestec,
aceștia se ordonează crescător după punctul de fierbere.
B. Analiza elementală calitativă se identifică elementele

cantitativă se dozează elementele
În funcție de elementele organogene căutate se pot alege 2 metode de analiză:
1. Combustia sau arderea - metoda arderii a fost descoperită de Lavoisier în 1784
2. Mineralizarea cu sodiu
Combustia se aplică de obicei pentru identificarea C,H,N,S

C, H, N, S,....+ O2 → CO2 + H2O + N2 + SO2
Nu arde
se trece prin
Soluție bazică:
CO2 se trece prin ! Soluția se tulbură la trecerea
NaOH, KOH,
H2 O Ca(OH)2,Ba(OH)2, CO2, datorită formării pp alb
Acid sulfuric de CaCO3
Amestec gazos Absoabe apa și Absoabe CO2 ,conform reacției: CO2+ Ca(OH)2→ CaCO3↓+H2O
rezultat ⸔concentrația, pp alb
la combustie ⸕ ms
-se filtrează
ms final - ms inițial = mapă → mH -se usucă
-se cântărește→m CaCO3 → mC
Oxigenul poate fi absorbit din amestecurile gazoase cu pirogalol. Dozarea lui se face prin diferență între
masa probei și masa celorlalte elemente(C,H,...)
***Mineralizarea cu sodiu, se realizează pentru a identifica: X,S,N

Proba(N,X,S,...)+Na se încălzește până la roșu Soluție Lasaigne care conține:NaCN, NaX, Na2S
+apă
Se filtrează
Se acidulează cu acid azotic
Determinarea elementelor din soluția Lasaigne:

Forma în
care se Reactiv Reacția chimică Semnal Determinarea elementului
găsește
pp de PbS se filtrează, se usucă,
Ion sulfură Na2S+2CH3COOH →H2S +2CH3-COONa pp negru
S (CH3COO)2Pb se cântărește.
S2- H2S + (CH3-COO)2Pb →PbS↓+ 2CH3-COOH de PbS
Element
Din mPbS se det mSulf

FeSO4.
pp de Fe4[Fe(CN)6]3 se
Ion cianură NaOH, NaCN + FeSO4+NaOH+H2O+O2+H2SO4→ pp albastru de
N filtrează, se usucă, se cântărește
-CN H2O, Fe4[Fe(CN)6]3 Fe4[Fe(CN)6]3
Din mFe4[Fe(CN)6]3 se det mazot
O2, H2SO4
Ion -pp alb=Cl pp de AgX se filtrează, se
halogenură AgNO3 NaX + AgNO3→NaNO3 + AgX↓ -pp alb-gălbui=Br usucă, se cântărește.
X X- -pp galben=I Din mAgX se det.mhalogen
*** O altă metodă, care nu folosește soluție Lasaigne este prin dezagregare cu dioxid de mangan, când se fomează
oxizi de azot care pot fi identificați în fază gazoasă, colorație roșie, cu reactivul Griess, care este un amestec de :
- sulfanilat de Na
- α-naftilamină/ alcool etilic
C. Determinarea formulei brute din datele analizei elementale cantitative:

Formula brută arată : - identitatea elementelor
- raportul atomic dintre elemente exprimat prin numere întregi
Datele culese din analiza elementală se pot prezenta ca m, % sau υ.
Formula procentuală= cota de participare a unui element organogen în 100 părţi substanţă organică .
8
Din acestea se determină FB, parcurgând următoarele etape:
-se împart valorile corespunzătoare fiecărui element la masele lor atomice
-rezultatele, cu minim 3 zecimale, se împart la cel mai mic dintre ele,
-rezultatele reprezintă raportul numeric dintre atomii componenți.
D. Determinarea formulei moleculare, din formula brută

Formula moleculară arată : - identitatea (natura) elementelor
- numărul real al atomilor din fiecare element
Este identică cu formula brută sau este un multiplu întreg al formulei brute.
***Numărul de atomi se poate calcula cu relația:

Nr.atomi=%∙M/A, unde A= masa atomică a elementului.
%= procentul în care se găsește elementul în compus
Μ =masa molară a compusului
Pentru determinarea FM este nevoie de una dintre următoarele informații:

1.Masa molară(notată cu μ sau M) (FB)n=FM n=μFM /μFB
Determinarea masei molare se poate face din :
 Ecuaţia de stare: pV=νRT; pV= (m/μ)RT; pμ=ρRT
 Din densităţile relative ale unor gaze: dA/B=µA/µB , daer=μ/28,9; dN2=μ/28;
 Din densitatea in conditii normale μ=ρ0∙Vm (Vm=22,4L/mol)
Masa molară medie – este caracteristică unui amestec de gaze:
 Masa molară medie calculată din fracții molare
μ = x1∙μ1+ x2∙μ2+…+ xn∙μn
Unde x1, x2,…, xn sunt fractiile molare ale gazelor: xi= νi/(ν1+ν2+…+νi);
 Masa molară medie calculată din procente molare sau volumetrice:
μ = a1∙μ1/ 100 + a2∙μ2/ 100 +…+ an∙μn/ 100,
a1, a2,… an,sunt procentele molare (sau de volum) în care se găsesc gazele 1,2,…,n în amestec;
μ1, μ2,…., μn sunt masele molare ale gazelor
2.NE
Se aplică NE pentru FB și se determină n.
3.Structura compusului
Din informațiile referitoare la structură se determină NE și apoi se aplică pe FB și se determină n.
E. Validarea formulei moleculare (demonstrăm că formula aparține unui compus real) se face cu
ajutorul celor 2 criterii:
 N.E (nesaturarea echivalentă) , care trebuie să fie ≥0, număr întreg
 Σcov (suma covalențelor), care trebuie să fie număr par
Pentru un compus cu formula moleculară CaHbOcNdXe, formulele de calcul pentru cele două criterii sunt:
N.E = ; Σcov = 4a + b + 2c + 3d + e =nr.legături · 2
∑
Sau , ni=număr de atomi ai unui element, vi=valența elementului
!!!Știind N.E. se poate scrie formula generală a unei hidrocarburi: CnH2n+2-2·NE
*** O formulă aparține unui compus real dacă:

 În absența lui N: Dacă Σ nr.at.H+nr at X = nr par și nr.at.H + nr. at.X ≤ 2n+2 , unde n=nr.at.C
 În prezența lui N: Dacă Σ nr.at.H+nr at X = nr. par/impar, nr.at N trebuie să fie tot par/impar și
Nr.at.H + nr. at.X ≤ 2n+2+x , unde n=nr.at.C, x=nr.at.N
!!!NE= nr.legături π+ nr.de cicluri
9
F. Identificarea formulei structurale asociată formulei moleculare:
Formula structurală arată : - identitatea elementelor =compoziția substanței
- numărul real al acestora
- modul de legare al atomilor=legăturile de valență ale
- atomilor componenți
- succesiunea legării atomilor în molecula organică
- locul ocupat de o grupă funcțională sau o leg. multiplă
Relațiile dintre valoarea NE și structura unui compus organic sunt:
Valoarea Denumirea
N.E. Clasa de compuşi Tip catenă Tipuri de legături
clasei
0 Alifatici saturaţi Alcani deschisă Doar legături σ
Alifatici nesaturaţi Alchene deschisă 1 legătură π, restul legături σ
1
Alifatici saturaţi Cicloalcani închisă Doar legături σ
Alifatici nesaturaţi Alcadiene deschisă 2 legături π, în 2 legături duble, restul legături σ
2 Alifatici nesaturaţi Alchine deschisă 2 legături π, în 1legătură triplă, restul legături σ
Alifatici nesaturaţi Cicloalchene Închisă, cu 1 ciclu Doar l legătură π
Aromatice
4, 5, 6 Arene Închisă , un ciclu Inel aromatic+legături σ
mononucleare
Aromatice Închisă , mai multe
7..... Arene Inel aromatic+legături σ
polinucleare cicluri
Formula structurală poate fi :

o Plană - Lewis - arată numărul electronilor puși în comun
- de proiecție - reprezintă legăturile chimice prin linii
- restrânsă H3C - CH3

-condensate sau Graf
o Spațială – de configurație, prezintă orientarea reală în spațiu a legăturilor

APLICAȚII
1)Se dă compoziția substanței în procente de masă.
Prin analiza elementală a unei substanțe organice care conține C,H și O, s-a determinat formula ei
procentuală: 40%C, 6,67%H și restul O. Să se determine formula moleculară, NE și o formulă structurală
posibilă, știind că masa ei moleculară este egală cu 90g/mol și are catenă aciclică.
Rezolvare:
Se determină %O : 100-(40+6,67)=53,33%O
Se stabilește numărul de atomi-gram din 100g substanță
C: 40/12=3,33; H: 6,67/1=6,67; O: 53,33/16=3,33
Se stabilește formula brută, împărțind rezultatele anterioare la cel mai mic număr:
C: 1 atom; H: 2atomi; O: 1 atom →Formula brută; (CH2O)n
Se află formula moleculară, prin determinarea lui n
n=90/μformulă brută=90/30=3
Formula moleculară (CH2O)3 →C3H6O3
NE=(2+2∙3-6)/2=1
Dacă are catenă aciclică și NE=1 atunci prezintă o legătură π
2) Se dă NE și masa moleculară
O hidrocarbură cu NE=2 are μ=68g/mol. Stabilește formula ei moleculară și o formulă structurală posibilă,
știind că are catenă aciclică ramificată.
Rezolvare
 Se scrie formula generală a hidrocarburii cu NE=2 → CnH2n-2
 Se determină valoarea lui n folosind masa moleculară
μhidrocarbură=14n-2=68 →14n=7 →n=5
Formula moleculară: C5H8
Formula structurală:
10
3) Se dă clasa din care face parte compusul și informații despre densitatea relativă.
Un alcool monohidroxilic saturat (CnH2n+2O) are densitatea față de aer egală cu 2,56 g/L. Să se determine
formula moleculară, NE și două formule structurale posibile.
Rezolvare
 Se folosește formula generală a unui alcool din această clasă: CnH2n+2O
 Se determină masa molară din densitatea relativă: daer=μalcool/28,9 → μalcool=2,56∙28,9=74g/mol
 Se determină valoarea lui n:
μalcool = 12n+ 2n + 2 + 16 = 74g/mol →14n=56 → n=4
Formula moleculară: C4H10O
Formule structurale:
REACȚIILE CHIMICE - sunt transformări ce au loc între două sau mai multe substanțe și în urma cărora
se obțin substanțe cu proprietăți noi. Schematic o reacție se reprezintă astfel:
A+B→C+D
A=substrat=compusul care este modificat sau supus unei rearanjări în timpul unei reacții chimice.
B=reactant=molecula (organică sau anorganică), care provoacă transformarea
C,D=produși de reacție= compușii obținuți la sfârșitul unei reacții chimice.
Denumirile de substrat şi reactant au fost date celor doi parteneri ai unei reacţii chimice pentru a-i
deosebi din punct de vedere al rolului jucat de fiecare în transformarea chimică.
În general în reacțiile chimice la care participa compuși organici se verifica principiul schimbării minime a
structurii.
Tipuri de reacṭii în chimia organică

A. Reacṭia de substituṭie = reacṭie de înlocuire a unui atom sau a unei grupe funcṭionale din substrat,
cu un atom sau o grupă funcṭională din reactant. Este caracteristică sistemelor saturate.
Reprezentare generală:
Ex.: halogenarea, nitrarea, sulfonarea, alchilarea, acilarea

Participanții la o de substituție sunt:
 Substratul=molecula de compus organic, din care unul sau mai mulți atomi de H vor fi înlocuiți cu
unul sau mai mulți atomi sau grupe de atomi. Ex.: hidrocarburi, alcooli, fenoli, amine, acizi
carboxilici
 Reactantul sau reactivul= molecula care conține substituentul; de ex.: X2 , acid azotic, acid sulfuric,
R-X, R-CO-Cl….
B. Reacṭia de adiṭie
-este caracteristică sistemelor nesaturate. Din compuși nesaturați se obțin compuși saturați.
Mecanism:
-se scindează legătura π (pi) din legătura dublă sau din legatura triplă
-se scindează reactantul A-B
-se refac legăturile între cele două fragmente ale reactantului ṣi cei doi atomi de carbon din
legătura multiplă, care au câte o valenṭă liberă
11
C. Reacṭia de eliminare = reprezintă extragerea de la doi atomi de carbon vecini a unor atomi sau grupe
de atomi care pot forma împreună o moleculă stabilă (H2O, HCl) ṣi formarea unei legături multiple.
Dintr-un compus saturat se obține un compus nesaturat!!!
! Se respectă Regula lui Zaiṭev: la eliminarea HX sau H2O dintr-un compus halogenat sau alcool,
hidrogenul se elimină de la carbonul cel mai sărac, vecin cu atomul de carbon ce poartă grupa
funcṭională.
În reacțiile de eliminare un atom sau o grupă de atomi din molecula unui compus organic se elimină
(părăsește molecula) împreună cu un alt atom (sau grupă de atomi) din aceeași moleculă, prin reacție de
eliminare intramoleculară sau din molecula altui compus organic prin reacție de eliminare intermoleculară.
 Intramolecular: R-OH și R-Xdehidrohalogenare, deshidratare

Atomul de carbon vecin celui de care este legat halogen se numește β-carbon (deoarece se găseste
în moleculă în pozifia β față de atomul de C cu substituentul halogen).
Atunci când se pot obține mai mulți produși de eliminare, în majoritatea cazurilor, va fi majoritară alchena
cea mai substituită, obținută prin eliminarea hidrogenului de la atomul de C din pozilia β (β-carbon), care
este legat de numărul cel mai mic de atomi de H.
 Intermolecular- obținerea derivaților funcționali
-esterificarea= condensare
-eterificarea
D. Reacṭia de transpoziṭie –reprezintă procesul chimic în cursul căruia un atom sau o grupă de atomi
migrează dintr-o parte a moleculei în alta:
Reacțiile în care nu se respectă principiul schimării minime a structurii se numesc reacții de

transpozitie. Reacțiile de transpoziție moleculare sunt reacțiile în care se produc modificări în toată
structura moleculei.
Clasificarea transpozițiilor moleculare:
- transpozitii în sisteme saturate- au loc prin migrări ale unui atom (sau a unei grupe de atomi), între atomi
de C aflați în moleculă în poziții vecine: 1,2. Din categoria reacțiilor de transpozitie în sisteme saturate fac
parte reacțiile de izomerizare caracteristice hidrocarburilor saturate, în cursul cărora o catenă liniară se
poate transforma într-o catenă ramificată și invers
catenă liniară ↔ catenă ramificată
- transpozitii în sisteme nesaturate-tautomeria- enol-carbonil
- transpozitii în sisteme aromatice- obținerea acidului sulfanilic din acid fenlsulfamic
 Reacțiile compușilor organici pot fi atât exo- cât și endoterme
12
Capitolul 2. IZOMERIE
Izomeria=proprietatea unor compuși de a avea: -aceeași formulă moleculară
-structură chimică diferită și proprietăți diferite
Izomerii pot diferi intre ei prin :
 aranjamentul (succesiunea) atomilor in moleculă,
 prin tipul legăturii covalente dintre atomi (simplă, dublă, triplă) sau
 prin orientarea atomilor față de un plan sau față de un centru al moleculei
În funcție de elementul structural diferențial se disting:
1-Izomeri de constituție - de funcțiune ( conțin în moleculă grupe funcționale diferite care aparțin unor
clase de substanțe diferite): alchene / cicloalcani, alcooli / eteri etc.
- de catenă (diferă prin aranjamentul atomilor de carbon în catenă):
butan / izobutan, n- pentan / neopentan
- de poziție (diferă prin poziția unei grupe funcționale): 1-butena / 2-butena
- de compensație(diferă prin dimensiunea radicalilor legați de un heteroatom)
- tautomeri (diferă prin poziția unui atom de H și a unei leg π)
au conectivități diferite
2-Stereoizomeri de conformație – diferă prin unghiul de torsiune în jurul legaturilor șise obțin prin
rotația substituenților în jurul legăturii simple
de configurație - enantiomeri - stereoizomeri nesuperpozabili care se află unul față de
celălalt în relația obiect-imagine în oglindă(dextrogir și levogir)
-au aceleași conectivități - diastereoizomeri- stereoizomeri în care distanțele dintre atomii
-diferă prin orientarea atomilor nelegați direct între ei diferă de la un izomer la altul
în spațiu geometrici prezintă aranjamente diferite ale atomilor față de
un plan al moleculei
polichirali: diastereoizomeri cu mai multe centre de
chiralitate
 -Izomeri de funcțiune
o Alchene-cicloalcani
o Alcadiene-cicloalchene-alchine
o Alcooli-eteri
CH3-CH2-OH CH3-O-CH3
alcool etilic dimetileter
o Fenoli - eteri micști - alcooli aromatici
o,m,p-OH-C6H4-CH3 C6H5-CH2-OH C6H5-O-CH3
o,m,p-crezoli alcool benzilic fenil-metileter(anisol)
(de poziție)
o Acizi-esteri-hidroxialdehide-hidroxicetone-dioli ciclici
CH3-COOH H-CO-O-CH3 HO- CH2-CH=O
acid etanoic(acetic) metanoat de metil hidroxietanal
o Aminoacizi –nitroalcani-nitriți ( R-O-N=O )
H2N-CH2-COOH CH3-CH3-NO2 CH3-CH2-O-N=O
acid aminoetanoic(glicină) nitroetan nitrit de etil
o Compuși carbonilici-alcooli ciclici-alcooli nesaturați-eteri ciclici-eteri nesaturați
13
 Izomeri de catenă: catenă liniară- catenă ramificată
 Izomeri de poziție:
 Tautomeri :
 Stereoizomeri de conformație – Conformaţia, care reprezintă aşezările spaţiale ale atomilor în

moleculă care rezultă ca urmarea a rotaţiei (torsiunii) libere în jurul unei legături simple de tip s ( C
– C; C – O; C – N; N – N, N – O, etc.).
Transformarea unui conformer în altul prespune desfacerea unor legături și refacerea altora.
***Ciclohexanul adoptă conformație de baie sau scaun(care este mai stabila)
***Conformațile etanului:
În cazul etanului torsiunea în jurul legăturii C – C poate duce la mai multe aşezări spaţiale diferite, care nu sunt
superpozabile prin mişcări de translaţie sau de rotaţie ale întregii molecule; ca urmare în acest caz sunt posibile mai
multe aşezări spaţiale diferite şi care reprezintă conformaţii diferite; conformaţia notată cu e este eclipsată şi
cea notată cu i este intercalată;
Conformațile butanului:
14
 Izomeri optici=antipozi optici=compuși chirali=enantiomeri
Activitatea optică a unui enantiomer se exprimă prin activitatea specifică, [α]D măsurată la 200C, care este
definită ca unghiul de rotaţie al planului luminii polarizate pentru o soluţie de 1g/cm3, la o lungime cuvei
de 1dm:
α= unghiul de rotație
***[α]=rotația specifică= α/l∙d sau= α/l∙g
Unde g=concentrația substanței optic active in g/l
d=densitatea substanței
l=lungimea stratului de substanță străbătut
Chiralitatea
_ chiralitatea- proprietatea substanțelor de a fi nesuperpozabile cuimaginea lor în oglindă, prin miscarea
lor de rotație sau translație.
_ Chiralitatea reprezintă condiția necesară si suficientă pentru apariția activității optice. Moleculele
chirale sunt optic active, iar moleculele care nu respectă condiia obiect – imagine în oglindă suntachirale.
_ Chiralitatea moleculelor depinde de geometria acestora si se clasifică ținând cont de elementele de
simetrie:
• Plan de simetrie
• Centrul de simetrie
• Axă de rotație de ordin II
Convenții pentru notarea configurațiilor
_ 1.Configurația relativă după convenția Fischer – Rosanoff (D,L)
_ 2.Configurația absolută la centrul de chiralitate (R,S)
*notaţiile D şi L sunt doar o denumire a

configuraţiei şi nu reprezintă şi activitatea
optică, o mărime măsurată experimental.
15
Caracteristici ale enantiomerilor:

 sunt determinați de prezența unui atom de C asimetric
sau C chiral în molecula unui compus organic.
C asimetric - se notează cu C*;

- se recunoaște prin neidentitatea celor 4 substituenți: X ≠ Y ≠ Z ≠ W
- are, prin convenție, două configurații: R (rectus) și S (sinister), determinate
de sensul în care scade prioritatea substituenților;
- nu poate participa la legătura dublă
- nu poate face parte dintr-un ciclu aromatic
 se notează cu d sau (+) -pentru dextrogir, cel care rotește planul luminii polarizate spre dreapta
l sau (-) -pentru levogir, cel care rotește planul luminii polarizate spre stânga
 diferă între ei prin sensul de rotație al planului luminii polarizate
 se comportă ca obiectul cu imaginea în oglindă, adică sunt
nesuperpozabili (=nu se sprapun prin translație)
 se reprezintă prin:
Formule de configurație: Formule Fischer:
Reguli de reprezentare, transformarea formulei de configurație în formulă Fischer:

- C* este central
- vertical sunt substituenții orientați în spate
- orizontal sunt substituenții orientați în față, spre privitor.
Se privește modelul structural din poziție opusă substituentului cu prioritatea cea mai mică și se parcurg
ceilalți substituenți în ordinea descrescătoare a priorității lor
Conventia RS in cazul formulelor Fischer

_ Folosirea formulelor de proiecție Fischer necesită respectarea, anumitor reguli deoarece ele sunt structuri
convenționale de reprezentare în plan.
1.Prin rotirea cu 180o in planul moleculei, ceea ce coincide cu un număr par de schimbări a locului a doi
substituenți, se menține configurația.
2.Prin rotirea cu 90o sau 270o in planul figurii, ceea ce coincide cu un număr impar de schimbări a locului a
doi substituenți are loc schimbarea configurației
3. Cand substituentul de prioritate minimă nu este in partea de jos a liniei verticale, conform convenției
Fischer este permisă schimbarea locului substituenților ținandu-se cont că la o schimbare a locului a doi
substituenți rezultă antipodul optic iar la două schimbări rezultă acelasi enantiomer.
16
Configurația absolută=aranjamentul spațial al substituenților unui enantiomer
 Proprietățile enantiomerilor:
-au proprietăți chimice identice
-proprietățile fizice:
-unele sunt identice: densitate, p.t. , p.f.
-altele sunt diferite: mirosul - doar un enantiomer ocupă acei
centri ai receptorului cu care se potrivește ca formă și geometrie=recunoșterea chirală
-activitatea optică=rotația planului luminii polarizate
-amestecul racemic = amestec de 2 izomeri optici ( d și l) ai aceluiași compus, în cantități echimoleculare,
adică:
νd = νl sau ν+ = ν- și se notează cu (±)
!!!Amestecul racemic este optic inactiv prin compensare intermoleculară.
 Exemple de compuși naturali optic-activi
-Aminoacizi: cisteina (l), alanina (d)
-D-fructoza (l)
-D-glucoza (d)
-zaharoza (d)
-soluția de zaharoză (l)
 Compuși polichirali - sunt diastereoizomeri care nu sunt enantiomeri între ei, deși au atomi de C*.
a. Mezoforma este structura care are mai mulți C* și plan de simetrie.
Forma mezo este forma optic inactivă prin compensare intermoleculară a celor două forme chirale care nu
pot fi separate deoarece, având substituenți identici, în fiecare moment apar un număr egal din ambele
structuri (cele două forme mezo), bariera de energie fiind mică.
 Cu 2 C* și plan de simetrie- Are 1 formă mezo și 2 enantiomeri (1Pereche)
 Cu 3C* și plan de simetrie

Are 2 forme mezo și 2 enantiomeri (1Pereche)
b. Anomerii – sunt structuri ale mono - și dizaharidelor reprezentate cu formula de perspectivă

Haworth, la care diferă poziția grupei -OH glicozidic, și care se notează cu α și β.
c. Epimerii – sunt monozaharide care diferă între ele prin configurația unui singur C*.
17
 Izomerii geometrici = sunt diastereoizomeri care prezintă poziții diferite ale unor substituenți față
de un plan de referință al moleculei (care poate fi legătură dublă, sau planul ciclului) .
!!!!Condiția de existență a izomerilor geometrici, este ca fiecare atom de carbon din legătura dublă să
aibă cei doi substituenți diferiți între ei:
1. a ≠ b
 La izomerul cis - grupele identice sunt situate de aceeași parte a planului legăturii π (sau planul
ciclului)
 La izomerul trans - grupele identice sunt situate de o parte și de alta a planului legăturii π(sau planul
ciclului)
Exemplu:
2. a ≠ b≠c≠d
În cazul alchenelor cu patru substituenți diferiți la atomii de carbon din dubla legătură, pentru
desemnarea izomerilor geometrici se folosesc notațiile Z-E în loc de CIS-TRANS.
Z - zusammen→ în limba germană înseamnă împreună (similar cu cis)
E - entgegen→în limba germană înseamnă opus (similar cu trans)
Identificarea izomerilor Z și E
-pentru fiecare substituent se stabilește numărul de ordine (Z) al atomului care se leagă direct de atomul de
carbon participant la legătura dublă
-se stabilește prioritatea substituenților (ordinea descrescătoare a lui Z)
-se aleg ca pereche de referință substituenții cu aceeași prioritate de la fiecare atom de carbon
- dacă aceștia se găsesc de aceeași parte a planului →izomerul Z
- dacă sunt de o parte și de alta a planului→izomerul E
2 1
Exemplu: CH3-CH=CClF 1-cloro-1-fluoropropenă
2 1
C -H ( Z=1 ) C - F (Z=9)
-C (Z=6) - Cl (Z=17)
3. a ≠ b și a≠c Exemplu: 1,2-dicloropropenă
!!! Pentru izomerii geometrici cu structurile:
pentru stabilirea priorității substituenților atașați de C2 se compară al doilea rând de atomi, deoarece
atomii legați direct de C2 sunt identici.
 În cazul substituentului -CH3 avem 3 legături C-H (ZH=1)
 În cazul substituentului -CH2-CH3 avem 2 legături C-H și o legătură C-C(ZC=6)→acest substituent
are prioritate față de –CH3.
18
!!! Compușii care au și C* și legătură dublă cu configurație cis-trans, vor avea 4 stereoizomeri:
*** Numărul total de stereoizomeri dintr-un compus asimetric este dat de relația:
Număr de stereoizomeri=2n , unde n= numărul de centre de stereoizomerie.
Centrul de stereoizomerie poate fi:

-un atom de C*
-o legătură dublă cu configurație cis-trans
*** Decalina prezintă izomeri geometrici:
Importanța enantiomerilor
Proprietățile biologice ale enantiomerilor sunt mult diferite. În compușii naturali apare numai unul
dintre enantiomeri și numai acesta poate îndeplini funcțiile biologice normale. Celălalt enantiomer nu are
această proprietate. În cazul medicamentelor cu structură chirală numai unul dintre enantiomeri are
acțiunea benefică asupra organismului, celălalt este inactiv sau chiar foarte dăunător. Dacă un medicament
este extras dintr-o plantă, el conține doar enantiomerul cu acțiune benefică, iar dacă este sintetizat , este de
obicei, un amestec racemic al celor doi enantiomeri.
https://pdfslide.tips/documents/7-medicamente-chirale.html
*** Cum se scriu izomerii ?

 Se calculează NE
 Se identifică toate clasele de compuși corespunzătoare
 Pentru fiecare clasă de compuși se scriu catenele corespunzătoare
 Pentru un singur substituent se pun săgeți pe atomii de C unde s–ar putea lega acesta; în cazul
eterilor și al legăturilor multiple săgeata se pune pe legătură
 Pentru 2,3… n substituenți identici se notează atomii de C cu cifre și se fac combinații între acestea.
 Atenție la catenele simetrice: săgețile se opresc la planul de simetrie (sau pe plan)
 Pentru cazul: trei substituenți dintre care doi identici, se scrie toate structurile în care substituentul
unic se așază în toate pozițiile, iar pentru ceilalți doi, se procedează ca mai sus ( cifre, combinatii de
cifre…)
 La cerința : număr total de izomeri se iau în considerare și stereoizomerii
19
Capitolul 3.
CLASIFICAREA COMPUȘILOR ORGANICI
I. Hidrocarburi
După natura legăturilor chimice:
1. Alifatice
a. Saturate -aciclice – alcani, conțin doar legături simple C─C și C─H; Formula generală CnH2n+2
-ciclice -cicloalcani
b. Nesaturate aciclice-conțin cel puțin o legătură π
- alchene ( conțin o legătură dublă C = C ); Formula generală CnH2n
- alcadiene (conțin două legături duble C = C); Formula generală CnH2n-2
- alchine (conțin o legătură triplă C ≡ C ); Formula generală CnH2n-2
2. Aromatice – conțin unul sau mai multe nuclee benzenice; Formula generală CnH2n+2-2NE
După tipul catenei:
o Aciclice – au catene deschise, liniare sau ramificate;
o Ciclice – au catene închise;
II. Compuşi organici cu funcţiuni
Prin funcţie sau funcțiune chimică se înţelege un ansamblu de proprietăţi caracteristice pentru o anumită
categorie de compuşi, care conţin anumite elemente de structură bine definite. Elementul de structură care
determină apariţia funcţiei chimice poartă numele de grupă funcţională.
Grupa funcțională este un atom sau grup de atomi dintr-o moleculă care determină proprietățile fizice și
chimice ale acesteia.
 După natura atomilor pe care îi conțin, grupele funcționale pot fi:
Omogene: legături duble ─C = C─ și legături triple ─ C ≡ C ─, nucleul aromatic
Eterogene: atomi specifici (─F, ─Cl, ─Br, ─I), grupe de atomi (─OH, ─COOH, ─NH2).
Valența grupei funcționale arată numărul de atomi de hidrogen de la un atom de carbon înlocuiți de
heteroatomi (halogen, oxigen, azot) care formează grupa funcțională.
 După valența grupei funcționale, compușii funcționali se clasifică astfel:
A.Compuşi organici cu grupe funcţionale simple= unifuncționali
1.Compuşi organici cu grupe funcţionale monovalente
a).Compuși halogenați: R─ X, X (─F, ─Cl, ─Br, ─I);CH3 ─ CH2─ Cl cloroetan
b).Compuși hidroxilici
Alcooli R─ OH, CH3─ OH metanol
Fenoli Ar─ OH, C6H5─ OH fenol
c) Amine: R─ NH2, CH3─ CH2─ NH2 etanamina
d) Eteri R-O-R , CH3-O-CH3 dimetil eter
e). Nitroderivați: R─ NO2, CH3─ CH2─ NO2 nitroetan
20
2.Compuşi organici cu grupe funcţionale divalente→ Compuși carbonilici

-Aldehide: R─ CH= O, CH3─ CH= O etanal
-Cetone: R─ C= O, CH3─ C= O propanonă
│ │
R CH3
3.Compuşi organici cu grupe funcţionale trivalente

-Compuși carboxilici: R─ COOH, CH3─ COOH, acid etanoic
-Derivați funcționali ai acizilor carboxilici: esteri, amide, nitrili, cloruri acide, anhidride acide.
B.Compuşi organici cu grupe funcţionale mixte

Sunt compuși care conțin două sau mai multe grupe funcționale diferite.Exemple:
-Aminoacizi, conțin grupe amino (─NH2 ) și grupe carboxil (─COOH);
-Hidroxiacizi, conțin grupe hidroxil (─OH ) și grupe carboxil (─COOH), (acid salicilic, acid lactic);
-Oxoacizi, conțin gupă carbonil (-C=O) și grupe carboxil (─COOH), (acid piruvic);
-Zaharide, conțin mai multe grupe hidroxil (─OH ) și o grupă carbonil (─C =O).
-Aldoli, cetoli (conțin o grupă carbonil –C=O și o grupă hidroxil-OH)
*** Pozițiile atomilor de C pe catenă față de o grupă funcțională se pot denumi cu litere grecești:
η ζ ε δ γ β α
C–C–C–C–C–C–C–A A=X, -OH, NH2, -NO2, -C=O, -COOH, -CO-B.....
21
ALCANI- Leontescu Georgiana-CNIV
Capitolul 4. ALCANI
Definiție -Alcanii sunt hidrocarburi
- alifatice,
- aciclice, →NE=0
- saturate ce conțin doar legături simple C─ C și C─ H.
Formula generală CnH2n+2, unde n = număr de atomi de C
Nomenclatură.Serie omoloagă
Primii patru termeni au denumiri specifice(uzuale).
Următorii termeni se denumesc prin adaugarea sufixului an, la cuvântul grecesc care exprimă numărul de
atomi de carbon din moleculă.
n=1 CH4 metan
n=2 C2H6 etan CH3─ CH3
n=3 C3H8 propan CH3─ CH2 ─ CH3
n=4 C4H10 butan CH3─(CH2)2─CH3,(începând de la acest termen apare izomerie de catenă)
n=5 C5H12 pentan CH3─(CH2)3─CH3
n=6 C6H14 hexan CH3─(CH2)4─CH3
n=7 C7H16 heptan – (începând de la acest termen apare izomerie optică)
n=8 C8H18 octan
n=9 C9H20 nonan
n=10 C10H22 decan
n=11 C11H24 undecan
n=20 C20H42 eicosan
n=21 C21H44 henicosan
n=22 C22H46 docosan
n=23 C23H48 tricosan
Seria omoloagă a alcanilor cuprinde termeni care se diferențiază prin gruparea metilen (─CH2─),
numită și rație de omolog.
Exemplu: butanul este omologul inferior al pentanului și omologul superior al propanului.
Structura alcanilor
-atomii de C sunt hibridizați sp3
→ unghiul dintre legăturile simple este de 109º28´,
→ valențele atomului de carbon sunt orientate în spațiu după vârfurile unui tetraedru regulat, adică
realizează simetrie tetraedrică.
-catenele alcanilor cu mai mult de trei atomi de

carbon în moleculă au o structură în formă de zig-zag
-legătura C-C
-Lungimea legăturii C─ C este de 1,54 Å.( 1 Å = 1 Ångström = 10-10 m)
-Legătura simplă σ permite rotirea atomilor de C în jurul acesteia→ poate prezenta izomerie de
conformație ( eclipsată și intercalată- la
etan)
-legătura C-H are lungimea de 1,094Å
-alcanii au molecule spațiale:
1
Radicali – sunt specii chimice, resturi de hidrocarburi rezultate prin îndepărtarea unuia sau mai multor
atomi de hidrogen, dintr-o hidrocarbură. Radicalii alcanilor se numesc radicali alchil (R).
După numărul atomilor de hidrogen îndepărtați, radicalii sunt: monovalenți, divalenți, trivalenți.
Denumirea radicalilor se obține prin înlocuirea sufixului –an din numele alcanilor cu
 –il, pentru radicalii monovalenți
 -ilen, pentru radicalii divalenți cu valențele libere pe atomi de C diferiți
 -iliden, pentru radicalii divalenți cu valențele libere pe același atom de C(radicali geminali) ,
 -in (ilidin, pentru radicalii trivalenți
Proprietățile radicalilor:
-sunt instabili, nu pot exista în stare liberă
-conțin un orbital monoelectronic
-au un orbital impar, necuplat (cei monovalenți)
-se pot nota -CH3 sau •CH3
Carbocationii= sunt specii chimice, cationi(=ioni cu
sarcină +), care au un orbital liber, fără electroni, după ce
atomul de carbon a pierdut (cedat) un e-.
Carbanionii= sunt specii chimice, anioni(= ioni cu sarcină -), care au un orbital dielectronic, după
ce atomul de carbon a primit (acceptat) un e.-
Denumirile radicalilor de la primii cinci termeni ai alcanilor

Alcanul Denumire Radicalul monovalent Denumire Radicalul divalent Denumire
metilen sau
metan metil
metiliden
etilen
etan etil
etiliden
propil
4 radicali divalenți:
propan 1,1; 1,2; 1,3; 2,2
izopropil
n-butil 6 radicali divalenți:

butan 1,1; 1,2; 1,3; 1,4; 2,2;
Sec-butil 2,3;
izobutil 3 radicali divalenți
izobutan 1,1; 1,2; 1,3

terțbutil
neopentan neopentil 2 radicali divalenți:

1,1; 1,2
*** Pentanul are 8 radicali monovalenți.

*** Hexanul are 17 radicali monovalenți
*** Heptanul are 46 radicali monovalenți
2
Denumirea n- și izoalcanilor
 n-alcanii , au catenă liniară și au sufix ”an”
 izoalcanii, au cate ă ramificată și se denumesc respectând următoarele reguli:
o se alege drept catenă de bază (catena principală) cel mai lung lanț de atomi de C; dacă există
două catene cu același număr de atomi de carbon, se consideră catenă de bază aceea care conține
cele mai multe ramificații.
o se evidențiază ramificațiile, ca radicali grefați pe catena principală
o se numerotează catena principală astfel încât suma indicilor atomilor de C ce poartă ramificații
să fie cea mai mică
o se citesc radicalii în ordine alfabetică, precizându-se: poziția acestora (prin cifre arabe) și
numărul acestora (prin prefixele:di,tri,tetra)
o se denumește catena cea mai lungă.
 Se pot folosi și alte prefixe:
o ”neo” pentru catena cu 2 radicali metil pe C2
o ”izo” pentru catena cu un radical metil pe C2
Izomerie
 de catenă
Izomeria de catenă este determinată de poziția diferită a atomilor de carbon în catenă
(ramificarea catenei) și apare de la n ≥ 4 .
- izomerii alcanilor se numesc izoalcani,
- alcanii cu catenă liniară se mai numesc n-alcani (normal alcani)
Exemplu:
C4H10 –2 izomeri
C6H14 – 5 izomeri: n-hexan ; 2-metilpentan; 3-metilpentan; 2,2-dimetilbutan; 2,3-dimetilbutan

C7H16 – 9 izomeri
C8H18 – 18 izomeri
 optică- începând de la C7
Metode de obținere
1. Hidrogenare
 hidrogenarea catalitică (Ni) la alchene CnH2n + H2 →CnH2n+2
 hidrogenarea catalitică (Ni) totală la diene CnH2n-2 + 2H2 →CnH2n+2
 hidrogenarea catalitică a alchinelor/Ni CnH2n-2 + 2H2 →CnH2n+2
2. Hidroliza
 ***Hidroliza unor carburi: Al4C3 + 12H2O →3CH4 + 4Al(OH)3
 ***Hidroliza R-MgX/eter anhidru: CnH2n+1-MgX + HOH → CnH2n+2 + MgXOH
3. Cracarea alcanilor
4. Decarboxilarea acizilor carboxilici saturați
5. Reacția Wurtz: R-X + 2Na +X-R → 2-NaX + R-R
3
Proprietăţi fizice
Natura legăturilor intra și intermoleculare
Proprietățile fizice sunt determinate de tăria forțelor intermoleculare, care la rândul lor depind de
structura chimică. Datorită diferenței mici de electronegativitate între atomii de carbon și hidrogen,
alcanii conțin numai legături covalente nepolare, deci au molecule nepolare.
Între moleculele nepolare ale alcanilor se exercită forțe slabe de tip van der Waals (de dispersie).
Starea de agregare - în condiții standard (la 25℃)
 alcanii C1-C4 și neopentanul sunt gazoși, (neopentanul are p.f= 9,4℃ și este gaz )
 C5-C17 sunt lichizi
 de la C18 sunt solizi.
Puncte de topire și fierbere - alcanii au temperaturi de fierbere și topire scăzute în comparație cu alte
clase de substanțe organice.
Punctele de fierbere și topire
-⸕ cu masa moleculară și cu ⸕ numărului atomilor de C
- ⸔cu ramificarea catenei.
-⸔ cu ⸕ numărului de ramificații
-⸔ cu apropierea ramificației de marginea catenei
Exemple: n-pentan > izopentan > neopentan
P.f. +36ºC +28ºC + 9ºC
n-pentan > n-butan > propan> etan> metan
P.f. +36ºC - 0,5ºC -42ºC -89ºC -162ºC
Izoalcanii cu doi radicali la același atom de carbon sau cu ramificațiile spre marginea catenei au
punctele de fierbere cele mai mici.
Exemplu: 2,2-dimetilbutan < 2,3-dimetilbutan
P.f. +49,7ºC +58ºC
Solubilitatea
 Alcanii se dizolvă în solvenți nepolari (benzen, toluen, tetraclorură de carbon, cloroform, sau
alți alcani lichizi) deoarece au molecule nepolare, sunt miscibili cu acești solvenți.
 Alcanii nu se dizolvă în apă deoarece apa este solvent polar. Alcanii nu sunt miscibili cu apa,
formează amestecuri eterogene.
Densitatea
Alcanii lichizi și solizi plutesc deasupra apei deoarece au densitatea mai mică decât a apei(ρapă=1g/cm3).
Mirosul
 Alcanii gazoși nu au miros (sunt inodori), dar se adaugă substanțe urât mirositoare, care
conțin sulf, numite mercaptani pentru a depista scurgerile de gaz.
 Alcanii superiori au miros caracteristic - de parafină
Proprietăţi chimice
Alcanii se mai numesc parafine, deoarece denumirea, parum affinis – lipsă de afinitate, exprimă
reactivitatea redusă în condiții obișnuite  !!!Toate reacțiile alcanilor sunt energice.
Reacțiile chimice la care participă alcanii, pot fi grupate în funcție de tipul de legătură care se scindează
(desface), astfel:
1. reacții care au loc cu scindarea legăturii C─H: substituția, oxidarea, dehidrogenarea;

2. reacții care au loc cu scindarea legăturii C─C: cracarea, izomerizarea, arderea.
A. Reacția de substituție este caracteristică substanțelor cu legături simple = reacṭie de înlocuire a unui
atom de H din molecula alcanilor, cu un atom sau o grupă funcṭională din molecula reactantului:
4
Reacția de halogenare- reprezintă procesul chimic prin care se introduc unul sau
mai mulți atomi de halogen în molecula unui alcan, prin substituția atomilor de H.
Reacțiile de substituție sunt regioselective, în sensul că se substituie preferențial atomul de
hidrogen cel mai reactiv: hidrogenul de la carbonul tertiar este mai reactiv decat hidrogenul
de la carbonul secundar si acesta mai reactiv decat hidrogenul de la carbonul primar
Reactanți: direct cu clorul și bromul

!!! Fluorurarea și iodurarea alcanilor au loc prin procedee indirecte, pentru că fluorul este
prea reactiv, iar iodul este prea puțin reactiv. (XF f.f.f mare, iar XI este fff mică)
Condiții - la lumină (fotochimic) sau prin încălzire la 300-500ºC.
Clorurarea metanului conduce la un amestec de compuși mono și policlorurați.
***În probleme este bine să se scrie toate reacțiile plecând de la metan:

CH4 + Cl2→ CH3Cl + HCl monoclorurare
CH4 + 2Cl2 → CH2Cl2 + 2HCl diclorurare
CH4 + 3Cl2→ CHCl3 + 3HCl triclorurare
CH4 + 4Cl2→ CCl4 + 4HCl tetraclorurare
Utilizări ale produșilor de reacție:
CH3Cl- clorometan, clorură de metil – agent frigorific, solvent
CH2Cl2- diclorometan, clorură de metilen – solvent, agent frigorific
CHCl3 - triclorometan, cloroform – anestezic, narcotic, solvent
CCl4 - tetraclorometan, tetraclorură de carbon – solvent, ignifug (utilizat la stingerea incendiilor)
Monoclorurarea etanului: CH3─ CH3 + Cl2 → CH3─CH2-Cl +HCl

cloroetan (clorura de etil, kelen) - anestezic
 !!! La halogenarea alcanilor cu n≥3, totdeauna se obține un amestec de compuși în care X se
găsește în diferite poziții ale catenei, în funcție de natura halogenului și reactivitatea atomului de H care
poate fi substituit, și care variază în ordinea:
H-C terțiar>H-Csecundar>H-Cprimar
Monoclorurarea propanului conduce la doi compuși monohalogenați izomeri de poziție.
hυ
2CH3─ CH2─CH3 + 2Cl2 CH3─CH2─CH2 + CH3─CH─CH3 + 2HCl
│ │
Cl Cl
1-cloropropan 2-cloropropan
(clorură de propil) (clorură de izopropil)
1-cloropropan și 2-cloropropan sunt izomeri de poziție (clorul ocupă poziții diferite).
 Procentul în care se găsește fiecare izomer se poate calcula cu relațiile:
Unde: x=nr. de atomi de H legați de atomi de Cprimari

y= nr. de atomi de H legați de atomi de Csecundari
z= nr. de atomi de H legați de atomi de Cterțiari
***Viteza reacţiei de halogenare depinde de reactivitatea legăturii C – H:

Cprimar – H < Csecundar – H < Cterţiar – H < Calilic – H, Cbenzilic – H
Se dau reactivitățile relative ale atomilor de H:

Față de clor RCH2-H→1; R2CH-H→3; R3C-H→4,5
Față de brom RCH2-H→1; R2CH-H→82; R3C-H→1600
5
 Deoarece clorul este mai reactiv, iar bromul mai puțin reactiv, în amestecul final de reacție se vor
găsi totdeauna:
 Compuși clorurați cu Cl în toate pozițiile posibile
 Compuși bromurați cu Br pe C-terțiar sau secundar (produși majorirari)
Exemple:
o Prin clorurarea butanului(la 300oC) se formează: 1-clorobutan (28%) și 2-clorobutan(72%)
o Prin bromurarea propanului (130oC) se formează:1-bromopropan(2%) și 2-bromopropan(98%)
o Prin bromurarea izobutanului(130oC) se formează: bromură de terțbutil(99%) și bromură de izobutil(1%)
 Reactivitatea halogenilor in reactia de substitutie scade in ordinea: F2> Cl2> Br2> I2.
Derivatii fluorurati ai alcanilor se obtin indirect,conform reactiei:
2 CH3-CH2 –Cl + HgF2 → 2 CH3 –CH2-F + HgCl2
Fluorul reacționează violent și se rup legăturile C-C si C-H(au loc arderi în fluor):
CH4 + 2F2 →
C + 4HF
Derivații iodurați ai alcanilor nu se obțin direct pentru că HI format descompune
instantaneu iodura de alchil obținută
CH4 + I 2 → CH3 –I +HI → CH4 + I2
***De obicei, în aplicații se cere numărul de derivați mono- sau dihalogenați pentru un compus.
Pentru derivații MONO halogenați

–la C5H12 -se scriu catenele corespunzătoare
-se indică prin săgeți pozițiile pe care le-ar putea ocupa atomul de X daca ar substitui atomii de H
Pentru derivații DI halogenați

–la C5H12 -se scriu catenele corespunzătoare
-se notează pozițiile atomilor de C unde ar putea intra atomul de X daca ar substitui atomul de H
-se fac combinații de cifre care ar putea constitui izomerii dihalogenați- 20 combinații
Sunt echivalente între ele pozițiile:

1,1~5,5 1,1~5,5 1,1~2,2~3,3~4,4
2,2~4,4 1,2~1,3~1,4~2,3~2,4
!!! Câți izomeri prezintă compusul halogenat cu formula moleculară C3H5Cl2Br?

→ ptr. Cl; → ptr.Br
6
B. Reacția de izomerizare este reacția prin care n-alcani se transformă în izoalcani și invers, obținându-
se un amestec de hidrocarburi izomere.
Ca mecanism, este o reacție de transpoziție, care reprezintă
procesul chimic în cursul căruia un atom sau o grupă de atomi
migrează dintr-o parte a moleculei în alta:
Este o reacție reversibilă:

(de echilibru)
Condiții: - catalizator AlCl3, urme de apă, la t=50-100ºC
- Silicați de Al (=zeoliți) , la t=250-300ºC
- Pt/Al2O3
Izomerizarea butanului a fost studiată de savantul român C.D.Nenițescu
Se obține un amestec care conține 20% n-butan și 80% izobutan

Inițial 1 mol -
Consumat 0,8 -
Kc= = =4
Echilibru 0,2 0,8
La izomerizarea pentanului, în prezență de Pt/Al2O3, în amestecul final se găsește un procent de

neopentan=50%.
Aplicația practică a reacției de izomerizare este obținerea benzinelor de calitate superioară, care
conțin izoalcani (au cifra octanică ridicată).
Cifra octanică are următoarele semnificații:
1. reprezintă un parametru calitativ al benzinei analizate,
2. exprimă rezistența la detonație a unei benzine, sau cât de mult poate fi comprimat carburantul
înainte de a exploda,
3. reprezintă % masic de izooctan dintr-un amestec de izooctan și n-heptan care se comportă la
detonație la fel ca și benzina analizată.
Astfel, prin convenție:

- izooctanul, (2,2,4-trimetilpentanul) este foarte rezistent la detonare, se comprimă bine, are C.O.=
100, arde mai bine.
- n-heptanul, puternic detonant, se autoaprinde imediat la compresie, are C.O.=0
!Dacă C.O=100, benzina se comportă ca un amestec care conține doar izooctan ( 2,2,4-trimetilpentan), iar
dacă C.O. = 90, benzina se comportă ca un amestec care conține 90% izooctan și 10% n-heptan.
*** Obținerea izooctanului se face prin alchilarea izobutanului cu izobutenă în prezență de acidului
sulfuric:
7
C. Descompunerea termică a alcanilor se produce la temperaturi relativ mari.
- Dacă 400℃< t < 650ºC se produce cracarea, se rup legături C─ C și se formează amestec de alcani și
alchene cu număr mai mic de atomi de carbon
CnH2n+2 → CaH2a + CbH2b+2, unde n=a+b
-Dacă t > 650ºC se produc reacții de dehidrogenare (piroliză, în cursul căreia au loc și reacții de cracare
și reacții de dehidrogenare), se rup legături C─ H și se formează alchene cu același număr de atomi de
carbon.
a. cu obținere de alchene
Condiții: -temperaturi ridicate =600-900℃
-catalizatori (Cr2O3/Al2O3), t=400-600℃
Ecuația reacției: CnH2n+2 → CnH2n + H2
Exemplu: CH3-CH3→CH2=CH2+ H2
b. cu obținere de arene-reformarea catalitică

Condiții: - temperaturi ridicate =500-550℃, -p=15-25atm
- catalizatori (Pt/Al2O3), t=400-600℃
-n>6
Ecuația reacției: CnH2n+2 → CnH2n-6 + 4H2
Descompunerea termică a butanului
Moleculele alcanilor se descompun termic la temperaturi cu atât mai joase, cu cât dimensiunile lor
sunt mai mari. Metanul este stabil până la 900ºC, iar alcanii superiori se descompun la temperaturi mai
joase, 400-600ºC.
***Dehidrogenarea etanului decurge cu Cu=60% și η=80% după recuperarea și reciclarea etanului.
D. Reacția de oxidare (parțială)

Generalități: Reacția de oxidare se poate identifica prin mai multe criterii:
6. ⸕ NO
7. ⸕% O
8. ⸕ numărul de legături realizate cu oxigenul
9. ⸔ % H ( reacția de dehidrogenare)
10. Variația gradului de oxidare se poate
reprezenta astfel:
Alcani R-CH3 ⸕ gradul de oxidare
Alcooli R-OH ⸕ N.O. al atomului
de C
Comp.carbonilici R-CH=O ⸕ numărul de legături C-O
R-CO-R ⸕ valenței grupei funcționale
Comp.carboxilici R-COOH
8
înseamnă că au caracter reducător

Alcanii, în general, sunt stabili la acțiunea agenților.oxidanți, DAR:
=Nu reacționează -metanul se oxidează
-alcanii superiori se oxidează
`Agenți oxidanți obișnuiți:
Apa de Br2, O2, KMnO4, K2Cr2O7, reactiv Tollens, reactiv Fehling, apa oxigenată(H2O2)
Alcanii superiori(parafinele) se oxidează:

*** a) blând, cu formare de alcooli grași, în prezență de acid boric (H3BO3). Alcoolii grași se
utilizează la obținerea detergenților neionici, după polietoxilarea cu oxidul de etenă.
CH3-(CH2)18-CH3 +1/2O2 → CH3-(CH2)18-CH2-OH
b) energic, cu formare de acizi grași, în prezență de catalizatori săruri de Mn sau Co la
temperatură; se formează acizi superiori (acizi grași) folosiți la fabricarea săpunurilor:
CH3-(CH2)18-CH3 +3/2O2 → CH3-(CH2)18-COOH +H2O
E. Reacția de ardere (combustie)

 are loc în prezența oxigenului sau aerului
 conduce la dioxid de carbon, apă și energie sub formă de căldură și lumină
 este un proces de transformare oxidativă
 alcanii cu număr mare de atomi de C ard: -progresiv și
-cu viteze controlabile.
 reacțiile de ardere sunt reacții exoterme.
 Ecuația generală a reacției de ardere a alcanilor este:
 Arderea metanului:
CH4 + 2O2 → CO2 + 2H2O + Q
CH4 + 2O2 + 8N2 → CO2 + 2H2O + 8N2 (arderea cu aer)
Prin arderea metanului se degajă o cantitate apreciabilă de căldură ( 890,78kj/mol ) . De aceea
metanul este un combustibil valoros. Consumarea oxigenului din aer în reacţia de ardere a metanului
constituie un procedeu de obţinere a azotului, folosit, de exemplu, în sinteza amoniacului.
!!! Dacă am gazos se răcește –la temp camerei…., apa condensează și iese din am.gazos
!!!ATENȚIE Aerul conține 20% O2 și 80% N2
υaer=5∙ υO2 ; Vaer=5∙ VO2
υN2=4∙ υO2 ; VN2=4∙ VO2
Combustibilii - sunt substanțe care prin ardere degajă o cantitate mare de Q.

Exemple:
 Gazul petrolier lichefiat (GPL) este un amestec de hidrocarburi gazoase, livrate în butelii
sub presiune, în stare lichefiată. Este folosit drept combustibil pentru încălzire și autovehicule.
Principalele componente ale amestecului sunt propanul și butanul, aflate în proporții relativ egale.
 Metanul
 Butanul
Cantitatea de căldură degajată explică utilizarea alcanilor drept combustibili (aragaz, automobil,
avion).
Căldura de ardere, Q reprezintă căldura degajată la arderea unui mol de substanță și se măsoară în
kJ sau kcal (1cal=4,185J).
Puterea calorică, q reprezintă cantitatea de căldură degajată la arderea unei mase de 1 kg de combustibil
lichid sau solid, sau a unui volum de 1m3 de combustibil gazos.
9
Variația puterii calorice pentru câțiva combustibili:
Lemn < cărbune brun < antracit < cocs < gaz natural < benzină
1 mol butan are q=2877kJ
1m3 metan q=9463,68 kcal
1 mol metan are q=212kcal
Utilizări:
 Majoritatea alcanilor sunt combustibili.
 Gazolina este un amestec de n-alcani C6-C12.
 Kerosenul este un amestec de n-alcani C12-C15.
 La chimizarea metanului se obțin: negru de fum, gaz de sinteză, alcool metilic, aldehidă formică,
compuși clorurați.
 Alcanii superiori în stare solidă, sub formă de vaselină, parafină, se folosesc ca substanțe
auxiliare la fabricarea unor produse farmaceutice sau cosmetice.
 Există numeroşi alcani în lumea vegetală şi animală (de exemplu suprafaţa frunzelor de varză
conţine nanocosan C29H60).
Metanul (CH4) .
Surse:
 mâlul bălţilor , unde a fost descoperit de Volta în 1778 şi a fost numit gaz de baltă.
 în scoarţa terestră formează zăcăminte (unde este componentul principal), în care puritatea atinge
99%, de unde se extrage cu ajutorul sondelor. Ţara noastră posedă zăcăminte de metan cu puritate
ridicată ( 98%-99% ).
 în minele de cărbuni , unde împreună cu aerul , formează amestecul exploziv denumit gaz grizu ;
 mai apare în gazele de cocserie (25%) .
 în gazele de cracare.
 în gazele de sondă, alături de propan, propenă și butan.
Metanul este utilizat drept combustibil, dar azi se pune un accent deosebit pe transformarea lui într-o
serie de compuşi chimici de o mare importanţă practică . Această prelucrare se numeşte chimizarea
metanului. Prin chimizare valoarea unui metru cub de gaz metan creşte de circa 30 de ori .
Metanul este un gaz, incolor, insolubil în apă, solubil în alcool, eter, benzen .
Principalele constante fizice ale metanului:
 p.t. = -183°C ; p.f. = -162°C
 ρ° (în c.n. ) = 0,7142g/l
 daer= 0,5536 (este mai uşor decât aerul)
Metanul prezintă proprietăţile alcanilor, dar are şi proprietăţi specifice. Cele mai importante reacţii, la
care participă metanul, sunt următoarele:
1. Reacţia de obţinere a metanolului( alcoolul metilic)

Condiţii : t=400°C, p=60atm
Ecuația reacției: CH4 + 1/2 O2 → CH3-OH
Metanol, alcool metilic
2. Reacţia de oxidare catalitică la aldehida formică

Condiţii : 400-600°C şi catalizatori oxizi de azot
Ecuația reacției: CH4 + O2 → CH2=O + H2O
aldehida formică
metanal
Aldehida formică este utilizată la :
- obţinerea novolacului şi a bachelitei
- conservarea preparatelor anatomice, formolul (sau formalina) fiind o soluţie apoasă de aldehidă formică
de concentraţie masică 40%.
10
3. Reacţia de oxidare cu vapori de apă- sau conversia catalitică a metanului

Condiţii: t= 800°C şi catalizator Ni
Ecuația reacției: CH4 + H2O ↔ CO +3H2
gaz de apă
Poate avea loc și o reacție secundară:
CH4 + 2H2O ↔ CO2 +4H2
4. Arderea incompletă a metanului

Ecuația reacției: CH4 + 1/2O2 → CO + 2H2
gaz de sinteză
Gazul de sinteză este utilizat la obţinerea metanolului. CO poate fi convertit la CO2, procesul constituind o
sursă de hidrogen folosit în sinteza amoniacului şi în alte scopuri.
CO + H2O ↔ CO2 + H2
5. Reacţia de oxidare în atmosferă săracă în oxigen

Ecuația reacției: CH4 + O2 → C + 2H2O
Negru de fum= carbon în stare fin divizată
6. Reacţia de amonoxidare
Condiţii : catalizatori de Pt , 1000°C
Ecuația reacției: CH4 + NH3 + 3/2O2 → H-C≡N + 3H2O
Oxidarea metanului cu aer în prezenţa amoniacului permite obţinerea acidului cianhidric, HCN, folosit în
principal, la obţinerea fibrelor sintetice de tip poliacrilonitril şi a stiplexului .
Reacțiile de descompunere termică a metanului:
7. Reacţia de obţinere a acetilenei (piroliza metanului)

Condiţii : t=1200-1500°C
Ecuația reacției: 2CH4 → CH ≡ CH + 3H2 -reacția principală
acetilenă
8. Reacţia de obţinere a negrului de fum-este reacția secundară la obținerea acetilenei

Condiţii : temperatură ridicată - t=1200-1500°C
Ecuația reacției: CH4 → C + 2H2
Reacţia de descompunere a metanului în elemente este o reacţie puternic endotermă .

Căldura necesară reacţiei se obţine prin arderea altei părţi de metan şi de aceea
reacţia poate fi considerată şi ca o oxidare parţială a metanului.
Negrul de fum se utilizează în industria de lacuri şi vopsele la obţinerea lacurilor şi a emailurilor
negre, a cernelurilor tipografice, în industria cauciucurilor, la obţinerea grafitului de mare puritate.
CONDIȚII DE REACȚIE LA METAN

substrat Reactant Temp./pres Catalizator Produs Nume reacție
CH4 O2 400℃, 60 atm CH3-OH Obținerea metanolului
CH4 O2 400-600℃ Oxizi de azot CH2=O Obținerea metanalului
CH4 H2 O 800℃ Ni CO+3H2 Conversia catalitică
CH4 ½ O2 CO+2H2 Arderea incompletă
CH4 O2 C+ 2H2O Ox. în atmosferă săracă în O2
CH4 NH3+3/2 O2 1000°C Pt HCN+2H2O Amonoxidarea
2CH4 1200-1500°C C2H2 + 3H2 Piroliza
CH4 1200-1500°C C+ 2H2 Piroliza
11
ALCHENE- Leontescu Georgiana - CNIV
Capitolul 5. ALCHENE
Definitie: sunt hidrocarburi :

-alifatice
-aciclice →NE=1
-nesaturate, cu o legătură dublă C = C
-cu compoziție % masică constantă
toate alchenele au aceeași formulă procentuală: 85.71% C și 14,29% H.
-au formula generală CnH2n, unde n ≥ 2
-se mai numesc și olefine, datorită aspectului uleios al derivaților halogenați
Nomenclatură. Serie omoloagă
Terminația –an din numele alcanului corespunzător se înlocuiește cu terminația –enă.
n=2 C2H4 etena CH2 = CH2 este primul termen al seriei
n=3 C3H6 propena CH2 = CH ─ CH3
n=4 C4H8 butena-începând de la acest termen trebuie precizată și poziția legăturii duble
n=5 C5H10 pentena
n=6 C6H12 hexena
n=7 C7H14 heptena
n=8 C8H16 octena
n=9 C9H18 nonena
n=10 C10H20 decena
n=11 C11H22 undecena
Seria omoloagă a alchenelor cuprinde termeni care se diferențiază prin gruparea metilen (-CH2-).
Exemplu: propena este omologul inferior al butenei și omologul superior al etenei.
!!! Catena de bază trebuie să conțină legătura dublă, chiar dacă există o altă catenă cu mai mulți atomi de
carbon, dar în care nu se află dubla legătură.
4 3 2
CH3-CH2-C-CH2-CH3
||
1CH2 2-etil-1-butenă
Se numerotează catena de bază astfel încât un atom de carbon din dubla legătură să primească numărul cel
mai mic.
CH3
5 4| 3 2 1
CH3-C-CH=CH-CH3 4,4-dimetil-2-pentenă
|
CH3
Radicalii alchenelor se numesc generic alchenil.
Exemple: CH2=CH- etenil, vinil
CH2=CH-CH2- 2-propenil, alil
CH3-CH=CH-CH2- 2-butenil, crotil
! Totdeauna valența liberă este pe C1.
! La denumirea izoalchenelor se citesc mai întâi radicalii în ordine alfabetică, apoi poziția legăturii duble și
apoi numele alchenei.
Exemplu:
1
***Cicloalchenele se denumesc cu prefix ciclo- urmat de numele alchenei cu același număr de atomi de C:
Structura alchenelor
Legătura dublă: - este formată dintr-o legătură σ și o legătură π. Legătura π este mai slabă decât legătura σ,
ceea ce explică reactivitatea mare a alchenelor
- lungimea legăturii dintre atomii de carbon este 1,33 Å.
- lungimea legăturii C-H este 1,079 Å
Atomul de carbon implicat într-o legătură dublă:
- este hibridizat sp2
- are geometrie trigonală
- formează trei legături σ (cu orbitalii hibrizi) coplanare cu unghiuri de 120º între ele.
- formează o legătură π (cu orbitalii
nehibrizi). Planul legăturii π este perpendicular pe
planul legăturii σ, ceea ce produce împiedicarea
rotației libere a atomilor de carbon în jurul
legăturii duble și apariția izomerilor geometrici.
- N.O. al atomilor de C din dubla legătură poate fi:

-2 pentru C secundar
-1 pentru C terțiar 0 pentru C cuaternar
Izomeria alchenelor
A. De constituție
1.Izomerie de funcțiune cu cicloalcanii, care au aceeași NE, dar sunt hidrocarburi saturate ciclice
- propenă - ciclopropan CH2=CH-CH3 și
- butenă - ciclobutan -metil-ciclopropan CH2=CH-CH2-CH3 și și -CH3
2.Izomerie de catenă este determinată de poziția diferită a atomilor de carbon în catenă (ramificarea
catenei) și apare de la n≥4 .
Exemplu:
3.Izomeria de poziție este determinată de poziția legăturii duble în catenă și apare de la n ≥ 4 .

C4H8 are 2 izomeri de poziție
CH2=CH─CH2─CH3 1-butena CH3─CH=CH─CH3 2-butena
C5H10 are 2 izomeri de poziție CH2=CH─CH2─CH2─CH3 1-pentena
CH3─CH=CH─CH2─CH3 2-pentena
C6H12 are 3 izomeri de poziție : 1-hexena, 2-hexena, 3-hexena.
B. Stereoizomeri
1. Izomeri geometrici, etilenici-E/Z, CIS/TRANS- se recunosc prin neidentitatea substituenților de la
fiecare atom de C din leg.dublă
2
2. Izomeri optici-dacă există C*, care nu poate fi niciodată participant la legătura dublă
!Dacă pe catenă există și C* și legătură C=C cu configurație CIS/TRANS sau E/Z, atunci numărul de
stereoizomeri este 2n , unde
n=nr.centre de stereoizomerie=nr.C* +nr.legături C=C cu configurație cis/trans
Stereoizomerii sunt: Cis –S, Cis-R, Trans-S, Trans -R
***!!!! Cicloalchenele nu prezintă niciodată izomerie geometrică pe legătura dublă.
Metode de obținere:
1.Dehidrogenarea și cracarea alcanilor
2.Hidrogenarea selectivă a alchinelor, pe catalizator de Pd/Pb2+(paladiu otrăvit cu săruri de plumb)
HC ≡ CH + H2 → CH2 ═ CH2
***Dacă se obține o alchenă cu izomerie geometrică, atunci ea are configurație cis.
3.Deshidratarea alcoolilor, în prezența acizilor minerali tari (H2SO4), la temperatură ridicată sau în
prezența unui catalizator (Al2O3) la 300o-400oC.
!!! NU se pot deshidrata alcoolii care la C vecin cu cel care poartă grupa –OH nu are atomi de H.
***Concentrația H2SO4 și toC depind de structura alcoolului.(⸔ cu ⸕ numărului de atomi de C)
-alcoolii primari necesită concentrații și temperaturi mari. Acestea scad la alcoolii secundari și terțiari.
Exemple:
CH3-CH2-OH→CH2=CH2 +H2O - H2SO4 c=95%, t=175oC
Alcool etilic etenă
CH3-CH-CH2-CH3 → CH3-CH=CH-CH3 2-butenă(81%) H2SO4 c=60%, t=100oC

|
OH CH2=CH-CH2-CH3 1-butenă (19%)
2-butanol
4.Dehidrohalogenarea R-X, în prezență de NaOH sau KOH în mediu alcoolic, la temperatură:
!!!Se respectă regula lui Zaițev: ”atomul de hidrogen se elimină de la atomul de C vecin cel mai sărac în
hidrogen ( cel mai substituit)”
Se obține, în proporție mai mare, alchena cea mai substituită, adică alchena cu cel mai mare număr
posibil de grupe alchil la dubla legătură, care este cea mai stabilă din punct de vedere termodinamic.
 Moleculele alchenelor sunt nepolare sau slab polare și între ele se exercită forțe slabe de tip van der Waals.
 Densitatea - ρalchene > ρalcani cu același număr de atomi de carbon
- ρcis > ρtrans
- ρalchene < ρapa
 Puncte de topire și fierbere
- Alchenele inferioare marginale au p.f. < decât ale alcanilor cu același număr de atomi de carbon.
- ⸕ cu masa moleculară și
- ⸔ cu ramificarea catenei.
P.t. cis < trans datorită simetriei moleculare, deoarece trans permite o apropiere mai mare a moleculelor
P.f. cis > trans datorită momentului de dipol ≠ 0, din cauza polarității mai mari la cis
3
 Solubilitatea - deoarece au molecule nepolare:
- se dizolvă în solvenți nepolari (C6H6, C7H8, CHCl3, CCl4) Alchena p.t0.C p.f.0C
- nu se dizolvă în apă, deoarece apa este solvent polar. Etena -165,5 -103,9
- izomerii trans au solubilitatea < decât a izomerilor cis Propena -185,2 -47.7
 Mirosul - propenă neplăcut, etenă-inodoră 1-butena -190 -6,5
 Starea de agregare- în condiții standard cis-2-butena -139.8 3.7
- alchenele C2-C4 sunt gazoase, trans-2-butena -105,8 0,96
- C5-C17 sunt lichide, Izobutena -140,7 -6,6
- iar de la C18 sunt solide. 1-pentena -165,2 +30,1
Proprietăţi chimice - alchenele sunt mai reactive decât alcanii, datorită prezenței legăturii π, care este mai
slabă, se rupe mai ușor, are o energie mai mică.
I. Reacții de adiție
a. H2
b. X2
c. HX
d. H2O
e. H2SO4
f. ***HOX
g. polimerizarea
II. Reacții de oxidare
III. Reacții de substituție
I. Reacții de adiție
a. Adiția H2 - caracteristici:
reactant: H2
catalizator: Ni, Pt, Pd Raportul de combinare dintre o alchenă și
t=80-180℃ reactant în reacția de adiție este totdeauna
p=200 atm de 1:1 indiferent de natura reactantului.
este o reacție exotermă
are loc în cataliză eterogenă, adică toți participanții sunt în stări de agregare diferite:
H2-gaz Alchena-gaz,lichid Catalizatorul –solid Produșii de reacție–fluide
fin divizat
Ecuația generală: CnH2n+H2→CnH2n+2
Ex. CH2=CH─CH3 + H-H → CH3–CH2─CH3
propenă propan
b. Adiția X2 -caracteristici:
Reactant: X2 (Clorul-gaz galben-verzui, bromul –lichid roșu brun , Iodul-solid argintiu și gaz violet)
Solvent nepolar/inert: CCl4, CH2Cl2, CS2
!!!!Decurge neorientat, indiferent de tipul alchenei
Conduce la derivaţi dihalogenaţi vicinali (X se leagă la atomi de C vecini)
Reactivitatea lui X2 variază în ordinea: Cl2> Br2 > I2
Adiția clorului și a bromului se caracterizează prin:
o este instantanee și cantitativă
o este un test de nesaturare
o se utilizează pentru identificarea și dozarea alchenelor
o decolorarea soluției brun-roșcate de Br2/CCl4
 În probleme putem scrie:CnH2n+X2→CnH2nX2

4
c. Adiția HX - caracteristici:
Reactant: HX
Conduce la derivaţi monohalogenaţi CnH2n +HX→CnH2n+1X
Reactivitatea hidracizilor scade în ordinea : HI > HBr > HCl
Adiția HCl necesită prezența catalizatorului HgCl2
Decurge neorientat, la alchene simetrice (R-CH=CH-R)
 Decurge orientat (stereospecific, regioselectiv)la alchene asimetrice (R-CH=CH2), conform regulii

lui Markovnikov:
-H se adiționează la atomul de C (implicat în legătura dublă) cel mai bogat în H
-X se adiționează la atomul de C cel mai sărac în H
HBr se poate adiționa și anti-Markovnikov:

 în prezența peroxizilor organici (R-O-O-R),
 la întuneric și la cald sau la lumină și la rece.
 Are loc doar la alchenele cu dublă legătură marginală
CH2=CH─CH3 + H-Br → Br-CH2–CH2─CH3
HCl și HI NU dau adiție anti-Markovnicov.
d. Adiția H2O
o Reactant: H2O
o Catalizator: acid sulfuric concentrat
o Se numește hidratare, nu hidroliză
o Decurge neorientat, la alchene simetrice
o Decurge orientat la alchene asimetrice, (conform regulii lui Markovnikov)
 -OH se adiționează la atomul de C cel mai sărac în H
 -H se adiționează la atomul de C cel mai bogat în H
o Conduce la alcooli monohidroxilici : CnH2n+H2O→CnH2n+2O
o În industrie:
e. Adiția H2SO4 -numită și reacție de sulfatare, poate fi considerată o etapă intermediară la adiția apei.
Inițial, la temperaturi joase (0-25℃), are loc adiția acidului sulfuric la legătura dublă din
alchenă, cu formarea unui sulfat acid de alchil (ester al acidului sulfuric, ester anorganic).
La încălzire in prezența apei, sulfatul acid de alchil hidrolizează și formează un alcool.
f. ***Adiția HOX (X2 în soluție apoasă)
Apa de clor : Cl2 + H2O →HCl + HOCl(acid hipocloros)

-halogenul se va adiționa la atomul de C mai bogat în H (la fel ca H din HX)
-grupa –OH se va adiționa (la atomul de C cel mai sărac în H(la fel ca halogenul din HX)
5
$$$ În amestecul de reacție există următorii reactanți:

-HX=hidracid
-HOX=acid hipohalogenos
-X2.=halogen
Ca urmare vom putea regăsi ca produși:
-produsul dihalogenat 1,2, în urma adiției X2
-produsul monohalogenat în urma adiției HX
-produsul hidroxi halogenat(halohidrină), în urma adiției HOX
g. Polimerizarea = reacţie de poliadiţie (adiție repetată), prin care mai multe molecule de alchenă (sau
derivaţi ai acestora) se unesc între ele, formând o moleculă de dimensiuni mari (o macromoleculă) numită
polimer. Polimerii obținuți au macromolecule saturate.
Moleculele de la care se formează macromolecula poartă numele de monomeri(sau meri) – în cazul
alchenelor fiind vorba de monomeri vinilici.
Într-un proces de polimerizare, n molecule de monomer se unesc, formând un
polimer (cu gradul de polimerizare egal cu n, acesta reprezintă o valoare
medie!!!!).
Se formează noi legături C-C. Procesul se poate reprezenta astfel:
Pentru monomerii vinilici:
6
II. Reacții de oxidare
A. Totală=ardere
B. Parțială =oxidare
a.blândă
b.energică
C. Amonoxidarea propenei
A.Oxidare totală=ardere
Deşi cantitatea de căldură degajată din arderea lor este apreciabilă (dar mai mică decât în cazul
alcanilor), alchenele nu sunt folosite drept combustibili din mai multe motive:
- disponibilitatea mai mică a acestora din surse naturale- nu se găsesc în petrol!!!
- sunt mai importante ca materii prime pentru obţinerea de compuşi organici cu mare importanţă practică .
- la combustia lor incompletă se formează mai mult negru de fum decât în cazul alcanilor, generând
poluare.
- alchenele suferă în aer o reacţie de oxidare, mai precis autoxidarea în poziţie alilică, mai uşor decât
alcanii, prin care se formează peroxizi; aceştia pot iniţia reacţii de polimerizare cu formarea unor substanţe
insolubile (“gume”) ce se depun pe conducte.
B. OXIDARE Parțială =oxidare

a.blândă- se realizează cu soluție apoasă neutră sau slab bazică de KMnO4
 este o adiție- se rupe doar legătura π, catena se conservă
 agentul oxidant este KMnO4 –de culoare violet amestecul se numește Reactiv Bayer
 mediul de reacție neutru→H2O
 mediul de reacție slab bazic: apă, Na2CO3
 produsul de reacție= diol vicinal
+7 -2 +4 0
2KMnO4 + H2O → 2 KOH + 2 MnO2 + 3[O]
Mn+7 +3e- →Mn+4 reducere, Mn+7-agent oxidant ∙2

O-2 -2e-→O0 oxidare, O-2 –agent reducător ∙3
Se poate scrie:
 semnale analitice:
o se decolorează soluția violet de KMnO4
o se depune precipitat brun de MnO2
reacția se poate utiliza la recunoașterea prezenței legăturii duble C=C
 se modifică N.O al atomilor de C din legătura dublă
 Calculul N.O. Pentru deteminarea N.O. al unui atom de carbon dintr-un compus se însumează:
-1 pentru fiecare legătură C-H;
0 pentru fiecare legătură C-C;
+l pentru fiecare legătură C-nemetal (O, S, N, F, Cl, Br, I).
Variația N.O.:
-4 -3 -2 -1 0 +1 +2 +3 +4 +5 +6 +7
nr.e- > nr.p+ nr.e- = nr.p+ nr.e- < nr.p+
Se cedează electroni ⸕N.O.
Se acceptă electroni ⸔N.O.
7
!!!În probleme, când nu contează poziția grupelor OH, ecuația reacției de oxidare se poate scrie :
Exemplu :
!!! La oxidarea blândă, raportul molar

CnH2n : KMnO4 : H2O : CnH2n+2O2 : KOH: MnO2 =3:2:4:3:2:2, indiferent de structura alchenei
APLICAȚII
1. Un volum de 134,4cm3(c.n) de amestec de etenă și propenă, aflate în raport molar 1:2,este trecut într-un
vas care conține soluție bazică de KMnO4 0,02M.Calculează volumul soluției de KMnO4 necesar oxidării
amestecului de alchene.
ν=V/Vµ =134,4·10-3/22,4=6·10-3 moli
C2H4:C3H6=x:2x→3x=6·10-3→x=2·10-3 moli
3 moli 2 moli
3C2H4+ 2KMnO4 + 4H2O → 3C2H6O2 + 2MnO2 + 2KOH a=0,00133moli
0,002moli a
3 moli 2 moli
3C3H6+ 2KMnO4 + 4H2O → 3C3H8O2 + 2MnO2 + 2KOH b=0,00266moli
0,004moli b
a+b=0,004moli KMnO4
cM=ν/VS(L)→ VS= ν/cM →Vs=0,004/0,02=0,2L sol. KMnO4 0,02M
2. Se tratează cu o soluție slab bazică de KMnO4 o masă de 12,6g de alchenă și se constată o creștere a
masei moleculare cu 80,95%. Calculează volumul soluției de KMnO4 0,1M.
CnH2n + [O]+ H2O → CnH2n(OH)2
µCnH2n=14n g/mol µCnH2n(OH)2=(14n+34)g/mol µCnH2n(OH)2= µCnH2n +80,95/100·14n
14n+34= 14n +80,95/100·14n
n=3 →C3H6 →µC3H6=42g/mol
ν=m/µ=12,6/42=0,3moli
3 moli 2moli
3C3H6+ 2KMnO4 + 4H2O → 3C3H8O2 + 2MnO2 + 2KOH
0,3moli x
x =0,2moli
cM=ν/VS(L)→ VS= ν/cM →Vs=0,2/0,1=2L
 Oxidarea blândă a etenei (în industrie): cu O2 la 250-400oC în prezența Ag drept catalizator
+H2O
-toxic; insecticid !!!!!!!!!! este izomer de funcțiune cu acetldehida CH3-CH=O

Oxidul de etenă hidrolizează cu obținere de glicol.
!!! Reacția cu oxidul de etenă poate avea loc și la alte alchene, cu obținere de epoxizi:
Propenă → propilen oxid
8
b. energică
 este distructivă, (degradativă)- se rupe și legătura π, și legătura σ; catena nu se mai conservă
 agentul oxidant :KMnO4 –soluție de culoare violet
K2Cr2O7 –soluție de culoare portocalie
 mediul de reacție = H2SO4
 se modifică N.O al atomilor de C din legătura dublă
+7 -2 0 +2
2KMnO4 + 3 H2SO4 → 5[O] + K2 SO4 + 2 MnSO4 + 3H2O
Mn+7 +5e-→Mn+2 reducere, Mn+7 –agent oxidant 2

O-2 -2e-→O0 oxidare, O-2 –agent reducător 5
+6 -2 0 +3
K2Cr2O7+ 4 H2SO4 → 3[O] + K2 SO4 + Cr2(SO4)3 + 4H2O
Cr+6 +3e-→Cr+3 reducere, Cr+6 –agent oxidant 2

O-2 -2e-→O0 oxidare, O-2 –agent reducător 3
 semnale analitice:
o se decolorează sol.violet de KMnO4
o K2Cr2O7 -trece de la portocaliu la verde datorită formării Cr2(SO4)3
reacția se poate utiliza la recunoașterea prezenței legăturii duble C=C
 produsul de reacție= depinde de natura atomului de C participant la legătura dublă
!!!!Pentru cicloalchene,produșii de reacție pot fi:

-acizi dicarboxilici, dacă la leg. dublă există 2 at. de C terțiari
-un oxoacid, dacă la leg. dublă există 1 at.de C terțiar și un at.de C cuaternar
-o dicetonă, dacă la leg. dublă există 2 at.de C cuaternari.
Exemple:
9
Stabilirea coeficienților prin metoda redox- exemple:
În probleme, putem folosi o metodă sim
plificată:
1. Calculează volumul soluției de KMnO4 de c=2M necesar oxidării energice a 2,5 moli 2-butenă.
2KMnO4 + 3 H2SO4 → K2SO4 + 2 MnSO4 + 3H2O+ 5[O] ∙4

CH3-CH=CH-CH3 +4[O] →2CH3-COOH ∙5
5 moli 8 moli
5CH3-CH=CH-CH3 +8KMnO4 +12H2SO4 →10 CH3-COOH +4 K2SO4 +8MnSO4 +12H2O
2,5moli x
x = 4 moli KMnO4 ; cM=ν/VS(L) ; V= ν/cM =4/2=2L
2. Calculează volumul soluției de K2Cr2O7 de c=0,2M necesar oxidării energice a 0,6 moli propenă.
K2Cr2O7+ 4 H2SO4 → K2SO4 + Cr2(SO4)3 + 4H2O +3[O] ∙5

CH2=CH-CH3 +5[O] →CO2 +H2O +CH3 COOH ∙3
3 moli 5 moli
3 CH2=CH-CH3 +5 K2Cr2O7+20 H2SO4→3CH3-COOH +3CO2+5 K2SO4 +5Cr2(SO4)3+23H2O
0,6 moli x
x =1 mol ; V= ν/cM=1/0,2=5L
!!!În probleme, pentru stabilirea Vag.ox, dacă se știe

 cantitatea de alchenă sau de produs de reacție,
 Cm ag.ox, se parcurg următoarele etape:
1) Se determină νalchenă sau νprodus de reacție
2) Se determină de pe ecuația reacției chimice ν[O]
3) Din regula de 3 simplă se determină νag. ox:
2 mol KMnO4…………5mol [O] sau 1 mol K2Cr2O7…………3mol [O]

νag. ox……………………ν[O] νag. ox…………………… ν[O]
4) Se determină Vag. ox din formula concentrației molare: Vsol.ag.ox.= νag. ox/ cM ag.ox
10
!!!În probleme, pentru stabilirea structurii unei alchene, dacă se știe alchena, cantitatea de
alchenă(νalchenă), , Cm ag.ox și Vag.ox:
1) Se determină νag. ox din formula concentrației molare: cM ag.ox.·Vsol.ag.ox.= νag. ox
2) Din regula de 3 simplă se determină νO:
νag. ox……………………ν[O] νag. ox…………………… ν[O]
3) atunci când se cunoaște numărul de moli oxigen consumat de 1 mol de alchenă, se caută
combinația potrivită de atomi astfel:
νalchenă................................ ν[O]
1 mol alchenă…………….x=2,3,4,5
 Csec (3[O]) +Csec(3[O])→consumă 6[O]. Este cantitatea max. de agent oxidant.Ex: CH2=CH2
 Csec (3 [O]) +Cterț(2[O]) →consumă 5 [O]. Ex: CH2=CH-R
 Csec (3 [O]) +Ccuaternar(1[O]) →consumă 4[O]. Ex: CH2=C(R)2
 Cterț (2 [O]) +Cterț(2[O]) →consumă 4 [O]. Ex: R-CH=CH-R
 Cterț (2 [O]) +Ccuaternar (1[O]) →consumă 3 [O]. Ex: R-CH=C(R)2
 Ccuaternar (1[O]) +Ccuaternar (1[O]) →consumă 2 [O]. Este cantitatea minimă de agent oxidant
Ex:R2C=CR2
*****Reactia de autooxidare (peroxidarea alchenelor) este un proces de degradare oxidativa sub actiunea
oxigenului molecular sau a aerului cand se formeaza hidroperoxizi la carbonul alilic.
Hidroperoxizii sufera scindari oxidative si se
formeaza o gama larga de produsi: aldehide, cetone,
eteri,alcooli,hidrocarburi.
Aplicații
1.Stabiliți structura alchenei care formează prin oxidare cu KMnO4 și H2SO4 :
a. Numai acid propanoic(CH3-CH2-COOH)
CH3-CH2-CH= și =CH-CH2-CH3 ← CH3-CH2-CH=CH-CH2-CH3 3-hexenă
b.
c.
2.Pentru oxidarea a 0,2 moli de alchenă cu densitatea față de azot egală cu 2,5 se consumă 400cm3 soluție
K2Cr2O7 0,5M (în prezență de H2SO4).Determină formula de structură.
dN2=µCnH2n/µN2 → µCnH2n= dN2· µN2=2,5·28=70g/mol →12n+2n=70→n=5→C5H10

cM=ν/VS(L)→ ν=cM·VS→ ν=0,4·0,5=0,2moli K2Cr2O7
K2Cr2O7+ 4 H2SO4 → K2 SO4 + Cr2(SO4)3 + 4H2O+3[O] ·x

11
C5H10 + x[O] →………. ·3
3 moli x moli
3 C5H10 + x K2Cr2O7+4x H2SO4→…………..
0,2 moli 0,2moli
x =3→ -COOH și –C= →CH3-C=CH-CH3→2-metil-2-butenă

| |
CH3
C. Amonoxidarea propenei- are loc la t=1000℃ și pe catalizator de Pt
III. Reacții de substituție în poziția alilică

- Poziție alilică= atomul de C vecin celui implicat
în legătura dublă. Atomii de H legați de Calilic sunt
mai reactivi decât atomii de H de la ceilalți atomi
de C din catena unei alchene.
- Reactanți : clor, brom, NBS
(azot-brom-succinimidă)
- Condiții: - t=500℃, sau lumină, pentru Cl2 și Br2
- temperatură și CCl4 pentru NBS
Se folosește la obținrea industrială a glicerinei
12
Chimizarea etenei Chimizarea propenei

C2H4 C2H5Cl- kelen-anestezic C3H6 clorura de alil glicerina
Cl-CH2-CH2-Cl →CH2=CH-Cl→PVC acrilonitril PNA
Oxid de etenă detergenți neionici polipropenă
Carbitol
Celosolv
emulgatori
glicol antigel
fibre terom (in reacție cu acid tereftalic)
etanol băuturi alcoolice
industria farmaceutică
solvenți
cosmetică
alimentație-condiment, conservant
polietenă, polietilenă
accelerarea poceselor vegetative:
MASELE PLASTICE sunt produse tehnologice de sinteză, în compoziția cărora intră:

 un compus macromolecular sintetic și
 alte substanțe (plastifianți, coloranți, antioxidanți) adăugate pentru a le conferi
proprietăți superioare.
Compușii macromoleculari ce intră în compoziția maselor plastice sunt: polietena, polipropena,
policlorura de vinil, politetrafluoroetena, etc.
În raport cu materialele naturale, utilizarea maselor plastice are atât avantaje cât și dezavantaje, din
punctul de vedere al funcționalității lor.
Avantaje:
 rezistență mecanică și la acțiunea agenților chimici;
 izolatori termici și chimici;
 preț de cost redus
 proprietăți optice superioare
Dezavantaje:
 nu sunt biodegradabile, sunt poluanți, din acest motiv materialele din mase plastice se vor colecta
separat, vor fi distruse sau reciclate industrial;
 suferă procesul de îmbătrânire;
 rezistență, conductivitate reduse
Clasificare:
1.După comportarea la deformare: -plastomeri-suferă deformări permanente
-elastomeri- revin la forma inițială
2.După comportarea la încălzire:-termoplaste-la încălzire se înmoaie, la răcire se întăresc
-termorigide-se prelucrează doar la rece, deoarece nu se topesc la încălzire
POLIMERI VINILICI
Nr.crt Obținere Proprietăți Utilizări
μ =10.000-80.000; / 6.000-18.000 -fabricare folii pentru
-masă solidă, lăptoasă sau ambalaje
transparentă -izolare cabluri electrice
-cu bună rezistență mecanică -obținere de butelii și
1
p=5-1500atm -stabilitate chimică deosebită butoaie
PE
μ=18.000-800000 polietena -bun izolator electric -obținere de țevi, conducte
n=400-4000 -insolubilă în apă și alți solvenți la -obținere de obiecte de uz
μ>18.000 temperatură obișnuită casnic
-punct de înmuiere=100-150℃
-fluiditate mare - obținere de frânghii și
2 -se poate trage în foi și fire cordaje
PPE -rezistență chimică mare -covoare, containere
-proprietăți optice bune -benzi adezive
13
-recomandată pentru
Polipropena, n=1000-2000 μ=40.000-80.000 articole care vin în contact
cu etanolul concentrat
μ=18.000-30.000/ 40.000-100.000 -obținere de folii, linoleum
-se descompune la temperaturi înlocuitori de piele, tuburi ,
3 ridicate conducte, instalații
PVC -solid, dur, se înmoaie la 90-95℃ sanitare,
μ=40.000-100.000 -solubil în cetone, R-X, R-COOH - izolare cabluri, tâmplărie
policlorura de vinil, n=300-500 -η=88% geam termopan
μ=10.000-100.000, μ=2.000-100.000 Obținere de lacuri,
-alb, μ=14.000-40.000 emailuri,
-netoxic
4.
-termoplastic
PAV
-insolubil în apă
poliacetat de vinil
-solubil în solvenți organici (cetone,
n=120-1500
ROH, C6H6, RX)
-Alb Obținere de:
-solubil în apă, glicerol, ROH -adezivi,
5. -apreturi textile
APV
-emulgator
alcool polivinilic
-Proprietăți dielectrice foarte bune -obținerea polistirenului
-stabil la agenți chimici. expandat prin tratarea
-solid, incolor, transparent perlelor de PS cu n-butan
6.
-punct de înmuiere 75-90℃ sub presiune, când are loc
PS
-solubil în benzen si toluen expandarea
-casant, μ=200.000-300.000 -izolator fonic și termic
Polistiren, n=700-2000, n=2500-10000 -se descompune la peste 150℃
μ=35.000-50.000 g/mol, Fibre sintetice cu:
μ=35.000-80.000 -rezistență mare
μ=35.000-80.000 -elasticitate
7.
-rezistente la agenți chimici -flexibilitate
PNA
poliacrilonitril -tușeu bun
Materia primă este CH4. n=1000-1500 -nu sunt higroscopice (nu
rețin apa)
-izolator electric -piese sau straturi
-inert la acțiunea agenților .chimici, izolatoare în medii
8. chiar la temperatură mare corozive sau la temperaturi
TFE -ignifug ridicate
politetrafluoretena=teflon -nu se dizolvă în niciun solvent -vase de bucătărie
-proprietăți optice foarte bune -aparatura medicală- optică
9. -poate fi tras în foi si fire
PMM
Stiplex
Sticla
plexi
polimetacrilat de metil
14
DIENE - Leontescu Georgiana,- CNIV
Capitolul 6. DIENE
Definiţie
Sunt hidrocarburi :
-alifatice, aciclice, nesaturate care conţin în moleculă două duble legături.
-au formula generală a acestora este CnH2n-2
-NE=2 (identicǎ cu a cicloalchenelor şi a alchinelor).
Clasificare. Nomenclatură
În funcţie de poziţia reciprocă a celor două duble legături, dienele se împart în:
- diene cu duble legături cumulate, numite şi alene; în acest caz, cele două duble legături au un atom de
carbon comun (acesta fiind hibridizat sp)
- diene cu duble legături conjugate; cele două duble legături sunt despărţite printr-o legătură simplă:
- diene cu duble legături izolate (sau disjuncte) în care legăturile duble sunt separate prin mai multe
legături simple:
Denumirea dienelor se formează pe baza regulilor de nomenclaturǎ ale alchenelor, numerotându-se

catena cea mai lungă care include toate dublele legături, astfel încât acestea să ocupe poziţiile cu numerele
cele mai mici.
Poziţiile dublelor legături se menţionează prin cifre, la fel ca şi poziţiile substituenţilor prezenţi în
moleculă. Numele se formează pornind de la numele alcanilor cu acelaşi număr de atomi de carbon, prin
înlocuirea terminaţiei -n cu -dienă .
Structura şi geometria dienelor conjugate

Dienele conjugate prezintă două legături duble, separate printr-o legătură simplă, deci un sistem
conjugat format din patru atomi de carbon hibridizaţi sp2, fiecare având câte un orbital p pur, perpendicular
pe planul moleculei şi ocupat cu câte un electron. În cazul 1,3-butadienei dublele legături se află între
atomii C1 şi C2, respectiv C3 şi C4.
Ca şi în cazul alchenelor, orbitalii p ai atomilor C1 şi C2, respectiv C3
şi C4, se întrepătrund lateral, formând orbitalii moleculari de legătură .
Vecinătatea spaţială a C2 cu C3 face ca orbitalii p ai acestora să
interacţioneze de asemenea între ei, interacţiunea aceasta, deşi
semnificativă, fiind totuşi mai slabă decât cea dintre perechile anterior
menţionate. Se formează astfel un orbital extins (conjugat) pe toţi cei
patru atomi de carbon sp2, structura lui fiind cel mai bine reprezentată
printr-un orbital molecular comun tuturor celor patru atomi dienici.
Molecula în ansamblul ei este mai stabilă decât o dienă cu duble legături izolate.
Prin urmare, se poate spune că la dienele conjugate, legătura dintre atomii de carbon C2 şi C3 are
parţial caracter de legătură dublă, o dovadă a acestui fapt fiind lungimea ei, intermediară între lungimea
legăturii simple şi cea a legăturii duble.
Geometria moleculei de butadienă este plană. Structura și geometria moleculei de izopren
1
Izomerie
A) De constituție:
-izomerie de funcțiune- cu cicloachenele și cu alchinele, începând cu C3
-izomerie de poziţie, începând cu C4
-de catenă, începând cu C5
B) Stereoizomeri
-izomerie geometrică, începând cu C5 CH2=CH-CH=CH-CH3 1,3 pentadiena
-izomerie optică, începănd cu C7
3-metil-1,4-hexadiena prezintă C* →are 2 enantiomeri
 Izomerii de funcțiune (aciclici) pentru C4H6 sunt:

-alcadiene: CH2=CH-CH=CH2 1,3 butadiena -alchine: CH≡C-CH2-CH3 1-butina
CH2=C=CH-CH3 1,2 butadiena CH3-C≡C-CH3 2-butina
 Izomeria de poziţie se referă la poziţia dublelor legături în catena hidrocarbonată.
De exemplu, pentru formula moleculară C5H8 există următorii izomeri de poziţie:
 Izomeria de catenă apare la catenele cu mai mult de cinci atomi de carbon.

Spre exemplu, pentru C5H8 (diena conjugată) există 1 izomer de catenă:
 Izomeria geometrică: ca şi alchenele posedând substituenţi diferiţi la atomii de carbon ai dublei

legături, dienele prezintă izomerie cis-trans (Z-E). Regulile de atribuire a configuraţiilor cis-trans (Z-E)
sunt identice cu cele de la alchene.
Exemple:
2,4-hexadiena –o dienă simetrică, se poate prezenta sub forma a 3 izomeri geometrici, Z,Z (cis,cis),
Z,E (cis,trans), identic cu E,Z (trans, cis) şi E,E (trans,trans).
2,4-heptadiena –este o dienă nesimetrică, numǎrul izomerilor geometrici este 4, întrucât izomerii
Z,E şi E,Z nu mai sunt identici.
Proprietăți fizice
Molecula  Molecule nepolare sau foarte slab polare
Forţe  Interacţiuni slabe de tip van der Waals
intermoleculare
Stare de  Butadiena → gaz, p.f.=-4,7℃
agregare  Izoprenul ( 2-metil-1,3-butadiena)→ lichid, p.f.=+37℃
P.f + p.t  P.f. -mai mici decât cele ale alchenelor corespunzătoare
 Izoprenul are p.f > izopentanul
 Insolubile în apă (solvent polar)
Solubilitate  Solubili în solvenţi organici (solvenţi nepolari → benzină, etc.)
Alte proprietăți Miros -Pătrunzător, caracteristic
Termenii inferiori sunt inflamabili
2
Metode de obținere
1. Dehidrogenarea alcanilor si a alchenelor în prezență de Fe2O3 și Cr2O3 la 700℃
Cr2O3
la 660℃
2. Deshidratarea 1,3 și 1,4 diolilor, în prezența H2SO4,sau acid fosforic la to=180℃
3. Dehidrohalogenarea compușilor 1,3 și 1,4 dihalogenați în prezența unei baze tari (NaOH,KOH)
dizolvate în alcooli inferiori
4. Metoda LEBEDEV- deshidratarea și dehidrogenarea simultană a alcoolului etilic cu obținere de

butadienă
5. Hidrogenarea selectivă a vinilacetilenei( este o enină) pentru obținerea butadienei cu H2/Pd, Pb2+
CH2=CH-C≡CH + H2 Pd/Pb2+
CH2=CH-CH=CH2
Proprietăți chimice
1.Adiția
2.Polimerizarea
3.Copolimerizare
4.Oxidare
1.Adiția HX, H2, X2, H2O-la dienele conjugate se face cu prioritate în poziția 1,4 datorită conjugării
!!! Dacă produsul de reacție are 2 C* și plan de

simetrie, el va avea 3 stereoizomeri: 2 enantiomeri și o
mezoformă
3
Adiţia de hidrogen poate fi totală sau parţială. Cea totală are loc cu hidrogen molecular, H2, în prezenţă
de catalizatori de Ni, Pt, Pd sau Rh şi conduce la alcani:
Ni
CH2=CH-CH=CH2 +2H2 CH3-CH2-CH2-CH3
2.Polimerizarea
Polimerizarea este o reacţie de poliadiţie 1,4 formându-se un polimer nesaturat cu macromolecule
filiforme.Compoziția procentuală a polimerului este aceeași cu compoziția procentuală a monomerului.
Reacţia de polimerizare simplă a unei diene se poate scrie astfel:
Polimerizarea izoprenului:
În macromolecula poliizoprenului există câte o dublă legătură în fiecare unitate structurală, care se
repetă de n ori. Dubla legătură determină existența a doi izomeri geometrici:
-cis-poliizopren –compusul natural în această formă este cauciucul natural
-trans-poliizopren-compusul natural în această formă este gutaperca
Gutaperca este o hidrocarbură macromoleculară cu următoarele caracteristici:

 Formulă moleculară: ( C5H8 )n
 Denumire: trans-poliizopren
 Sursă:coaja, frunzele plantei Palaquium
 Proprietăți: sfărâmicios, lipsit de elasticitate
 Utilizări: -folii hidroizolatoare;în stomatologie pentru obturarea canalelor dentare.
3. Copolimerizarea
Ecuaţia generală a reacţiei de copolimerizare este:
monomeri copolimer
n=grad de polimerizare ; x/y=raportul molar al celor doi monomeri
butadienă monomer vinilic copolimer
Raportul molar butadienă : monomer vinilic nu este neapărat 1:1

Copolimerii au proprietăți diferite de ale polimerilor obținuți din cei doi monomeri în parte și de asemenea
diferite de ale amestecului de polimeri.
4
Exemple:
4. Copolimerul butadien-acrilonitrilic cu conținut de 13,08 % N are conținutul procentual al

monomerilor și raportul molar dintre cei doi monomeri egal cu... ?
Rezolvare
μ = ( x · μ butadienă + y · μ acrilonitril )n = ( x · 54 + y · 53 ) n
( 54x + 53y )n g copolimer………………………….14 y n g N
100 g copolimer………………………….13,08 g N
13,08 ( 54x + 53y )n = 1400 y n / : 13,08 n
54x + 53y = 107,03 y ; 54x = 54,03 y
Raportul butadienă : acrilon = 1 :1 ; x = y = 1
 μ polim = 107 n
107 n g copolimer……………54 n g butadienă……………….53 n g acrilonitril
100 g copolimer......................x`................................................y`
x` = 100 · 54 = 50 %
107
y` = 100 · 53 = 50 %
107
 1:1
Cauciucul natural este o hidrocarbură macromoleculară cu următoarele caracteristici:
 Formulă moleculară: ( C5H8 ) n
 Denumire: cis-poliizopren
 Sursă: Latexul este un produs de origine vegetală, care se găsește sub formă de
dispersie coloidală în seva arborelui de cauciuc. Latexul este o emulsie complexă care
conține: 35% cauciuc, 60% apă și 5% proteine, rășini și săruri minerale.
Cauciucul brut
 Culoare –slab galbui
 Se extrage din arborele de cauciuc sub formă de latex, care se coagulează când se expune la aer. La
majoritatea plantelor, latex-ul este alb, dar câteva au culoare galbenă, portocalie sau roșu-aprins .
 Solubilitate -insolubil în apă, alcool, acetonă
-solubil în benzen, benzină și CS2. Soluția cu benzină = prenadez(este un adeziv).
 Este elastic (se alungește cu 700-800%)
 Își păstrează proprietățile în intervalul 0-30C
-sub 0C cristalizează, devine casant
-peste 30C devine lipicios
 Datorită prezenței dublelor legături, sub acțiunea oxigenului din aer, îmbătrânește, devine
sfărâmicios. Îmbătrânirea este procesul de degradare prin oxidarea acestuia, sub acțiunea factorilor cum
sunt: aerul, lumina, căldura și se datorează prezenței dublelor legături. Are loc si la cauciucul natural și la
cel sintetic. Pentru a preveni acest proces, cauciucul se vulcanizează.
 Încălzit la 300℃ formează izoprenul.
5
Cauciucul vulcanizat
 Procesul de vulcanizare = adăugarea de mici cantități de S în prezență de aditivi cu formare de
punți de S-S, care leagă transversal lanțurile macromoleculare, împiedică alunecarea acestora și
rigidizează cauciucul;
-temperatura -120-160℃
-aditivi –acceleratori de vulcanizare-amine
-antioxidanți
-plastifianți
-negru de fum sau alți coloranți
-reactant- sulf. În funcție de %S se pot obține mai multe varietăți de produși:
 1-3% S se obține un cauciuc moale,
 3-10% S se obține un cauciuc dur,
 25-40% S se obține ebonită (material dur, casant, electroizolator)
 Proprietăți:
 Nu este plastic;
 Limitele de temperatură ale elasticității sunt extinse între -70C și +170C;
 Rezistă la rupere, are rezistență mecanică ridicată;
 Nu este solubil în hidrocarburi;
 Este stabil chimic și rezistent la îmbătrânire;
 Se îmbibă foarte puțin în solvenți;
Cauciucul sintetic- se obține prin poli- sau copolimerizarea unor monomeri.

 Proprietăți -compus macromolecular cu proprietăți asemănătoare cauciucului natural
-se prelucrează la fel ca și cauciucul natural
-se vulcanizează
 Varietăți de cauciucuri ( se mai numesc elastomeri, datorită proprietăților elastice):

Denumire comercială Monomerul Caracteristici
Are proprietăți mult deosebite de ale cauciucului natural.
Buna butadienă După vulcanizare formează materiale asemănătoare cu cele obținute
din cauciucul natural.
Cauciuc poliizoprenic izopren Are proprietăți aproximativ identice cu cele ale cauciucului natural
Cauciuc policloroprenic Vulcanizat are proprietăți mecanice foarte bune.
cloropren
(neopren, nairit) Este mai rezistent la oxidare decât cauciucul natural.
Buna S, Carom 35 butadienă și stiren Are proprietăți asemănatoare cu cele ale cauciucului natural.
-rezistență la solicitări mecanice și temperaturi ridicate
butadienă și
Buna N; S.K.N -rezistență la îmbibare cu ulei
acrilonitril
-insolubil în alcani-se utilizează la transportul produselor petroliere
butadienă și
Buna S.S, Carom 1500 Are proprietăți asemănatoare cu cele ale cauciucului natural.
α-metilstiren
6
Importanța practică a cauciucurilor:
4.Oxidarea
a. blândă
-se realizează cu reactiv Bayer
-se obțin tetroli din dienele conjugate și izolate sau dihidroxicetone (sau cetodioli) din dienele cumulate
2KMnO4 + H2O → 3[O]+ 2MnO2 + 2KOH ·2

CnH2n-2 + 2[O]+ 2H2O → CnH2n+2O4 ·3
3 CnH2n-2+ 4KMnO4 + 8H2O→3 CnH2n+2O4 +4MnO2 +4KOH
CH2=C=CH2 +2[O] +H2O→ CH2(OH)-CO-CH2(OH)

dihidroxiacetonă
b. energică
-se realizează cu soluție de KMnO4 sau

K2Cr2O7, în mediu acid (H2SO4)
- produșii de reacție se stabilesc în
funcție de natura atomilor de carbon
participanți la legătura dublă.
 Diene cumulate CH2=C=CH2 + 8[O] → 3CO2 + 2H2O
 Diene conjugate
 Diene izolate
***La ox. Ciclodienelor rezultă un singur produs organic dacă acestea sunt simetrice
Cantitatea de agent oxidant consumată de o dienă:
Tip n[O] Tip n[O] Tip n[O] Tip n[O] Cantitate totală Clasa de compuși
C1 C2 C3 C4 de agent oxidant
sec 3 terț 2 terț 2 sec 3 10 diacid + 2CO2+2apa
sec 3 cuat 1 cuat 1 sec 3 8 dicetonă + 2CO2+2apa
sec 3 Leg terț 2 cuat 1 Leg sec 3 9 Ceto acid + 2 CO2+2apa
…….
terț 2 dublă terț 2 terț 2 dublă terț 2 8 2 R-COOH + un diacid
cuat 1 cuat 1 cuat 1 cuat 1 4 2 cetone +o dicetonă
terț 2 cuat 1 cuat 1 terț 2 6 2 R-COOH + o dicetonă
cuat 1 terț 2 terț 2 cuat 1 2 2 cetone + un diacid
7
Aplicații
1.Indică dienele izomere care prin oxidare energică cu dicromat de potasiu și acid sulfuric formează un
amestec de acid benzoic, acid cetopropanoic și acetofenonă în raport molar de 1:1:1.
Rezolvare:
C6H5-COOH CH3-C-COOH CH3-C-C6H5
|| ||
O O
C6H5-CH= CH3-C-CH= CH3-C-C6H5
|| ||
C6H5-CH=C –CH=C-CH3 1,4-difenil-2-metil-1,3-pentadienă ; prezintă 22=4 izomeri geometrici
| |
CH3 C6H5
C6H5 - CH = CH - C = C-CH3 1,4-difenil-3-metil-1,3-pentadienă ; prezintă 22=4 izomeri geometrici

| |
CH3 C6H5
2. Scrie formula de structură a hidrocarburii care formează prin oxidare cu KMnO4 și H2SO4,în prima
etapă, acetonă, acid oxalic și acid izobutanoic.Precizează numărul izomerilor geometrici.
CH3-C-CH3 HOOC-COOH CH3-CH-COOH
|| |
O CH3
Rezolvare:
CH3-C= =CH-CH= CH3-CH-CH=
| |
CH3 CH3
CH3-C= CH-CH=CH-CH-CH3 2,6-dimetil-2,4-heptadienă ;prezintă 2 izomeri geometrici
| |
CH3 CH3
3. Scrie structura și denumirea compusului care prin oxidare energică în prezență de K2Cr2O7/H+ formează
acid acetic și acid metil malonic în raport de 2:1. Precizează numărul izomerilor geometrici.
Rezolvare:
-prezintă 3 izomeri geometrici (datorită simetriei, izomerul cis-trans este identic cu trans-cis)
!!!Oxidarea energică a unui polimer sau copolimer
Se scrie copolimerul de 2-3 ori și se oxidează lanțul la nivelul legăturii duble
 Oxidarea polibutadienei
 Oxidarea poliizoprenului
8
 Oxidarea cauciucului butadien- stirenic(x:y=1:1)
 Oxidarea cauciucului butadien-izoprenic(x:y=1:1)
Aplicații
1. Un copolimer obținut din doi momomeri în raport molar de 1:1 formează prin oxidare cu KMnO4/H2SO4
numai acid 3-metil-6-oxo-heptanoic.Identifică cei doi monomeri.
Rezolvare:
Se scrie de 2-3 ori pentru a putea identifica monomerii
Monomerii sunt: izopren si propenă
2. Un copolimer obținut din doi momomeri în raport molar de 1:1 formează prin oxidare cu
KMnO4/H2SO4 compusul acid 3-metil hexandioic:
Monomerii sunt: butadienă și propenă
3. Un copolimer A formează prin oxidare cu KMnO4/H2SO4 un amestec echimolecular de compuși

organici B și C cu formulele plane:
Identifică monomerii din care s-a obținut copolimerul A. Determină raportul molar dintre monomeri.
Raport molar-butadienă: acrilonitril:stiren=2:1:1
9
ALCHINE -Leontescu Georgiana -CNIV
Capitolul 7. ALCHINE
Definiţie :
Sunt hidrocarburile cu următoarele caracteristici:
- sunt alifatice, aciclice
- sunt nesaturate→ conţin în moleculă o legătură triplă C≡C, au NE=2
- au formula generală CnH2n-2.
Formule nespecifice pentru alchine:
 alchină monosubstituită terminală se poate scrie: R-C≡C-H.
 alchină cu legătură triplă internă: R-C≡C-R.
Cea mai simplă alchină este acetilena (etina) H-C≡C-H .
Alchinele se mai numesc şi acetilene.
Nomenclatura alchinelor se formează prin înlocuirea sufixului an din alcanul cu acelaşi număr de atomi
de carbon cu sufixul ină.
H-C≡C-H H3C-C≡C-H H-C≡C-CH2-CH3 H3C-C≡C-CH3 H-C≡C-C≡C-H
etină propină 1-butină 2-butină diacetilenă sau butindiină
izomeri de poziţie
Alchinele se pot denumi ca derivaţi ai acetilenei (etina)
Radicali:
H-C≡C- etinil
H-C≡C-CH2- propargil
Structură:
 Tripla legătură C≡C
-se compune dintr-o legătură σ şi două legături π
perpendiculare pe planul legăturii σ şi
perpendiculare și între ele.
- Lungimea legăturii C≡C este de 1,204 Å
 Atomii de carbon din tripla legătură:
-sunt hibridizaţi sp.
-lungimea legăturii C-H în acetilenă este de 1,057 Å.
-cei patru atomi din molecula acetilenei au o simetrie coaxială sau digonală
!!!Diferențe între 1-butină și 2-butină:

Alchina Geometrie Stare de agregare la temp standard Proprietăți chimice
Gaz Dă reacții de substitutie a
1-butină
p.f = 8,08 ℃ atomului de H acidifiat
Angulară
Lichid Nu dă reacții de substituție a
2-butină Liniară H3C-C≡C-CH3
p.f = 27 ℃ atomului de H acidifiat
Izomerie
1. De constituție:
-de funcțiune cu dienele și cicloalchenele, dacă n≥3
-de poziție- începând de la C4 HC≡C-CH2-CH3; H3C-C≡C-CH3
-de catenă- începând de la C5
1-pentină: HC≡C-CH2-CH2-CH3 3-metil-1-butină:
1
2. Stereoizomeri- doar enantiomeri pe C*, dacă permite catena, începând de la C6
Molecula  Legăturile simple C-C şi C-H vecine triplei legături sunt polarizate→ molecule slab
polare
 Polaritatea moleculei de acetilenă explică:
Solubilitatea în apă
Formarea de acetiluri
 Atomii de C sp → mai atrăgători de decât atomii de C sp3
Forţe  Interacţiuni mai puternice de tip forţe Van der Waals (de dispersie şi dipol-dipol)
intermolecu  Legături de Hidrogen alchinele mici (2,3,4 at.C) cu triplă marginală
lare
Stare de  Acetilena, propina, 1-butina → gaze

Agregare  2-butina și până la C16→ lichide
P.f + p.t  P.f. - Mai mari decât cele ale alcanilor şi alchenelor corespunzătoare
Solubilitate  Acetilena şi alchinele inferioare
 Puţin solubile în apă
 Solubilitatea mai mare decât cea a alcanilor şi alchenelor corespunzătoare
 Solubile în solvenţi organici
 Solubilitatea creşte cu creşterea presiunii la alchinele gazoase
În apă- este datorată polarității legăturii C-H
 1L de acetilenă se dizolvă în 1 L de apă (25℃ )
 1,7L de acetilenă se dizolvă în 1 L de apă ( la 0°C ) se obține 1 L de sol saturată
Se obțin soluții saturate de acetilenă.
Explicație: între sarcina de la un atom de H al acetilenei şi o pereche de de la
atomul de O din apă → atracţie electrostatică slabă numită legătură(punte) de hidrogen
În acetonă
1L de acetonă poate dizolva până la 300 L de acetilenă (p=12 atm) →acetilena se poate
transporta în cilindri de oțel umpluți cu o masă poroasă îmbibată în acetonă. Nu poate fi
transportată, în stare lichefiată, în tuburi sub presiune, deoarece în aceste condiții:
BUUUMMMM!!!
Densitate -Alchinele lichide → au densitatea mai mică decât a apei ( )
- Alchinele → au densitatea mai mare decât a alcanilor şi alchenelor corespunzătoare
!Excepție etena ( =1,178 kg/m3) are densitatea mai mare ca acetilena ( =1,175 kg/m3)
Diverse Acetilena (în stare pură) → gaz incolor şi inodor (fără miros), ușor eterat în stare pură
Metode de obținere
A. ***Obținerea acetilenei
 direct din elemente: arc electric cu electrozi de carbon în atmosferă de hidrogen.
to
2C + H2 C2H2
Q = -54,9 kcal/mol
 piroliza metanului, sau cracare în arc electric sau arderea incompletă (denumirea reacțiilor diferă
datorită metodelor diferite de furnizare a energiei). Reacția este endotermă!!!
 reacția principală-cu echilibrul stabilit într-o stare
favorabilă formării acetilenei
2CH4 → C2H2 + 3 H2
 reacții secundare:
T=1200-1500℃
2
***În procedeul arderii incomplete este favorizată descompunerea C2H2 în elemente.
!!!Reacția de descompunere a acetilenei nu este dorită și se poate evita prin răcirea bruscă a
amestecului de reacție la 100℃.
!!!Reacția secundară, de descompunere a metanului în elemente, o vom lua în considerare atunci când,
cantitatea de H2 dată în problemă, nu corespunde cu cea dată de stoechiometria ecuației reacției chimice.
 din carbid (acetilura sau carbura de Ca), prin hidroliză:
acetilură de Ca, compus ionic

*** Reacția de hidroliză a carbidului este puternic exotermă!!!
B. Obținerea alchinelor cu n>3

 de la alchene prin adiţie de halogeni rezultă derivaţi dihalogenaţi vicinali, care în prezenţa
hidroxidului de potasiu alcoolic se dehidrohalogenează şi formează o alchină (prin reacţii de eliminare).
 prin alchilarea acetilurilor alcaline cu derivați halogenați
-
H-C≡C-H + Na -1/2 H2 H-C≡C: Na+ + R-X
H-C≡C-R + NaX
acetilură de
+ H C-CH -CH -CH -Br , -NaBr
sodiu 3 2 2 2 H-C≡C-CH2-CH2-CH2-CH3
1-hexină
Proprietăţi chimice-Alchinele au reactivitate mai mare decât alcanii și alchenele, datorită legăturii triple
care este mai reactivă.
Reacțiile la care participă alchinele sunt:

A. reacţii de adiţie de H2, HX, X2, H2O, HCN, CH3COOH, dimerizare, trimerizare, .
B. 1.reacţii de substituţie la legătura tripla marginală , se pot realiza cu
a.- Na, K , Ca, Mg sau
b.-complecși ai metalelor tranziționale
2. reacții de substituție în poziția propargilică
C. reacţii de oxidare
3
A.Reacţii de adiţie- se transformă legăturile triple în legături duble şi apoi în legături simple:
1. Adiție de hidrogen
o cu catalizator de Ni , în exces de hidrogen, se obține alcan
CnH2n-2 +2H2→CnH2n+2
H-C≡C-H + H-H → H2C=CH2
+ H2
H3C-CH3
o Dacă hidrogenarea se face cu Pd otrăvit cu săruri de plumb (Pd/Pb2+) se poate obține alchenă
CnH2n-2 +H2→CnH2n
În urma hidrogenării se obține :
-majoritar alcanul
-cu randament mic alchena
2. Adiție de halogeni- are loc în solvent inert-CCl4, pentru a evita exploziile

*** ca solvent se mai poate folosi și tetracloretan
H-C≡C-H + X2 → X-CH=CH-X + X2 → X2HC-CHX2
a. La adiția Br2 se observă decolorarea soluție roșu-brun ca și la

alchene. Se obține compusul tetrabromurat.
În probleme se poate scrie ecuația cu formule moleculare:

C2H2 + 2Br2→ C2H2Br4
Adiția X2 nu este stereospecifică, iar după prima etapă se obține un amestec de cis și trans –alchene
b. Reacția acetilenei cu Cl2 în fază gazoasă, are loc violent, cu explozie:

C2H2 +Cl2 →2C + 2HCl
3. Adiție de hidracizi ,
-HX: HCl, HBr
-se face conform regulii lui Markovnikov
-condiții: t=170-200℃, are loc în prez de catalizator de HgCl2
-produși-compuși monohalogenați nesaturați și dihalogenți geminali
R-...-C≡CH, dacă C3 este cuaternar
R-.....-C≡CH+2HX → R-CX2-CH3 → R-...C≡C-CH3, dacă C3 este secundar
4
4. Adiţia apei –se mai numește și reacția KUCEROV.Reacție este de hidratare!!!!
-reactantul-apa
-catalizatorul: sare de HgSO4 și sol de H2SO4
-decurge cu intermediar- enol instabil, cu echilibrul deplasat mult spre dreapta; enolul se stabilizează
intramolecular (printr-un proces de transpoziție numit tautomerie)
-produșii: se obține acetaldehidă de la acetilenă, iar omologii acetilenei formează cetone
-se respectă regula lui Markovnikov, la alchinele asimetrice
!!!! Un compus carbonilic obținut prin reacția Kucerov se recunoaște prin

prezența a minim 2 atomi de H în poziție α față de grupa carbonil.
5) Adiţia HCN la acetilenă

-condiții: catalizator format din amestec de săruri Cu2Cl2/NH4Cl(clorură cuproasă+ clorură de amoniu)
-temperatură=80℃
-!!!!se realizează o nouă legătură C-C
-comparativ cu alchenele, alchinele sunt mai reactive și pot reacționa cu HCN, care este un acid foarte slab
HC≡CH + H-C≡N Cu 2Cl
2 /  H2C=CH-C≡N
NH 4Cl
T
Cianură de vinil, Acrilonitril, care prin polimerizare formează PNA
6)Adiţia acizilor organici

-Reactant-acid acetic
-Condiții: catalizator (CH3COO)2Zn (acetat de zinc), t=200℃
-Prin polimerizarea acetatului de vinil se obține un ester=poliacetat de vinil (PAV)
-Prin hidroliza grupelor esterice din PAV, se obține alcoolul polivinilic ( utilizat ca
adeziv=aracet)
În macromoleculele de alcool polivinilic, nu sunt hidrolizate toate grupele esterice. Proprietățile și

utilizările alcoolului polivinilic depind de numărul grupelor acetat nehidrolizate.
7) Dimerizarea acetilenei- este o reacție de adiție

- condiții: catalizator- Cu2Cl2+NH4Cl ( clorura cuproasa + clorura de amoniu)
- t=100℃
- se realizează o nouă legătură C-C
- produsul de reacție este o enină, numită vinilacetilena:
5
8) Trimerizarea și pentamerizarea
-condiții: tuburi ceramice
-temperatura=600-800℃
-se realizează o nouă legătură C-C
B. Reacţii de substituţie: mesitilen

Legăturile C-H din hidrocarburi au o tendinţă slabă de ionizare, de aceea alcanii, alchenele şi alchinele
sunt acizi slabi. De exemplu, constanta de ionizare pentru CH4 este 10-60 (Ka = 60).
Aciditatea creşte de la H3C-CH3 < H2C=CH2 < HC≡CH

Ka ≈ 10-62 10-45 10-26
Creşterea acidităţii determină un caracter mai electronegativ pentru atomul de carbon.
Deşi alchinele sunt hidrocarburile cele mai acide, totuşi sunt acizi mult mai slabi ca apa sau ca alcoolii:
-reacția are loc doar la atomul de H din legătura triplă marginală→alchinele marginale au un
caracter slab acid
-se formează săruri numite acetiluri metalice.
-alchinele pot fi scoase din sărurile lor de acizi mai tari: HCN, acid acetic, H2S.
-bazele conjugate ale alchinelor sunt baze foarte tari
B.1.a. Reacția cu metalele active :

-din grupa IA (alcaline sau de tip s:Na,K)
-din grupa IIA (alcalino-pământoase sau de tip s: Ca) prin reacții cu schimb de protoni
****Alchina se transformă în această reacție în anion (R- C ≡C-) sau dianion ( -C ≡C-) .
!!!Acetilurile metalelor alcaline și alcalino-pământoase:

 Sunt compuși ionici
 Sunt stabile la temperatură obișnuită
 Reacționează energic cu apa (sunt instabile față de apă și hidrolizează-prin reacție de substituție),
regenerând alchina.
 Pot reacționa și cu acizi mai tari, cum sunt: alcoolii, fenolii, HCN, HCl…. și refac alchina. Reacția
are loc datorită acidității scăzute a alchinelor, care pot fi scoase din sărurile lor de acizi mai tari.
NaC≡CNa + 2HCN→ HC≡CH + 2 NaCN

NaC≡CNa + 2HCl→ HC≡CH + 2 NaCl
Seria acidității compușilor organici: acid sulfhidric
alchine<alcooli<apă< HCO3-<fenoli<HCN,H2S,H2CO3<acizii organici<acizii minerali (HCl,H2SO4)
ion bicarbonat acid carbonic
6
B.1.b. Reacţia cu complecși ai metalelor tranziționale (metale de tip d):
B.1.b.1.) Reacția cu Reactivul Tollens

Obținerea reactivului Tollens (nitrat de Ag amoniacal, hidroxid de diaminoargint)
2AgNO3 + 2NaOH → Ag2O↓ + H2O + 2NaNO3
Ag2O + 4 NH3 + H2O → 2[Ag(NH3)2]OH
Reacția alchinei cu reactivul Tollens este substituție, nu oxidare, nu reducere!!!

NU se depune Ag!!!
HC≡CH + 2[Ag(NH3)2]OH → AgC≡CAg↓ +4NH3 + 2H2O
pp alb-gălbui, care devine cenușiu
B.1.b.2) Reacția cu Clorura diaminocuproasă sau de Cu(I)

Pentru obținerea reactivului sunt necesare:
 Sulfat de cupru
 Soluție concentrată de amoniac
 Clorhidrat de hidroxilamină HO-NH3+Cl- ,sau ( HO-NH2·HCl)
Ecuația reacției de obținere a acetilurii de dicupru(I):
!!!Acetilurile de Cu și de Ag sunt precipitate colorate stabile față de apă ( nu hidrolizează), iar în stare
uscată se descompun cu explozie.
!!!Legăturile C-Metal -în acetilurile de Na, K, Ca sunt ionice.
-în acetilurile de Ag sau Cu sunt predominant covalente polare.
!!!Reacția cu complecși ai metalelor tranziționale se utilizează la identificarea alchinelor marginale.
!!!Clorura diaminocuproasă se utilizează la identificarea acetilenei în urme (în cantități foarte mici) din
amestecurile gazoase. Este metoda cea mai sensibilă pentru identificarea acetilenei.
7
B.2. Substituția propargilică

Alchinele pot da reacții de substituție în poziția propargilică ( atomul de C vecin cu legătura triplă), în
condițiile substituției alilice de la alchene ( fotochimic sau la temp. ridicată-500℃):
R-CH2-C≡CH + Cl2 →R-CH(Cl) - C≡CH + HCl
C.Reacții de oxidare
În general, produşii de oxidare sunt asemănători cu cei de la oxidarea alchenelor (cetone, acizi
carboxilici), însă tripla legătură este mai stabilă la oxidare decât legătura dublă. Reacţiile de oxidare şi-au
dovedit utilitatea la determinarea structurii acetilenelor. Nu se ox cu aceeași ag.ox
1. Arderea alchinelor
Importanţă practică mare prezintă arderea acetilenei, reacţie ce are loc cu

degajarea unei cantităţi foarte mari de căldură, putându-se obţine temperaturi de
peste 3000°C. Pe această proprietate se bazează utilizarea acetilenei în aparatele
(suflătoarele oxiacetilenice) utilizate la tăierea şi sudura metalelor.
Acetilena arde:
-cu flacără luminoasă
-la temperatură foarte ridicată
-se degajă mult fum din cauza formării la temperaturi înalte a
particulelor fine de cărbune care devin incandescente.
2. ***Oxidarea blândă
-Reactiv –Bayer
-Produșii de reacție sunt: oxoacizi din alchinele marginale și dicetone din alchinele interne
-Se rup ambele legături π, catena se conservă.
-soluția de KMnO4 se decolorează mai rapid ca la alchene, datorită reactivității mai mari
Pentru acetilenă se poate scrie reacția redox:
La alchinele marginale oxidarea blândă:

3R-C≡C-H + 6KMnO4 + 3H2O → 3R-CO-COOH + 6KOH + 6MnO2
La alchinele interne oxidarea blândă:

3R-C≡C-R + 4KMnO4 + 2H2O → 3R-CO-CO-R+ 4KOH + 4MnO2
8
Aplicații
1. Carbura de calciu tehnică cu masa egală cu 20,00 g a fost tratată cu apă în exces. La trecerea
acetilenei obţinute prin apă de brom s-a obţinut 1,1,2,2-tetrabrometan cu masa 86,50 g. Calculaţi
partea de masă a CaC2 în carbura tehnică ( puritatea).
Rezolvare :
- Se scrie ecuaţia reacţiei etinei cu bromul în exces:
HC ≡ CH + 2Br2 = Br2HC–CHBr2
- Se determină cantitatea de substanţă de 1, 1, 2, 2 – tetabromoetan ce se conţine în 86,5 g de substanţă:
μ(C2H2Br4) = 345,6 g/mol;
Conform ecuaţiei reacţiei υ(C2H2) = υ (C2H2Br4) = 0,25 moli

- Se scrie ecuaţia reacţiei de obţinere a etinei din carbură de calciu:
CaC2 + 2H2O = Ca(OH)2 + C2H2
Din ecuaţia reacţiei υ (C2H2) = υ (CaC2) = 0,25 moli:
- Se determină masa carburii de calciu:
m(x) = υ (x) · μ(x);
μ(CaC2) = 64 g/mol → m(CaC2) = 0,25 moli · 64 g/moli = 16 g (CaC2)
- Se determină procentul de carbură de calciu
în proba tehnică:
Răspuns: puritatea carbidului este 80%.
9
10
ARENE - Leontescu Georgiana- CNIV
Capitolul 8. ARENE
Definiție: Arenele sunt hidrocarburi aromatice care:

-conțin cel putin un nucleu aromatic, care este un ciclu cu 6 atomi de C și un inel sau sextet aromatic.
-formula generală este dată de formula: CnH2n+2-2NE.
NE Formula generală Structură Exemple

4 CnH2n-6 Mononucleare simple sau cu cat.lat.sat Benzen, toluen, xilen, cumen
8 CnH2n-14 Dinucleare cu nuclee izolate Difenil , difenimetan
7 CnH2n-12 Dinucleare cu nuclee condensate naftalină
10 CnH2n-18 Trinucleare cu nuclee condensate Antracen ,fenantren
simple: benzen
mononucleare cu catenă laterală: toluen, stiren, o,m,p-xileni
Clasificare: aromatice
polinucleare izolate: difenil, trifenil metan, 1,2-difeniletenă
condensate: naftalină, antracen, fenantren
Denumire:
C6H6 este primul termen al seriei și se numește benzen ;
La denumirea omologilor benzenului se folosesc denumiri uzuale, sau se aplică regula generală:
-Localizarea si denumirea substituenţilor-pozitia substituenţilor în moleculă se indică prin cifrele rezultate
în urma numerotării catenei de bază.
-Numerotarea se face astfel:
- Gruparea cu prioritate maximă/sau radicalul mai complex să aibă cel mai mic număr;
- Suma numerelor atomilor de carbon la care se gasesc substituenţi să fie minimă;
- Substituenţii sunt citați în ordine alfabetică;
- Dacă sunt mai mulţi substituenţi identici se folosesc afixele multiplicative di, tri, tetra, etc.
-Pentru catenele ciclice, prioritatea este:
- Numărul mai mare de cicluri - 2-fenilnaftalina
- Ciclul mai mare - Ciclobutil benzen
Notații ale pozițiilor atomilor de C la catenele arenelor:
La benzen La arenele dinucleare cu nuclee izolate:
o=orto=1,2;
m=meta=1,3;
p=para=1,4
La naftalină: La antracen:
1,4,5,8=alfa- α 1,4,5,8=alfa- α 9,10=gama- γ
2,3,6,7=beta- β 2,3,6,7=beta- β
9,10=gama- γ 9,10=gama- γ
Reactivitatea atomilor de C : γ > α > β
Denumiri uzuale:
a. Hidrocarburi aromatice mononucleare cu/fără catenă laterală
1
b.Hidrocarburi aromatice polinucleare cu nuclee izolate
c. Hidrocarburi aromatice polinucleare cu nuclee condensate
Geometrie angulară Geometrie liniară

Radicali-se numesc radicali aril (Ar) `.
Denumirile celor mai utilizați radicali:
Hidrocarbura Benzen Toluen Naftalină
Radicali
monovalenți
Radicali divalenți
STRUCTURA BENZENULUI
A. Structura Kekulé
Deşi formula moleculară a fost cunoscută demult:
-1825-izolat de Faraday,
-1835- sintetizat de Mitscherich),
-prima formulă structurală a fost dată de Kekulé (1865):un ciclu hexagonal
regulat cu cei 6 atomi de C în colțurile hexagonului și legați cu 3 legături
duble conjugate, așezate simetric
Argumente PRO:
Formula - explică raportul 1:1 dintre carbon şi hidrogen;
- adiția a 3 moli H2 ar justifica existența a 3 legături duble.
- are 6 atomi de hidrogen identici/echivalenți intre ei. Se obține
un singur derivat monosubstituit al benzenului, oricare ar fi atomul de H care a fost înlocuit.
-în derivații disubstituiți ai benzenului atomii de H din poziții
simetrice NU sunt echivalenți.
Argumente ÎMPOTRIVA formulei Kekulé:

1. Distanţele interatomice dintre atomii de C au fost măsurate şi sunt egale
(1,39Ǻ) şi intermediare între legătura simplă (1,54Ǻ) şi legătura dublă (1,33Ǻ).
2. Formula Kekulé prevede 5 izomeri disubstituiți ai benzenului. În realitate sunt doar 3 deoarece pozițiile
1,2 și 1,6,respectiv 1,3 și 1,5 sunt echivalente între ele.
3. Dă reacții de adiție în condiții energice și reacții de substituție foarte ușor, adică are un pronunțat
caracter saturat;
4. Nu se oxidează cu agenți oxidanți obișnuiți, cum sunt: apa de Br2, KMnO4, K2Cr2O7, reactiv Tollens,
reactiv Fehling, apa oxigenată (H2O2)
5. Nu dă reacții de polimerizare.
2
B. Structura reală-care explică stabilitatea chimică a benzenului.

-cei 6 atomi de C formează o structură simetrică
 un hexagon regulat și plan,
 cu laturi egale
 unghiuri de 120º
 dC-C=1,39 Ǻ
 dC-H=1,09 Ǻ
 toate legăturile C-C sunt echivalente între ele
-atomii de C sunt hibridizați sp2
-fiecare atom de C din ciclul aromatic al benzenului formează prin intermediul orbitalilor hibrizi :
-2 legături σ C-C
-1 legătură σ C-H
-cei 6 electroni din orbitalii p nehibridizați (numiți și electroni π), formează un orbital molecular extins de
forma unui inel deasupra și dedesubtul planului ciclului; aceștia nu sunt localizaţi între anumiţi atomi de
carbon ci aparţin întregului ciclu (în inelul aromatic nu există legături π, ci un sextet aromatic)
!!!Benzenul are o energie mai scăzută decât ciclohexatriena, datorită conjugării între orbitalii nehibrizi;
ca urmare are și o stabilitate mai mare decât ciclohehatriena
Proprietăţile chimice demonstrează:
Regulile lui Huckel-care
- identitatea celor şase atomi de carbon confirmă aromaticitatea unui
- delocalizarea electronilor dublelor legături compus:
- legătura intermediară – între simplă şi dublă – dintre atomii de carbon. -ciclu plan
- stabilitate mare, reactivitate mică; -conjugare neîntreruptă
- caracter pronunțat saturat, asemănător alcanilor -4n+2 electroni π ( n=nr.cicluri)
STRUCTURA naftalinei și a antracenului
-nu au dC-C egale ca la benzen.

-deoarece la atomii de C comuni celor 2-3 nuclele se suprapun
orbitalii câte 3 și nu câte 2, delocalizarea electronilor π este
perturbată, nu mai este perfectă ca la benzen, astfel :
-scade caracterul aromatic.
-crește reactivitatea
Izomeri-
-de poziție-o,m,p xileni;
-catenă-propil sau izopropilbenzen cu metil-etil în o,m,p
La C8H10
La C9H12
3
Izomerii benzenului cu 4 substituenți identici

*****Acești izomeri, datorită simetriei,
pot da reacție de substituție într-o
singură poziție
Proprietati fizice
 Molecule nepolare sau slab polare
Molecula
 Mase moleculare mari
Forţe  Forţe Van der Waals
intermoleculare
Stare de  Hidrocarburile aromatice MONONUCLEARE → lichide
Agregare  Hidrocarburile aromatice POLINUCLEARE → solide, cristalizate
 Insolubile în apă (solvent polar)
Solubilitate
 Solubili în solvenţi organici - nepolari → SO2 (l) , benzină, CCl4 , acetonă, etanol
Densitate  Benzenul şi alchilbenzenii → densitate mai mică decât a apei
Puncte de topire  Mici-cresc cu masa molară și cu simetria moleculei
 Benzenul şi arenele polinucleare condensate → cancerigene, produc mutații
genetice în molecula ADN.
Diverse  Toluenul este mai puțin toxic decât benzenul. Se oxidează la catena laterală (în
prezența unei enzime prezentă în ficat) la acid benzoic, ușor de eliminat prin
urină.
BENZENUL – C6H6
o Lichid incolor cu miros puternic specific.
o Se solidifică la +5,5 ℃ (p.t)→nu poate fi depozitat și transportat iarna în cisterne neîncălzite.
o p.f. = +80,1°C - se evaporă ușor , iar vaporii sunt toxici și inflamabili.
o Cauciucul brut, dizolvat în benzen (sau benzină) formează o «soluție»
utilizată la lipirea articolelor de cauciuc, numită prenadez.
o Este solvent nepolar, dizolvă iodul, sulful, fosforul alb, grăsimile, alte
substanţe organice cu molecule nepolare.
o Momentul de dipol μ=0 D
TOLUENUL
o Lichid incolor cu miros specific
o Insolubil în apă
o p.t= - 95°C. Are p.t. mai mic ca al benzenului datorită radicalului metil care perturbă simetria.
o p.f = 110°C
o Momentul de dipol al moleculei este μ=0,36 D → molecula f. puțin polarizată
MESITILENUL
 p.t.=-44℃
 momentul de dipol μ=0,047 D→ molecula nepolară
 lichid incolor, cu miros aromat dulce
NAFTALINA
o Substanță solidă cristalizată, de culoare albă, cu miros specific
o sublimează-trece în stare gazoasă, fără a mai trece prin starea lichidă (este insecticid)
o p.f = 218°C, p.t= 80°C
ANTRACENUL
o Substanță solidă, cristalizată, albă, insolubilă în apă
o p.t. =217°C; p.f. =354°C
o Substanță cancerigenă
4
***Metode de obținere:
1. Din gudroanele rezultate la distilarea uscată a cărbunilor de pământ.
2. Din petrol : a) extracţie cu solvent selectiv- SO2, metoda Lazăr Edeleanu
Separarea arenelor din petrol este o metodă extractivă importantă pentru obținerea arenelor inferioare. Se
aplică distilarea fracționată sau extracția cu solvenți. De exemplu, benzenul și alchilbenzenii se extrag din
petrol cu dioxid de sulf lichid (la - 60 ºC, procedeul Edeleanu), benzenul se extrage cu etilenglicol sau cu
acetonă, toluenul cu butanonă.
b) reformare catalitică – alcani și cicloalcani cu 6 -8 atomi de carbon sunt ciclizati și
aromatizati, prin dehidrogenare
H3C – CH2 – CH2 – CH2 – CH2 –CH3 → C6 H12 + H2 ; C6H12 → C6H6 + 3 H2
hexan ciclohexan ciclohexan benzen
Heptan metilciclohexan toluen

3. Reactia Friedel – Crafts – se obțin omologi superiori ai benzenului.
a) Alchilarea cu derivați halogenați ( în prezență de AlCl3, anhidră):
C6H6 + CH3–Cl → C6H5 – CH3 + HCl
toluen
b) Alchilarea cu alchenă (în prezență de acizi tari, sau AlCl3/urme de apă):
C6H6 + H2C=CH2 → C6H5–CH2–CH3
Etilbenzen
Reprezentarea generală a alchilării cu alchene: C6H6 + CnH2n → C6+nH6+2n
4) Trimerizarea alchinelor mici(vezi alchine).
-acetilena → benzen; -propina → mesitilen; -2-butină → hexametilbenzen
5) Hidroliza compușilor organomagnezieni aromatici: Ar-MgX + HOH → Ar-H + MgXOH
6) Decarboxilarea la încălzire a acizilor carboxilici aromatici
7) Decarboxilarea sărurilor de sodiu ale acizilor carboxilici, la încălzire cu NaOH
Proprietati chimice
I. Reacții de adiție (H2, Cl2)-la nucleu
II. Reacții de substituție (la nucleu și la catena laterală)
III. Reacții de oxidare
IV. ***Arenele pot da r. de polimerizare și copolimerizare la catena laterală, dacă au leg. dublă
Reacții de adiție- la nucleu-Clorul poate fi adiționat sub acțiunea luminii și fără catalizator.
A. Adiția clorului - are loc fotochimic (în prezența luminii)
13% din HCH este lindan sau gamexan (insecticid)

Lindanul este conformerul ( izomerul de conformație) γ al HCH.
B. Adiția hidrogenului – catalitic
 La benzen
Tetralina este o hidrocarbură
aromatică mononucleară cu
catenă laterală ciclică
 La naftalină
Condiții:
t-100℃, Ni pentru tetralină
t-180℃, Ni pentru decalină
5
I. Reacții de substituție
 Substituția unui atom de H nu este orientată, deoarece cei 6 atomi de H sunt identici
 Substituția celui de-al 2-lea, al 3-lea atom de H se face ținând cont de rangul sau ordinul primului
substituent. De asemenea reactivitatea nucleului este influențată de primul substituent:
Ordinul / rangul substituentilor
Cum
Cum recunosc
acționează În ce poziție îl orientează pe
Ordinul ordinul Exemple
asupra cel de-al doilea substituent
substituentului
nucleului
-F, -Cl, -Br, -I
Regulă: atomul o La mononucleare
Activează -O-H, -O-R, -O-, -O-CO-R
legat de nucleu în orto sau în para
nucleul -NH2, -NH-R, -NR2
formează doar o La polinucleare
I Excepție- -R(radicali alchil): -CH3, -C2H5
legături σ (naftalina)-în alfa pe
halogenii -CH2Cl, -CH2-OH
Excepție: vinil și același nucleu
dezactivează -CH=CH2
fenil
-C6H5
Regulă: atomul o La mononucleare- -CH=O, =C=O
legat de nucleu în meta -COOH, -COO-R, -CO-NH2, -CO-Cl, -
formează cel puțin Dezactivează o La polinucleare
II C≡N
o legătură π nucleul (naftalina)-în alfa pe nucleul -N=O, -NO2
Excepție: -CCl3, vecin (pozițiile 5,8) -CCl3, NH3+, -NH2+R,...
-NH3+, -NH2+R,...
În reacția de substituție reactivitatea chimică scade în ordinea:
Substituenţii de ordinul I, care orientează substituția ulterioară în pozițiile orto- şi para-, sunt:
– Puternic activatori: -OH, -NH2, -NHR, -NR2, -O-, NH- etc.;
– Moderat activatori: -NHCOR, -OR;
– Slab activatori: -R (CH3, -C2H5 etc.), -Ar (-C6H5);
– Slab dezactivatori: -F, -Cl,-Br, -I.
Substituenții de ordinul II, care orientează noul substituent în poziția meta-, sunt:
– Moderat dezactivatori: -SO3H, -COOH, -COOR, -CH=O. -COR, -CN;
– Puternic dezactivatori: -NO2, -CF3, -CCl3, -NH3+, -NR3+ și alți cationi.
Influențele substituenților asupra regioselectivității și vitezei reacției de substituție se datorează factorului
electronic (efect inductiv și efect mezomer) și steric.
!!!Dacă pe nucleul aromatic există doi substituenți, unul de ordinul I și unul de ordinul II,
orientarea celui de-al treilea substituent se realizează în raport cu cel de ordinul I.
!!!Dacă în compus există două nuclee aromatice substituite, se va substitui cu prioritate și în %
cel mai mare, cel care are substituent de ordinul I.
*** Dacă pe un nucleu substituit se dorește o nouă substituție, se alege structura simetrică, care să permită
introducerea într-o singură poziție, iar dacă sunt mai multe posibile, acestea să fie echivalente între ele.
6
Efecte de orientare în derivații disubstituiți ai benzenului
Introducerea celui de-al treilea substituent într-un derivat disubstituit depinde de efectul substituenților
preexistenți. În funcție de natura electronică
a substituenţilor şi aranjarea lor se disting orientări coordonate şi necoordonate.
Orientarea coordonată are loc în 2 cazuri:
 Substituenţii se afl ă în poziţiile meta- şi sunt de acelaşi ordin.
 Substituenţii se află în poziţiile orto- şi para-, dar sunt de diferite ordine:
În cazul orientării necoordonate putem remarca următoarele situații:

1) Dacă unul dintre substituenţi este de ordinul I, acesta și determină direcţia substituţiei:
2) Dacă ambii substituenți sunt de ordinul I, direcţia de orientare o

determină substituentul mai puternic:
NR2>NHR>NH2>OH>OR>NHCOR>OCOR>AlK>F>Cl>Br>I
3) Dacă ambii substituienţi sunt de I sau II, direcţia orientării o determină
substientul mai puternic:
COOH>SO3H>NO2>COH>COCH3>CN
R. DE SUBSTITUȚIE
Substituția la benzen
1. R. de halogenare/catalitic
2. R. de sulfonare
3. R de nitrare
4. R. de alchilare Friedel-Crafts
5. R. de acilare Friedel-Crafts
Substitutia la deriv. benzenului
1. De ordinul I
2. De ordinul II
Substitutia la naftalină
1. Sulfonare
2. Nitrare
Substitutia la deriv. naftalinei
7
A. Halogenarea- se obțin derivați halogenați

-se realizează cu Cl2, Br2, I2
a. La nucleu - Condiții: -catalizator -acizi Lewis-AlCl3, FeCl3-pentru reacția cu Cl2, Br2
-catalizator- acid azotic diluat –pentru reacția cu iodul
a.1.-la nucleu nesusbtituit
C6H6 + Cl2 → C6H5 – Cl + HCl
a.2.-la nucleu substituit

!!produșii bromurați se obțin în
proporții diferite
-la naftalină-teoretic, se pot obţine 2 derivaţi monohalogenaţi diferiţi, în funcţie de poziţia atomului de C la
care s-a făcut substituţia H cu halogen: cele 8 grupe - CH - nu sunt toate echivalente între ele. Naftalina
poate avea 2 derivaţi monosubstituiţi: α şi β. Poziţia α este mai reactivă decât poziţia β. În mod practic, se
obține 1,2,3,4-tetracloronaftalina.
*** Bromurarea
naftalinei conduce la
α-bromonaftalină.
b. La catena laterală – este atacată poziția benzilică

Condiții: lumină
C7H6Cl2 are 10 izomeri
Halogenarea etilbenzenului:
8
B. Nitrarea – se introduce grupa nitro (-NO2) pe nucleul aromatic

- condiții: catalizator –acid sulfuric
– amestec sulfonitric sau nitrant, format din -HNO3 (reactantul) și
-H2SO4 (catalizatorul)
- produși- nitroderivați
*Nitrarea benzenului:
Nitrobenzenul numit și esență de Mirban, are următoarele proprietăți:

 Miros de migdale amare
 Lichid, gălbui
 Insolubil în apă
 Solubil în alcool și eter
*Nitrarea naftalinei cu amestec sulfonitric se obţine α- nitronaftalină: β-nitronaftalină=10:1.

Izomerul β se obține indirect
*Nitrarea toluenului
Sau 2,6 dinitrotoluen La TNT raportul

- -
e π/ e p=12/30=2/5
***TNT-ul se ut. la obținerea explozibililor = trotilul

Explozia TNT:
4C6H2(NO2)3CH3 + 21 O2 → 28CO2 +10H2O + 6N2
La temp camerei=lichidă
9
C. Sulfonarea= se introduce grupa sulfonică(–SO3H)

- reactantul este SO3 provenit din:
- acid sulfuric conc.: 2 H2SO4 ↔ SO3 + H3O+ + HSO4-
- oleum = soluție concentrată de acid sulfuric în care se găsește dizolvat SO3
- se obțin acizi arilsulfonici, prin introducerea grupării sulfonice –SO3H pe nucleu
- este o reacție reversibilă!!!!
a. Reacția cu acidul sulfuric
C. Benzenul
-formează acidul benzensulfonic, benzendisulfonic, benzentrisulfonic
D. Toluenul- formează acidul o și p-metil-benzensulfonic
-produșii de reacție se obțin în % diferite
E. Naftalina
-formează acidul α-naftalinsulfonic la t<100℃
-formează acidul β-naftalinsulfonic la t=160-200℃
b. ***Reacția cu oleum.
 Dacă există 20% SO3 în oleum, atunci concentrația teoretică a acidului sulfuric este 104,5%.
*** Acidul rezidual este un amestec care poate conține:

- apa inițială, acidul sulfuric în exces, apa formată- daca sulfonarea s-a realizat cu soluție de acid sulfuric
concentrat
- acidul sulfuric pur de concentrație 100%- daca sulfonarea s-a realizat cu oleum.
!!! Sărurile acizilor arilsulfonici se numesc aril sulfonați.
D. Alchilarea Friedel-Crafts = introducerea unui radical alchil pe nucleul aromatic

-se obțin arene cu catenă laterală, omologi ai benzenului și naftalinei
-reactanți: - R-Cl, R-Br/- Condiții: Acizi Lewis-AlCl3 anhidru
- CnH2n/- Condiții: Acizi Lewis-AlCl3,cu urme de apă; H2SO4 sau H3PO4 depus
pe suport de kieselgur, la 2700C
- R-OH/Acid sulfuric sau acid fosforic
10
 Alchilarea cu R-X
-pentru a putea fi agent de alchilare, R-X trebuie să
aibă reactivitate mărită sau normală.
-R- se leagă de nucleul aromatic prin atomul de C cel mai stabil, cel mai sărac, chiar dacă acesta este vecin,
deoarece stabilitatea carbocationilor formați în timpul reacție variază în ordinea:
--alchilarea benzenului cu clorura de metil
Alchilarea cu exces de clorometan conduce la obținerea de hexametilbenzen (HMB)
-alchilarea benzenului cu clorura de propil
*** Cumenul poate da reacție de dehidrogenare, cu obținere de α-metilstiren( reacție de eliminare)
-alchilarea benzenului cu clorura de benziliden
-alchilarea benzenului cu clorura de metilen
-alchilarea toluenului cu clorura de metil
 Alchilarea cu alchene
Dacă alchena este în exces, se formează în proporție mai mare di-și trialchilbenzenii.
***Legătura dintre alchenă și nucleul aromatic se face prin intermediul atomului de C cel mai substituit
participant la legătura dublă.
11
Etape:
1. AlCl3 reacționează cu urmele de apă formând HCl, care se adiționează la alchenă :
AlCl3 + 3H2O → Al(OH)3↓ + 3HCl
CH2=CH-CH3+HCl →CH3-CH(Cl)-CH3
2. Derivatul halogenat format participă la alchilarea arenei. AlCl3 nereacționat acționează drept catalizator
C6H6 + CH3-CH(Cl)-CH3→C6H5-CH(CH3)2 + HCl
3. Regenerarea catalizatorului:
Al(OH)3↓ + 3HCl →AlCl3 + 3H2O
Exemple:
 Alchilarea cu alcooli
E. Acilarea Friedel-Crafts= introducerea unui radical acil pe nucleul aromatic

-condiții: acizi Lewis-AlCl3
-produșii de reacție = fenone = cetone aromatice cu grupa carbonil legată de nucleu
*** excepție: benzaldehida obținută din benzen și clorură de formil
-reactanți: cloruri acide, anhidride acide ( NU acizi carboxilici)
***
C6H6 + H-CO-Cl →C6H5-CH=O + HCl
Clorură de formil benzaldehidă
singura aldehidă arom obț prin acilare
*******
Clorbenzenul nu poate fi agent de alchilare, DAR poate fi substrat în reacțiile de tip Friedel Crafts
12
II. Reactii de oxidare

***Arderea benzenului:
C6H6 + 15/2 O2 → 6CO2 + 3H2O + Q

Arene mononucleare
CnH2n-6 + (3n-3)/2 O2 → nCO2 +( n-3) H2O + Q
Hidrocarburile, TOATE, prin ardere formează:
CxHy + (4x+y)/4 O2 → xCO2 + y/2H2O + Q

A. Oxidarea la catena laterală-energic
-Reactanți: - KMnO4 și H2SO4 sau
- O2 din aer, în prezență de catalizator V2O5
-este atacat totdeauna atomul de carbon din poziția benzilică (cel legat direct de nucleu), care se va
transformă în grupă carboxil;
-dacă pe catena laterală sunt mai mulți atomi, aceasta se rupe de lângă atomul de carbon benzilic și se
formează un amestec de acizi: acidul benzoic și un alt acid din restul catenei, dacă aceasta e mai
mare de 3 atomi de carbon.
F. Oxidarea unui alchilbenzen
G. Oxidarea
toluenului
H. Oxidarea propilbenzenului
Sublimează
I.Oxidarea o-dietilbenzenului
13
J. Oxidarea o-xilenului
 Autooxidarea cumenului
*************-dacă la atomul de carbon benzilic nu

există atomi de H, acesta nu se oxidează:
 Oxidarea omologilor naftalinei- în comparaţie cu

omologii benzenului,mai ușor se oxidează nucleul naftalinic:
B. La nucleu
-benzenul și naftalina- DOAR cu O2 în prezență de catalizator de V2O5(pentaoxid de vanadiu), la
temperatură ridicată
Benzen-la 500℃- Benzenul este un compus organic foarte stabil; vaporii lui nu se descompun până la
temperatura de 600ºC. În condiţii obişnuite benzenul nu se oxidează cu KMnO4, HNO3, Cr2O3, dar în
condiţii aspre (V2O5, 500 ºC) este oxidat de oxigen din aer, cu formarea de anhidridă maleică:
Naftalina-350℃
-oxidarea se face prin distrugerea unui nucleu și transformarea în anhidridă ftalică
***Dacă naftalina este substituită, se va oxida nucleul nesubstituit.
14
Antracen
- oxidarea se face în pozițiile γ (9 și 10), care sunt mai reactive.
- în industrie se poate face cu O2 pe catalizator de V2O5, la temperatura de 300℃,
- în laborator se poate face cu K2Cr2O7 și CH3COOH
!!!Antrachinona este un compus cu 2 nuclee aromatice.
15
16
Utilizările arenelor
 Arenele sunt materii primare importante pentru multe sinteze: medicamente, coloranti, explozivi,
detergent, insecticide, mase plastice si cauciucuri, fire si fibre sintetice, rasini sintetice etc.
 Alchilbenzenii sunt utilizați ca solventi.
BENZEN TOLUEN NAFTALINA ANTRACEN
-Cauciuc, coloranți, detergenți, insecticide, -Coloranți, explozivi, -Coloranți, -coloranți
medicamente, mase plastice; medicamente; insecticide, antrachinonici
-HCH=insecticid comercializat sub -TNT=trotil= explozibil dizolvanți, mase
denumirea de lindan sau gamexan - drog halucinogen, cu plastice,
-cumen-la obținerea fenolului și a α- efecte devastatoare medicina;
metilstirenului pentru sistemul nervos -decalina,
-stiren-obținerea cauciucurilor sau osos tetralina sunt
-ca aditiv al benzinei crește CO și reduce -solvent pentru grăsimi solvenți pentru
detonația grăsimi
-solvent pentru grăsimi
17
18
COMPUSI HALOGENATI-Leontescu Georgiana-CNIV
Capitolul 9.
DERIVAŢI HALOGENAŢI
Definiție Derivaţii halogenaţi sunt compuşi organici, care conţin atomi de halogen legaţi de radicalul
organic hidrocarbonat. Ei provin teoretic din hidrocarburi prin înlocuirea a 1,2,3... atomi de H.
Formula generală este R-X, unde X reprezintă atomul de halogen, respectiv F, Cl, Br, I.
Nomenclatură
Există două nomenclaturi aplicabile compuşilor halogenaţi.
1) Compușii halogenați se denumesc drept halogenuri ale radicalilor hidrocarbonați: fluorură, clorură,
bromură sau iodură de alchil (sau aril).
2) Nomenclatura IUPAC, aplicabilă tuturor compuşilor halogenaţi, care respectă regulile:
♦ numele derivaţilor halogenaţi se formează prin adăugarea la numele halogenului a terminației –
o– (de exemplu cloro-, bromo-) ca prefix la numele hidrocarburii
♦ poziţia halogenului se notează cu cea mai mică cifră posibilă, iar în cazul prezenţei mai multor
atomi de halogen, aceştia vor ocupa de asemenea cele mai mici poziţii posibile şi vor fi menţionaţi în
ordine alfabetică
♦ numărul atomilor de halogen de acelaşi fel se indică prin prefixul corespunzător (di-, tri- etc.)
♦ doi atomi de halogen legaţi de acelaşi atom de carbon se numesc geminali, iar halogenii legaţi de
atomi de carbon vecini se numesc vicinali, dacă atomii de halogen sunt legați de atomi de carbon mai
depărtați, spunem ca sunt izolați
♦în cazul compușilor halogenați cu catenă nesaturată,legătura multiplă are prioritate față de halogen
♦ în compuşii halogenaţi aromatici, poziţiile atomilor de halogen se indicǎ prin cifre sau prin
prefixele orto, meta, para.
CH2=CH-CH2-X CH2=CH-X C6H5-CH2-X C6H5-X

halogenură de alil halogenură de vinil halogenură de benzil halogenură de fenil
Denumiri uzuale:
-(-CF2-CF2-)n- CH3-CH2-Cl CHCl3 CF2Cl2 Cl3C-CH=O

politetrafluoretenă kelen cloroform frigen12, freon cloral
teflon=rășină termostabilă anestezic primul anestezic frigorific
Cl-C6H4-CH(CCl3)-C6H4-Cl CH2=C(Cl)-CH=CH2
p,p`-dicloro-difeniltricloretan cloropren
DDT=insecticid monomer→policloropren=neopren
Structură
Legătura C- X se formează prin întrepătrunderea unui orbital p al atomului de halogen cu un orbital hibrid
al atomului de C. Întrepătrunderea este cu atât mai puternică (energia de legătură este cu atât mai mare) cu
cât volumele orbitalilor celor doi atomi implicaţi în legătură sunt mai apropiate ca mărime.
Halogenii (F, Cl, Br, I), fiind elemente puternic electronegative, atrag spre ei dubletul electronic de
legătură, ceea ce provoacă polarizarea puternică a legăturii covalente carbon - halogen şi apariţia sarcinilor
electrice parţiale la cei doi atomi.
R-CH2ẟ+→Xẟ- unde (X = Cl; Br; F; I)
Din această cauză derivaţii halogenaţi sunt compuşi reactivi, participând la multe transformări chimice
în care se substituie atomul de halogen.
- ⸔electronegativitatea
F,Cl,Br,I -⸕dC-X
- ⸔ tăria leg C-X, ⸔energia de legătură
- ⸕reactivitatea R-X
1
Clasificare
Cel mai important criteriu de clasificare este după reactivitate. Astfel, aceștia se recunosc după structură:
***R-X au reactivitate scăzută pentru că orbitalul cu electroni neparticipanți ai lui X intră în conjugare cu
orbitalul cu electroni π din legătura dublă sau din sextetul aromatic și au următoarele proprietăți:
- nu pot fi agenți de alchilare
-nu dau reacții de substituție a lui X
Izomerie
Când catena are trei sau mai mulţi atomi de carbon, derivaţii halogenaţi prezintă izomerie:
- de poziţie - de aceea în denumirea lor se indică şi poziţia atomului de halogen în catenă.
- de catenă - de la C4
- optici - de la C3, pe C*
***La catena de 2 atomi de C pot exista 2 izomeri de poziție la dihalogenați(1,1; 1,2), 2 izomeri geometrici
dacă există legătură dublă și compusul este dihalogenat 1,2 și 2 izomeri optici dacă formula este C2H4ClBr
Molecula-tip -polare,datorită polarității legăturilor C-X: CH3Cl, CHCl3

-nepolare–dacă molecula este simetrică: CCl4, p-diclorbenzen, 1,2-trans-dicloretena
Legături  Forţe Van der Waals
intermoleculare  Legături de hidrogen între moleculele R-F şi moleculele apei
 Toate stările de agregare:
Stare de agregare  CH3Cl, CH3F, CF2Cl2, C2H5Cl→ gaz ( CH3Br p.f. = 3,6 oC, CH3I p.f.= 38 oC)
 CHCl3, CCl4 , C6H5Br → lichid
 CHI3, 1,4 diclorobenzen→ solid
 Unii compuşi halogenaţi (CH3Cl, CH3F, C2H5F) → solubili în apă
Solubilitatea  Compuşii halogenaţi superiori (> C3) şi polihalogenaţi → insolubili în apă
 Solubili în solvenţi organici
2
 Freonul CCl2F2 are densitate ρ=1,49g/cm3 → e mai greu decît aerul (ρ=1,184·10-3g/cm3 la 25 ℃)
Densitate  Compuşii halogenaţi bromuraţi, ioduraţi şi polihalogenaţi
 densitatea mai mare decât a apei (ρapă=1g/cm3)
 Compuşii halogenaţi
 densitatea mai mare decât a hidrocarburilor corespunzătoare
 proprietăţi narcotice-cloroform, kelen
Diverse  În concentraţie mare→ toxici
 CH3Cl și CF2Cl2 sunt ușor lichefiabile prin comprimare
 Halogenurile de benzil→ lacrimogene (ex: C6H5-CH2-Cl )
Metode de obținere
Reacții de substituție
-la alcani - halogenarea în condiții fotochimice sau la to
-la alchene - substituţie în poziție alilică cu X2 sau cu NBS
-la arene - halogenarea catalitică (FeCl3), la nucleu- la benzen, toluen, naftalină
- halogenarea fotochimică, la catena laterală a hidrocarburilor aromatice
Adiția hidracizilor la :
-alchene (simetrice/asimetrice)
Adiția halogenilor la: -alcadiene
-alchene/CCl4,CS2,CH2Cl2 DERIVAȚI -alchine (HgCl2, t=170-200OC)
-alchine/CCl4 HALOGENAȚI
-alcadiene/CCl4
***Din alcooli:
-benzen/lumină
CH3-CH2-OH+HCl→CH3-CH2-Cl+H2O
****** CF2Cl 2 –se obține din CCl4+HF cu η=80-90%

****** Clorura de alil –se obține din propenă cu η=80%
Identificarea halogenilor
-reactivul necesar-AgNO3(nitrat de Ag, piatra iadului)
-culori pp: alb-brânzos–ionul clorură
alb-gălbui ionul bromură
galben –ionul iodură
-reacția chimică:
AgNO3 + X- → AgX↓ + NO3-
Reactivitatea derivaților halogenați este determinată de polaritatea și polarizabilitatea legăturii C –
X, dar și de natura radicalului de care se leagă atomul de halogen.
Fiind o legătură polară, scindarea se face predominant heterolitic, cu formarea unui carbocation și a unui
anion de halogenură. Cel mai usor se scindează legătură C – I și cel mai greu legătura C – F, derivații
fluorurați fiind considerabil mai putin reactivi.
Compuşii halogenaţi sunt compuşi organici destul de reactivi, proprietățile lor depind de:
-natura lui X
-numărul de atomi de X din moleculă
-natura radicalului hidrocarbonat
-poziția atomilor de X în moleculă
I. Reacții specifice R-X cu reactivitate mărită sau normală –sunt reacțiile de substituție a lui X
1. Hidroliza → ROH
2. ***R. de schimb a halogenilor
3. Reacții de obținere a eterilor
4. Reacții de obținere a esterilor
3
5. Reacții de obținere a aminelor/r. de alchilare a NH3
6. Reacții de obținere a cianoderivaților/nitrililor
7. ***Reacții cu acetiluri alcaline,cu obținere de alchine interne
8.Alchilarea Friedel-Crafts- se obțin omologi ai benzenului
9. Obținerea alcanilor prin sinteza Würtz
II. ***Reacții comune ale R-X -Reacția cu Mg

-Dehidrohalogenarea
-Adiția de HX sau X2 la R-X nesaturați
-Reacții de eliminare a halogenului
I. Reacții specifice R-X cu reactivitate mărită sau normală
1. Hidroliza bazică
- Condiții: Baze alcaline (NaOH,KOH) în soluție apoasă
- Se obțin alcooli, compuși carbonilici, compuși carboxilici , în funcție de R-X
- HX format se neutralizează cu mediul și se obține o sare (NaX) și apă
- Nu are loc la R-X cu reactivitate scăzută, decât în condiții speciale:
- are loc la temperatură obișnuită cu baze alcaline pentru R-X cu reactivitate mărită
- are loc la temperatură ridicată și cu bază tare pentru R-X cu reactivitate normală
-reactivitatea în reacția de hidroliză la R-X cu reactivitate normală
a) compuşii monohalogenaţi formează alcooli:
CH3-CH2Cl + H2O → CH3-CH2OH + HCl

clorura de etil alcool etilic
b) compuşii dihalogenaţi:
b1) compușii dihalogenați geminali formează compuși carbonilici:
 Dacă atomii de X se leagă de Cprimar→aldehide
 Dacă atomii de X se leagă de Csecundar →cetone
4
b2) compușii dihalogenați vicinali formează dioli vicinali:
c) compuşii trihalogenaţi
c1) compușii trihalogenați vicinali formează trioli vicinali
c2) compușii trihalogenați geminali formează acizi carboxilici:
*** La hidroliza bazică a R-CX3, cu exces de bază se consumă 4 moli de bază, deoarece acidul format
consumă încă un mol de bază pentru neutralizare:
R-CX3 +2 H2O →R-COOH +3HX
R-COOH +NaOH →R-COONa + H2O
3HX +3NaOH →3NaX + 3H2O
2. ***Reacții de schimb a halogenilor-are loc cu X2 cu reactivitate (electronegativitate) mai mare

R- I + Cl2 →R-Cl + ClI
3. Reacții de obținere a eterilor

-reactanți:alcoxizi (alcoolați) și fenoxizi (fenolați) alcalini
-se elimină halogenura alcalină și se formează eteri conform ecuației:
R-X + R-ONa → R-O-R + NaX
Eter
CH3-CH2-Br + CH3-CH2-O-Na+ → CH3-CH2-O-CH2-CH3 + NaBr
Etoxid de sodiu Dietileter
R-X + Ar-ONa → R-O-Ar + NaX
Eteri micști
C6H5-O-Na+ + CH3-I → C6H5-O-CH3 + NaI
Fenoxid de Na Anisol sau fenil-metileter(cel mai simplu eter mixt)
4. Reacții de obținere a esterilor, cu săruri ale acizilor carboxilici

-reactanți: săruri alcaline ale acizilor carboxilici
R-COO-Na+ + X-R→ R-COO-R + NaX
5
5. Reacții de obținere a aminelor/ reacție de alchilare a NH3(reacţia lui Hoffman)
-reactanți: amoniac sau amine primare, secundare, terțiare
Fiecare reacție de obținere a aminei (primare, secundare, terțiare) decurge cu un intermediar –sarea de
alchilamoniu-care, tratată cu încă 1 mol de amoniac elimină halogenura de amoniu și amina respectivă.
***În probleme, atunci când se cere raportul de combinare NH3 : R-X : amină:
Pentru 1 mol R-NH2 ..................se consumă 1 mol R-X....................și 2 moli NH3
Pentru 1 mol R2NH ...................se consumă 2 mol R-X....................și 3 moli NH3
Pentru 1 mol R3N ......................se consumă 3 mol R-X....................și 4 moli NH3
Pentru 1 mol R4N+ ....................se consumă 4 mol R-X....................și 4 moli NH3
***Ionii alchilamoniu (cu excepția tetraalchilamoniu) sunt considerați specii cu caracter acid, deoarece pot
ceda H+, unei specii cu caracter bazic, conform reacțiilor:
(CH3)NH2+ → (CH3)2NH +H+
(CH3)2NH2+ → (CH3)2NH +H+
(CH3)3NH+ → (CH3)3N +H+
6. Reacția de obținere a cianoderivaților/nitrililor

- reactanți: cianuri alcaline: NaCN, KCN
- se formează o nouă legătură C-C
- se mărește catena
- crește nesaturarea moleculei
- produșii de reacție se numesc nitrili și sunt derivați funcționali ai acizilor carboxilici
Reacție de reducere
Reacții de hidroliză
6
7. ***Reacția cu acetiluri alcaline

-reactanți: acetiluri alcaline
-se obțin alchine interne,
-se mărește catena
-se realizează o nouă legătură C-C
R-C≡C-Na+ + X-R1 → R-C≡C-R1 + NaX
C6H5-C≡C-Na+ + Cl-CH2-CH3 → C6H5-C≡C-CH2-CH3 + NaCl

1-fenil-1-butină
8.Alchilarea Friedel-Crafts - în prezență de acizi Lewis (AlCl3) - se obțin omologi ai benzenului
R-X + C6H6 → C6H5-R + HX
9. Obținerea alcanilor prin sinteza Würtz
II. ***Reacții comune ale RX

 -Reacția cu Mg
-reactant: Mg
-se obțin reactivi Grignard sau compuși organomagnezieni, în care legătura C-Mg este covalentă, puternic
polarizată, cu încărcare negativă pe atomul de C
***Particularitățile structurale ale compușilor halogenați care influentează reacția sunt:

1. reactivitatea acestora față de magneziu scade în ordinea I > Br > Cl.
2. compușii halogenați cu reactivitate scăzută necesită temperaturi mai ridicate prin alegerea unui solvent
eteric cu punct de fierbere mai ridicat.
3. în cazul compusilor halogenați cu reactivitate mărită reacția se execută la rece.
***R-MgX –se utilizează la obținerea alcoolilor și a hidrocarburilor
1. Reacția de hidroliză → se obțin hidrocarburi
2. Reacția de adiție la compușii carbonilici → ROH
7
3. Sinteza alcanilor prin reacția R-MgX cu R-X
 Reacții de eliminare a halogenului - dehidrohalogenarea

- Condiții: NaOH sau KOH , în mediu alcoolic (EtOH)
- Produși de reacție: Se obțin alchene, diene și alchine
- Se respectă regula lui Zaițev:
R-CH2-CHCl2 →R-C≡CH + 2HCl
alchină
R-CH2-CH2-Cl → R-CH=CH2 + HCl
alchenă
Importanţă practică
- solvenţi pentru substante organice nepolare sau putin polare: di-, tri- şi tetraclorometanul, di- şi
tricloroetena, cloroformul (pentru grăsimi, rășini și sulf), clorobenzenul,CCl4, CH2Cl2, etc.
- anestezice(au efect narcotic): halotanul CF3-CHBrCl (anestezic general), cloroform (primul-1848-
anestezic general folosit în trecut), clorura de etil (kelenul, anestezic local), CH3Cl(anestezic local),
CH2Cl2
- agenţi de răcire: freoni (CFCl3 - Freon 11, CCl2F2 – Freon 12), sau CH2Cl2, CH3Cl, tetrafluoretena
- agenţi de acoperire: teflon (polimer de CF2=CF2)-rășină termo și chimiorezistentă
- insecticide/pesticide: DDT, lindan (sau gamexan, este izomerul de conformație γ al HCH). In prezent
DDT şi HCH şi în general a pesticidelor cu clor sunt interzise sau restricţionate din cauza efectelor
negative asupra mediului şi a toxicitǎţii asupra organismelor vii
- monomeri pentru obținerea de mase plastice: policlorura de vinil (PVC), cloropren
-ignifug - CCl4
-agenți de pulverizare - CCl2F2 – Freon 12
- monomeri-clorura de vinil
8
ALCOOLI-Leontescu Georgiana-CNIV
Capitolul 10. ALCOOLI

Clasificarea compușilor hidroxilici:
1. Alcooli
2. Enoli sunt instabili și prin tautomerizare se transformă în

compus carbonilici
3. Fenoli
Definiție:Alcoolii sunt compuși hidroxilici în care gruparea funcțională hidroxil (-OH) este legată la un
atom de carbon saturat, în stare de hibridizare sp3.
În alcooli, gruparea –OH poate fi legată de o catenă saturată, din partea saturată a catenei unei
alchene, sau de catena laterală a unei hidrocarburi aromatice.
HO-C sp3- .....

Formula generală - R – OH
CnH2n+2-2NEOx , unde x= numărul de grupe –OH
CnH2n+1OH(alcooli monohidroxilici saturați)
Denumire-Reguli:
-cu prefix: poziție grupa + “hidroxo” + nume hidrocarbură.
Daca alcoolul este polihidroxilic, se adaugă și prefixul pentru numărul de grupe –OH.
-cu sufix: la numele hidrocarburii corespunzătoare se adaugă sufixul -ol, precizând poziția grupei - OH
prin indici de poziție (denumire conform nomenclaturii I.U.P.A.C).
-atomii de carbon din catena principală se numerotează astfel încât gruparea hidroxil să dețină poziția cu
numărul mai mic.
-grupa –OH are prioritate față de legăturile multiple și de radicalii alchil.
-dacă în moleculă există mai multe grupe hidroxil, se precizează pozițiile acestora cu indici + denumire
hidrocarbură + prefix care precizează numărul grupelor hidroxil + sufixul –ol.
-alcool+ denumirea radicalului hidrocarbonat de care se leagă grupa hidroxil+ sufixul ”ic”
Denumiri uzuale
5leg.π, 1 ciclu, cu leg duble în config trans C27 H46O, 1leg.π, 4 cicluri
1
Clasificare
Alcoolii se pot clasifica dupa trei criterii :
a) după natura radicalului hidrocarbonat din care face parte atomul de carbon saturat purtător al unei
grupări funcționale, în :
- alcooli saturați CH3–CH2–CH2–OH (alcool propilic)
- alcooli nesaturați CH2=CH–CH2–OH (alcool alilic)
- alcooli aromatici C6H5–CH2–OH (alcool benzilic)
b) după numărul grupărilor funcționale în:
- alcooli monohidroxilici CH3 – CH2 – OH (alcool etilic)
- alcooli polihidroxilici (glicol, glicerină)
c) după natura atomului de C saturat care poartă gruparea funcțională–OH în :
***Alcoolii terțiari se mai numesc și carbinoli.

d) după poziția grupărilor –OH, pentru alcoolii polihidroxilici: vicinali(glicol) și izolați (1,3-
propandiol); cei geminali sunt instabili și se deshidratează ( se transformă în gupe carbonil).
Structura
Ca şi în molecula apei, atomul de oxigen este hibridizat sp3, având geometrie tetraedrică.
Rolurile celor patru orbitali hibrizi ai oxigenului sunt următoarele:
- un orbital se întrepătrunde cu orbitalul s al atomului de hidrogen, formând legătura O-H;
- al 2-lea orbital sp3 se întrepătrunde cu un orbital sp3 atomului de C saturat, de care se leagă grupa –OH;
- ceilalţi doi orbitali hibrizi sp3 ai oxigenului sunt ocupaţi cu câte o pereche de electroni neparticipanţi.
Caracteristicile geometrice ale moleculei de alcool sunt apropiate de cele ale moleculei de apă:
Existenţa unei densităţi electronice ridicate la atomul de oxigen, respectiv a uneia scăzute la cel de H, are
mai multe consecinţe:
a) apariţia atracţiilor de natură electrostatică între hidrogenul pozitivat al
unei grupe –OH şi atomul de oxigen electronegativ al grupei hidroxil din altă
moleculă de alcool; astfel, în stare lichidă şi solidă, alcoolii sunt asociaţi prin
legături de hidrogen
Consecințe:
-existența asociațiilor moleculare (ROH)n formate dintr-un
număr n de molecule ce variază permanent.
- au p.f. și p.t. mari
- ⸕ solubilitatea în apă
- ⸕ tensiunea superficială
- ⸕ vâscozitatea
b) În cazul diolilor vicinali devine posibilă formarea de legături
de hidrogen intramoleculare → scade nr. de leg de H
intermoleculare → scade p.f.
2
Izomeri :
1. de constituție
- de funcțiune - cu eterii:etanol și dimetileter
- de catenă: 1-pentanol și 2-metil-1-butanol
- de poziție: 1-butanol și 2-butanol
2. stereoizomeri
-optici, dacă au C*
-geometrici, dacă au dublă legătură cu configurație cis-trans sau E-Z
Pentru formula moleculară C4H10O se pot scrie următoarele formule structurale :
prezintă -7 izomeri(fără stereoizomeri) și 8 izomeri(inclusiv stereoizomeri)
Metode de preparare
 Adiția apei la alchene = hidratare
 Oxidarea blândă a alchenelor - se obțin dioli vicinali
 Hidroliza bazică a R-X- cu reactivitate normală şi mărită – prin această metodă se pot obţine uşor
alcoolii alilic şi benzilic
 Hidroliza epoxizilor→ dioli vicinali
 Reducerea compușilor carbonilici (prin adiție de hidrogen)- se obț alcooli primari și secundari!!
CH2=CH-CH=O → CH2=CH-CH2-OH
 Dezaminarea aminelor alifatice primare-cu acid azotos
o NaNO2 +HCl → HONO + NaCl
o CH3-CH2-NH2 + HONO → CH3-CH2-OH + N2↑ + H2O
*** Alcoolii obținuți pot fi primari, secundari sau terțiari.
 Reacția R-CO cu R-MgX: se obțin
-R-OH secundari din aldehide,
-R-OH terțiari din cetone
-Singurul alcool primar se obține din CH2=O
 Hidroliza derivaților funcționali:
o Hidroliza esterilor organici în cataliză acidă („acidoliză”) sau în mediu bazic
3
o Hidroliza trigliceridelor
 Obținerea metanolului
CO +2H2 ↔CH3OH, la p= 200-300 atm și t= 300-400 °C, catalizatori (ZnO și Cr2O3).
CH4+1/2 O2 → CH3OH, reacția are loc la t=400℃ și p=60atm
 Obținerea etanolului, prin fermentația enzimatică anaerobă a glucozei (sau a zaharozei, după
hidroliză):
Soluția obținută la distilare poate avea o concentrație maximă de 95-96%. Pentru a crește
concentrația sau pentru a obține etanol anhidru se adaugă substanțe cu caracter deshidratant, avide de apă
(sulfat sau carbonat de calciu, clorură de calciu, oxid de calciu)
 Obținerea glicerinei
 Legături de hidrogen –sunt prezente în stare lichidă și solidă

Legături  între moleculele alcoolilor
intermoleculare  între moleculele alcoolilor şi moleculele apei
 între grupele -OH din aceeaşi moleculă (legături de H intramoleculare)
 între grupele -OH și alte grupe: -OH, -SH, -NH2
alcoolii lichizi aderă la suprafața vasului datorită tensiunii superficiale mari
Stare de  Alcoolii inferiori → lichizi
agregare  Alcoolii superiori → solizi
 alcoolii au puncte de topire și de fierbere mult mai mari comparativ cu cele ale altor
compuși cu structură asemănătoare
ex: p.f. (CH4) = -165o C; p.f. (CH3-Cl) = -23,7o C ; p.f. (CH3-OH) = +65o C
p.f.+p.t.
 P.F.ale alcoolilor izomeri scad în ordinea: R-OH primar > R-OH secundar >R-OH terțiar
ex. p.f. 1-butanol = +118o C ; p.f. 2-butanol = + 99,5o C ; p.f. alcool t-butanol = +83o C
 P.F. → cresc cu creşterea numărului de grupe –OH din moleculă

ex.;p.f. etanol =+78o C; p.f. glicol =+195 o C; p.f. glicerină =+290o
 P.f. scad la trioli și dioli vicinali, datorită leg.de H2 intramoleculare

 Alcoolii inferiori → miscibili cu apa (formează amestecuri omogene în orice proporție)
Solubilitate  Solubilitatea în apă
 scade cu mărirea catenei
 creşte cu mărirea numărului de grupe –OH din moleculă
 densitatea mai mică decât a apei( ρapă=1g/cm3)
Densitate  densitatea mai mare decât a hidrocarburilor corespunzătoare
4
 METANOLUL=spirt de lemn,
→ lichid incolor, volatil, cu miros specific-dulceag, gust arzător
→ toxic pentru organismul uman (doza letală: 0,15 g/kg corp)
Diverse → inflamabil, arde cu flacără albăstruie q=7000kcal/kg
 ETANOLUL - alcool rafinat, spirt, alcool tehnic, spirt alb (are conc.=96%)
→ lichid incolor, cu gust arzător, cu miros specific,
→ toxic în doze mari, miscibil cu apa în orice proporție
→ p.f.=78℃
 GLICERINA (glicerolul / 1,2,3 - propantriol)
→ lichid incolor,inodor, cu gust dulce, cu consistenţă siropoasă
→cu vâscozitate mare, datorită coeziunii mari dintre molecule, are consistență
siropoasă, ușor solubil în apă și alcooli
→p.f.=290℃
 ALCOOLUL POLIVINILIC – aracet
→ Compus macromolecular solid, alb, solubil în : apă, glicol, glicerină
→ Utilizat ca emulgator, adeziv
Acțiunea biologică
Metanol Toxic, se transformă în în organism în formaldehidă sau acid formic care

 atacă celulele retinei și
 produc degenerarea nervului optic
Etanol o are acțiune depresivă ( acționează ca un anestezic), la nivelul membranei celulelor

nervoase, la fel ca medicamentele sedative și tranchilizante
o stimulează producerea unor hormoni diuretici, care determină
 creşterea secreţiei de apă şi de urină şi
 apare o senzaţie de deshidratare;
o provoacă dilatarea vaselor de sânge→creşte fluxul de sânge prin vasele capilare sub-
cutanate→conduce la înroşirea unor porţiuni ale pielii şi la senzaţia de căldură.
o prin metabolizarea etanolului în ficat→un produs toxic (etanal ), a cărei prezenţă explică
crizele de ficat. Abuzul îndelungat de alcool →îmbolnăvirea ficatului (ciroză) .
o băuturile alcoolice:
 în cantităţi mici, pot acţiona ca un stimulent pentru SNC
 în cantităţi mari şi/sau în timp îndelungat, este toxic şi produce dependenţă
o intoxicaţia cu alcool provoacă demenţă etilică şi poate provoca moartea .
o etanolul se administreză ca antidot, celor care au băut sau au inhalat metanol. Enzima
(alcool dehidrogenaza) din organism acţionează asupra etanolului, astfel încât metanolul
rămâne netransformat şi este eliminat din corp.
1. Aciditatea
1.a. Reacția cu metale active
1.b. Reacția cu acetiluri alcaline
2. Reacția de esterificare- se obțin esteri
2.a) Alcooli cu acizi anorganici oxigenați (acid sulfuric, fosforic, azotic)→ esteri anorganici
2.b) Alcooli cu acizi organici, cu cloruri acide(R-COCl), cu anhidride acide(R-CO-O-CO-R)
→ esteri organici (R-CO-O-R)
2.c) Alcoxizi cu halogenuri acide
2. d) Transesterificarea
3. Reacția de eterificare- se obțin eteri
3.a) Reacția alcoxizilor cu R-X
3.b) Eliminarea H2O intermolecular → eteri
4. Eliminarea H2O intramolecular → alchene
5. ***Reacția ROH cu HX – se obțin RX
5
6. Reactia de oxidare
6.a) Oxidarea blândă
6.b) Oxidarea energică
6.c) Fermentația acetică
6.d) Arderea
7. Alchilarea ROH cu de oxidul de etenă (etoxilarea ROH)
8. Reacția cu amoniacul
9. Identificarea glicerinei
1. Aciditatea
1.a. Reacția cu metale active
Soluția apoasă a alcoolilor este neutră,
alcoolii nu ionizează în apă.
!!!Excepție fac alcoolii inferiori care pot ioniza conform ecuației:
2R-OH ↔ R-O- + R-OH2+
Ion alcoxid ion alcoxoniu(oxoniu)=cation
Această proprietate de amfolit acido-bazic explică unele proprietăți ale alcoolilor alifatici inferiori
comune cu ale apei:
 ei sunt solubili în apă și se pot amesteca în orice proporție cu ea;
 sunt solvenți foarte buni pentru acizi și baze;
 reacționează cu metalele alcaline cu degajare de hidrogen.
&&& Soluția apoasă de alcooli este neutră!!!
Radicalul hidrocarbonat saturat (R) are efect respingător de electroni și mărește densitatea de electroni la
atomul de O. (R→O-H) . Legătura O-H este mai puțin polară decât legătura O-H din apă → alcoolii
cedează protoni mai greu decât apa → sunt acizi mai slabi decât apa. Au Ka de ordinul 10-16-10-18.
Deși au caracter acid, acesta este foarte slab și atunci alcoolii:
-nu reacționează cu indicatorii
-nu ionizează în soluție apoasă
Alcoolii, datoritǎ caracterului lor slab acid reacţionează cu metalele active (Na,K,Mg,Al)
Metalele reactive formează cu alcoolii anhidri, săruri numite alcoxizi(sau alcoolaţi). Pentru că alcoolii sunt
acizi mai slabi decât apa, reacția metalelor alcaline cu alcoolii anhidri este mai puțin violentă decât reacția
lor cu apa. Reacția are loc cu degajare de hidrogen, care aprins arde cu o pocnitură caracteristică.:
CH3-CH2-OH + Na→ CH3-CH2-O-Na+ +1/2H2↑

etoxid de sodiu
(etanolat sau etolat de sodiu)-compus ionic, solid, cristalin
2 CH3-CH2-OH +Mg→( CH3-CH2-O)2Mg +H2

etoxid de magneziu
***Reacția se utilizează la obținerea hidrogenului activ necesar reducerii grupelor
>C=O și -C≡N.
!!!Fiind acizi foarte slabi, alcoolii nu pot reacţiona cu:

 hidroxizii alcalini.
 bazele slabe, cum sunt carbonaţii sau bicarbonaţii(carbonati acizi)
*** Recapitulare noțiuni acizi:

-Un acid prin cedarea unui proton trece în baza sa conjugată.
-Cu cât acidul este mai slab cu atât baza sa conjugată este mai tare și invers.
-Acizii scot din sărurile lor acizii mai slabi decât ei .
-Caracterul acid crește în ordinea:
alchine<alcooli<apă<fenoli<HCN,H2S,H2CO3<acizii organici<ac. minerali (HCl,H2SO4)
6
***Alcoxizii, în calitate de baze tari, pot da reacții cu: apa, fenolul, HCl, CH3COOH
 Reacția cu apa, ionii alcoxid sunt bazele conjugate ale unor acizi mai slabi decât apa, prin
urmare ei sunt baze mai tari decât anionul hidroxid, pe care îl pot deplasa din apă:
R-OH crește aciditatea R-O- crește bazicitatea
-
H2O HO
În prezența apei, alcoolații alcalini sunt instabili și hidrolizează puternic:
Echilibrul acestei reacții este total deplasat spre dreapta regenerându-se alcoolul.
 Reacția cu fenolul
CH3-CH2-O- Na+ +C6H5-OH→CH3-CH2-OH +C6H5-ONa
etoxid de sodiu fenol etanol fenoxid de sodiu
 Reacția cu acid acetic CH3COOH

CH3-CH2-O- Na+ +CH3COOH→CH3-CH2-OH +CH3COO-Na+
etoxid de sodiu acid acetic etanol acetat de sodiu
 Reacția cu HCl
R-ONa- + HCl → R-OH + NaCl
1.b. Reacția cu acetiluri alcaline

R-OH + R’-C≡C-Na+→R-O-Na+ + R’-C≡CH
2. Reacția de esterificare
2.a) cu acizi oxigenați anorganici → esteri anorganici
-cu acidul sulfuric, alcoolii alifatici formează sulfați acizi de alchil
R-OH +HOSO3H→R-O-SO3H +H2O
-cu acidul azotic, alcoolii alifatici formează azotaţi sau nitrați de alchil:
R-OH +HONO2→ R-O-NO2 +H2O
Prin reacţia glicerinei cu acidul azotic/in prez. de acid sulfuric se formează trinitratul de
glicerină, un ester anorganic, care, impregnat în kieselgur reprezintă un puternic exploziv, folosit şi
cunoscut sub denumirea de dinamită:
Trinitratul de glicerină, TNG este un lichid uleios, incolor, care explodează foarte uşor la încălzire
bruscă sau la șocuri mecanice. El se descompune prin autooxidare, din cauza conţinutului mare de oxigen
din moleculă.
Un şoc mecanic oricât de mic, deformează molecula de trinitrat de glicerină, astfel încât atomii de C, H şi
O îşi pot schimba partenerii, formându-se un număr foarte mare de molecule în stare gazoasă; se formează
un nor gazos în expansiune rapidă, care constituie explozia; ecuaţia reacţiei chimice este:
4C3H5(ONO2)3 → 12CO2 + 10H2O + 6N2 + O2 + Q
!!!Din 4 moli TNG se obțin 29 moli gaze.

!!!Dacă, după reacție amestecul gazos este adus la temperatura standard (20-25℃) sau normală (0℃),
apa trece în stare lichidă și iese din amestecul gazos.
Trinitratul de glicerină se folosește și în medicină la tratarea afecțiunilor inimii sub denumirea de
nitroglicerină.
7
2.b1) cu acizi organici → esteri organici

-este o reacție de substituție deoarece se substituie grupa –OH din grupa –COOH cu grupa R-O-(alcoxi) din
molecula alcoolului.
- este un exemplu de reacție de condensare(două molecule se combină pentru a forma o moleculă mai
mare,eliminând o moleculă de apă).
-reacția cu acizii organici este REVERSIBILĂ; are loc în prezența H2SO4.
Instalație de esterificare
***Esterificarea cu acizi organici, cu cloruri acide și cu anhidride acide poate fi considerată și o reacție de
acilare, deoarece se introduce grupa acil (R-CO-), dar nu pe catenă ci la atomul de oxigen din grupa
hidroxil.
*****Obținerea acetatului de etil din etanol și acid acetic poate avea loc cu η=95-99%
R-COOH reacţionează cu R-OH pentru a forma esteri, prin reacţie de esterificare directă, reacție care are
următoarele caracteristici:
- prin utilizarea izotopului 18O s-a demonstrat că, în reacţia de esterificare, are loc ruperea
legăturii acil – oxigen şi nu a legăturii alchil – oxigen. Oxigenul din ester provine din alcool și nu din acid.
-Kc va avea următoarea expresie: și este dependentă doar de

temperatură
Reacția de esterificare a acidului acetic cu etanol – are loc în mediu acid și este reversibilă. X=Aici
trebuie
adăugată apa
care provine
din soluțiile
Experimental: i 1 mol 1 mol - x de acid sau
de alcool,
c 0,66 0,66 - - dacă este
e 0,33 0,33 0.66 0,66+x cazul.
Aceasta se va
adăuga apei
rezultate din
reacție
 Conversia acidului și a alcoolului pot fi diferite în funcție de cantitățile inițiale ale acestora.
 Pentru a scoate sistemul din starea de echilibru, sau pentru a obține o cantitate mai mare de ester:
-se poate utiliza exces de reactiv,
-se elimină unul dintre produși, de obicei esterul care este mai volatil
8
2.b2) cu cloruri acide și anhidride acide→ esteri organici

-este TOTALĂ (ireversibilă)
**** Dacă esterificarea la polioli se face cu anhidride acide , calculul cantității de anhidridă trebuie
să se țină cont și de acidul rezultat din reacție, care poate și el la rândul să dea reacție de esterificare
Ex. 1 mol glicol consumă:
-min 1 mol anhidridă acidă
-max. 2 moli anhidridă, câte 1 mol pentru fiecare grupă –OH
2.c)Esterificarea se poate realiza și între alcoxizi și cloruri acide: Alcoxizi + R-COCl →esteri
R-ONa + R’-CO-Cl →R-O-CO-R’+ NaCl
2.d) !!!! Transesterificarea
Reacția are importanță practică în obținerea biodieselului, care se obţine prin reacţia
de transesterificare a uleiurilor vegetale sau a grăsimilor de origine animală.
100 p. de uleiuri sau grăsimi + 10 p. metanol (alcool metilic) = 100 p.biodiesel + 10 p. glicerol (glicerină)
sau
100 Kg ulei + 10 Kg metanol = 100 Kg biodiesel + 10 Kg glicerol.
3. Reacția de eterificare
***Eterii (R-O-R)
 au caracter neutru și
 sunt compuși lichizi,volatili, cu miros plãcut, caracteristic,
 sunt folosiți ca solvenți,deoarece au proprietatea de a dizolva mulți compuși organici și
 sunt relativ inerți chimic
 Eterii alcoolilor inferiori hidrolizează foarte greu, doar cu HX
 Eterii nu reacționează cu Na și cu NaOH
9
3.a)Eterificarea prin reacția alcoxizilor alcalini cu R-X

Alcoxizii pot reacţiona cu derivaţii halogenaţi formând eteri.
C2H5-O-Na+ + C2H5-Br →C2H5-O-C2H5 +NaBr
3.b)Eliminarea de H2O intermolecular → eteri, la încălzire ușoară și cu H2SO4 în cantități mici

Eterii simetrici ai alcoolilor pot fi obţinuţi şi prin reacţia a două molecule de alcool în cataliză acidă, prin
eliminare intermoleculară de apă, reactia este de condensare.
R-OH + HO-R→ R-O-R +H2O

2 CH3-CH2-OH→ CH3-CH2-O-CH2-CH3 +H2O
etanol dietileter
4.Deshidratarea intramoleculară → alchene, la temp. mari și cu H2SO4 conc.
Etena obținutã decoloreazã soluția de

brom în tetraclorurã de carbon.
Eliminarea intramoleculară a apei din alcooli constituie o metodă importantă de sinteză a alchenelor.
Reacţia concurentă este eliminarea intermoleculară de apă, cu formare de eteri.
Reacţia poate avea loc în cataliză acidă, omogenă, sau în cataliză eterogenă, pe oxizi sau silicaţi de
aluminiu, la temperaturi ridicate (300- 400°C). Uşurinţa cu care se elimină apa din alcooli depinde de
natura alcoolului.
Eliminarea apei din alcooli decurge respectând regula lui Zaiţev, adică atunci când există două
poziţii de unde se poate elimina hidrogenul, eliminarea are loc astfel încât să rezulte alchena cea mai
substituită.
Deshidratarea se poate petrece de la o singură moleculă de alcool sau de la două.

 în primul caz, la deshidratarea alcoolului monohidroxilic, în afară de apă, se formează alchenă,
 iar în al doilea caz , la deshidratarea alcoolului monohidroxilic, în afară de apă, se formează eter
!!!Reactivitatea alcoolilor izomeri, la reacția de deshidratare este dată de ordinea:
Alcool terțiar > Alcool secundar > Alcool primar
10
***Deshidratarea glicerinei, este o metodă de obținere a unui compus carbonilic:
***5. Reacția ROH cu HX-
Hidracidul cel mai reactiv este acidul iodhidric, iar cel mai puţin reactiv acidul clorhidric. În cazul
HCl este necesar adaosul de ZnCl2 drept catalizator (reactiv Lucas). Se formează compușii clorurați
corespunzători, care tulbură soluția (deoarece sunt insolubili în apă). Reactivul Lucas permite identificarea
alcoolilor primar, secundari și terțiari după viteza de formare a compusului clorurat (dacă alcoolul este
terțiar soluția se tulbură imediat).
6. Reacția de oxidare
6.a.1) Oxidarea blândă cu agent oxidant
Se realizează cu soluție diluată de K2Cr2O7 / H2SO4

 Alcoolii primari sunt transformaţi în aldehide, iar acestea se oxidează la acizi, dacă se prelungește
timpul de contact cu agentul oxidant.
 Alcoolii secundari se transformă în cetone.
 Alcoolii terțiari nu se oxidează (sunt stabili).
C6H5-CH2-OH + [O]→ C6H5-CH=O +H2O

alcool benzilic aldehidă benzoică
Testul alcoolemiei se bazează pe reacția de oxidare blândă a etanolului.Fiola folosită pentru

testare conține granule de silicagel impregnate cu soluție acidulată de K2Cr2O7( de culoare portocalie).
Culoarea verde apare ca urmare a formării ionului Cr3+.
6.a.2.Oxidarea blândă- catalitică – este un proces de dehidrogenare
Oxidarea alcoolilor primari şi secundari poate fi condusă şi ca o

dehidrogenare.
11
Reacţia de dehidrogenare are loc în fază de vapori, în cataliză eterogenă, pe catalizator de Cu (sau
de CuO), la o temperatură de 250-400℃:
*** Mentol→mentonă
*** Dacă după oxidare compusul isi pastrează C* , activitatea optică se va schimba, pt ca este alt
compus și are alt unghi de rotație și eventual și alt alt sens.
6.b) Oxidarea energică
În prezenţa unor agenţi oxidanţi energici (KMnO4/H2SO4),
 oxidarea alcoolilor primari nu se poate opri la stadiul de aldehidă, ci conduce la acid carboxilic
 în cazul alcooliilor secundari şi terţiari, procesul decurge cu ruperea catenei şi formare de
amestecuri de acizi carboxilici.
Soluția de permanganat de potasiu în mediu de acid sulfuric, de culoare violet
caracteristică Mn+7 din ionul de (MnO4) -, în reacția cu alcoolul devine incoloră (Mn+2)
 La oxidarea alcoolilor primari se consumă 2 at. O
Exemple:
1. Oxidarea
2-pentanolului
2. Oxidarea
2-butanolului
3. Oxidarea 3-buten-1-ol
12
4. Oxidarea alcoolului benzilic-conduce la formarea acidului benzoic
5. Oxidarea 2-buten-1-ol
*****Oxidarea alcoolilor
Calculul volumului de agent oxidant, dacă se știe:
 cM agent oxidant
 cantitatea de alcool
 m, ν;
 dacă se dau Valcool și ρalcool, se determină mai întâi masa de alcool m=ρ·V
 dacă se dau V, cp și ρ, se determină ν de alcool ν = cu atenție mare la corelația
dintre unitățile de măsură!!!!!!!
Rezolvare:
1. Se determină de pe ecuația reacției de oxidare νoxigen consumat
( Atenție!!!! Dacă pe catenă sunt și legături C=C se oxidează și acestea!!!!!!!!!!)
 Oxidarea blândă
R-CH(H/R)-OH + [O] →R-C(H/R)=O + H2O
13
1mol alcool…………1mol [O]
νalcool……………………ν[O] → νalcool = ν[O]
 Oxidarea energică
R-OH + x [O] →………..
1mol alcool…………x mol [O]
νalcool ……………………ν[O] → x· νalcool = ν[O]
2. Se determină din regula de trei simplă νagent oxidant

νag. ox……………………ν[O] νag. ox…………………… ν[O]
3. Se determină din formula concentrației molare Vagent oxidant
cM ag.ox.·Vsol.ag.ox.= νag. ox → Vsol.ag.ox= νag. ox / cM ag.ox
6.c).Fermentatia acetică a etanolului - metoda industrială

Etanolul obţinut prin fermentaţie alcoolică, în prezenţa
sistemului enzimatic existent în mediul de reacţie, poate
reacţiona mai departe ( dacă are o concentrație mai mică de
20%), cu oxigenul atmosferic, oxidându-se lent la acid acetic.
Acesta este procesul de fermentaţie aceticǎ(aerobă), ce duce la
oţetirea vinului.
6.d) Arderea : CnH2n+2O + O2→nCO2 + (n+1)H2O +Q
Oxidarea completă a alcoolului are loc dacă el arde. Alcoolii metilic şi etilic ard în aer cu o flacără aproape
incoloră, iar alcoolii superiori – cu o flacără fumegândă.
Reacția stă la baza utilizării alcoolilor drept combustibili.
7.Alchilarea ROH cu oxid de etenă

 Etoxilarea ROH inferiori
Oxidul de etenă reacționează cu alcoolii inferiori conducând la :
a) monoeteri ai glicolului(HO-CH2-CH2-O-R), numiți tehnic celosolvi, sau
b) monoeteri ai dietilenglicolului (HO-CH2-CH2-O-CH2-CH2-OR), numiți tehnic carbitoli.
Dacă se folosește metanol, se obține eterul monometilic al dietilenglicolului
Celosolvii și carbitolii sunt folosiți ca solvenți în industria de lacuri și vopsele, în special lacuri pe bază de
nitroceluloză, în vopsitorie , în industria textilă , în cosmetică
c) ***Polietilenglicolul (abreviat PEG) este un polimer de tip polieter, (-PEG are consistență de ceară și
μ=150000) și prezintă multe utilizări industriale și farmaceutice.
Formula de structură poate fi scrisă astfel:
H−(O−CH2−CH2)n−OH sau:
HO-CH2CH2OH + n(CH2CH2O) → HO(CH2CH2O)n+1H

glicol oxid de etenă PEG
14
PEG este utilizat în multe produse laxative.
 Polietoxilarea alcoolilor grași

-se obțin alchilpoliglicoeteri
-are loc de obicei în cataliză bazică
-în funcție de raportul molar oxid de etenă:alcool gras,se obțin produși cu diferite grade de
etoxilare
Moleculele alcoolilor grași polietoxilați conțin două grupe cu afinități diferite față de apă și de
aceea sunt substanțe tensioactive(detergent neionic):
Atomii de oxigen eterici realizează legături de hidrogen cu moleculele apei de aceea grupa
polieterică este o grupă hidrofilă.
***8. Reacția cu amoniacul: R-OH + NH3 →R-NH2 +H2O
9.Identificarea glicerinei
 Reactivi : CuSO4, NaOH
 Semnal analitic: colorație albastră, datorită formării gliceratului de cupru.
Reacția este posibilă datorită caracterului mai acid al glicerinei, determinat de nr. mai mare de grupe –OH.
Utilizări ale alcoolilor

 Alcoolii inferiori sunt folosiţi ca solvenţi, diluanţi în industria lacurilor şi vopselelor, combustibili,
precum şi ca intermediari în sinteze chimice.
 Izopropanol - curățare aparate electronice
 Alcooli grași polietoxilați: detergenți neionici, emulgatori( gradul de etoxilare n/3), agenți de umectare
( gradul de etoxilare n/2), agenți de dispersie, detergenți pt rufe fine (gradul de etoxilare 1-1,5n)
 Metanol - solvent lacuri și vopsele, obținere formol, combustibil,
 De la ciclohexanol începe sinteza fibrelor textile de tip nylon.
 Etilenglicolul este folosit ca solvent, lichid antigel, fluid hidraulic, la obţinerea plastifianţilor, a
poliesterilor (PET) etc.
 Diolii terminali superiori (spre exemplu 1,6-hexandiol) sunt folosiţi în sinteza fibrelor sintetice de tip
poliester.
 Etanolul este folosit : a) în industria alimentară, dar şi ca dezinfectant; b)sinteza medicamente; c)
solvent lacuri și vopsele; d) combustibil; e) obținerea de parfumuri; f) obținerea butadienei prin metoda
Lebedev
15
 Eterii alcoolilor inferiori sunt relativ inerți chimic, ceea ce permite utilizarea lor ca solvenți
Glicerina
a) Întrebuinţările care au la bază capacitatea mare a glicerinei de a forma legături de hidrogen, atât
intramolecular, cât şi cu moleculele de apă sau cu grupe -OH, -SH, -NH2 din alţi compuşi organici; astfel:
- obținerea unor soluţii farmaceutice de uz extern (cu rol de antiseptic şi calmant), a unor produse
cosmetice (are acţiune emolientă , catifelează pielea şi împiedică uscarea ei) şi în pastelede dinţi (împiedică
uscarea);
- se adaugă în compoziţia bomboanelor pentru a împiedica procesulde cristalizare a zahărului ;
- se pune pe frunzele de tutun ca să împiedice încreţirea lor şi chiar în tutun pentru a-i păstra umiditatea;
- se încorporează în unele materiale plastice, pentru a le păstra plasticitatea, deoarece acţionează ca un
lubrifiant între moleculele de polimeri;
- este un constituent valoros al vinurilor de calitate, contribuind la gustul dulce şi catifelat (datorat
vâscozităţii ); formarea unui strat care aderă la pereţii paharului, după ce vinul a fost agitat uşor, se
datorează prezenţei glicerolului care măreşte vâscozitatea şi face ca vinul să se scurgă mai lent de pe pereţii
de sticlă (este un indiciu al calităţii) ;
- se utilizează ca lichid în termometrele care sunt folosite la temperaturi sub +290°C .

-este anticongelant
b) Întrebuinţările care au la bază proprietăţile chimice ale glicerinei:
- este componenta de bază a grăsimilor, din care se şi obţine, la fabricarea săpunurilor ;
- se întrebuinţează ca materie primă pentru fabricarea unor răşini sintetice;
- este materia primă de bază pentru fabricarea trinitratului de glicerină .
16
FENOLI-Leontescu Georgiana-CNIV
Capitolul 11. FENOLI
Definiție: Fenolii sunt compuși hidroxilici în care gruparea funcțională (-OH) este legată la un atom de
carbon al unui nucleu benzenic (în stare de hibridizare sp2). Fenolii sunt hidroxiarene; denumirea de fenoli
provine de la cel mai simplu reprezentant al clasei, fenolul.
Formula generală: Ar – OH, sau CnH2n-6Ox pentru fenoli mononucleari, x=numărul de grupe -OH
Denumire - numele fenolilor se formează din numele hidrocarburii la care se adaugă prefixul hidroxo-, sau
prin adăugarea sufixului -ol la rădăcina numelui hidrocarburii.
Denumiri uzuale
*pentru fenol: acid fenic, acid carbolic, benzenol, hidroxobenzen
1
- -
Raportul e π/e p=6/4,
Structură Deoarece fenolul are:
-
-6 e π în inelul aromatic
-
-4 e p(neparticipanți) de la
atomul de oxigen
În molecula unui fenol, unul dintre cei doi orbitali dielectronici ai atomului de oxigen este orientat
paralel cu orbitalul p al atomului de carbon de care se leagă atomul de oxigen și se întrepătrunde lateral cu
acesta. Astfel, orbitalul π extins din nucleul benzenic se prelungește spre atomul de oxigen și permite
deplasarea spre nucleul aromatic a perechii de electroni din acest orbital dielectronic al atomului de oxigen
Ca urmare, pe de-o parte, atracţia atomului de oxigen pentru electronii σ din legătura O-H creşte,
stabilitatea ei micşorându-se, fapt ce favorizează cedarea mai uşoară a hidrogenului sub formă de H+; pe de
altă parte nucleul aromatic din fenoli, îmbogăţit în electroni, reacţionează mai uşor decât un benzen
nesubstituit.
În concluzie, fenolii sunt acizi mai tari decât apa şi alcoolii (având pKa cuprins între 8-10) şi
constituie substraturi reactive în reacţiile de substituție.
Prezenţa unor substituenţi atrăgători sau donori de electroni în nucleul aromatic va aduce modificări
ale acidităţii fenolului respectiv. Astfel, o grupă atrăgătoare de electroni, prin scăderea densităţii de
electroni la atomul de oxigen, va mări aciditatea, în timp ce o grupă donoare de electroni va micşora
capacitatea de a dona protonul.
Ionul fenolat/fenoxid:
În anionul fenolat (Ar-O-), delocalizarea electronilor este mai
accentuată și are ca efect delocalizarea sarcinii negative de la atomul
de oxigen spre nucleul benzenic și stabilizarea acestui anion.
Are un caracter bazic foarte puternic.
Clasificare: După numărul de grupări hidroxil din moleculă, se deosebesc:

- fenoli monohidroxilici; de exemplu: fenol
- fenoli polihidroxilici; de exemplu: pirogalol, rezorcină, orcină, floroglucină, hidrochinol
 Legături de hidrogen
Legături  Între moleculele fenolilor
intermoleculare  Între grupele -OH din fenoli şi moleculele apei
 Între grupele -OH din fenoli şi grupele -OH din alcooli
 Între grupele -OH din fenoli (legături inter / intramoleculare)
Stare de  Fenolii → substanţe solide, cristaline
agregare
-⸕ cu ⸕ numărului de grupe -OH din moleculă
–mai scăzute la fenolii care au în poziţia “orto” faţă de grupa -OH o grupă
P.F + P.T funcţională care permite formarea unei legături de hidrogen intramoleculare
(-OH,- NO2,-COOH)
-mai scăzute la izomerii orto decât izomerii lor meta sau para
Fenolii monohidroxilici → puţin solubili în apă
 Solubili în alcooli şi eteri, toluen
Solubilitate  Solubilitatea în apă
- ⸔cu ⸕ catenei
- ⸕ cu ⸕ numărului de grupe -OH din moleculă
Diverse  Crezolii– au proprietăţi bactericide mai puternice decât fenolii
 Se înroşește în aer în urma oxidării
 Este higroscopic, absoarbe apa din aer
Fenolul  Toxic, caustic/coroziv-atacă pielea-produce arsuri
 Solid, incolor, cu miros caracteristic
 Fenolul se dizolvă mai greu în apă rece şi nemărginit – în cea fierbinte.
 Soluția apoasă saturată de fenol are c= 6,79%
2
Izomeri
-de funcțiune- cu eterii și alcoolii
Exemplu: pentru formula moleculară C7H8O se pot scrie 5 izomeri:
Are caracter neutru

-de poziție-o,m,p-difenoli
-tautomeri
Metode de preparare
1.***Topirea alcalină a sărurilor acizilor sulfonici aromatici. Sărurile de sodiu ale acizilor sulfonici
aromatici derivaţi de la benzen şi naftalină, prin
încălzire la 250-300°C cu hidroxizi alcalini
(topitură alcalină) formează sărurile fenolilor
(fenoxizi) din care, prin acidulare, se obţin
fenolul, repectiv naftolii.
2.***Metoda petrochimică
de obținere a fenolului-
reacţia de autoxidare a
cumenului (cu aer, în
prezenţă de promotori) şi
permite atât obţinerea
fenolului cât şi a acetonei.
3. Surse naturale
-fenoli naturali (în special polifenoli şi derivaţi ai acestora), răspândiți în regnul vegetal ( avocado,
banane, mere, măsline), responsabili de multe ori de mirosul specific sau culoarea plantelor şi florilor
respective. Unii dintre ei sunt utilizaţi ca arome alimentare:
-timolul se găsește în uleiul de cimbru

-vanilina se găsește în uleiurile volatile din păstaia de vanilie a orhideei de vanilie
-eugenolul se găsește în uleiurile volatile din: cuișoare, scorțișoară, nucșoară, busuioc și dafin.
-în combinații în diferite produse naturale: rășini de conifere, esențe naturale, materii tanante
3
4.*** Prin distilarea uscată a cărbunilor se obţin mai multe fracţiuni, care conţin fenoli, în etape:
-tratarea gudronului cu soluție apoasă de NaOH și separarea fazei apoase:
Ar-OH + NaOH → Ar-O-Na+ + H2O
-tratarea soluțiilor de fenolați cu acizi minerali:
Ar-O-Na+ + H2SO4 →Ar-OH + NaHSO4
-extracția fenolilor cu un solvent organic adecvat și separarea prin distilare.
5. Hidroliza sărurilor de diazoniu

50℃
C6H5-N≡N]+Cl-+ H2O C6H5-OH + N2 +HCl
6.***Hidroliza halogenobenzenului în condiții energice.
7.Hidroliza acidă sau bazică a esterilor fenolici:
-în mediu acid, se obține fenol și acid carboxilic

CH3-COO-C6H5+ H2O (H+) CH3-COOH + C6H5-OH
-în mediu bazic și cu exces de bază se obține totdeauna fenoxidul, nu fenolul:

HCOO-C6H5+2NaOH → HCOONa + C6H5-ONa +H2O
Proprietăți chimice:
A. Datorate grupei hidroxil
1. Aciditatea –se explică/manifestă în reacțiile:
1.a) Reacția cu Na, K, Zn
1.b) Reacția cu NaOH, KOH
1.c) Reacția cu săruri ale acizilor mai slabi
2. Reacții de identificare a fenolilor
3. Eterificarea: fenoxizi +R-X
4. Alchilarea cu oxid de etenă
5. Esterificarea
5.a) Fenoli+ cloruri acide (RCOCl), anhidride acide ((RCO)2O)
5.b) Fenoxizi + RCOCl
* Obținerea aspirinei
B. Datorate nucelului aromatic
B.1.Halogenare cu Br2
B.2.Acilare
B.3.Nitrare reacțiile decurg mai ușor ca la benzen, deoarece
B.4.Sulfonare grupa –OH activează nucleul
B.5. Alchilare
B.6.Hidrogenare
B.7.Condensare cu formaldehidă
B.8.Cuplare cu săruri de diazoniu
B.9. Reacții redox
B.10. Fenol + clorura de alil în diferite condiții
4
A. Datorate grupei hidroxil

A.1.Aciditatea
Fenolii au o tendință mai accentuată de a ceda protoni decât alcoolii, iar anionul fenolat (sau
fenoxid)are o tendință mai mică de a accepta protonii decât anionii alcoolat.
R-OH R-O-
H2O crește HO- crește
Ar-OH aciditatea Ar-O- bazicitatea
Echilibrul de ionizare a fenolilor este mult deplasat spre stânga : C6H5-OH+ H2O  C6H5-O- +H3O+
***Concentrația ionilor de hidroniu este mai mare decât cea a ionilor de hidroniu proveniți prin
ionizarea apei pure
!!!Fenolii nu impresionează indicatorii acido – bazici (nu ionizează în soluție apoasă)
!!!![H3O+] este dependentă de Ka. Astfel că un acid mai tare , va avea o Ka mai mare și implicit [H3O+]
mai mare.
***Reacțiile acido-bazice la care participă fenolii stau la baza separării fenolului din amestecuri cu alte
substanțe organice:
-fenolii se dizolvă în soluții apoase de hidroxizi alcalini, transformându se în fenoxizi solubili în apă.
-fenolii pot fi separați și recuperați din soluții bazice, prin acidularea acestora. Dacă se barbotează CO2 într-
o soluție obținută de hidroxid alcalin, se formează fenolul, puțin solubil în apă, care se poate separa de
acizii carboxilici inferiori, solubili în apă.
A.1.a),b)Reacția cu Na, K, Zn și cu NaOH, KOH
 Substituenții de ordin II (-COOH,-NO2, -C=O) și halogenii sunt atrăgători de electroni→micșorează

densitatea de electroni la atomul de oxigen din grupa –OH fenolică→măresc aciditatea fenolilor
 Substituenții de ordin I sunt respingători de electroni→măresc densitatea de electroni la atomul de
oxigen din grupa –OH fenolică→micșorează aciditatea fenolilor
Exemplu:
O2N-C6H4-OH > C6H5-OH > H3C-C6H4-OH
Ex.1.
Caracterul acid
scade în ordinea:
(3) (5)>(1)>(4)>(2)
Ex.2.
Caracterul acid scade în ordinea:
(1)>(4)>(3)>(2)
5
Valorile constantelor de aciditate ale unor fenoli :

Compus hidroxilic Ka (mol/L) pKa
p-crezol 5,49·10-11 10,26
Fenol 1,3·10-10 9,9
p-clorofenol 6,6·10-10 9,18
p-nitrofenol 7·10-8 7,15
2,4-dinitrofenol 1,1·10-4 3,96
2,4,6-trinitrofenol(acid picric) 0,56 0,25
pKa=-lgKa pKa-exponent de aciditate
Reacții ale fenoxizilor:

 Ionul fenoxid (fenolat) este o bază mai slabă decât ionul hidroxid (HO-). În soluție apoasă, fenoxizii
alcalini sunt parțial hidrolizați, soluția având caracter bazic.
C6H5-ONa +H2O  C6H5-OH +NaOH
*** Spre deosebire de metoxidul de sodiu ( care hidrolizează total) fenoxidul de sodiu poate exista în
soluție apoasă, datorită hidrolizei parțiale.
****În câmp electric, fenoxizii migrează în mediu bazic la anod(+).

****Fenolul este eliberat din sărurile lui de către acizi mai tari: HCN, H2S, H2CO3, R-COOH, acizi
minerali:
C6H5-O-Na+ +CH3-COOH →C6H5-OH +CH3-COO-Na+
C6H5-O-Na+ +CO2 + H2O →C6H5-OH + NaHCO3
****fenoxizii , se pot oxida formând mai întâi fenoxidul, apoi grupa carboxil eliberează gr –OH și se
formează carboxilatul:
*** Reacția fenoxidului de sodiu cu CO2 conduce la doi produsi in functie de conditii:
În solutie se formează fenolul
Dacă nu exista apă, se formează salicilatul de sodiu prin carboxilarea nucleului.
A.1.c)Reacția cu săruri ale acizilor mai slabi
↓
-acetiluri: 2C6H5-OH + NaC≡CNa →2C6H5-ONa + HC≡CH
-alcoxizi C6H5-OH + CH3ONa →C6H5-ONa + CH3OH
-carbonați neutri C6H5-OH + Na2CO3 →C6H5-ONa + NaHCO3
!!!Fenolii reacționează cu carbonații neutri și nu reacționează cu carbonații acizi, și nu se produce

efervescență în reacțiile acestora cu carbonații.
A.2.Reacții de culoare- DE IDENTIFICARE A FENOLILOR

Prin tratarea soluțiilor apoase ale fenolilor cu o soluție de FeCl3( clorură ferică), apar colorații
caracteristice ca urmare a formării unor fenoxizi cu formula generală (ArOFeCl2).
6
Astfel apar colorațiile:

-violet pentru fenol și α-naftol, acid salicilic
- albastru pentru crezoli și hidrochinonă,
- verde pentru β-naftol, pirocatechină etc.
A.3. Eterificarea - se poate realiza prin reacția dintre fenoxizi și R-X.

!!!Nu se poate realiza eterificare la fenoli prin deshidratare intermoleculară.
CH3-Cl + C6H5-ONa→CH3-O-C6H5+ NaCl

Fenil-metil-eter sau anisol, eterul metilic al fenolului
A.4. Alchilarea cu oxid de etenă-etoxilarea fenolilor
A.5.. Esterificarea
A.5. a.Fenoli+cloruri acide(RCOCl) si anihidride acide ((RCO)2O)
Fenolii nu reacţionează cu acizii pentru a forma esteri, ci doar cu cloruri acide (cu sau fără catalizator bazic
– baze organice sau NaOH), sau cu anhidride acide (în prezenţă de acid sulfuric).
A.5.b)Fenoxizi + RCOCl
*Obținerea aspirinei- În sinteza Kolbe-Schmidt, materia primă pentru obținerea acidului acetil salicilic
este fenolul. Reacțiile pe care se bazează procesul tehnologic sunt:
7
Aspirina:
-se prezintă sub formă de cristale aciculare incolore sau pulbere albă.
- nu are miros (uneori are miros slab, acru), are gust acru.
- solubilitatea în apă este de 1g / 100g apă la 37°C; putem spune că este insolubilă în apă sub forma acidă,
devine solubilă în forma de sare, neutralizată.
- parţial solubilă în alcool etilic etilic 90% (20g / 100 cm³ la 20°C).
- se dizolvă în soluţii de hidroxizi, carbonaţi alcalini, amoniac.
-are efect – analgezic- împotriva durerilor
- antiinflamator  utilă în stări gripale, nevralgii, cefalee, stări febrile.
- antipiretic-împotriva temperaturilor crescute
Aplicație:Ce cantitate de acid salicilic 95 % și de anhidridă acetică sunt necesare pentru a fabrica 1500 g
aspirină dacă randamentul procesului este de 90 % ? Ce produs secundar se obține și în ce cantitate ?
Rezolvare
η = Cp · 100
Ct
Ct = Cp · 100 , Cp = 1500 g aspirină,
η
Ct = 1500 · 100 = 1667 g aspirină (Ct)
90
180 g aspirină …………….....................…..138 g acid salicilic
1667 g aspirină………………....................…..x g acid salicilic
x = 1667 · 138 = 1278 g acid salicilic
180
100 g acid salicilic impur………………..95 g acid salicilic pur
y g acid salicilic impur………………..1278 g acid salicilic pur
y = 1278 · 100 = 1345 g acid salicilic 95 % impur
95
180 g aspirină………………………….......102 g anhidridă acetică
1667 g aspirină……………………........…..z g anhidridă acetică
z = 1667 · 102 = 1574g
180
180 g aspirină………………………60 g acid acetic
1667 g aspirină................................q g acid acetic
q = 1667 · 60 = 555,6 g acid acetic
180
B. Reacții datorate nucelului aromatic

1) Halogenarea cu Cl2 sau Br2
Prin tratarea fenolului cu apă de brom în mediu alcalin se obține direct 2,4,6-tribromofenolul, sub
forma unui precipitat alb, insolubil în soluție apoasă. Reacția decurge cantitativ și servește la dozarea
fenolului din apele reziduale.
8
2) Acilare la nucleu și la grupa –OH, în funcție de condiții
3) Nitrarea fenolului
Fenolul reacționează cu o soluție diluată de HNO3, la temperatură obișnuită, conducând la un
amestec de o-nitrofenol și p-nitrofenol.
Cu HNO3 mai concentrat se obține 2,4-dinitrofenolul și apoi 2,4,6-trinitrofenolul.
!!!Reacția de descompunere a acidului picric: 4 C6H3N3O7 +13 O2 → 24 CO2 + 6H2O + 6 N2
4. Sulfonarea
În reacția de sulfonare a compușilor aromatici,
reactantul este SO3 conținut în oleum sau obținut prin
descompunerea H2SO4 din soluțiile concentrate:
2H2SO4↔SO3 +H3O+ +HSO4-
5. Alchilarea cu alchene sau alcooli
6. Hidrogenarea –poate conduce la doi produși:
7. ***Condensare cu formaldehidă - vezi compuși carbonilici

8. ***Cuplare cu săruri de diazoniu - în mediu bazic, se formează azoderivați - vezi amine
9
9. ***Reacții redox
B.9.1. Oxidarea hidrochinonei - Reacția poate avea loc cu

AgBr, când se depune Ag. Reacția demonstrează proprietatea
hidrochinonei de a fi utilizată ca revelator foto.
B.9.2. Oxidarea pirogalolului-reacția se utilizează la absorbția / identificarea / dozarea oxigenului din

amestecurile gazoase.
*****!Oxidarea se poate face și cu RT și RF.
*****B.9.3. Oxidarea fenolului cu oxigen molecular
C6H5-OH + O2 → 6C + 3 H2O
**** Oxidarea crezolilor:

Se obțin oxoacizi : o-crezol + O = acid salicilic
10. ***Reacția fenolului cu clorura de alil, în funcție de condițiile de reacție
Utilizări:
-crezolii - prin dizolvarea în soluție de săpun se obține creolina - soluție dezinfectantă
-hidrochinonă - revelator în tehnica fotografică
-pirogalol - dozarea oxigenului din gaze

-orcina - se găsește în unele specii de licheni și este substanță de bază a turnesolului, indicator acido-bazic
și colorant
-fenolul - medicamente, coloranți, fibre, soluții antiseptice, rășini fenoplaste (novolac și bachelită) și
ierbicide
-α-naftolul - utilizat la obținerea coloranților
-floroglucină- se utilizează ca antiseptic
10
AMINE si nitroderivati-Leontescu Georgiana-CNIV
Capitolul 12. AMINE

Definiție
Aminele sunt compuşi organici care conţin în moleculă una sau mai multe grupe amino, -NH2 sau
amino substituită(-NHR,-NR2)
- Aminele pot fi considerate ca derivaţi ai amoniacului în care unul sau mai mulţi atomi de hidrogen sunt
înlocuiţi cu radicali organici.
Formula generală : CnH2n+2-2∙NE+x Nx , unde x=nr.grupe amino
+ -
Pentru sărurile cuaternare de amoniu formula generală : CnH2n+2-2∙NE+x+1 Nx Cl , unde x=nr.grupe
amino
Nomenclatură- conform regulilor IUPAC, pornind de la numele hidrocarburii (HC) la care se adaugă
următoarele prefixe sau sufixe
Tip amină Cu prefix Regula Cu sufix Regula

Primară amino- Poziție grupă +”Amino”+nume HC Poziție grupă + Nume HC + Amină
înaintea termenului “amino” se adaugă
Secundară N-amino N-, respectiv N,N-, urmate de prefixele amină Sufixul amină la numele radicalilor
corespunzătoare numărului şi tipului radicalilor organici, menţionaţi în ordine
N,N- organici legaţi de azot. Poziţia grupei amino în alfabetică
Terțiară
amino catena principală se indică prin cifre.
* unele amine, în special cele aromatice, au denumiri uzuale:

o fenilamina este cunoscută ca anilină
o toluenul substituit la nucleu cu o grupă amino este numit toluidină.
*pentru aminele aromatice substituite la nucleu trebuie indicat:
-numărul radicalilor substituenţi şi
-poziţiile (prin cifre sau prin termenii orto, meta sau para).
* în cazul aminelor mixte, de tipul alchil-arilaminelor, înaintea numelui radicalului alchil se precizează
N- (azot) pentru a indica faptul că alchilul este legat de azotul aminic şi nu de nucleul aromatic.
* pentru denumirea aminelor secundare cu cu sufix, se alege ca amină primară amina cu radicalul mai
complex în ordinea:
-radicalul aromatic polinuclear
-radicalul aromatic mononuclear
-radicalul alifatic cu catena cea mai lungă
1
Denumiri uzuale:
-are efect vasoconstrictor

-F.G. –C10H15ON -F.G. –C8H11O2N -F.G. –C9H13O3N
-1 grupă-OH alcoolică -2 grupe-OH fenolice -2 grupe-OH fenolice
-1 grupă amino secundară -1 grupă amino primară -1 grupă-OH alcoolică
- N.E.=4 - N.E.=4 -1 grupă amino secundară
- N.E.=4
Clasificare
 După numărul radicalilor organici legați de atomul de azot:
 amine primare – de atomul de azot se leagă un singur radical organic, ex. CH3-NH2
 amine secundare - de atomul de azot se leagă doi radicali organici, ex. (CH3)2NH
 amine terțiare - de atomul de azot se leagă trei radicali organici, ex. (CH3)3N
 După natura radicalului organic:
 amine alifatice-atomul de azot din grupa amino se leagă numai de atomi de carbon saturați
ex. C6H5-CH2-NH2
 amine aromatice-atomul de azot din grupa amino se leagă de cel puțin un nucleu aromatic
ex. C6H5-NH-CH3
 După numărul grupelor amino din moleculă:
 monoamine –în moleculă se află o singură grupă amino ex. CH3-CH2-NH2
 poliamine - în moleculă se află două sau mai multe grupe amino ex. H2N-C6H4-NH2
2
Izomerie
Aminele prezintă:
-izomerie de poziție: butilamină, secbutil-amină
-izomerie de catenă: butilamină, izobutilamină
-izomerie de funcțiune -aminele primare,secundare și terțiare cu aceeași formulă moleculară
-izomerie optică pentru n≥4
Exemplu: Aminele izomere cu formula moleculară C4H11N sunt:
Structură
-grupa amino este polarizată:
Atomul de azot:
- este hibridizat sp3
- are o geometrie apropiată de cea a unui tetraedru
- trei dintre orbitalii săi hibrizi participă la formarea de legături cu C sau H, iar al patrulea orbital
hibrid conţine perechea de electroni neparticipanţi.
Geometria moleculei unei amine este asemănătoare geometriei amoniacului.
Datorită neechivalenţei dintre cei patru orbitali hibrizi (3 orbitali de legătură şi unul de nelegătură),
geometria tetraedrică este deformată și este mai corect să asemuim geometria amoniacului şi aminelor cu a
unei piramide cu baza triunghiulară, în vârful căreia se află atomul de azot cu electronii neparticipanţi.
Între covalenţele din amoniac, există un unghi de circa 107°. Acest unghi începe însă să crească
odată cu apariţia substituenţilor, ajungând la circa 112-113°, fapt ce conduce la o geometrie de piramidă
trigonală aplatizată. Aplatizarea se accentuează pe măsură ce creşte numărul de substituenţi, volumul lor
împingându-i în spaţiu cât mai departe unul de celălalt
Structura anilinei:
Orbitalul π extins din nucleul aromatic se prelungește
spre atomul de azot in urma întrepătrunderii laterale a
orbitalului hibrid dielectronic al atomului de azot cu
orbitalul p al atomului de carbon vecin.
Electronii neparticipanți la legătură ai atomului de azot sunt deplasați în acest orbital π extins,
determinând o micșorare a densității electronice de la atomul de azot și o mărire a densității electronice din
nucleul aromatic.În consecință, aminele aromatice sunt baze mult mai slabe decât amoniacul.
Legături de hidrogen
Legături
 între moleculele aminelor primare şi secundare (legături slabe)
intermoleculare
 între moleculele aminelor şi moleculele apei
 Aminele inferioare (metilamina, dimetilamina, trimetilamina, etilamina)→ gaze
Stare de  Amine superioare (tetra și hexametilendiamina) şi aromatice cu mai multe nuclee
agregare → solide
 Aminele: anilina, dietil și trietilamina, dimetilanilina → lichide
3
Scad la aminele izomere în ordinea: primare > secundare > terțiare
 ⸕ odată cu ⸕ catenei
P.F + P.T  ⸕ cu ⸕ numărului de grupe –NH2 din moleculă
 Mai mici decât la alcoolii cu același număr de atomi de C, datorită
electronegativității mai mici la azot decât la oxigen , care determină legături
mai slabe
 Aminele inferioare alifatice → solubile în apă (legături de H cu apa). Aminele
aromatice → insolubile în apă
Solubilitate  Solubile în solvenţi organici
 Solubilitatea în apă → scade cu mărirea catenei
 Aminele inferioare → miros de amoniac
Diverse  Aminele lichide → miros de peşte alterat
 Aminele aromatice→ compuşi toxici;unele au acţiune cancerigenă
Anilina  proaspăt distilată lichid incolor, cu aspect uleios
 în contact cu aerul, în timp, se cololorează din galben până la brun, pentru că
se autooxidează
 puţin solubilă în apă (soluția saturată de anilină → c=3,4%)
 miros dulceag
Metode de obținere
1. Alchilarea Hoffmann - reacţia amoniacului sau aminelor cu compuşi halogenaţi. Metoda are
aplicabilitate limitată întrucât se obţine un amestec de amine primare, secundare şi terţiare și săruri
cuaternare de amoniu. Se pot obţine însă majoritar amine primare dacă se lucrează cu exces de amoniac,
sau amine terţiare dacă se foloseşte exces de derivat halogenat.
Se formează o nouă legătură covalentă C-N. Intermediar se obțin halogenuri de alchilamoniu care
în prezența aminei în exces cedează protoni formând amina alchilată.
Sau simplificat:
4
În exces de compus halogenat reacția poate continua până la obținerea sării cuaternare de amoniu:
2. Reacții de reducere, reacție cu hidrogenul
a. Reducerea nitrililor- Nitrilii se pot reduce fie cu H2 / Ni sau Pd, fie cu hidruri complexe, cum
este hidrura de litiu şi aluminiu (LiAlH4) sau cu sodiu şi etanol (Na + EtOH), conducând la amine primare cu
atomul de N pe C primar.
Spre exemplu, prin reducerea dinitrilului acidului adipic se obţine 1,6-hexametilendiamina, utilizată la sinteza nylon-
ului:
b. ***Reducerea amidelor
Cu LiAlH4 sau Cu-Cr-oxid la temperatura
c. Reducerea nitroderivaților se face cu:

 hidrogen molecular (H2) în prezenţă de catalizatori (Ni, Pd, Pt)
 sistemele reducătoare folosite sunt în general cele cunoscute:
- donori de electroni (metale: Fe, Zn, Sn) şi
- donori de protoni (acizi: HCl, H2SO4, CH3 COOH)
Fe0 -2e-→Fe+2 oxidare; Fe- agent reducător x3

N+3 +6e-→N-3 reducere; R-NO2-agent oxidant
*** După obținerea aminei, aceasta poate reacționa în continuare cu HCl aflat în exces, cu formare de
sare ( clorhidratul corespunzător).
3. ***Degradarea Hoffmann a
amidelor cu hipobromit sau
hipoclorit de sodiu
!!!este reacție cu micșorare de
catenă
4. Hidroliza acidă a amidelor
substituite:
5
A. Caracterul bazic
1. Ionizarea în soluție apoasă
2. Reacția cu acizii minerali și organici. !!!Sulfonarea anilinei
3. Reacția cu indicatorii
4. Reacția cu săruri ale bazelor mai slabe
B. Alchilarea la N cu:
1. R-X
2. oxid de etenă
3. Alchilarea cu sulfatul de metil
C. Acilarea la N cu:
1. R-COCl
2. R-COOH
3. (RCO)2O
D. Halogenarea la nucleu- bromurarea anilinei
E. Identificarea aminelor
F. Reacția cu HONO
1. Dezaminarea aminelor alifatice primare
2. Diazotarea aminelor aromatice primare-obținerea sărurilor de diazoniu
-Cuplarea sărurilor de diazoniu
-***Reacțiile de substituție ale sărurilor de diazoniu
G. Anilină+ CH2=O →aminoplaste (similar fenol+ formaldehidă)
A. Caracterul bazic- -datorat prezenței perechii de electroni neparticipanți de la atomul de azot

capabilă sa realizeze o legătură coordinativă, se manifestă în reacțiile:
1) Ionizarea în soluție apoasă
La dizolvarea în apă, aminele solubile ionizează
într-o reacție de echilibru, formând hidroxizi
complet ionizați :
*** Soluția apoasă a unei amine are o concentrație a ionilor –OH mai mare decât cea provenită doar din
ionizarea apei → aminele în soluții apoase sunt baze .
 Tăria bazelor se măsoară cu Kb și pKb (exponent de bazicitate),
*****Pt. Kb>1 baze tari, Kb<1 baze slabe. Deoarece aminele au, ca și amoniacul Kb <1, toate
aminele sunt considerate baze slabe!!!!
 Bazicitatea aminelor aromatice este influențată de natura substituenților grefați pe nucleul aromatic.
 Bazicitatea aminelor este corelată cu reactivitatea acestora: aminele cu bazicitate mare au și
reactivitate mare.
-Substituenții de ordin I –radicalii alchil -sunt respingători de electroni →măresc bazicitatea aminelor.
-Substituenții de ordin II și halogenii sunt atrăgători de electroni →micșorează bazicitatea aminelor
Ex.
6
 La aminele terțiare R3N repulsiile dintre cei 3 radicali alchil cresc la formarea ionului R3N+H (cu
structură tetraedrică), deoarece distanțele dintre grupele R se micșorează
- ⸔ tendința R3N de a fixa H+

- ⸔ bazicitatea R3N
***Dacă amina aflată în mediu acid este supusă unui curent electric, cationul format se va deplasa către
catod (electrod negativ-).
Exerciții.
1. Așază aminele din fiecare serie în ordinea creșterii caracterului bazic:
2. Așază în ordinea creșterii caracterului acid:

(1)CH3-CH2-NH3+ (2) CH3-CH2-NH2+-CH3 (3) C6H5-NH3+ (4)C6H5- NH2+-CH3.
R.:(2)<(1)<(4)<(3)
3. Se consideră următoarele specii chimice, cu caracter acid:
(1) CH3-CH2-NH3+ (2) CH3-CH2-NH2+-CH3 (3) C6H5-NH3+ (4)C6H5- NH2+-CH3.
Precizează ordinea corectă a creșterii caracterului bazic al bazelor conjugate .
R:3 < 4 < 1 < 2
4. Așază în ordinea descrescătoare a bazicității: etil-dimetilamina, 1-naftilamina, 4-acetil-1-
naftilamina.
R: 4-acetil-1-naftilamina<1-naftilamina<etil-dimetilamina
2) Reacția cu acizii (HCl, H2SO4, acid acetic dil. NU cu acid azotic -care distruge grupa amino)
*** Cel mai ușor reacționează aminele cu caracter bazic mai puternic, deoarece sunt mai reactive.
Aminele reacţionează la t=25℃ cu soluţii apoase de acizi, formând săruri de amoniu, solubile în
apă. De aceea reacția cu acizii servește la solubilizarea aminelor în apă. Sărurile de amoniu conțin o
legătură cov-coordinativă între atomul de N și protonul acidului.
CH3-NH2 + CH3-COOH(dil) →CH3-NH3+O-COCH3 ( acetat de amoniu)
7
!!! Sulfonarea anilinei

-în prima etapă are loc o reacție de neutralizare (la rece) ;H2SO4 cedează un proton grupei amino, grupă cu
caracter bazic și se formează sulfatul acid de fenilamoniu.
-în a doua etapă are loc deshidratarea la încălzire a sulfatului acid de fenilamoniu și se formează acidul
fenilsulfamic;
- În a treia etapă, prin încălzire la 100°C are loc o reacție de transpoziție în cursul căreia acidul fenilsulfamic se
transformă într-un amestec de 15% acid o-aminobenzensulfonic și 85% acid p-aminobenzensulfonic. La temperaturi
mai ridicate, 180-200°C, se obține doar acidul p-aminobenzensulfonic (acid sulfanilic).
**** Acidul sulfanilic, ortanilic si naftionic (1-amino-4-naftalinsulfonic) pot exista sub forma de
amfioni
3) Reacția cu indicatorii
 numai aminele alifatice schimbă culoarea turnesolului –albastru
 fenolftaleină- roșu
 metiloranj-galben
4) Reacția cu săruri ale bazelor mai slabe
În cursul acestei reacții acido-bazice are loc transferul H+ de la sarea bazei mai slabe către baza mai tare.
Ionii amoniu care mai au atomi de hidrogen au caracter puternic acid.
NH4Cl + CH3-NH2 → NH3 + CH3-NH3+Cl-
metilamină Clorură de metilamoniu
+ -
C6H5NH3 Cl + NH3→ C6H5NH2 + NH4Cl
clorură de fenilamoniu anilină
5) Aminele pot fi deplasate din sărurile lor de baze alcaline:

CH3-NH3+Cl- + NaOH → CH3-NH2 + NaCl + H2O
clorură de metilamoniu metilamină
B. Alchilarea la atomul de N
1. Cu compuși halogenați.
 Se formează o nouă legătură C-N
 Reactivitatea aminelor la alchilare variază în ordinea: R-NH2< R2NH < R3N
 Reactivitatea R-X la alchilarea aminelor variază în ordinea R-Cl< R-Br < R-I
*** ALCHILAREA ANILINEI: Soluțiile sărurilor

Anilina și alte aminele aromatice cuaternare sunt neutre
-în mediu bazic se alchilează la atomul de N
-în prezența unui acid Lewis(AlCl3) se alchilează la nucleu
8
2. Cu oxid de etenă=reacție de etoxilare, se introduce grupare etoxi (–CH2-CH2-O-)

-etoxilarea anilinei:
-etoxilarea amoniacului:
3. Alchilarea cu sulfatul acid de metil sau sulfatul de dimetil

În industrie, metilarea anilinei se face cu amestec de metanol și acid sulfuric prin încãlzirea anilinei;
intermediar, se formeazã sulfatul acid de metil; acidul se regenereazã necontenit.
C. Acilarea la atomul de N
-reprezintă înlocuirea unuia sau a ambilor atomi de hidrogen de la gruparea amino.
-substrat: doar aminele primare și secundare, pentru că doar acestea dispun de atomi de hidrogen legați de
azot. Dacă aminele secundare au substituenți voluminoși (fenil, terțbutil, naftil), acilarea decurge foarte
greu sau deloc, din cauza împiedicării sterice.
-reactanți: acizi organici(acid acetic conc.), cloruri acide sau anhidride acide.
-consecințe: prin acilare se pierde caracterul bazic al aminei; ea a devenit amidă substituită la azot sau
amină acilată.
-utilitate: Protejarea grupei amino prin acilare se face față de următorii reactanți care pot distruge grupa
amino: - permanganat de potasiu (KMnO4),
- bicromat de potasiu (K2Cr2O7),
- oxigen diatomic (O2),
- acid azotic
- halogeni (X).
1) Acilarea cu R-COCl
9
***Dacă acilarea cu cloruri acide se face cu amină în exces, în amestecul de reacție se va găsi,
pe lângă amina acilată și clorhidratul acesteia, obținut din reacția aminei cu HCl rezultat la
acilare.
2) Acilarea cu R-COOH
3) Acilarea cu (RCO)2O
!!!Amidele sunt compuși organici neutri din punct de vedere acido-bazic.

Hidrolizează ușor conform reacției:
!!!Anilina acilată la N generează clasa anilidelor.
!!!Reacția de acilare se folosește industrial la obținerea vitaminei H’ (acid p-aminobenzoic)
D. Halogenarea anilinei la nucleu

Anilina reacționează direct cu bromul,în absența catalizatorului AlBr3, conducând la
2,4,6-tribromoanilină, pp alb-galbui:
E. ***Identificarea aminelor –se face cu:

-furfurol, pentru amine aromatice primare - apare o colorație roșu-violet
-reactiv Griess - colorație roșie
-obținerea albastrului de Berlin, cu FeSO4, NaOH
10
F. Reacția cu HONO
Acidul azotos, fiind un acid foarte slab, nu există în stare liberă (el se descompune: 2HONO→N2O3+ H2O) ci
este generat chiar în masa de reacţie (in situ) dintr-o sare a sa (nitrit/azotit de sodiu sau potasiu) şi un acid
mineral tare (acid clorhidric sau sulfuric)
 Reactantul este HONO provenit din: NaNO2 + HCl → HONO + NaCl
 Substratul-poate fi o amină alifatică primară sau o amină aromatică primară
 Mecanism- reacție de substituție
1. Dezaminarea aminelor alifatice primare, -reacția Van Slyke- cu obținere de alcooli
*Natura alcoolilor obținuți depinde de natura atomului de C de care se leagă grupa amino.
2. Diazotarea aminelor aromatice primare

 Condiții: t=0-5℃, agitarea soluției
 Produșii de reacție: săruri de diazoniu
 Prin concentrarea soluției, sărurile de diazoniu se descompun.
 Nu se izolează în stare solidă pentru că sunt instabile și se descompun cu explozie
 Prin încălzirea soluțiilor la 50 ℃ se obțin fenoli
 Sărurile de diazoniu-majoritatea sunt solubile în apă, cu excepția percloratului de diazoniu.
Reacția de obținere a sărurilor de diazoniu:
Cristale albe
****Sărurile de diazoniu pot fi reprezentate prin structuri:

 Covalente: Ar-N=N-Cl
 Ionice: Ar-N+≡N] Cl
***Reacțiile de substituție ale sărurilor de diazoniu- de înlocuire a grupei diazo, cu eliminare de azot
***Cuplarea sărurilor de diazoniu-reacții de conservare a grupei diazo

 Reacția are ca parteneri două componente:
-componenta de diazotare - sarea de diazoniu
-componenta de cuplare, care poate fi :
- o amină aromatică, în mediu acid
- un fenol, în mediu bazic
 Prin cuplare grupa diazo se transformă în grupă azo(-N=N-)
11
 Fenolii și aminele aromatice dau reacții de cuplare în poziția para față de grupa –OH sau –NH2.
 Produșii de reacție sunt coloranți azoici
 Sarea de diazoniu devine mai reactivă, dacă pe nucleu există grupe atrăgătoare!
 În ceea ce privește componenta de cuplare fenolică sau aminică:

Substituenții de ordin I în special în meta, mărește viteza reacției de cuplare în poziția para prin
mărirea densității de electroni la nucleu.(R= CH3,
-OCH3, etc.)
Substituenții de ordin II prezenți în moleculă, în special în orto și para față
de grupa hidroxi sau amino, micșorează energia de cuplare în orto și para
!!!Acidul salicilic poate fi componentă de cuplare :

Acidul salicilic cuplează încet, in poziția para față de grupa hidroxi datorită acțiunii dezactivante a grupei
carboxilice asupra nucleului aromatic
****Dacă poziția para față de grupa -OH este ocupată, cuplarea se realizează în poziția orto.
****Pirocatechina și hidrochinona nu cuplează, ci se oxidează la chinonele corespunzătoare pe seama

reducerii derivatului cu care sunt tratate
****1,2-fenilendiamina, 1,4-fenilendiamina, 2-aminofenolul și 4-aminofenolul nu cuplează ci se oxidează

în prezența diazoderivatului cu care sunt tratate în chinonele corespunzătoare:
12
Acidul antranilic.....
COLORANȚII AZOICI se obțin prin cuplarea sărurilor de arendiazoniu cu fenoli sau amine aromatice și
au ca structură de bază un azoderivat Ar-N=N-Ar.
Structura:
-un schelet aromatic format din nuclee benzenice
-una sau ami multe grupe cromofore, care aduc culoare : -N=O, -NO2, -N=N-, >C=O, >C=C<,
-una sau mai multe grupe auxocrome, care intensifică culoarea: -NH2, -NH-R, -NR2, Ar-OH. –O-R
-una sau mai multe grupe solubilizante: favorizează solubilizarea colorantului în apă: -SO3H, -COOH,
-SO3Na, -COONa.
Substanțele cu grupe cromofore (cromogeni) sunt substanțe colorate, dar nu și colorante. Prin
grupele auxocrome substanța devine colorantă.
*** Explicația apariției culorii: în moleculele coloranților există un orbital π extins, în care sunt
delocalizați electronii π din nucleele aromatice și din grupele cromofore și electronii neparticipanți la
legătură din grupele auxocrome.
*** Rolul coloranților:
-absorb lumina în domeniul vizibil
-colorează textile, piele, hârtie
-rezistă la lumină, spălare, frecare
Metiloranjul
-este un colorant azoic obținut prin cuplarea sării de diazoniu a acidului sulfanilic cu N,N-dimetilanilina
-este un indicator acido-bazic
-este colorat în:
- roșu la pH=1-3,1
-portocaliu la pH =3,1-4,4
-galben la pH=4,4-14
-Obținerea metiloranjului
Galbenul de anilină -formula: C12H11N3

-proprietăți: galben cristalizat
-utilizat la colorarea grăsimilor și vopsirea transparentă a maselor plastice
-obținerea galbenului de anilină are loc conform reacției:
13
Roșu de metil
Albastrul de metilen:
-colorant bazic
-antiseptic utilizat în medicină
-agent de colorarea a germenilor patogeni
Albastrul de anilină-formula: C37H30N3Cl

-colorant bazic
-solubil în alcool
-colorează spirtul medicinal
-formele solubile (sulfonate) vopsesc lâna și mătasea
Portocaliul acid sau β-naftoloranjul

-este un colorant folosit la vopsirea fibrelor
proteice și poliamidice.
-se obține prin diazotarea sării de sodiu a acidului
sulfanilic și cuplarea azoderivatului cu β-naftol
Roșul acid rezistent A-se obține prin cuplarea sării de diazoniu a acidului
naftionic cu β-naftol
Vopsește fibre porteice și fibre poliamidice
***Indigo-ul
-formula moleculară C16 H10N2O2
-pulbere cristalină albastră
-nu este colorant azoic
-insolubil în apă, alcool sau eter,dar solubil în H2SO4 concentrat.
-alături de purpura antică este cel mai vechi colorant natural utilizat în
scopuri textile
-este extras din diferite plante aparținând genului Indigofera.
Reacţia de oxidare. Aminele ard la aer şi formează amestecuri explozibile. Produsele arderii aminelor sunt
dioxidul de carbon, azotul şi vaporii de apă:
4 CH3NH2 + 9 O2 → 4 CO2 + 2 N2 + 10 H2O
Utilizările aminelor:
 Dimetilamina - acceleratori de vulcanizare
 Intermediari în sinteza coloranților
 Etilamina și metilamina – sinteza novocainei, adrenalinei
 Nicotina - excitant al SNC, SNP
 Histamina - responsabilă pentru stările alergice
14
 Materii prime pentru obţinerea de fibre sintetice şi materiale plastice (poliamide, poliuretani)
 Stabilizatori în alimente, produse cosmetice, polimeri sintetici
 Anilina :
o Sinteza coloranților, medicamente
o Acceleratori de vulcanizare
o Stabilizatori pentru pulberea fără fum
NITRODERIVAȚI
Def. Nitroderivaţii sunt derivaţi funcţionali ai hidrocarburilor alifatice sau aromatice ce conţin grupa nitro,-
NO2.
Cei mai accesibili sunt nitroderivaţii aromatici, care se pot obţine uşor prin nitrarea compuşilor aromatici
(v. spre exemplu nitrarea benzenului, naftalinei sau fenolului).
Formula generală
-nespecifică
sau
***N.O. al N în grupa nitro este =+3
***Atomul de N nu mai are electroni neparticipanți în grupa nitro, aceștia fiind implicați în formarea
grupei nitro, vor fi donați atomului de oxigen, cu care realizează legătură coordinativă
-în funcție de NE: CnH2n+2-2NE+xNxO2x, unde x=nr.grupe nitro
Izomeri:
-de funcțiune cu –nitriții sau azotiții R-O-N=O (esteri anorganici)
- cu aminoacizii R-CH(NH2)-COOH, monoaminomonocarboxilici
Denumire
1. Nitro + numele hidrocarburii
2. indici de pozilie pentru pozilia grupelor nitro + prefix pentru numărul grupelor nitro + numele HC
Proprietăți fizice:
AGREGARE  Nitroderivaţii → lichizi(nitroetan-incolor) sau
solizi cristalini
 Insolubili în apă
SOLUBILITATE  Solubili în solvenţi organici: alcooli, eteri
DIVERSE  Nitroderivaţii → toxici
Nitrobenzenul  miros de migdale amare, lichid, gălbui
 insolubil în apă, solubil în alcool și eter
 esența de Mirban
15
Obținere:
1. Nitrarea arenelor
2. Tratarea sărurilor de diazoniu cu NaNO2
3. Importanță practică-nitrarea fenolului → acid picric
4. Importanță practică-nitrarea toluenului→TNT
explozibil
1.) Reducerea
Din HCl introdus 1/40 se consumă în reacție și 39/40 rămâne drept catalizator.
&&& Reducerea nitrobenzenului are loc cu η=98%.
Utilizări:
 TRINITROTOLUENUL – TNT
o folosit ca material exploziv
o aprins în aer arde liniștit, cu fum mult
o amorsat de un șoc termic arde violent
16
o explozia reprezintă o ardere bruscă a C și H continuat pe seama O din gruparea nitro
 NITROBENZEN
o intermediar în industria coloranților
o folosit la obținerea anilinei
Aplicații
1.
Metilamina are Kb = 4 · 10-4 .
a) Care este valoarea Ka a metilaminei ?
b) care bază va fi baza mai tare, cea a metilaminei, sau a anilinei ? Anilina are pKa = 4,6
c) reacţia va decurge spre stânga sau spre dreapta ?
+
NH3 NH2
CH3 NH2 + +
CH3 NH3 +
Rezolvare;
a) . Ka · Kb = 10- 14
Deci Ka = 10- 14 = 10- 14 = 2,5 · 10-10
Kb 0,0004
b) C6H5 – NH2 are Ka = 10- 4,6 → este o bază mai slabă decât metilamina
c). reacţia va decurge spre dreapta pentru a forma un acid mai slab şi o bază mai slabă
17
-COMPUSI CARBONILICI-Leontescu Georgiana-CNIV
Capitolul 13. COMPUȘI CARBONILICI
Definiție . Sunt compuși organici cu următoarele caracteristici:

- au o funcțiune simplă divalentă carbonil
- au NE=1, dacă R este saturat
- Conțin o grupă de tip aldehidă sau cetonă
- Au formula generală CnH2n+2-2NEOx
Compușii monocarbonilici saturați au formula generală: CnH2nO
Nomenclatură
Reguli denumire conform nomenclaturii IUPAC
Regula Aldehide Cetone

Cu sufix -Nume hidrocarbură + ”al” -Poziția grupei >C=O +nume hidrocarbură +
Numerotarea catenei începe de la ”onă”
atomul de carbon al grupei –CH=O -Numerotarea catenei se face astfel încât grupa
-Dialdehidele se denumesc prin carbonil să fie în poziție minimă.
adăugarea sufixului “dial”la numele -Grupa carbonil are prioritate fața de radicalii
hidrocarburii alchil sau legăturile multiple.
-Nume hidrocarbură + ”carbaldehidă”, -Nume hidrocarbură +poziția grupei+”onă”
pentru cazul în care grupa carbonil se Dicetonele se denumesc prin adaugarea sufixului
leagă de un ciclu “dionă”la numele hidrocarburii,precizând pozițiile
grupelor carbonil
Cu prefix ”oxo” sau ”formil” + nume Poziția grupei >C=O+”oxo”(ceto) + nume
hidrocarbură hidrocarbură
Aldehidă + nume acid în care se Se citesc în ordine alfabetică radicalii legați de
transformă prin oxidare grupa >C=O + cetonă
Exemple:
Aldehide:
1
Cetone:
***Corpii cetonici:
 Acidul acetilacetic
 Acid β-hidroxibutiric
 Acetona
*** Combinaţii dicarbonilice

În funcţie de poziţia reciprocă a grupărilor carbonilice se disting compuşi 1,2- sau  - dicarbonilici; 1,3-
sau  - dicarbonilici şi 1,4- sau  - dicarbonilici. Compuşii în care grupările carbonilice sunt mai depărtate nu se
deosebesc de combinaţiile monocarbonilice deoarece aceste grupări nu se influenţează reciproc.
Combinaţii 1,2-dicarbonilice
CHO H6 C5 C O H3 C C O H6 C5 C O
Reprezentanţii mai importanţi ai H3 C C O
clasei au denumiri comune: CHO H3 C C O H6 C5 C O H C O H C O
glioxal diacetil benzil metil-glioxal fenil-glioxal
Combinaţii 1,3 – dicarbonilice OHC CH2 CHO CH3 CO CH2 C CH3 OHC CH2 C CH3
Astfel de compuşi nu există ca atare în dialdehida malonica
O O
stare liberă, ele există ca săruri. acetilacetona formilacetona
2
Clasificare
 compuşi monocarbonilici saturaţi: aldehide şi cetone cu o grupare carbonil ce poate fi legată de
atomi de carbon saturaţi
 compuşi dicarbonilici şi policarbonilici saturaţi;
 compuşi carbonilici nesaturaţi (ce conţin dublă legătură în radicalul organic).
Izomerie
- de catenă
- de funcțiune
-aldehide cu cetone
-cu alcoolii ciclici și cei nesaturați,
-cu eterii nesaturați și cei ciclici
-!!! aldehidele și cetonele pot fi considerate izomeri de poziție
Ex. 1.Scrie formulele de structură ale compușilor carbonilici cu formula moleculară C5H10O.
Structura grupării carbonil

 Gruparea >C=O este o funcţiune divalentă formată dintr-o legătură
dublă între un atom de C sp2 şi un atom de O sp2, au geometrie trigonală.
 Gruparea >C=O este o grupare polară.
 Electronii π ai dublei legături sunt deplasaţi
spre atomul de oxigen → apare o polarizare
ridicată.
 Cu electronii neparticipanți compușii carbonilici pot realiza legături de hidrogen cu apa, alcoolii,
acizii, dar nu pot forma legături de hidrogen între ei.
 Legătura >C=O este covalentă polară, iar moleculele compușilor carbonilici sunt molecule polare
între care se exercită forțe van der Waals (dipol-dipol);
 p.f., p.t.
- cresc cu: - creșterea μ
-creșterea polarității moleculei, datorită interacțiunilor dipol-dipol
-sunt < ca p.f. ale R-OH, deoarece nu realizează legături de hidrogen intermoleculare;
-sunt mai mari ca ale hidrocarburilor cu aceeași masă molară , datorită leg dipol-dipol existente între
moleculele compușilor carbonilici.
-au valori apropiate pentru aldehidele și cetonele cu același număr de atomi de C, dar mai mari la cetone
 Starea de agregare: la temperatură obișnuită (t=25℃):
- Metanalul, etanal: gaz la 25℃ și lichid la 20℃;
- benzaldehida, acetona-lichide
- benzofenona, antrachinona-solidă, cristalină
Compusul
metanal etanal propanal propanonă butanal butanonă 2-pentanonă
carbonilic
p.f. -19℃ +20,8 ℃ +48 ℃ +56,2 ℃ +75 ℃ +79,2 ℃ +101 ℃
3
 Solubilitate:
-termenii inferiori sunt solubili în apă, deoarece se stabilesc legături de
hidrogen cu moleculele apei.
-solubilitatea scade cu creșterea masei molare.
-formaldehida, acetaldehida și acetona sunt miscibile cu apa (se dizolvă în apă în orice proporție)
- sunt solubili în solvenți organici
- termenii lichizi pot fi și ei solvenți pentru lacuri și mase plastice (acetona).
 Miros: Aldehidele şi cetonele lichide → mirosuri specifice (plăcute / dezagreabile)
 Formaldehida → miros puternic de formol (dezagreabil), înțepător
 Acetaldehida → miros de mere verzi, în concentrație mică și neplăcut în concentrație mare
 Benzaldehida → miros de migdale amare
 Aldehida cinamică → miros de scorţişoară.
 Mentona → miros de mentă; Cuminol-miros de chimen
 Densitatea - mai mică decât a apei
 Alte proprietăți: acetona-inflamabilă, formează cu aerul un amestec exploziv
Metode de obținere
1. Metode oxidative
 Oxidarea metanului
H 100 0
 Oxidarea ciclohexanului O
H 5-6atm
ciclohexanona
 Oxidarea alchenelor la C cuaternar
 Oxidarea blândă a alcoolilor

 Reacția cu K2Cr2O7/H2SO4
 Oxidarea catalitică pe Cu/400℃
2. Metode hidrolitice
 Hidroliza bazică a compușilor dihalogenați geminali
 Hidroliza esterilor nesaturati de forma
R-CO.O-C=C.......
 Hidroliza acidă (acidoliză) a eterilor nesaturați

CH3-O-CH=CH2 +HI R H
R C CH2 R
 Hidratarea alchinelor R C C R +H2O
HO
C C
R O
enol cetona
*** Compusul carbonilic obținut prin
hidratarea unei alchine se recunoaște prin prezența a 2 atomi de H la atomul de C aflat în poziția α.
4
3. Alte metode
 Obținerea acetonei prin metoda
petrochimică
 Acilarea Fridel-Crafts la arene

*** Compusul carbonilic obținut prin
acilarea unei arene se recunoaște prin
existența unui nucleu aromatic legat
direct de grupa carbonil.
*** Obținerea acroleinei

Deshidratarea glicerinei Hidroliza bazică a 3,3-dibromopropenei
Oxidarea blândă a alcoolului alilic

Condensarea formaldehidei cu acetaldehida
***Surse naturale:
-iasmona - cetonă ciclică ce se găsește în uleiul de iasomie
-cuminol - în semințele de chimion
-ianona - în uleiul de violete
-mentona - în uleiul de mentă
-aldehidele cu C8-C10 și catenă normală - în uleiul de trandafiri
Elementele care determină reactivitatea aldehidelor și cetonelor sunt:

 existența unei legături π între Cși O
 diferența de electronegativitate dintre atomul de C și cel de O, ceea ce duce la polarizarea dublei
legături:
În molecula R-C=O se formează trei centre cu reactivitate chimică mărită care devin centre de reacție:
-atomul de O polarizat negativ
-atomul de C polarizat pozitiv
-atomul de H legat de atomul de C învecinat grupei carbonil (poziția α) are un caracter slab acid.
5
Principalele reacţii ale compuşilor carbonilici-pot fi grupate :

1. reacţii specifice grupării carbonil
a. Adiția
a.1. Adiția de hidrogen-reducerea grupării carbonil
 H2/Ni
 LiAlH4,NaBH4-în soluție eterică
 Na+R-OH
a.2. HCN
a.3. HCl
a.4. R-OH
b. Tautomeria ceto-enolică
c. Condensarea
1.c.1 Compuși carbonilici între ei
1.c.2.Compuși carbonilici cu compuși cu hidrogen acidifiat (esteri, acizi carboxilici, nitroderivați)
1.c.3. Fenolul cu formaldehida
1.c.4.Condensarea cu compuși cu azot
d.*** Reacția cu PCl5
e. reacția haloformă
2. reacţii ale poziţiei  faţă de gruparea carbonil
3. reacţii specifice aldehidelor - oxidarea
1. Reacţii specifice grupării carbonil

1.a.Reacţii de adiţie
1.a. 1.Reducerea grupei carbonil reprezintă adiția hidrogenului la grupa carbonil și conduce la alcooli
primari și secundari, niciodată terțiari!
 ! Adiția de H2, în prezență de catalizator - Ni
CH3-CH2-CH=O + H-H → CH3-CH2-CH2-OH
 Reacția cu hidrurile complexe în soluție eterică
-se utilizează la obținerea alcoolilor nesaturați, deoarece hidrurile complexe nu acționează pe
legătura dublă omogenă C=C
LiAlH4
CH2=CH-CH=O CH2=CH-CH2-OH
 Cu sistem donor de protoni și electroni: >C=O + 2Na+2Et-OH → >CH-OH + 2Et-ONa
1. a.2. Adiţia acidului cianhidric→cianhidrine

! Reacția este importantă, deoarece se formează o nouă
legătură C-C.
!HCN este foarte toxic → se lucrează cu cianuri alcaline și acizi.
Obținerea sticlei plexi -poliester obținut prin polimerizarea metacrilatului de metil.
6
!Hidroliza cianhidrinelor→acizi carboxilici
C6 H5 CH O + 2H2 O
HCN C6 H5 CH CN - C6 H5 CH COOH
NH3
OH OH
acid mandelic
H2
C6 H5 CH CH2 NH2
OH
-aminoalcool
***1.a.3.Adiţia acidului clorhidric→se formează clorhidrine

!Halohidrinele formate sunt foarte reactive și neizolabile.
***Adiția HCl la acroleină se face majoritar 1,4, datorită conjugării existente în moleculă:
CH2=CH-CH=O + HCl→ CH2(Cl)-CH2-CH=O
***1.a.4.Adiția alcoolilor-se obțin acetali și semiacetali, care pot hidroliza la compuși carbonilici
1.b. Tautomeria ceto-enolică

Forma enolică este simetrică și
atunci atomul de H este
împărțit în mod egal între cei 2
atomi de O, astfel încât este
favorizată forma enolului.
***Adiţia compuşilor organomagnezieni(reactivilor Grignard) conduce la alcooli
!!!! Dacă după adiția la grupa carbonil se formează un C asimetric, se obține de fapt un racemic,
adică amestec echimolar de enantiomeri (+) și (-).
7
1.c. Reacţii de condensare
1. c.1. Condensarea compușilor carbonilici între ei

Mediul: acid (HCl, H2SO4) sau bazic(NaOH, KOH)
Partenerii reacției:
 Grupa >C=O de la o moleculă de compus carbonilic, care va fi componenta carbonilică (C.C.)
 Grupa CH, CH2, CH3 din poziția α de la cealaltă moleculă, care va fi componenta metilenică (C.M.)
Mecanismul are loc în două etape:

1.Aldolizarea - sau condensare aldolică
a) hidrogenul mobil al componentei metilenice se adiționează la oxigenul grupei carbonil
b) carbonul componentei metilenice se adiționează la carbonul componentei carbonilice cu obţinerea
aldolului/cetolului
****Nr. maxim de produși de condensare aldolică se obține atunci cînd cei doi comp. carbonilici au un
număr max de poziții α diferite între ele, cu care să participe la aldolizare
*** Pentru a putea participa la aldolizare c.m. trebuie să aibă cel puțin 1 atom de H, în poziție α
2.Crotonizarea – sau condensare crotonică - poate avea loc în cataliză acidă sau bazică.
Aldolul/cetolul se deshidratează rezultând un compus carbonilic α,β-nesaturat.
Se elimină apă între grupa -OH și un atom de H din poziția α (vecină grupei carbonil).
*** Pentru a putea participa la crotonizare c.m. trebuie să aibă cel puțin 2 atomi de H, în poziție α
Aldolul:
-se obține la temperatura camerei(250C)
-este puțin stabil
-deshidratează -prin simpla încălzire
-în prezența unor concentrații mai mari de catalizatori
!!!Aldolii și cetolii obținuți din aldehide și cetone aromatice sunt instabili și se deshidratează pe masură
ce se formează și se transformă direct în compusul carbonilic α,β nesaturat.
*****Cum se recunoaște un aldol și un cetol din structură:
 Aldolul și cetolul prezintă grupă –OH în poziție β față de grupa carbonil
 Crotonul prezintă o legătură dublă în poziție α-β sau C2-C3 față de grupa carbonil.
**Toți crotonii care au fost obținuți prin condensarea c.c. de la o moleculă simetrică, nu prezintă izomerie
geometrică ( ex.dacă acetona sau 3-pentanona este c.c., crotonul nu are izom.geom.)
***Aldolizarea este reversibilă.
**** La condensarea crotonică se obțin 2 produși izomeri dacă o moleculă este doar c.c , iar cealaltă
moleculă are două c.m. diferite.
!!!!Reactivitatea grupei >C=O este:
⸕ dacă se leagă de un radical alifatic
⸕ la aldehide, decât la cetone
⸔ dacă se leagă de un radical aromatic
***Reactivitatea aldehidelor şi cetonelor variază în seria:
8
Condensarea aldehidelor cu ele însele
Aldehida formică este foarte reactivă şi

reacţionează cu aldehida acetică:
Condensarea cetonelor între ele
Dacă un compus carbonilic prezintă mai multe grupe metilenice distincte, se obțin mai mulți produși de
condensare.
Condensarea aldehidelor cu cetone

Aldehidele funcţionează drept componentă carbonilică deoarece gruparea carbonil din aldehide este mai
reactivă decât cea din cetone, iar cetonele drept componentă metilenică:
!!!Unii compuși carbonilici pot fi numai componente carbonilice, deoarece nu au grupe -CH, -
CH2, -CH3, active, vecine grupei carbonil.
Exemplu: FORMALDEHIDA, BENZALDEHIDA, BENZOFENONA, NEOPENTANALUL.
Izobutanalul poate fi C.M. în condensarea aldolică.
9
*** În aplicațiile unde se solicită nr. max/min de produși de condensare aldolică, se caută la cele două
molecule să aibă nr.max/min de grupe metilen în poz.α, adică nr.max/min de c.m.
 Condensarea trimoleculară
 Condensarea ( crotonică ) trimoleculară a acetonei.
 Condensarea crotonică a benzaldehidei cu acetona în raport molar de 2:1.
 Condensarea benzaldehidei cu ciclohexanona în raport molar de 2:1.
 Condensarea aldolică a benzaldehidei cu acetofenona în raport molar de 1:2
!! În exerciții, la întrebarea: care este numărul de produși de condensare crotonică dimoleculară dintr-un
amestec de butanonă și propanonă, nu se scriu reacțiile de condensare, ci doar se fac toate combinațiile
posibile între grupele metilen și grupele carbonil.
1.
10
2. Prin condensarea dimoleculară a glioxalului cu butanona se obțin teoretic ...(fără stereoizomeri):
3.Produșii de condensare crotonică a butanonei,propanonei și ciclohexanonei în raport molar de 1:1:1,

considerând ciclohexanona numai componentă metilenică (nu se consideră izomerii geometrici) sunt:
1.c.2. Condensarea compuşilor carbonilici cu alţi compuşi cu hidrogen mobil/activ/ acidifiat

Componente metilenice în condensările cu compuși carbonilici pot fi și compușii organici care au în
moleculă grupe ≡CH, =CH2, -CH3 vecine unei grupe atrăgătoare de electroni (-COOH, -COOR, -NO2)
Exemple: CH2 = O + H- C ≡ C- H + CH2=O → HO - CH2 – C ≡ C - CH2 – OH

1,4,dihidroxi 2-butină
C6H5-CH=O + CH3-NO2 → C6H5-CH=CH-NO2 +H2O
benzaldehidă nitrometan benziliden-nitrometan
*** Poate avea loc și reacția cu acetilura monosodică

C6H5-CH=O + NaC≡CH → C6H5-CH(OH)-C≡CNa
1.c.3. Condesarea formaldehidei cu fenol→ se formează fenoplaste sau rășini fenolformaldehidice,

printr-un proces de policondensare
În funcție de condițiile de lucru, se obțin compuși diferiți. Astfel:

a) În mediul acid, se formează, mai întâi, derivați hidroxilici ai difenilmetanului
(o,o’-dihidroxidifenilmetan și p,p’-dihidroxidifenilmetan), care conțin 2 resturi de fenol unite prin punți
metilenice; prin policondensarea acestora în pozițiile orto și para ale nucleului benzenic se obține un
produs macromolecular, numit novolac. Este o reacție de eliminare de apã care se produce intermolecular.
Condensarea fenolului cu CH2=O se realizează la un raport de 2:1, iar policondensarea la un raport de 1:1.
Nu e reacție de substituție la heteroatom, ci la nucleul benzenic.
11
b) În mediul bazic, la rece, se formează alcoolii o- și p-hidroxibenzilici; prin încălzire la 150oC, se

formează bachelită C (resită/rezită). Este o reacție de adiție a fenolului la dubla legãturã carbonilicã
La încãlzire se produce reacția de policondensare a moleculelor de alcooli hidroxibenzilici cu

eliminare de apã și formarea unui compus macromolecular cu structurã liniarã, numit resol sau bachelitã
A. Prin încãlzire la 150°C, timp de câteva minute, resolul se transformã în resitã sau bachelitã C (produsul
final de condensare), cu structurã tridimensionalã, folositã în electrotehnicã drept material izolant.
Transformarea novolacului în bachelită C se face prin încălzire peste 130oC, în prezența
urotropinei(hexametilentetraamina):
12
Novolacul Resita:
- răşina fenolică formată din molecule de fenol unite prin punţi CH2. -are molecule
-este solubil, fuzibil, greutate moleculară 800-1300, tridimensionale
-are structură filiformă, are μ=106g/mol -este termorigidă
-este solid, -la peste 300oC se
-are punctul de înmuiere 90-120℃ carbonizează fără
-este solubil în alcool a se înmuia
-proprietăţi termoplastice. -insolubilă, nu se dizolvă în niciun
-are formula plană restrânsă solvent
-se utilizează la obținerea bachelitei și ca -are rezistență chimică și mecanică
vopsea anticorozivă, lac electroizolant -este electroizolantă
-la 300oC şi cu exces de aldehidă formică -are culoarea galben-brună
formează macromolecule -se utilizează la confecționarea de
tridimensionale, insolubile, cu rezistenţă carcase pentru telefoane mobile,
mecanică şi chimică mai mare-bachelita brățări, veioze
*** Formaldehida se poate condensa și cu anilina formând rășini numite aminoplaste.

1.c.4. Reacţii de condensare cu compuşi cu azot, au loc doar dacă la atomul de N există minim 2 atomi
de hidrogen
Y poate fi: -H (amoniac), -OH (hidroxilamina), -(DNPH),

-R/Ar(amine alifatice și aromatice), H2N-NH2(hidrazina)
OH - H2O
***-cu amoniac: C O+ H NH2 C C NH
NH2 aldimine(cetimine)
***-cu amine: - H2O H2

C O + R NH2 C N R CH NHR
bazã Schiff (combinatii azometinice)
!!!Aldehidele aromatice, prin condensare cu amine aromatice primare, formează baze Schiff.
***-cu hidroxilamina: OH - H2O

C O + NH2 OH C C N OH
NHOH oxime (aldoxime si cetoxime)
***-cu hidrazina: C O + NH2 NH2 C N NH2

hidrazone cristalizate,
(medicamente cu
actiune antituberculoasã)
Aldehidele și cetonele dau reacție de condensare cu 2,4-dinitrofenilhidrazina (DNPH)

!!! Reacția cu DNPH(sau reactivul lui Brady) are importanță practică și se utilizează la recunoașterea
grupei >C=O, deoarece produșii de reacție sunt colorați galben portocaliu-până la roșu (pot fi utilizat ca și
colorant)
13
1.d***Reacția cu PCl5→se obțin compuși dihalogenați geminali.
R-CH=O + PCl5 →R-CHCl2 + POCl3
1.e.*** reacția haloformă- are loc în mediu bazic
Reacția cu iodul, numită reacția iodoformică, este specifică pentru identificarea acetonei:
2. Reacţii ale poziţiei  faţă de gruparea carbonil

O caracteristică importantă a grupării carbonil este aciditatea mare a atomilor de hidrogen din
poziţia . Clorurarea are loc in condiții fotochimice.
3. Reacții specifice aldehidelor- oxidarea.

Aldehidele se oxidează (au caracter reducător) în condiţii blânde, formând acizi organici.
Agenţii de oxidare pot fi: reactiv Tollens, Cu(OH)2, KMnO4/(H+, sau H2O), K2Cr2O7/H+, apa de brom,
oxigenul din aer (autooxidarea).
!!!Apa de brom este agent oxidant pentru că:
H2O + Br2 → HOBr + HBr
HBr + [O]
Oxidarea aldehidelor are loc cu semnale analitice, ceea ce permite utilizarea reacției de oxidare la
recunoașterea prezenței grupei –CH=O:
- la reacția cu reactiv Tollens (hidroxid de argint amoniacal) → formarea oglinzii de Ag
- la reacția cu reactiv Fehling→formarea pp.roșu-cărămiziu de Cu2O –oxid cupros sau de Cu(I)
- la reacția cu KMnO4 → decolorarea soluției violet (și depunerea pp brun de MnO2 la ox.cu R.Bayer)
- la reacția cu K2Cr2O7 → culoarea portocalie a agentului oxidant trece în verde
- la reacția cu apa de brom → decolorarea soluției roșcate de brom
**** Cetonele pot fi oxidate cu KMnO4/(H+), K2Cr2O7/H+, la fel ca alcoolii secundari (La UMF Cluj)
a)oxidarea cu KMnO4/H+sau K2Cr2O7/H+: R-CH=O +[O]→R-COOH
aldehidă acid carboxilic
b)oxidarea cu reactiv Tollens, are 2 etape:
1. obținerea Reactivului Tollens
2AgNO3 +2NaOH→Ag2O↓ +2NaNO3 +H2O Ag2O + 4NH3 +H2O→2[Ag(NH3)2]OH
pp.brun reactiv Tollens
2.Oxidarea aldehidei cu reactivul obținut

+1-1 -2 +1 +3 -2 -2 +1 0
R-CH=O +2 [Ag(NH3)2]OH→R-COOH +2Ag↓ +4 NH3 + H2O
aldehidă acid oglinda de argint
C+1 -2e-→C+3 oxidare

Ag+1+1e-→Ag0 reducere x2
CH3-CH2-CH=O + 2 [Ag(NH3)2]OH→CH3-CH2-COOH +2Ag↓ +4 NH3 + H2O

propanal acid propanoic
CH2O + 4 RT → CO2 + 4Ag↓ +8 NH3 + 3H2O
metanal
14
c) oxidarea cu reactiv Fehling

- aldehidele aromatice nu dau oxidare cu reactiv Fehling
- reactivul Fehling este soluția bazică în care se află ionul Cu2+ complexat cu ionul tartrat.
- este colorat în albastru intens și se obține prin amestecarea unor volume egale din două soluții :
Fehling I (soluție de CuSO4) și Fehling II (tartrat de sodiu și
potasiu - sare Seignette și soluție de NaOH)
+1 -1 -2 +2 +3 -2 -2 +1 +1
R-CH=O +2Cu(OH)2→R-COOH +Cu2O↓ +2H2O
C+1 -2e-→C+3 oxidare oxid cupros( oxid de Cu I)
+2 - +1 pp.roșu-cărămiziu
Cu +1e →Cu reducere ∙2
CH3-CH=O +2Cu(OH)2→CH3-COOH +Cu2O↓ +2H2O

Etanal acid etanoic
d) Oxidarea cu oxigen molecular (O2 din aer)-autooxidarea:

-se formează intermediar un peracid, care cu exces de aldehidă trece în acid carboxilic:
Reprezentanţi
Metanalul sau formaldehida, CH2O, are largi utilizări la:
-obţinerea fenoplastelor, aminoplastelor, a răşinilor carbamidice, a unor coloranţi şi medicamente.
-are proprietăţi reducătoare →în soluţii apoase este puternic germicidă şi antivirotică.
-în soluție apoasă cu c=40% este folosită la conservarea preparatelor anatomice - denaturează
proteinele
-cancerigenă fiind, nu se mai foloseşte drept conservant.
-fabricarea oglinzilor, coloranți, industria pielăriei ,în arta fotografică
Etanalul sau acetaldehida, obţinută industrial prin hidroliza acetilenei, este folosită la obţinerea acidului
acetic, a butanolului (bun solvent) şi a acetatului de etil.
Cloralul, Cl3C-CHO, este hipnotic, sedativ, anticonvulsivant şi analgezic. Prin condensare cu clorbenzen
formează DDT.
Aldehidele cu catenă normală cu C8-C10 care se găsesc în uleiurile eterice de lămâie, trandafir se obţin şi
pe cale sintetică în scopul folosirii în parfumerie.
Benzaldehida, C6H5-CHO se găseşte în migdale amare sub formă de glicozid, amigdalina. Se foloseşte
-în parfumerie, cosmetică
-ca intermediar în sinteze organice.
-sinteza coloranților-verdele malachit
Acetona sau propanona, CH3-CO-CH3, este
- un lichid incolor, volatil, inflamabil, cu miros aromat,
- solubil în apă.
- materia primă pentru obţinerea metacrilatului de metil (din care se obține plexiglasul) și a CHCl3
-folosită ca solvent pentru : -acetatul de celuloză, -lacuri și vopsele -filmele de nitroceluloză, mătase
artificială -acetilenă, etc.
Acroleina rezultă prin deshidratarea glicerinei;este un lichid cu miros înţepător (de grăsime râncedă) care
se formează în timpul prelucrării grăsimilor; polimerizează.
Ciclohexanona se foloseşte la sinteza ɛ- caprolactamei.
Antrachinona-obținerea coloranților antrachinonici
15
ACIZI CARBOXILICI-Leontescu Georgiana
Capitolul 14. ACIZI CARBOXILICI

Definiție. Acizii carboxilici sunt compuși organici care au:
- funcțiune simplă trivalentă- COOH
- NE ≥ 1
- Formulă generală: CnH2n+2-2∙NEO2x, unde n=număr atomi de C, x=număr grupe –COOH
- Formula generală nespecifică: R  COOH
Structura
În grupa carboxil (-COOH), se formează un orbital π extins, prin întrepătrunderea
laterală a orbitalului p al atomului de carbon cu un orbital p monoelectronic al atomului de
oxigen dublu legat și cu un orbital hibrid dielectronic al atomului de oxigen din grupa -OH.
În acest orbital π extins, sunt delocalizați electronii π din legătura C=O și perechea de
electroni din orbitalul dielectronic al atomului de oxigen din grupa -OH. Ca urmare a acestei delocalizări
de electroni, apare o densitate de electroni mai mică la atomul de
oxigen din grupa-OH. Acest atom de oxigen devine mai
atrăgător de electroni și determină o polaritate mai mare a
legăturii -OH. În consecință, atomul de hidrogen este mai slab
legat și grupa carboxil cedează relativ ușor protonul (H+).
Aceste aspecte structurale determină la compușii carboxilici un
caracter acid mai pronunțat decât cel al fenolilor.
Grupa –COOH este o grupă polară→ R-COOH au molecule polare.
Clasificare:
o După natura radicalului de care se leagă grupa carboxil:
-saturați
-nesaturați
-aromatici
o După numărul grupelor –COOH, acizii carboxilici pot fi: –mono-, di-, policarboxilici
Nomenclatură:
Regulă: acid + nume hidrocarbură cu același număr de atomi de C + sufix ”oic”sau dioic” (pentru cei
dicarboxilici)
 monocarboxilici saturați
H─COOH acid metanoic (acid formic)
CH3─COOH acid etanoic (acid acetic)
CH3─CH2─COOH acid propanoic (acid propionic)
CH3-CH2-CH2-COOH acid butanoic(acid butiric)
CH3─(CH2)3─COOH acid pentanoic (acid valerianic)
 monocarboxilici nesaturați
CH2=CH─COOH acid propenoic (acid acrilic)
CH3-CH=CH─COOH acid 2 -butenoic (acid crotonic)
CH2=CH- CH2─COOH acid 3-butenoic (vinilacetic)
CH2=C(CH3)─COOH acid 2-metilpropenoic ( acid metacrilic)
 monocarboxilici cu nucleu aromatic
1
 dicarboxilici saturați
HOOC─COOH acid etandioic (acid oxalic)
HOOC─CH2─COOH acid propandioic (acid malonic)!!! A nu se confunda cu acidul maleic
HOOC─(CH2)2─COOH acid butandioic (acid succinic) – se găsește în chihlimbar
HOOC─(CH2)3─COOH acid pentandioic(acid glutaric )!!! A nu se confunda cu acidul glutamic
HOOC─(CH2)4─COOH acid hexandioic (acid adipic)
 dicarboxilici nesaturați
HOOC─CH=CH─COOH acid butendioic (acid maleic-cis, acid fumaric-trans-nu se poate deshidrata)
 dicarboxilici cu nucleu aromatic
 acizi aldehidici:acidul glioxilic-se găsește în strucuri și mere necoapte

 oxo și hidroxoacizi:
ↆ ↆ
Se găsește în laptele acru, varză acră, murături Se găsește în scoarța de salcie
*** Acizii lactic, tartric, malic și citric se găsesc în mod natural în vin.
Acizi grași:
 Saturați –CnH2nO2
n=4 CH3-(CH2)2-COOH acid butiric (acid butanoic)-se găsește în unt
n=6 CH3-(CH2)4-COOH acid capronic (acid hexanoic)
n=8 CH3-(CH2)6-COOH acid caprilic (acid octanoic) se găsesc în laptele de capră
n=10 CH3-(CH2)8-COOH acid caprinic (acid decanoic)
n=12 CH3-(CH2)10-COOH acid lauric (acid dodecanoic)-în laptele de cocos, uleiul de cocos, laptele de palmier
n=14 CH3-(CH2)12-COOH acid miristic (acid tetradecanoic)-se găsește în nucșoară
n=16 CH3-(CH2)14-COOH acid palmitic (acid hexadecanoic)–cel mai răspândit în grăsimile animale
n=18 CH3-(CH2)16-COOH acid stearic (acid octadecanoic)-al doilea după a. palmitic în grăsimile animale
 Nesaturați
-cu o singură legătură dublă
n=18 CH3-(CH2)7-CH=CH-(CH2)7-COOH acid oleic ( acid cis-9-octadecenoic)- în untul de cacao
n=16 CH3-(CH2)5-CH=CH-(CH2)7-COOH acid palmitoleic (acid cis-9-hexadecenoic)-în țesutul adipos uman
-cu două duble legături
n=18 CH3-(CH2)4-CH=CH-CH2-CH=CH-(CH2)7-COOH acid linoleic (acid 9,12-octadecadienoic)
-în uleiul de soia, porumb
Acizii grași au următoarele caracteristici:
- au catenă liniară
- sunt monocarboxilici
- sunt saturați sau nesaturați
- au număr par de atomi de carbon
- surse/metode de obținere:
- se găsesc esterificați în grăsimi (intră în structura gliceridelor), de unde se pot obține prin hidroliză
- oxidarea catalitică a parafinei
- se găsesc în cantități mici (1%) în petrol
- sunt constituenți ai acizilor naftenici din fracțiunile petroliere
2
μacid butiric = 88 g/mol, μacid palmitic = 162= 256 g/mol, μacid palmitoleic = 254 g/mol
μacid stearic = 256+28 = 284 g/mol, μacid miristic = 256 – 28 = 228 g/mol
μacid oleic = 256+ 26 = 282 g/mol
 Nomenclatura radicalilor proveniți din acizii carboxilici:
Izomeri
 De constituție: -de funcțiune cu esterii, hidroxialdehidele, hidroxicetonele, diolii ciclici
CH3-COOH HCOO-CH3 OH-CH2-CH=O
acid etanoic metanoat de metil hidroxietanal
-de catenă (n≥4)
-de poziție
CH2=CH-CH2-COOH CH3-CH=CH-COOH
acid 3-butenoic acid 2-butenoic
 Stereoizomeri:- optici (n≥5)
- geometrici (nesaturați cu n≥4)
o Molecule polare datorate diferenței de electronegativitate dintre atomii de C, O și H, ce intră în
componența grupei carboxil și care determină polarizarea grupelor carboxil (ΧH< ΧC < ΧO). Polaritatea
scade odată cu creșterea catenei.
o Legături intermoleculare:
- legături de hidrogen intermoleculare si cu moleculele apei si
ale acoolilor. Structura specială a grupei carboxil permite legarea a
două molecule prin două legături de hidrogen, formând dimeri ce pot
exista și în starea de vapori.
- legături Van de Waals de tip dipol-dipol
o Legături intramoleculare-sunt legături de hidrogen care se pot forma la acizii dicarboxilici, aceeași
care se și pot deshidrata intramolecular(1,2 aromatici, și 1,4 și 1,5 alifatici).→prezența acestor leg de
hidrogen intramoleculare determină scăderea punctului de fierbere sau de topire.
o Stare de agregare - termenii inferiori sunt lichizi, iar cei superiori și aromatici sunt solizi.
o Puncte de topire și fierbere
a) sunt mai ridicate decât ale unor compuși organici cu același număr de atomi de carbon, deoarece între
moleculele polare ale acizilor se formează punți de hidrogen puternice, rezultând asociații numite dimeri.
b) p.f. cresc cu masele moleculare.
Acidul p.t. (℃) p.f. (℃) Acidul p.t. (℃) p.f. (℃)
HCOOH +8,4 +100,5 HOOC-COOH +189,5 -
CH3-COOH +16,6 +118,2 HOOC-CH2-COOH +135,6 -
CH3- CH2-COOH -22 +141,2 C6H5-COOH +121,7 +249,2
CH2=CH-COOH +13 +140 C6H5- CH2-COOH +76 +265
Cis HOOC-CH=CH-COOH +135 +202 Trans HOOC-CH=CH-COOH +287 -se desc.
3
o Solubilitatea
-termenii inferiori sunt solubili în apă, deoarece între grupele
carboxil polare și moleculele de apă se stabilesc legături de
hidrogen.
-Solubilitatea în apă scade cu creșterea masei moleculare.
o Alte proprietăți:
-acidul butiric- are miros neplăcut și gust acru
Acidul formic Acidul acetic Acidul benzoic Acidul oxalic
Lichid, volatil, incolor, gust
Solid, cristalin, alb,
acru, miros înțepător, solubil în
solubil în apă caldă
Lichid, incolor, apă, solidifică la 16,6℃ (acidul Solid, cristalin,
sau alcool,
solubil în apă, acetic glacial, se solidifică sub incolor, solubil în apă,
sublimează,
miros înțepător formă de cristale aciculare la toxic, sublimează
t.t.=+121,7℃,
temp. camerei)
t.f.=+249.2℃
t.f.=118℃
-acizii superiori și cei aromatici sunt inodori
!!!!Acidul salicilic sublimează la încalzire și presiune redusă.
Metode de obținere
A.Metode oxidative
B.Metode hidrolitice
C.***Carbonatarea R-MgX
A.Metode oxidative
1. Oxidarea energică a alcanilor superiori - se obțin acizi grași.
2. Oxidarea alchenelor la atomul de carbon terțiar.
3. Oxidarea hidrocarburilor aromatice cu catenă laterală.
4. Oxidarea energică a alcoolilor primari.
5. Oxidarea aldehidelor.
B.Metode hidrolitice
1. Hidroliza compușilor trihalogenați geminali
2. Hidroliza acidă a derivaților funcționali. Dacă mediul este bazic, se obține sarea acidului.
3. Hidroliza nitrililor – este o adiție.
C.***Carbonatarea R-MgX
R-MgX + O=C=O +HOH → R-COOH +MgXOH
Metode industriale
***Acidul formic se obţine industrial prin reacţia dintre oxidul de carbon şi hidroxid de sodiu, la 2000C
şi 15 atm
***Acidul oxalic se obţine prin încălzirea rapidă

a formiatului de sodiu la 4200C când se produce o
descompunere violentă, cu degajare de hidrogen
şi formarea oxalatului de sodiu:
4
Acidul acetic
1. Acidul acetic alimentar (oţetul) se obţine doar prin fermentaţia acetică a alcoolului etilic, în
mediu aerob ( în prezența oxigenului) și în prezenţa enzimelor produse de o bacterie, Acetobacter:
La fermentația vinului se constată în timp, următoarele modificări:

-gustul devine acru,
-culoarea vinului se schimbă de la alb la ruginiu,
-mirosul devine înțepător,
- aciditatea crește- (pH<3, iar în prezența indicatorului roșu de metil culoarea
trece de la roz pal (a-vin) la roșu (b-acid acetic).
Oțetul industrial este toxic pentru organism, datorită impurităților, produși secundari de reacție.
2. Distilarea uscată a lemnului conduce la formarea acidului pirolignos, care conține:
-acetonă
-metanol
-acid acetic
Acidul benzoic - se izolează din smirnă, tămâie, din tinctura de Tollu si de Peru; se obține prin
 oxidarea toluenului și
 hidroliza feniltriclormetanului.
Acidul citric- se găsește în citrice, coacăze, zmeură, sfeclă, leguminoase
Acidul acrilic–o metodă industrială este hidroliza acrilonitrilului, obţinut fie din acetilenă şi acid
cianhidric, fie prin amonoxidarea propenei:
Acidul metacrilic–Metoda industrială constă în hidroliza cianhidrinei acetonei în mediu acid.

Concomitent are loc şi eliminarea de apă:
A.Proprietăți comune cu acizii anorganici, în care se manifestă caracterul acid

1. Reacția cu indicatorii
2. Ionizarea în soluție apoasă
3. Reacția cu
a. metale active
b. oxizi bazici
c. baze anorganice
d. săruri ale acizilor mai slabi
B.Proprietăți specifice, din care se obțin derivați funcționali
1. Obținerea esterilor
2. Obținerea amidelor
3. Obținerea clorurilor acide
4. Obținerea anhidridelor acide
5. Obținerea nitrililor
C.Descompunerea acizilor
D.Proprietăți reducătoare
5
A.Proprietăți comune cu acizii anorganici, în care se manifestă caracterul acid
1.Acțiunea asupra indicatorilor –este reprezentată în tabel:

pH
Indicator
0 7 14
Turnesol roșu 4,5 violet 8,3 albastru
Fenolftaleina incolor 8,2 roz 10,0 roșu
Metiloranj roșu 3,1 4,4 galben
Roșu de metil roșu 4,4 6,2 galben
Mediul: puternic acid slab acid neutru slab bazic puternic bazic
2.Ionizarea în soluție apoasă – este o reacție cu schimb de H+ și are loc la dizolvarea acidului, când
acidul cedează un H+ apei:
[ ][ ]
R-COOH + H2O ↔ R-COO- + H3O+ , pentru acizii monocarboxilici
[ ]
acid carboxilic ion carboxilat ion hidroniu
- Ka pentru acizii dicarboxilici~10- 2
-Acizii dicarboxilici disociază în 2 trepte și pt fiecare are o Ka1 și Ka2. Ka1 >>>Ka2; Ka2< Ka monocarboxilici
- Acizi carboxilici sunt acizi slabi, deoarece Ka<1.
-Tăria acidului este legată de Ka nu de conc acestuia, respectiv de pH-ul mediului.
-un acid tare poate avea un pH mic, mediu slab acid, dacă are o conc. mică
-un acid slab poate avea un pH mare, mediu puternic acid , dacă este concentrat
 Cunoașterea valorii Ka permite:
-aprecierea tăriei acidului
-compararea a doi acizi
-calcularea [H3O+] pentru acizii slabi, cu relația: [H3O+]=√ Ka∙ cacid
-aprecierea sensului în care se desfășoară o reacției acido-bazică (acidul tare este reactant,
acidul slab este produs de reacție)
 Aciditatea = capacitatea de a ioniza/sau disocia= gradul de ionizare, depinde de:
- natura lui R: - R saturat ⸔aciditatea
- R nesaturat sau aromatic ⸕aciditatea
- numărul atomilor de carbon: caracterul acid scade cu creșterea numărului atomilor de carbon
- substituenții grefați pe catena hidrocarbonată sau pe nucleul aromatic
- grupele atrăgătoare ( substituenții de ordin II și halogenii) măresc aciditatea, cu atât mai mult cu
cât sunt mai aproape de grupa -COOH
- grupele respingătoare (substituenții de ordin I) micșorează aciditatea
Acid carboxilic Ka (mol/L) pKa
Acid 2 butinoic 222,8·10-5 1,65
acid o-nitrobenzoic 2,21
acid cloroacetic 155·10-5 2,86
-5
acid formic 17·10 3,76
-5
acid p-nitrobenzoic 36·10 3,42
acid m-nitrobenzoic 3,49
-5
acid p-clorobenzoic 10,3·10 3,97
acid benzoic 6,3·10-5 4,2
-5
Acid acrilic 5,56·10 4,25
acid p-metilbenzoic 4,2·10-5 4,38
-5
acid acetic 1,8·10 4,74
-5
acid propanoic 1,33·10 4,87
Ex. CH3-COONa+C6H5-COOH→ C6H5-COONa + CH3-COOH
Cl-CH2-COOH + O2N-C6H4-COONa→ Cl-CH2-COONa + O2N-C6H4-COOH
C6H5-COONa+ Cl-C6H4-COOH→ C6H5-COOH + Cl-C6H4-COONa
HCOOH + CH3-COONa→HCOONa + CH3-COOH
C6H2(OH)(NO2)3 +HCOONa→HCOOH+ C6H2(ONa)(NO2)3
6
Toţi acizii carboxilici sunt acizi slabi. Odată cu mărirea lanţului carbonic din molecule, tăria acizilor
carboxilici monobazici saturaţi se micşorează:
***În soluția apoasă de acid acetic există, în stare hidratată:

-molecule de acid acetic
-ioni acetat CH3COO- Dar [H3O+]<[ acid initial], deoarece doar o parte din acid ionizează
+
-ioni hidroniu H3O
Exerciții:
1. Așază compușii organici în ordinea creșterii caracterului acid:
2. Așază în ordinea descrescătoare a acidității:

acid 2-cloropropanoic, acid 2-metilpropanoic, acid picric, p-nitrofenol
R: acid picric> acid 2-cloropropanoic> acid 2-metilpropanoic> p-nitrofenol
3. a. Reacția cu metale active

metale reactive

sunt metale aflate înaintea hidrogenului în seria potențialelor electrochimice a lui Beketov – Volta:
K, Ca, Na, Mg, Al, Zn, Fe, Pb, H2, Cu, Hg, Ag, Pt, Au
Valențe: 1 2 1 2 3 2 2;3 2 1;2 2 1 4 3
CH3COOH + Na  CH3COONa + 1/2H2 cu aceste metale acizii nu reacționează
Acetat de sodiu
2CH3COOH + Mg  (CH3COO)2Mg + H2
Acetat de magneziu
! Sărurile acizilor carboxilici se numesc carboxilați. Sărurile acidului acetic se numesc acetați.
! Sărurile sunt compuși care conțin: radicali acizi + atomi de metal
3.b. Reacția cu oxizi bazici
2CH3COOH + CaO  (CH3COO)2Ca + H2O
var nestins
2CH3COOH + CuO  (CH3COO)2Cu + H2O
Acetat de Cu-verde
3.c. Reacția cu baze anorganice-hidroxizi metalici
( Reacția cu bazele = reacția de neutralizare)
hidroxizi alcalini

sunt hidroxizi ai metalelor aflate în grupa I A- adică: Li, Na, K, Rb, Cs
CH3COOH + NaOH  CH3COONa + H2O 2CH3COOH + Ca(OH)2  (CH3COO)2Ca2 + 2H2O
HOOC-COOH +2KOH→KOOC-COOK +2H2O
** Reacția are loc cu toți hidroxizii, nu doar cu cei alcalini
7
Reacțiile de neutralizare stau la baza metodelor de determinare cantitativă prin titrimetrie

(volumetrie) bazată pe reacții acido-bazice. Astfel, acidul acetic poate fi determinat cantitativ prin titrare
cu o soluţie de bază tare (NaOH sau KOH) care are concentraţia cunoscută, în prezenţa fenolftaleinei ca
indicator acido-bazic
3.d. Reacția cu săruri ale acizilor mai slabi

↓
-acetiluri de Na, K,Ca
-alcoxizi de Na,K
-fenoxizi de Na, K
-cianuri alcaline NaCN, KCN
-sulfuri: Na2S, NaHS
-carbonați Na2CO3, carbonați acizi sau bicarbonați NaHCO3
Ex. reacția cu carbonați și bicarbonați


sunt săruri ale acidului carbonic
CH3COOH + Na2CO3 CH3COONa + NaHCO3

CH3COOH + NaHCO3 CH3COONa + H2O + CO2
bicarbonat de Na acid carbonic
carbonat acid de Na, hidrogenocarbonat de Na
!Reacția cu carbonații se poate utiliza la recunoașterea prezenței unui acid carboxilic, datorită
efervescenței care se produce la degajarea CO2 . "Dizolvarea" acizilor carboxilici în soluții apoase de
carbonați acizi alcalini, numiți uzual bicarbonați, reprezintă reacția de recunoaștere a acizi organici.
*** degajarea CO2 se identifică prin barbotare în Ca(OH)2; se formează un precipitat alb (CaCO3)
! Acetații obtinuți la a), b), c), d) sunt, de obicei, solubili în apă.
!Acizii dicarboxilici reacționează astfel: Acid oxalic
oxalatul de Ca - este pp.alb, insolubil→reacția se utilizează la recunoașterea ionului de Ca2+
B. Proprietăți specifice, reacții în urma cărora se obțin derivații funcționali

1. Obținerea esterilor
R-COOH reacţionează cu R-OH pentru a forma esteri, prin reacţie de esterificare directă, reacție
care are următoarele caracteristici:
- este catalizată de un acid, ca de exemplu acid sulfuric, acid clorhidric gazos.
- este reversibilă, echilibrul putând fi deplasat spre formarea esterului prin eliminarea continuă a
apei din sistem.
- este o reacție de substituție; poate fi considerată reacție de alchilare.
- se desfășoară eliminarea unei molecule de apă → este o reacție de condensare
- prin utilizarea izotopului 18O s-a demonstrat că, în reacţia de esterificare, are loc ruperea legăturii
acil – oxigen şi nu a legăturii alchil – oxigen. Oxigenul din ester provine din alcool și nu din acid.
-Kc va avea următoarea expresie: și este dependentă doar de

temperatură
8
Reacția de esterificare a acidului acetic cu etanol – are loc în mediu acid și este reversibilă.
X=Aici
trebuie
adăugată apa
care provine
Experimental: i 1 mol 1 mol - x din soluțiile
de acid sau
c 0,66 0,66 - - de alcool,
e 0,33 0,33 0.66 0,66+x dacă este
cazul.
Aceasta se va
adăuga apei
rezultate din
reacție
 Conversia acidului și a alcoolului pot fi diferite în funcție de cantitățile inițiake ale acestora.
 Pentru a scoate sistemul din starea de echilibru, sau pentru a obține o cantitate mai mare de ester:
-se poate utiliza exces de reactiv,
-se elimină unul dintre produși, de obicei esterul care este mai volatil.
 Dacă la esterificare participă molecule de acizi dicarboxilici și alcooli dihidroxilici:
-au loc reacții de policondensare
-se formează poliesteri=polimeri de policondensare
Exemplu: acid tereftalic + glicol= PET
n HO-(CH2)2-OH + nHOOC-C6H4-COOH –(2n-1)H2O HO-(-OC-C6H4-COO-(CH2)2-O-)n-H

glicol acid tereftalic polietilentereftalat (PET)
!!! În cazul în care se condensează un acid tricarboxilic cu glicol, produsul de reacție are o structură
tridimensională.
2. Obținerea amidelor neutralizare deshidratare
Reacția se aplică acizilor care sunt stabili la temperatura de deshidratare (200℃)

Dacă în locul amoniacului se utilizează amine, se obțin amide substituite:
CH3-COOH + CH3-CH2-NH2 t℃, -H2O CH3-CO-NH-CH2-CH3

acid acetic etilamină N-etilacetamidă
3. Obținerea clorurilor acide- se poate face prin tratare cu PCl5, COCl2, sau SOCl2- clorură de tionil
R-COOH+ PCl5ușoară încălzire R-COCl + POCl3 + HCl
acid carboxilic clorură acidă
***R-COOH+ COCl2ușoară încălzire R-COCl + CO2 + HCl

acid carboxilic fosgen clorură acidă
clorură de carbonil
oxiclorură de carbon
4. Obținerea anhidridelor acide

a. prin deshidratare termică:
-intramoleculară - acizii dicarboxilici
–1,2 aromatici
9
-1,4 sau 1,5 alifatici saturați și nesaturați
b. prin reacția sărurilor acizilor carboxilici cu clorurile acide
C6H5-COONa + C6H5-COCl → C6H5-CO-O-CO-C6H5 + NaCl

benzoat de sodiu clorură de benzoil anhidridă benzoică
5. Obținerea nitrililor
Se realizează prin neutralizarea acizilor carboxilici la rece cu amoniac și apoi încălzire cu P2O5
pentru deshidratare totală până la obținerea nitrilului:
C. ***Descompunerea termică diferă de la un termen la altul.
-acidul oxalic la 200oC se descompune în acid formic şi bioxid

de carbon, iar în prezenţa acidului sulfuric se elimină oxid de
carbon, bioxid de carbon şi apă:
-acidul formic:HCOOH H2SO4 H2O +CO
HCOOH Ni,t℃ H2 +CO2
-acidul malonic se decarboxilează la încălzire,în mediu de NaOH formând acid acetic şi CO2:
HOOC-CH2-COOH t℃ H3C-COOH + CO2
*** Prin incalzire alcalină, sarurile de Na ale acizilor se decarboxilează ușor. Cei mai reactivi sunt 1,3,-
dicarboxilici și cei nesaturați:
C6H5-CH=CH-COOH →C6H5-CH=CH2 + CO2
***Acizii hexan- și heptandioici la încălzire elimină CO2 și apă cu formarea de cetone ciclice:
D. Oxidarea- acizii formic și oxalic au caracter reducător, în prezența agenților oxidanți

( KMnO4/H+, K2Cr2O7/H+):
HCOOH +[O] →CO2 + H2O HOOC-COOH +[O] → 2CO2 + H2O
acid formic acid oxalic
Acidul oxalic are proprietăţi reducătoare. El este oxidat cantitativ de permanganat de potasiu în soluţie
acidă. Pe această reacţie se bazează utilizarea acidului oxalic drept etalon în titrările redox, iar în viaţa de
zi cu zi la eliminarea petelor uscate de sânge.
10
E. Alte reacții:
 Adiția HCl sau H2O la acidul acrilic se face 1,4, datorită conjugării moleculei, formând acizii
β-substituiți:
CH2=CH-COOH + HCl → Cl-CH2-CH2-COOH acid β-cloro-propionic
CH2=CH-COOH + HOH → HO-CH2-CH2-COOH acid β-hidroxi-propionic
 Reacția cu X2 la temperatură/sau hν
CH3-CH2-COOH +Cl2 → CH3-CHCl-COOH +HCl
acid α-cloro-propionic
 Decarbonilarea acidului piruvic
CH3-CO-COOH +NaOCl→ CH3- COOH + NaCl + CO2
 Importanța practică -C6H5-COOH

-materie primă în industria coloranților
-în medicină-expectorant, antiseptic
-conservarea alimentelor-sub formă de benzoat de sodiu=conservant
 Importanța practică –acid ftalic
-industria textilă
-obținere de plastifianți și de rășini
 Importanța practică –acid tereftalic

-obținerea PET
 Importanța practică HCOOH

-antiseptic
-decalcifierea pieilor în tăbăcarie
-obținerea esterilor
-solvent
-mordant în industria textilă (fixează colorantul)
-conservant pentru legume și fructe
 Importanța practică acid citric
-se ut . în cosmetică , la obț. loțiuni astringente
-se obține prin fermentația citrică a zaharozei cu ”Aspergillus”
-intermediar în metabolismul hidraților de carbon
 Importanța practică și biologică a CH3COOH

 practic:
- soluția diluată cu 3 – 9%, se întâlnește în alimentație ca și condiment sau conservant
- obținerea aspirinei
- obținerea mătăsii acetat
- acetații de Al, Cr, Fe sunt mordanți
- acetații de Pb, Al –utili în medicină (acetat de Al = apă de
Burow, antiinflamator)
- obținerea unor materiale plastice
- obținerea de adezivi (poliacetat de vinil)
- acidul cloracetic se ut la obț unor barbiturice
 biologic:
-obținere - fermentația acetică a C2H5OH
prin -formarea CH3COOH în acidul pirolignos obținut la distilarea uscată
a lemnului
- este coroziv pentru - conjuctiva oculară
- căile respiratorii
11
- gruparea (acetil)
legată de coenzima A, formează acetatul activ (acetilcoenzimaA), care

este centrul metabolismului carbohidraților și al grăsimilor
- se obține prin decarbonilare aerobă din acidul piruvic CH3-CO-COOH
-este produs și excretat de unele bacterii (Acetobacter) care sunt prezente
în produsele alimentare, apă și sol, și determină alterarea fructelor și alimentelor.
 ASPIRINA
Obținerea aspirinei
a. prin esterificarea acidului salicilic cu anhidrida acetică:
Acid salicilic Acid acetil salicilic (aspirina)

b. Sinteza Kolbe-Schmidt
! În stomac, reacția este parțială. Mai poate avea loc și în ficat, mucoasa intestinală.
Proprietăți fizico-chimice
- se prezintă sub formă de cristale aciculare incolore sau pulbere albă.
- nu are miros (uneori are miros slab, acru), are gust acru.
- solubilitatea în apă este de 1g / 100g apă la 37°C; putem spune că este insolubilă în apă sub forma acidă,
devine solubilă în forma de sare, neutralizată.
- parţial solubilă în alcool etilic etilic 90% (20g / 100 cm³ la 20°C).
- se dizolvă în soluţii de hidroxizi, carbonaţi alcalini, amoniac.
- are efect - analgezic
- antiinflamator  utilă în stări gripale, nevralgii, cefalee, stări febrile.
- antipiretic
Hidroliza aspirinei
! Procesul de hidroliză se poate verifica prin reacția cu FeCl3, care trebuie să fie pozitivă, adică să
conducă la apariția colorației violet
12
Derivați funcționali-Leontescu Georgiana-CNIV
Capitolul 15. DERIVAȚI FUNCȚIONALI

AI ACIZILOR CARBOXILICI
Definiție
Sunt compuși organici care au:
-funcțiuni simple trivalente
-formula nespecifică R-CO-A, unde A poate fi: -NH2, -O-R, -Cl, -O-CO-R și R-C≡N
Principalele clase de derivaţi funcţionali ai acizilor carboxilici sunt:
Derivaţii funcţionali, inclusiv acizii carboxilici, după reactivitatea lor chimică pot fi aranjaţi în şirul
următor:
ESTERII ACIZILOR CARBOXILICI

Formulă generală: CnH2n+2-2NEO2
CnH2nO2 -monoesteri saturați
Nomenclatură:
a. Pentru esterii acizilor monocarboxilici:
Se înlocuiește sufixul -ic din denumirea acidului carboxilic cu sufixul –at+ de + denumirea radicalului
legat de atomul de oxigen
CH3-CO-O-CH2-CH3, C6H5-CO-O-CH2-C6H5
acetat de etil benzoat de benzil
b. Pentru esterii acizilor dicarboxilici: nume derivat din numele acidului corespunzător prin
înlocuirea sufixului -ic cu sufixul -at + de + numele radicalilor R' și R", în ordine alfabetică
CH3-O-OC-CH2-CO-O-CH2-CH3 CH3-O-OC-(CH2)2-CO-O-CH3 CH3-O-OC-C6H4-CO-O-C6H5

propandioatul de etil-metil butandioat de dimetil 1,4-nenzendicarboxilat de fenil-metil
malonat de etil și metil succinat de dimetil tereftalat de fenil și metil
Izomerie:
-de funcțiune cu acizii sau cu compuși cu două grupe funcționale (hidroxialdehide, hidroxicetone,
hidroxieteri nesaturați, dioli ciclici); esterii izomeri care diferă prin mărimea radicalilor legați la atomul
de oxigen sunt izomeri de compensație.
-de catenă: butiratul de etil cu izobutiratul de etil
-stereoizomeri, dacă există C* sau dublă legătură cu configurație cis-trans: formiatul de secbutil
1
Exemplu:Pentru formula moleculară C5H10O2
H- -CH2-CH2-CH2-CH3 (butil)
H- -CH(CH3)-CH2-CH3 (secbutil)
H- -CH2-CH(CH3)2 (izobutil)
H- -C(CH3)3 (terțbutil) toți aceși izomeri sunt și
H3C- -CH2-CH2-CH3 (propil) izomeri de compensație
H3C- -CH(CH3)2 (izopropil)
CH3-CH2- -CH2-CH3
(propil) CH3-CH2-CH2- -CH3
(izopropil) (CH3)2CH- -CH3
Structură
Ca și în grupa carboxil, în grupa ester ( -CO-O-R) există un orbitat π extins în
care sunt delocalizați electronii π din legătura dublă C=O și o pereche de
electroni neparticipanți la legătura dublă de la atomul de oxigen hibridizat sp3:
Molecula  Molecule slab polare

Forţe  Forţe van der Waals de dispersie şi dipol-dipol
intermoleculare
Stare de agregare  Esterii proveniţi din acizii şi alcoolii inferiori → lichizi
 Esterii proveniţi din acizii şi alcoolii inferiori → P.F. relativ scăzute
P.F. -variază mult
-depinde de natura radicalilor şi
-mai mici decât ale acizilor şi uneori alcoolilor din care provin
P.F + P.T !!! moleculele esterilor nu sunt asociate prin legături de hidrogen
 Esterii inferiori → puţin solubili în apă
Solubilitate  Solubili în solvenţi organici (solvenţi nepolari → benzină, CCl4 etc.)
 Esterii inferiori→ substanţe frumos mirositoare
Diverse  Formiatul de etil→ miros de rom
 Butanoatul de etil → miros de ananas etc.
 Butirat de amil → piersici, caise
 Acetat de izoamil → banane
 Butanoat de metil →mere
 Acetat de octil →portocale
 Acetat /propionat de benzil →iasomie
Metode de obţinere
Metodele generale pentru obţinerea esterilor acizilor carboxilici sunt:
1. din cloruri acide şi R-OH/Ar-OH,
2. din anhidride acide şi R-OH/Ar-OH,
3. din cloruri acide și alcoxizi sau fenoxizi
4. din săruri alcaline ale acizilor carboxilici şi derivaţi halogenaţi,
5. din R-COOH cu R-OH (reacţia de esterificare directă).
6. obținerea aspirinei - vezi fenoli
7. obținerea plexiglas-ului-vezi compuși carbonilici
8. ***transesterificarea
2
***Esterii obţinuţi din reacţia acizilor formic şi acetic cu alcoolii inferiori (metilic,etilic şi n-propilic) sunt
substanţe lichide, insolubile în apă, miscibile cu solvenţi organici, având un miros răcoritor, plăcut.
*****Obținerea acetatului de etil din etanol și acid acetic poate avea loc cu η=95-99%
***Transesterificarea
1. Reacţia de hidroliză, decurge fie în mediu acid, fie în mediu bazic.

a)Hidroliza acidă- este o reacție inversă reacției de esterificare și este o reacție reversibilă. Deplasarea
echilibrului spre dreapta este favorizată de excesul de apă.
În mediul acid din stomac, hidroliza este parțială. Hidroliza are loc în ficat și mucoasa intestinală.
Acidul acetilsalicilic nu este solubil în apă și aglomerarea sa în stomac produce iritații puternice ale
mucoasei. Sarea de sodiu a acidului acetilsalicilic este solubilă și poate fi ușor dispersată.
Procesul de hidroliză se poate verifica prin reacția cu FeCl3, care trebuie să fie pozitivă, adică să
conducă la apariția colorației violet.
2. Hidroliza bazică –este ireversibilă; se obține sarea acidului și alcool
3
!!!Hidroliza bazică a unui ester fenolic conduce la sarea acidului și sarea fenolului (fenoxid)
!!!La hidroliza esterilor vinilici se obține un enol care tautomerizează la compus carbonilic
HCOO-CH=CH2 + HOH →HCOOH + CH3-CH=O
*** Randamentul hidrolizei unui ester este mai mare în cazul hidrolizei bazice.
3. ***Amonoliza esterilor
conduce la formarea de amide și alcooli
Reprezentanţi mai importanţi
Formiatul de etil se obţine industrial din CO şi C2H5-OH în prezenţă de etoxid de sodiu. Este un lichid
cu miros de esenţă de rom.
Acetatul de etil este un lichid. Se utilizează drept solvent în diferite reacţii şi pentru obţinerea esterului
acetilacetic – acetilacetat de etil.
Mulţi esteri naturali sunt responsabili pentru aroma unor fructe sau plante.
***Poliesterii sunt polimeri care se pot obţine fie din esteri nesaturaţi prin polimerizare, fie printr-o
reacţie de policondensare între acizi dicarboxilici şi dioli sau polioli.
Astfel, din acidul tereftalic şi etilenglicol, printr-o reacţie de policondensare, la 250- 280oC se
obține PET, un polimer cu structură liniară, filiformă
Se obţine un poliester cu structură filiformă care tras în fire este comercializat ca fibra terilen sau dacron,
un bun înlocuitor al lânii.
TIPURI DE ESTERI
A. Cerurile - larg răspândite în natură sunt amestecuri de

- esteri ai acizilor monocarboxilici superiori cu
- alcooli monohidroxilici primari superiori, ambele clase cu catenă normală.
- parafine
Ele apar pe suprafeţele unor părţi ale plantelor (fructe, frunze), având rol protector. Cerurile sunt
totdeauna amestecuri de astfel de esteri.
 În ceara de albine se găsesc:
- alcooli din seria CH3-(CH2)n-CH2OH cu n= 24, 26, 28, 30, 32 şi 34 atomi de C în moleculă;
- acizi cu n = 24- 34 atomi de carbon în moleculă şi catenă normală şi
- alcani cu n = 25, 27, 29 şi 31 atomi de carbon în moleculă.
 Pe frunzele de tutun şi varză există o ceară cu conţinut mare de alcani (~95%).
 Ceara de spermanceti (din grăsimea de caşalot) conţine esterul
o acidului palmitic (C16)
o cu alcoolul C16 saturat(alcoolul cetilic) şi
o alcool oleic (C18).
 Lanolina- se extrage din lâna de oaie
- emulsionează bine cu apa
- se utilizează la creme cosmetice, în industria farmaceutică
!!!-alcoolii primari şi acizii din cerurile naturale au un număr par de atomi de carbon, iar
-alcanii au un număr impar de atomi de carbon în moleculă.
4
B. Grăsimile - sunt amestecuri naturale complexe,care conțin:

-trigliceride – sunt esterii glicerinei cu acizii monocarboxilici graşi (C4- C24).
-ceruri
-coloranți
-vitamine
-acizi grași liberi
*** Se folosește foarte des termenul de grăsime pentru noțiunea de trigliceridă!
Clasificarea grăsimilor
Sursa Natura radicalului Starea de agregare Natura acizilor grași
animale saturate Solide, cu excepția uleiului de pește simple
vegetale nesaturate Lichide, cu excepția untului de cacao mixte
Semisolide-uleiul de cocos la 20℃
Surse:
-grasimile vegetale se găsesc în semințe, fructe și constituie rezerva de hrană pentru dezvoltarea și
creșterea embrionului(semințe de floarea soarelui, susan, ricin, soia, struguri, fructe: măsline, nuci, alune)
-grăsimile animale se găsesc în stratul adipos
Obținere:
-grăsimile lichide se extrag prin presare. Se obțin uleiuri brute care se rafinează.
-grăsimile solide se obțin prin topire
Structura generală a unei grăsimi este:
Masa molară a unei trigliceride se calculează astfel:

μTG = 173+ μR1+ μR2 + μR2
sau μTG = μglicerină -3∙ μH2O + (μacid 1 + μacid 2 +μacid 3) =92-54 +A=38+A
μtripalmitină = 806 g/mol A

μtristearină = 890 g/mol
μtrioleină = 884 g/mol
După natura resturilor de acizi grași pe care îi conțin în moleculă, triesterii glicerinei pot fi:
-trigliceride simple-se formează în urma reacției glicerinei cu un singur tip de acid gras
-trigliceride mixte-se formează în urma reacției glicerinei cu 2 sau 3 acizi grași diferiți
***Den.:
- Pe catena glicerinei se poziționează radicalii acil ai primilor 2 acizi si ultimul rest se citește cu sufixul
”ină”
5
Grăsimile saturate
 Atomii de C din grăsimile saturate sunt legați doar prin legături σ care permit rotația liberă,
astfel catenele devin flexibile, și fiecare element structural –CH2-CH2- joacă rolul unei axe de rotație
↓
Acidul stearic se poate găsi fie -sub formă de catenă lungă în zig-zag,
- sub formă compactă
În stare naturală, în trigliceride, catenele de acid gras:
- se înfăşoară şi
- se întrepătrund unele în altele, precum şi cu catenele
moleculelor vecine, conducând la structuri compacte.
Această structură explică de ce grăsimile saturate sunt solide la temperatură ambiantă.
 sunt fabricate în organismele animale, se acumulează în corpul acestora
 se separă prin topire și se solidifică la temperatura ambiantă.
 sunt suficient de pure pentru a se folosi direct în alimentaţie, fără a fi
rafinate.
Grăsimile nesaturate
 Conțin legături C=C → au molecule mai puțin flexibile
↓
Moleculele trioleinei -nu se întrepătrund
-nu se tasează, la fel ca tristearina
sunt mai puțin compacte
↓
Sunt fluide la temperatură ambiantă
 Consecințele polinesaturării:
 Rigiditatea mai mare a moleculelor de trigliceride
 Reactivitate chimică mărită
-p.t. grăsimile nu se topesc la o temperatură fixă, ci pe un interval mai larg de temperatură, înmuindu-se,
deoarece nu conțin un singur tip de acid gras. Se topesc la o ușoară încălzire, se întăresc la răcire.
- proprietatea ciocolatei de a se topi brusc la 340C (aproape de temperatura corpului) se datorează
prezenţei acidului oleic în untul de cacao (trioleina) din compoziţia ei şi îi asigură calitatea.
-solubilitatea: nu se dizolvă în apă, se dizolvă uşor în eter,etanol, sulfură de carbon, compuşi halogenaţi,
hidrocarburi aromatice şi în benzină.
- Grăsimile lichide cu apa formează emulsii. Exemplu de astfel de emulsie este amestecul de ulei cu apă
bine agitat, care repede se stratifică. O emulsie foarte rezistentă este laptele.
-densitatea mai mică decât a apei, deoarece în structurile compacte catenele nu sunt strâns legate și între
ele rămân goluri de aer
-Nu formează legături de hidrogen, deoarece nu au atomi de H legați de oxigen
↓
Sunt insolubile în apă
↓
Avantaje pentru organism
-moleculele de grăsime pot fi stocate, constituind rezerva de combustibil a
organismului
-nu au nevoie de rezervoare speciale pentru stocare și servesc drept strat izolator
Proprietăți chimice ale grăsimilor:

1).Hidroliza grăsimilor se poate face în mediu acid, bazic (saponificare)sau enzimatic. În mediu bazic se
obţin săpunuri (săruri de sodiu sau potasiu ale acizilor graşi) şi glicerină.
6
-hidroliza acidă
-hidroliza bazică
***Se poate calcula indicele de saponificare sau de aciditate:

Indicele de saponificare reprezintă cantitatea de KOH exprimată în mg care reacționează cu un
gram de grăsime.
***Săpunul de Na se poate obține fie prin hidroliza bazică a grăsimii, fie prin neutralizarea acizilor grași
obținuți după hidroliza acidă
-hidroliza enzimatică a grăsimilor

-enzimele sunt biocatalizatori și au rolul de a accelera reacțiile biochimice
-enzimele care hidrolizează trigliceridele se numesc lipaze.
7
Monogliceridele și acizii grași sunt absorbiți prin mucoasa intestinală, care asigură resinteza TG din
2-monoacilgliceroli și acizi grași. Din celulele mocoasei intestinale TG sunt preluate de limfă și ajung la
țesuturi și celule, unde sunt antrenate în procese anabolice și catabolice
2.Râncezirea grăsimilor este procesul de hidroliză parţială a grăsimilor, în urma căruia se pun în
libertate acizi graşi care mai apoi, la temperaturi ridicate, suferă ruperi oxidative în urma cărora rezultă
cetone cu catene C8-C10, cu miros şi gust neplăcute.
3. Autoxidare şi polimerizare(SICATIVARE) care stau la baza utilizării anumitor grăsimi vegetale

pentru fabricarea de lacuri şi vopsele (uleiuri sicative). Uleiul de in, care conţine acid linolenic, este uleiul
sicativ cel mai des utilizat.
Grăsimile nesaturate (uleiul de in și uleiul de tung), suferă în atmosferă un proces complex de
oxidare și polimerizare,numit sicativare, prin care se transformă într-o peliculă solidă, rezistentă la
umiditate și la acțiunea factorilor externi.
Uleiul de bumbac și cel de rapiță sunt semisicative-formează pelicule slabe în timp îndelungat.
Uleiul de măsline este nesicativ.
Oxidarea. Venind în contact cu aerul umed, grăsimea se hidrolizează şi se oxidează. Produsele acestor
transformări sunt aldehidele, alţi compuşi cu un număr mai mic de atomi de carbon în molecule.
Majoritatea lor au miros neplăcut şi gust amar. Grăsimile nesaturate se oxidează de către permanganatul
de potasiu, de alţi oxidanţi. Acest proces decurge lent şi cu participarea oxigenului din aer; ca urmare,
grăsimile vegetale se solidifică (parcă se usucă). La aprindere grăsimile ard la aer.
Pentru evitarea apariţiei gustului amar al grăsimilor alimentare la ele se adaugă antioxidanţi.
4. ***Biochimia grăsimilor-în biochimie grăsimile se mai numesc şi lipide. Se disting două
subgrupe:
- lipide simple ce cuprind grăsimile şi cerurile;
- lipide compuse ce cuprind fosfatidele şi cerebrozidele.
-în cursul digestiei enzimele numite lipaze hidrolizează grăsimile.
-acizii din grăsimi sunt oxidaţi în organism până la:
- dioxid de carbon, apăși acid acetic, care este molecula de bază
pentru formarea acizilor graşi care au un număr par de atomi de carbon.
Această sinteză este catalizată de acetil-coenzima A.
5. Hidrogenarea grăsimilor nesaturate
Grăsimile vegetale, fluide, pot fi transformate în grăsimi solide prin reacţia de hidrogenare: resturile
de acizi nesaturaţi din trigliceride devin catene saturate şi se obţin grăsimi saturate de origine vegetală.
Importanța practică a reacției este transformarea grăsimilor lichide în grăsimi solide, (respectiv
obținerea margarinei din uleiuri); alături de hidrogen se mai adaugă și alți aditivi pentru îmbunătățirea
calităților margarinei, cum sunt:
-caroten - pentru culoare,
-butandionă - pentru savoarea de unt,
-vitamina A și D –pentru creșterea valorii nutritive,
8
-lecitina - asigură coeziunea componenților amestecului.

*** Reducerea nesaturării grăsimilor conduce la:
-⸕ temperaturii de topire
-⸕ rezistenței la degradare oxidativă
*** Moleculele substanțelor cu mirosuri neplăcute se elimină prin trecerea de vapori de apă supraîncălziți
prin grăsimea topită; se elimină astfel și substanțele colorate.
***Unt vegetal= margarină + LAPTE
6.Halogenarea grăsimilor nesaturate

Halogenarea grăsimilor-este reacția de adiție a iodului sau bromului la legăturile duble din molecula lor,
***Este o reacție prin care se poate determina gradul de nesaturare al unei grăsimi, prin intermediul
indicelui de iod sau de nesaturare(=cantitatea de iod consumată de 100 grame grăsime).
Indicele de iod nu se poate calcula la grăsimile saturate!
Importanţa practică şi acţiunea biologică a grăsimilor

-rezervă de combustibil pentru organism-atunci când sunt oxidate complet, în cadrul proceselor de ardere
din corp, grăsimile se transformă în CO2 şi apă şi seeliberează o cantitate mare de energie.
- lubrifianți pentru firele de păr şi piele.
- rol de solvent pentru:
-compușii ce dau gust alimentelor
-moleculele care dau culoare alimentelor
- rezervă de hrană și energie, strat izolator termic - în cocoașa cămilei
- fabricarea colesterolului-din catenele lungi şi flexibile furnizate de grăsimile saturate
indispensabil pentru buna funcţionare a organismului)
crește concentrația plasmatică
↓
se poate depune pe pereţii vaselor desânge şi
↓
determină apariţia unor boli cardio-vasculare.
- Laptele este un amestec de grăsimi care formează o emulsie cu apa în care ele se găsesc dispersate în
picături de dimensiuni minuscule.
Comportarea găsimilor la încălzire:

-La încălzirea unui ulei procesul de rupere a legăturilor duble este accelerat.
-Grăsimea se oxidează cu O2 din aer→ se formează radicali liberi care provoacă polimerizarea resturilor
de acizi graşi nesaturaţi din ulei: se observă formarea unui strat de material solid - produsul de
polimerizare.
-Radicalii liberi sunt foarte dăunători pentru organismul uman.

→În consecinţă, nu este bine să se adauge ulei proaspăt peste un ulei folosit deja la prăjit, din două
motive:
-prezenţa radicalilor liberi preexistenţi provoacă polimerizarea uleiului nou introdus și
-concentraţia lor în aliment⸕ (⸕ efectul dăunător asupra organismului).
9
Utilizări esteri/grăsimi
-Untul de cacao, obţinut din uleiul extras din boabe de cacao, conţine trioleil-glicerol şi se foloseşte la
prepararea ciocolatei.
-PET-fibre sintetice, ambalaje
-Fabricare lacuri și vopsele. Vopselele în ulei conțin:
-un pigment în suspensie
-ulei sicativ
-substanțe de umplutură
-oxizi de metale
-substanțe cu rol de catalizator
-alimentație-esențe, arome
-obținere săpun
AGENȚI TENSIOACTIVI - săpunuri și detergenți
-se utilizează pentru a îndepărta pete, grăsimi
-sunt surfactanți →⸔tensiunea superficială a apei
Definiție. Sunt molecule cu caracter dublu-hidrofob (insolubil în apă) și
-hidrofil(solubil în apă)
SĂPUNURILE
Scurt istoric-Cea mai veche atestare documentară despre fabricarea şi utilizarea
săpunului datează din anul 2800 î. Hr. şi provine din vechiul Babilon unde s-au găsit
detalii despre fierberea grăsimii şi a cenuşii, care conţinea o substanţă similară săpunului.
• Un document egiptean din domeniul medicinii, datând din 1500 î. Hr., cunoscut sub
numele de Papirusul lui Ebers, descrie o substanţă asemănătoare săpunului.
• Legenda spune că denumirea de “săpun” provine de la locul numit “Muntele Sapo”
din vechea Romă, unde grăsimea provenită de la sacrificarea animalelor se amesteca cu
cenuşă şi curgea spre râu, amestec rezidual care curăţa rufele foarte bine.
• După alţii, cuvântul provine de la planta de săpunariţă (Saponaria officinalis), a cărei
sevă constituia un agent primitiv de curăţare şi a cărei cenuşă era amestecată cu grăsime animală pentru fabricarea
săpunului.
• În secolul VII d. Hr. au apărut primele bresle ale săpunarilor. În secolul al VIII lea d. Hr. fabricarea săpunului a renăscut
în Italia şi Spania. În secolul al XIII lea se fabrica deja săpun în Franţa
CARACTERISTICI ALE SĂPUNURILOR
-sunt săruri ale acizilor grași
-sunt biodegradabili= enzimele bacteriilor din natură îi pot descompune
-modul de acțiune:
-se acumulează și acționează la nivelul suprafeței de contact
-formează un ansamblu, micela, care este:
-solubil în apă, prin partea hidrofilă- grupa -COO-
-insolubil în apă, prin partea hidrofobă-catena hidrocarbonată
Apa cu săpunul adună și izolează grăsimile și spală.
-structura:
-cap- grupa –COO- polară hidrofilă
-coadă –catena hidrocarbonată, nepolară și care
-pătrunde în picăturile mici de grăsime
-înconjoară picăturile de grăsime, izolându-l
Actiunea săpunului asupra pielii:
10
O micelă= agregat sferoidal de molecule cu o

extremitate hidrofilă și una hidrofobă
Modul de acţiune
Când moleculele de săpun vin în
contact cu murdăria, formată în
special din substanţe insolubile în apă
(grăsimi de exemplu), se orientează
cu partea hidrofilă spre apă şi cu cea
hidrofobă spre substanţa insolubilă.
Astfel aceasta este divizată în
particule foarte mici care sunt
înconjurate de moleculele săpunului
şi formează agregate numite micele
Exemple de săpunuri:
-palmitatul de Na (CH3-(CH2)14- COO-Na+)
-stearatul de Na solide *stearatul de Ba- se utilizează la:
-stearatul de K moi, lichide -paste adezive
-palmitatul de K -lubrifiant pentru mase plastice, -unsori consistente
-săpun de Pb-paste adezive
-săpunurile de Ca și Mg sunt insolubile în apă→apa dură nu face spumă cu săpunul. O parte din săpun se
consumă în reacția cu Ca2+ și Mg2+ aflați în apa dură , formând precipitate care se depun pe țesături.
Pentru a putea fi utilizată la spălat, apa dură trebuie dedurizată prin precipitarea ionilor Ca2+ și Mg2+sub
formă de carbonați, prin adăugare de sodă de rufe ( carbonat de sodiu) în apa de spălare.
*** Soda de rufe împiedică formarea pp de săpun de Ca sau Mg
DETERGENȚI
Componenta hidrofobă Componenta hidrofilă

Radicalul alchil sau alchil-aril -la detergenții anionici: -gruparea gruparea sulfit -SO3-Na+ și
cu 12-18 atomi de C. –gruparea sulfat -OSO3-Na+
!!!!Radicalul poate fi și -la detergenții cationici: gruparea amoniu -N(CH3)3]+
ramificat -la detergenții neionici: gruparea etoxi -(CH2-CH2-O)-
- La detergenții ionici solubilitatea se datorează forțelor ion-dipol
Acțiunea de spălare se explică între grupa hidrofilă și moleculele apei
prin: - La detergenții neionici se explică prin existența legăturilor de
hidrogen între grupele etoxi și moleculele apei
Exemple de detergenți:
 Detergenți ionici
 Detergent cationic- săruri de tetralachilamoniu
 Detergent anionic-săruri de sodiu ale acizilor

- alchilsulfonici - CH3-(CH2)14- SO3-Na+, alchil sulfonat de Na
- alchil-arilsulfonici CH3-(CH2)10 -C6H4- SO3-Na+, alchil-aril sulfonat de Na
- sulfați de alchil R-OSO3-Na+, sulfat alchil de Na
-nu sunt biodegradabili, datorită ramificațiilor, nucleelor aromatice
 Detergenți neionici(amfolitici)= alchilpoliglicoeteri-compuși polietoxilați. Au catenă liniară.
-sunt biodegradabili,
-stabilizează mai puțin spuma, nu formează spumă
11
-sunt mai eficienți la temp. scăzută, consum mic de energie→avantajos în mașina de spălat
***Aditivi pentru detergenți

-substanțe fluorescente - absorb razele UV și dau strălucire
-polifosfați - sunt ioni voluminoși care înconjoară ionii Ca2+ din apa dură și îi împiedică să ia contact cu
anionii de agent tensioactiv și deci să precipite
-enzime - schimbă comportarea proteinei din murdărie, dar nu afectează țesătura
Aplicații
1. Ce cantitate de alcool etilic 95 % este necesară pentru a transforma 250 g acid p-nitrobenzoic în
anestezină (p-aminobenzoatul de etil)?
* Ce cantitate de anestezină de puritate 99 % se obţine în procesul de mai sus ?
Rezolvare :
COOH COOC2H5 COOC2H5
[H]
+ C2H5OH
NO2 NO2 NH2

μANESTEZINA = 167 g/mol
μALCOOL ETILIC = 46 g/mol
167 g acid p-aminobenzoic………………….46 g alcool etilic
250 g acid p-aminobenzoic………………….x g alcool etilic
x = 250 · 46= 68,8 g alcool etilic
167g sol…………………95 g alcool etilic
y g sol………………….68,8 g alcool etilic
y = 68,8 · 100= 72,42 g alcool etilic 95 %
95
μACID P-NITROBENZOIC = 167g/mol
μANESTEZINA = 165 g/mol
167 g acid p-nitrobenzoic……………………..165 g anestezină
250 g acid p-nitro-benzoic…………………….z g anestezină
z = 250 · 165= 247 g anestezină
167
100 g anestezină impură……………….99 g anestezină pură
q g anestezină impură…………………247 g anestezină pură
q = 100 · 247= 249,5 anestezină impură
99
2. Ce cantitate de acid salicilic 95 % şi de anhidridă acetică sunt necesare pentru a fabrica 1500 g aspirină,
dacă randamentul procesului este de 90 %. Ce produs secundar se obţine şi în ce cantitate ?
Rezolvare :
COOH COOH
OH OCOCH3
+ (CH3CO)2O + CH3COOH
Randamentul are formula: η = Cp. 100

Ct
Cp – cantitatea practică
Ct – cantitatea teoretică
Cp = 1500 g aspirină → Ct = Cp · 100 Ct = 1500 · 100= 1667g aspirină
η 90
→ Ct = 1667 g aspirină, la un randament de 90 %
μASPIRINA = 180 g/mol
μACID SALICILIC = 138 g/mol
180 g aspirină..........................138 g acid salicilic
12
1667 g aspirină………............x g acid salicilic

x = 1667 · 138 = 1278 g acid salicilic
80
100 g acid salicilic impur…………………….95 g acid salicilic pur
y g acid salicilic impur…………………….1278 g acid salicilic pur
y = 1278 · 100-- 1345 g acid salicilic impur
95
3. Un săpun de calitate bună, se obţine prin conţinutul de NaOH asupra uleiului de măsline (trioleină).
Scrie reacţia de saponificare, şi :
- calculează masa de săpun obţinută dacă se folosesc 500 kg oleină şi se lucrează cu randament de 70%
- calculează masa de soluţie NaOH 40% care se utilizează în reacţia de saponificare dacă se lucrează cu
exces de 40%.
Rezolvare
x= (500·3·912)/884 = 1547,511 kg de săpun cu randament 100%

η= (Cp/Ct)·100 → Ct = y·η
y= (500·3·40)/884 = 67,87 kg NaOH pur
C% = (md/ms) · 100
40% = md/ms ·100 → ms = (67,87 ·100) / 40 = 169,675 kg NaOH 40%
y`= 67,87 · 0,70 = 47,44 kg de săpun la randament de 70%
4. 20 mL ulei cu ρ =0,88g/cm3 se saponifică cu 25mL soluție KOH 2M,după care excesul de bază se
titrează cu 5mL soluție acid acetic 1M. Calculați indicele de saponificare al grasimii (mgKOH/1g
grăsime).
Rezolvare
ρ =m/V→m=ρ·V→m=20mL·0,88g/mL=17,6g grăsime
CM=ν/Vs → ν=V· CM=25·10-3·2=5·10-2moli KOH(inițial)
CM=ν/Vs → ν=V· CM=5·10-3·1=0,5·10-2moli acid acetic
CH3-COOH +KOH→CH3-COOK +H2O
pe baza ecuației: 0,5·10-2moli KOH→ νKOH exces= 0,5·10-2moli
νKOH consumat=5·10-2-0,5·10-2=4,5·10-2moli ; m= ν·µ=4,5·10-2·56=2,52gKOH
17,6g ulei.............. 2,52gKOH
1g ulei....................x
x=0,14318gKOH →143,18mg
5. O probă de 10g dintr-un ulei a fost tratată cu 20g I2.Excesul de iod a fost titrat cu 500cm3soluție de
tiosulfat de sodiu 0,1M conform reacției:
I2+2Na2S2O3→2NaI +Na2S4O6
Calculați indicele de iod al uleiului (grame I2/100g grăsime)
Rezolvare
CM=ν/Vs → ν=V· CM=500·10-3·0,1=0,05moli Na2S2O3→0,025 moli I2 exces (calculat pe baza ecuației);
m= ν·µ=0,025·254=6,35g I2exces
mI2 consumat=20-6,35=13,65g
10g ulei.............. 13,65gI2
100g ulei...............x
x=136,5gI2
6. 20g grăsime se introduce într-o soluție ce conține 35g de iod. Iodul nereacționat decolorează 150mL
soluție de 2-hexenă 0,1M.Calculați indicele de iod (grame I2/100g grăsime).
Rezolvare
13
CM=ν/Vs → ν=V· CM=150·10-3·0,1=15·10-3moli 2-hexenă

C6H12 +I2→C6H12I2
15·10-3moli I2 exces ;m= ν·µ= 15·10-3·254=3,81g I2exces
mI2 consumat=35-3,81=31,19g
20g grăsime.............. 31,19gI2
100g grăsime.............x
x= 155,95gI2
7. Prin reacția a 3 moli acid acetic cu 4 moli alcool etilic s-au găsit la echilibru 1,5moli ester. Calculați
constanta de echilibru Kc.
Rezolvare
CH3-COOH CH3-CH2OH CH3COOC2H5 H2 O

Inițial 3moli 4moli - -
Consumat 1,5moli 1,5moli - -
Echilibru 3-1,5=1,5 4-1,5=2,5moli 1,5moli 1,5moli
8. Constanta de echilibru a reacției de esterificare dintre acidul benzoic și alcoolul etilic este Kc=4. Inițial
s-au introdus în vasul de reacție 2 moli alcool și x moli acid iar la echilibru se găsesc 0,5 moli
ester.Calculați valoarea lui x.
Rezolvare
C6H5-COOH CH3-CH2OH C6H5COOC2H5 H2O

Inițial x moli 2moli - -
Consumat 0,5moli 0,5moli - -
Echilibru (x-0,5) moli 2-0,5=1,5moli 0,5moli 0,5moli
[ ][ ]
Kc=[ ][ ] ( )
0,5=12(x-0,5)→x=0,541
9. Constanta de echilibru a reacției de esterificare dintre acidul acetic și alcoolul etilic este Kc=4. Știind
că se supun esterificării 120g acid acetic și 92 g alcool etilic,calculați randamentul de transformare al
acidului.
Rezolvare
νacid= m/µ=120/60=2 moli
νalcool= m/µ=92/46=2 moli
CH3-COOH CH3-CH2OH CH3COOC2H5 H2O

Inițial 2moli 2moli - -
Consumat x moli x moli - -
Echilibru (2-x) moli (2-x)moli x moli x moli
[ ][ ]
Kc=[ ][ ] ( )( )
4=( → →x=1,333
)
ν
ƞ= ν ; ƞ=
14
HALOGENURI DE ACIL (–cloruri acide)

Formulă generală: R-CO-Cl, CnH2n+1-2NEOCl
Nomenclatură
Clorură de + numele radicalului acil R-CO-
CH3-CO-Cl C6H5-CO-Cl CH3-CH2-CO-Cl
clorură de acetil clorură de benzoil clorură de propanoil
 Clorurile acizilor inferiori → lichide, distilabile
Stare de agregare
 Clorurile acizilor superiori → solide
 P.F. mai mici decât ale acizilor corespunzători
P.F + P.T
*** nu au moleculele asociate prin legături de hidrogen
Densitate  Mai mare decât apa
Solubilitate  Solubili în solvenţi organici (solvenţi nepolari → benzină, CCl4etc.)
 Clorurile acizilor inferiori→ lichide instabile, miros înţepător
Diverse
→ fumegă în aer, lacrimogene
Metode de obţinere
Cele mai utilizate halogenuri de acil sunt clorurile şi bromurile.
Clorurile acide se obţin din
 acizi carboxilici trataţi cu pentaclorură de fosfor.
R-COOH + PCl5 →R-CO-Cl + POCl3 + HCl
 oxidarea compușilor halogenați nesaturați cu reactivitate scăzută
Bromurile acide se obţin din acizi carboxilici şi tribromură de fosfor.

Iodurile acide se prepară din cloruri acide prin schimb ionic cu iodurile metalelor alcalino-pământoase.
Fluorurile acide se obţin din anhidride şi acid fluorhidric anhidru.
Dintre toate halogenurile de acil întrebuinţări practice au clorurile acide. În schema de reacţii, sunt
prezentate principalele proprietăţi chimice ale clorurilor acide:

Clorura de acetil este un lichid care se foloseşte pentru acetilarea aminelor, fenolilor sau în reacţii de tip
Friedel – Crafts.
Clorura de benzoil se obţine din feniltriclorometan prin hidroliză
C6H5- CCl3 + H2O → C6H5- COCl + 2 HCl
Clorura de benzoil se foloseşte pentru reacţii de benzoilare a aminelor, alcoolilor şi fenolilor.
15
AMIDE
Formula generală este R-CONH2, iar la amide substituite la atomul de azot substituite la atomul de azot
R-CONHR’, R-ONR’R’’.
Nomenclatură:
a) Prin înlocuirea sufixului ic sau oic din numele acidului cu termenul amidă:
HCONH2 (formamida),
HCON(CH3)2 (dimetiformamida),
CH3CONH2 (acetamida),
C6H5CONH2 (benzamida).
b) Se citesc radicalii legați de N, în ordine alfabetică și apoi amida
primară
c) Ca amine substituite la azot:
-anilidele-anilină acilată:- se citește radicalul acil legat de azot, urmat de anilidă:
-amidele alifatice:
-amidele ciclice se numesc imide:
Structură
Electronii neparticipanţi ai atomului de azot se conjugă cu electronii π din grupa carbonil. Drept
urmare, grupa -NH2 din amide nu mai are caracter bazic ca în amine:
 Amidele nu vor da reacțiile specifice grupei amino!
 Amidele au caracter neutru
Metode de obţinere
Amidele se pot obţine:
-prin acilare:
- din R-COCl cu amoniac sau cu amine;
- din R-COOH cu amoniac sau cu amine
- din anhidride acide cu amoniac;
- din esteri şi amoniac;
- prin distilarea uscată a sărurilor de amoniu ale acizilor carboxilici;
- prin hidroliza parţială a nitrililor.
***Ureea se poate obține :

a) Din cianat de amoniu prin încălzire : NH4NCO →H2N-CO-NH2
cianat de diamida
16
amoniu acidului carbonic (uree)

b) Prin carbonatarea amoniacului, (la t=150℃ și p=50 atm):2NH3 + CO2 → H2N-CO-NH2 + H2O
Forțe  Legături de hidrogen

intermoleculare  între moleculele amidelor
 între moleculele amidelor şi moleculele apei, R-OH,
R-COOH
Stare de  Amidele → solide, frumos cristalizate
agregare  Formamida și N,N – dimetilformamida → lichide
 Acetamida -solidă
P.f + p.t  P.T. foarte ridicate (datorită leg. H dintre molec. amidelor)
 Amidele inferioare → solubile în apă
Solubilitate  Amidele superioare → solubile în solvenţi organici polari(cloroform)
 Solubilitatea în apă → scade cu mărirea catenei
Diverse  Acetamida sublimează la încălzire
Ureea  cristalină, albă,
 solubilă în apă, greu solubilă în alcool
1) Hidroliza amidelor, în mediu acid sau bazic, conduce la acizi carboxilici.
2) La tratare cu P2O5 sau anhidridă acetică, amidele nesubstituite se deshidratează formând nitrili.
3) Reducerea amidelor cu hidruri şi respectiv hidrogenarea catalitică conduce la amine.
4) La tratare cu brom în mediu bazic (NaOBr) (degradarea Hofmann) amidele nesubstituite trec în
aminele primare cu un atom de carbon mai puţin.
Reacţiile sunt expuse în schema următoare:
*** Amidele ciclice dau la hidroliză aminoacizi
Utilizări amide:
Ureea - îngrășământ, sinteza unor produși de policondensare cu formaldehida (rășini ureo-formaldehidice
care au structură tridimensională), coloranți și medicamente.
DMF – dimetilformamida - solvent selectiv pentru purificarea C2H2 și butadienă
Poliamide - Poliamidele sunt substanţe macromoleculare care conţin în structura lor grupa amidică –CO-
NH-. Proteinele sunt poliamide naturale.
Fibre poliamide sintetice cu utilizări practice sunt Nylon 6,6 şi Relon sau nylon 6
Fibra Nylon 6,6 se obţine prin condensarea acidului adipic cu 1,6-hexandiamină (hexametilendiamină) la
2200C, cu formarea unor macromolecule filiforme cu greutatea moleculară de cca. 15 000.
Fibra Relon (Capron) se fabrică din ε-caprolactamă.
17
NITRILI
Definiție :Nitrilii sunt compuşi ce conţin în moleculă grupa -C≡N;

Formula generală: CnH2n+3-2NEN
Se cunosc nitrili alifatici şi nitrili aromatici.
Nomenclatură:
Cuvânt derivat din nume acid +nitril
C6H5-C≡N: benzonitril
CH3-C≡N: acetonitril
CH2=CH-C≡N: cianură de vinil sau acrilonitril
Structură:
-C≡N: Ambii atomi sunt hibridizați sp, iar geometria grupei este digonală, cu unghi de 180⁰
Metode de obţinere
Nitrilii alifatici se obţin prin tratarea derivaţilor halogenaţi reactivi cu cianuri alcaline, iar cei aromatici
din săruri de diazoniu aromatice cu cianură cuproasă.
Nitrilii, atât cei alifatici cât şi cei aromatici, se pot prepara din amide prin deshidratare în prezență de
P4O10
Sărurile de amoniu ale acizilor carboxilici se transformă în nitrili la încălzire.
-sunt substanţe lichide sau solide; cu miros plăcut unii dintre ei (migdale amare HCN)
-primul termen al seriei, acidul cianhidric, are p.f. = 25,7oC şi este deci un lichid (extrem de toxic)
datorită asocierii moleculare prin legături de hidrogen:
-acrilonitrilul are p.f.=78℃
Grupa -C≡N din nitrili dă reacţii de adiţie prin care iau naştere diferite clase de compuşi organici:
- prin hidroliza nitrililor în cataliză omogenă, acidă sau bazică, se obţin, în trepte, amide şi acizi
carboxilici;
- prin reducerea nitrililor cu sodiu şi alcool, sau cu LiAlH4, sau prin hidrogenare catalitică, se obţin amine
primare;
Aceste transformări sunt prezentate în schema următoare:

Acidul cianhidric, nitrilul acidului formic, a fost descoperit de C.W.Scheele în 1782. Acidul cianhidric
se obţine industrial prin amonoliza metanului, în prezenţa unui catalizator de platină depusă pe suport
inert , la 1000oC. Temperatura este asigurată prin arderea hidrogenului format în reacţie:
Acidul cianhidric este un acid slab cu pKa= 9.22, cu un miros caracteristic de migdale amare. Este un
toxic puternic.
18
Acrilonitrilul, nitrilul acidului acrilic (cianura de vinil) se poate obţine prin: deshidratarea
etilencianhidrinei, prin adiţia acidului cianhidric la acetilenă în prezenţa clorurii cuproase amoniacale şi
prin amonoliza propenei:
Prin polimerizarea acrilonitrilului se obţine un polimer

(poliacrilonitrilul) care, tras în fibre, conduce la fire tip
melana utilizate ca înlocuitor al lânei.
Prin copolimerizare se pot obține materiale plastice.
ANHIDRIDELE ACIZILOR CARBOXILICI

Formulă generală: R-CO-O-CO-R, sau CnH2n+2-2NEO3
Nomenclatură:
Anhidridă + nume acid corespunzător
Stare de agregare  Anhidridele acizilor inferiori → lichide
 Anhidridele acizilor superiori → solide
p.f. + p.t.  P.F. -mai mari decât ale acizilor corespunzători
Diverse  Anhidridele acizilor inferiori→ miros caracteristic
Metode de obținere:
1. Reacția dintre sărurile acizilor carboxilici și cloruri acide
2. Deshidratarea intramoleculară la acizii dicarboxilici 1,2 aromatici sau 1,4 și 1,5 alifatici
Anhidridele acizilor carboxilici reacţionează cu apa, alcooli, amoniac, aminele primare şi secundare, cu
fenoli şi hidrocarburile aromatice.
Anhidridă acetică + NaHCO3→CH3-COONa + CH3COOH + CO2
19

Anhidrida acetică se obţine industrial din acid acetic .
Este cel mai întrebuinţat agent de acetilare. Cele mai
mari cantităţi se consumă la fabricarea acetatului de
celuloză. Este utilizat şi ca agent deshidratant pentru
obţinerea altor anhidride acide.
Anhidrida succinică este o substanţă cristalizată cu p.t. 120oC care se prepară prin încălzirea acidului
succinic cu anhidridă acetică sau clorură de acetil.
Un derivat al acesteia,
N-bromsuccinimida se utilizează ca
reactiv de bromurare în poziţie alilică
sau benzilică.
Anhidrida maleică se obţine prin oxidarea catalitică a benzenului. Cele mai mari cantităţi se folosesc la
fabricarea de răşini alchidice.
Anhidrida ftalică se formează prin eliminarea apei la încălzirea acidului ftalic. Industrial anhidrida
ftalică se obţine prin oxidarea catalitică a o-xilenului sau a naftalinei.
Se utilizează la
o fabricarea lacurilor și vopselelor, cerneluri tipografice, materiale plastice.
o sinteze organice, ca agent de alchilare
o obținerea aspirinei
20
Leontescu Georgiana-CNIV-Aminoacizi și proteine
Capitolul 16. AMINOACIZI ȘI PROTEINE

Definiție
Aminoacizii sunt compuși organici cu funcțiune mixtă, care conțin în moleculă una sau mai multe
grupe amino (—NH2) și una sau mai multe grupe carboxil (—COOH).
Formula generală a aminoacizilor cu o singură grupă amino și o singură grupă carboxil este:
unde: -R este un radical alchil sau aril, pe care se

poate găsi o grupă hidroxil, amino, tio, carboxil.
-COOH este grupa cu caracter acid
-NH2 este grupa cu caracter bazic
Formula restrânsă pentru Aa monaminomonocarboxilici saturați: CnH2n+1 NO2

! Se cunosc aproximativ 150 de aminoacizi, unii dintre ei fiind prezenți și în organismul uman.
Totuși, numai un număr de 20 de aminoacizi iau parte la formarea tuturor structurilor proteice. Ei se
numesc aminoacizi proteici.
Clasificare:
-după numărul de grupe funcționale: monoamino-monocarboxilici, monoamino-dicarboxilici, ....
-după poziția grupei –amino față de grupa –COOH: α-Aa , β-Aa , γ-Aa .
 α –aminoacizii, numiți și Aa proteici- intră în compoziția proteinelor.
 β –alanina- intră în compoziția carnosinei și anserinei.
 γ – glutamic-intră în compoziția glutationului (γ –glutamil-cisteinil-glicină).
-după capacitatea organismului de a-i sintetiza –esențiali, neesențiali, condiționat-esențiali.
-după natura lui R:
- hidrofobi, care au radical nepolar și
- hidrofili, care au radical polar:
- încărcat pozitiv,
-încărcat negativ sau
-neutru
-după proprietățile acido-bazice –acizi, bazici și neutri.
Denumire:
Denumirea aminoacizilor se obține prin adăugarea prefixului amino la numele acidului, cu
precizarea poziției grupelor amino față de grupele carboxil prin cifre sau litere grecești.
Numele aminoacizilor se formează după regula:
Principalii acizi organici de la care provin aminoacizii sunt cei cu 2, 3, 4, 5, 6 atomi de carbon în
moleculă și care se numesc, în ordine: acetic, propionic, butiric, valerianic, capronic.
Atomul de carbon al grupei carboxil se numerotează cu 1.
Începând de la primul atom de carbon de lângă cel al grupei carboxil (—COOH) se face și o notare
cu litere grecești: atomii de carbon 2, 3, 4, 5 și 6 se vor nota cu α, β, γ, δ, ε notație care ne ajută să precizăm
poziția diverșilor radicali sau grupe de atomi.
1
Pe lângă denumirea sistematică, aminoacizii au și denumiri uzuale preluate din domeniul

biochimiei.
Aminoacizi cu radical nepolar:
Aminoacizi cu radical polar hidrofil neutru
Aminoacizi cu radical polar hidrofil încărcat negativ
Acidul asparagic
Aminoacizi cu radical polar hidrofil încărcat pozitiv
2
Aminoacizi esențiali sunt: fen, ile, leu, lis, met, tre, trp, val (FILLM TTV). Organismul are nevoie de ei ,
dar nu îi poate sintetiza, ca urmare se preiau din alimente.
Aminoacizi neesențiali sunt: alanină, acid aspartic, cisteină, acid glutamic. Organismul îi poate sintetiza.
Aminoacizi condiționat esențiali: histidină, arginină, asparagină, glutamină, glicină(glicocol), serină,
tirozină. Organismul are nevoie de ei doar în anumite situații când nu pot fi sintetizați în cantități suficiente
în organism și este necesar aportul lor exogen(creștere la copii, stări patologice.)
Cei mai răspândiți Aa: ala, gli, val, glu, lis, ser. cis
Izomerie
În funcție de complexitatea moleculei,aminoacizii pot prezenta :
-izomerie de poziție
Exemplu:
- izomerie de catenă
Exemplu:
-izomerie de funcțiune determinată de prezența unor grupe funcționale diferite. Sunt izomeri de funcțiune
cu nitroalcanii și cu nitriții.
Exemplu:
-izomerie optică, determinată de prezența unor atomi de carbon asimetric.

Cel mai simplu aminoacid, glicocolul, este achiral, deci este optic inactiv.
***Notațiile utilizate în denumirile aminoacizilor pot fi:

 D și L –sunt notații pentru seriile de aminoacizi la care diferă configurația C*; nu au legătură cu
cuvintele dextrogir și levogir deoarece nu există nici o legătură între configurația atomului de carbon
asimetric și sensul în care se rotește planul luminii polarizate.
 α-Aminoacizii aparțin seriei L.
 d și l –sunt notații pentru enantiomerii dextrogir și levogir;
 Cisteina este levogiră.
 Alanina este dextrogiră
 R și S – sunt notații pentru configurațiile C* (R=rectus, S=sinister)
 Cu excepția glicocolului, toți aminoacizii naturali prezintă activitate optică datorită
prezenței în molecula lor a atomului de C* din poziția α, care are configurație S.
- Starea de agregare, culoarea și gustul.
Aminoacizii sunt compuși solizi cristalini și incolori. Unii dintre ei (cei din seria D) au gust dulce,
iar cei din seria L au gust amar.
-Punctele de topire au valori mult mai ridicate decât ale acizilor corespunzători, mai mari de 250℃,
datorită structurii dipolare
-La încălzire se descompun.
-p.t. glicină = 232℃
-p.t. ala
-Solubilitatea: - sunt solubili în apă pentru că între amfionii lor (structura
dipolară) și moleculele polare ale apei se stabilesc atracții electrostatice
(punți de hidrogen, forțe dipol-dipol, forțe ion-dipol)
- sunt insolubili în solvenți organici.
3
Structură
 În stare solidă, aminoacizii au structură dipolară, de amfion,
+
NH3-CH(R)-COO-, sau
 În soluţie apoasă, aminoacizii există în proporţie mare sub formă de amfion, alături de mici cantităţi de
cation şi anion ale aminoacidului.
 Conțin:
Grupe carboxil –COOH
Grupe amino –NH2
Radical hidrocarbonat R ( care poate conține și alte grupe
funcționale: -OH, -SH...
1. Determinate de prezența celor două grupe funcționale
2. Specifice aminoacizilor
METODE DE OBȚINERE PROPRIETĂȚI CHIMICE
A. Comune celor două 1. Ionizarea în soluție apoasă
grupe funcționale 2. Caracterul amfoter
1. Neutralizarea cu metale, baze
B. Specifice grupei -COOH 2. Esterificare cu alcooli
3. Decarboxilarea la încălzire
1. Hidroliza proteinelor a) Reacția cu acizii
b) Acilarea cu cloruri acide
C. Specifice grupei –NH2
c) Alchilarea cu R-X
d) Dezaminarea cu HONO
a. Condensarea, peptizarea
D. Specifice aminoacizilor
b. Identificarea cu ninhidrină→col violet
A.1. Ionizarea în soluție apoasă
Deoarece aminoacizii conțin în structura lor atât grupe cu caracter acid (-COOH), cât și grupe cu
caracter bazic (-NH2), aceștia suportă o reacție internă acid-bază și se prezintă sub forma unui ion dipolar
(cu ambele tipuri de sarcină) numit amfion.
În forma generală, ionizarea unui aminoacid poate fi reprezentată astfel:
În soluțiile apoase ale aminoacizilor, coexistă în echilibru chimic trei forme: amfionul, anionul și
cationul, iar forma moleculară este minoritară față de toate celelalte forme prezente în soluție.
A.2. Caracterul amfoter

Aminoacizii au caracter amfoter, adică pot
reacționa ca baze față de acizi și ca acizi față de baze.
în soluție acidă (apoasă), un amfion de aminoacid
acceptă un proton și formează un cation,
în soluție bazică (apoasă) pierde un proton și
formează un anion.
4
***Caracterul amfoter al aminoacizilor stă la baza tehnicii de separare a acestora din amestecuri,
tehnică ce este cunoscută sub numele de electroforeză (o metodă de analiză și separare bazată pe migrarea
particulelor solide dispersate într-un lichid sub acțiunea unui câmp electric.)
***La electroliză un aminoacid, aflat în soluție apoasă, conduce curentul electric, deoarece cationul și
anionul acestuia migrează:
-spre catod (-) în soluție acidă , deoarece în prezența acidului aminoacidul se comportă ca o bază,
adică primește H+ și se transformă în cation (+)
-spre anod (+) în soluție bazică, deoarece în prezența bazei aminoacidul se comportă ca un acid,
adică cedează H+ și se transformă în anion (-)
Punctul izoelectric, notat cu pHi, este un pH intermediar la care moleculele aminoacidului nu migrează în
câmp electric, deoarece se găsesc sub formă de amfioni.
La acest pH : -concentrația amfionului este maximă
-concentrațiile anionului și a cationului sunt minime și egale între ele.
La punctul izoelectric migrarea încetează!!!
Valorile pHi pentru depind de structura aminoacidului, deoarece grupele funcționale existente pe catena
radicalului influențează pH-ul:
 pHi glicocol=6,1  pHi asparagină=5,1
 pHi izoleucină=6  pHi treonină=5,9
 pHi lisină=9,7  pHi glutamină=5,7
 pHi acid asparagic = 3,0
*** Grupa –NH3+ are un caracter acid mai accentuat decât caracterul bazic al grupei –COO-, astfel
că în apa pură, grupa –NH3+ cedează mai mulți H+ decât poate accepta grupa –COO-, astfel că soluțiile
apoase ale aminoacizilor sunt slab acide și au un pH 6
Soluții tampon
!!! La tratarea soluției apoase a unui aminoacid cu o cantitate mică dintr-un acid tare sau o bază tare pH-ul
soluției nu se modifică semnificativ. Soluțiile care prezintă această proprietate se numesc soluții tampon.
Reacții specifice grupei -COOH Reacții specifice grupei –NH2
5
B.1. Neutralizarea, are loc în prezența unor baze (baze alcaline, amoniac, amine) și poate conduce la
creșterea caracterului bazic:
B.2.Esterificarea, se poate realiza cu alcooli și poate conduce la creșterea caracterului bazic:
B.3. ***Decarboxilarea-În organismele vii decarboxilarea aminoacizilor este produsă de anumite

microorganisme (Bacterium coli). Conduce la transformarea aminoacidului în amină, ca urmare se pierde
carcterul acid.
C.1.Neutralizarea cu acizi minerali sau organici - poate crește caracterul acid al aminoacidului, deoarece
grupa amino este neutralizată și nu mai poate accepta protoni:
C.2.Acilarea cu cloruri acide sau anhidride acide - poate crește caracterul acid al aminoacidului, deoarece
grupa amino este transformată în grupă de tip amidă și nu mai poate accepta protoni:
C.3.Alchilarea – cu R-X
C.4.Dezaminarea cu HONO(în laborator) sau biogen( în organismul uman)
6
***În organismul uman, aminoacizii aflați în exces ( fie introduși prin hrană, fie proveniți din
metabolismul proteinelor) sunt dezaminați. Amoniacul rezultat este eliminat sub formă de uree sau acid
uric, iar restul organic este transformat în zaharide sau grăsimi, folosite la producerea energiei.
***Dacă în structura aminoacidului se găsesc și alte grupe funcționale, acestea își păstrează proprietățile
specifice:
- OH poate da reacție de esterificare, poate reacționa cu Na- nu cu NaOH,
- SH poate da reacție cu NaOH ș.a.m.d.
D. Reacții specifice aminoacizilor

D.1.Condensarea-Aminoacizii pot reacționa intermolecular
prin intermediul celor două grupe cu caracter chimic opus.
Prin condensarea aminoacizilor se formează peptide, iar
dacă numărul de aminoacizi depășește 50, lanțul peptidic se poate
transforma în proteină, după realizarea unor legături inter și
intracatenare, care au ca finalitate entitatea biologică-proteina.
D.2. Identificarea aminoacizilor

1. Cu FeCl3 (clorură ferică) se produce o colorație galben-roșie sau chiar roșie, în funcție de aminoacid.
2. Reacția cu ioni de Cu 2+ colorație albastru slab→intens. Reacția este pozitivă la α și β-Aa și negativă la δ
și γ –Aa, datorită formării combinațiilor complexe cu ionii de cupru.
3. Reacția cu ninhidrină- aminoacizii dau o colorație albastru-violet.
4. Cisteina, metionina- tratate cu H2O2 se oxidează la nivelul grupei –SH și se transformă într-un Aa cu
grupa -SO4. Aceasta, (grupa –SO4) se poate identifică cu BaCl2, sub formă de pp alb.
5. Identificarea S din cisteină se poate face și ca sulfură de Pb-pp negru, în urma tratării probei de Aa cu
acetat de plumb.
Importanţa fiziologică. Utilizări.

În timpul digestiei, proteinele sunt hidrolizate până la aminoacizi. Aceștia sunt folosiți de organism
pentru a forma proteinele proprii necesare:
 creșterii
 refacerii țesuturilor
 sintezei de enzime și hormoni.
Aminoacizii în exces, introduși prin hrană sau proveniți din metabolismul normal al proteinelor, sunt
dezaminați. Amoniacul rezultat este eliminat sub formă de uree sau de acid uric, iar restul organic este
transformat în hidrați de carbon sau în grăsimi, care servesc la producerea energiei.
Organismul animal normal nu face rezerve de proteine, așa cum depozitează glicogen sau grăsimi.
Toți cei 20 de aminoacizi trebuie să se găsească în mod continuu în organismele animale pentru sinteza
proteinelor specifice.
***Tyr (TIROZINA) are rol în:
 sinteza adrenalinei ( hormon derivat din tyrozină)
 transportul și stocarea iodului
7
PEPTIDE.
Din doi aminoacizi diferiți se formează două dipeptide simple și două dipeptide mixte.
De exemplu, dintr-o moleculă de glicină și una de α-alanină rezultă două dipeptide simple (glicil-glicina și
alanil-alanina) și două dipeptide mixte (glicil-alanina și alanil-glicina).
Din trei aminoacizi rezultă tripeptide, din patru aminoacizi, tetrapeptide ș.a.m.d.
***Un exemplu de tripeptidă este glutationul care este
prezent în aproape toate țesuturile majorității viețuitoarelor.
El este un tiol universal care îndepărtează agenții oxidanți
periculoși, el oxidându-se la disulfură.
Glutationul este o tripeptidă formată din acid glutamic,
cisteină, glicină. Acidul glutamic este legat de următorul
aminoacid (cisteina) prin grupa sa γ-COOH în loc de grupa α-COOH.
Clasificarea peptidelor:
După numărul de molecule de aminoacizi se disting:
• oligopeptidele (grec. oligos = câteva), cu 2 până la 10 molecule de aminoacizi;
• polipeptidele, cu 10-50 de molecule de aminoacizi;
• proteinele, cu mai mult de 50 de molecule de aminoacizi.
După natura aminoacizilor se disting peptide:

 simple - se formează între molecule de aminoacizi identici
 mixte - se formează între molecule diferite de aminoacizi
 masă moleculară mică stabilită arbitrar la 10.000 Da
 solide cristaline sau amorfe
Denumirea peptidelor inferioare se formează din numele aminoacidului C-terminal la care se adaugă, ca
prefix, numele radicalilor celorlalți aminoacizi componenți, începând cu aminoacidul N-terminal.
Exemplu:
8
La reprezentarea unei catene polipeptidice, scheletul de bază este redat sub formă de zig-
zag(datorită unghiurilor de valență ale carbonului și azotului) și de obicei la stânga catenei se scrie
aminoacidul cu grupa –NH2 liberă,numit aminoacid N-terminal, iar la capătul din dreapta catenei se scrie
aminoacidul cu grupa –COOH liberă, numit aminoacid C-terminal.
Proprietăți chimice specifice:

****Glutationul reacționează cu 3moli de NaOH deoarece în afara de cele 2 grupe –COOH și grupa =SH
dă reacție cu NaOH
PROTEINELE sunt biopolimeri ai aminoacizilor legați între ei printr-o legătură peptidică formată din
grupa carboxil a unui aminoacid și grupa amino a altui aminoacid.
Componenții principali ai protoplasmei acestor celule sunt proteinele, compuși naturali macromoleculari
obținuți din aminoacizi.
Proteinele, descoperite în 1838, sunt recunoscute ca fiind componentele principale ale celulelor;
reprezintă mai mult de 50% din materia uscată a organismului.
Deși numărul α-aminoacizilor naturali este limitat la cca. 20, varietatea secvenței lor (varietatea
combinațiilor lor) duce la un număr fantastic de mare, 1010—10200. Se apreciază că într-un organism animal
există cca. 100.000 de proteine specifice.
Formula generală a unei proteine:
!!! Sinteza proteinelor din aminoacizi

o se face conform informației genetice
o se face în etape
o presupune blocarea grupelor între care nu trebuie să se facă condensarea.
!!! Biosinteza proteinelor utilizează N din orice surse: azotați, din atmosferă, Aa, săruri de amoniu.
 substanţe solide, în general amorfe; au fost izolate şi proteine în stare cristalizată (albumine,
hemoglobina).
 Solubilitatea- depinde de legăturile dintre grupele libere și moleculele solventului
-în apă
 Da, cele globulare. Dintre acestea,unele sunt solubile doar în soluții de electroliți
 Nu, cele fibroase
-în solvenți organici nepolari- Nu
 Masa moleculară cuprinsă între 10 000 și 40 000 000 Da. !!!Masa molară a unei proteine se
măsoară în Dalton (1Da=1,66×10-27 kg)
 Sarcina electrică- depinde de tipul Aa constituenți ( + dacă predomină Aa bazici, - dacă
predomină Aa acizi
9
***Structura proteinelor-CT. CV, BV, CJ
 Natura diferită a radicalilor care formează catenele laterale

 succesiunea diferită a radicalilor ce formează catenele laterale
 tipul de Aa,
 numărul Aa
 ordinea în care se succed Aa (secvența acestora)
 interacțiile intra- și inter-moleculare dintre grupele funcționale sau resturile de hidrocarbură (radicali)
prezente în structura lanțului proteic.
determină
Structurile și formele spațiale pe care le adoptă lanțurile polipeptidice ale proteinelor sunt foarte
complexe și variate
Marea diversitate a proteinelor și specificitatea acestora
 Structura primară – este determinată genetic și se referă la:

- identitatea aminoacizilor componenți,
- numărul lor și
- modul în care aceștia se succed în macromolecula proteinei (secvența aminoacizilor).
Determinarea structurii primare este un proces cu mai multe etape:
 hidroliza totală a proteinei
 identificarea aminoacizilor rezultați din hidroliză,
 determinarea raportului cantitativ dintre aminoacizi,
 determinarea ordinii exacte în care se succed aminoacizii identificați în macromolecula proteinei.
 *** Separarea, izolarea aminoacizilor din materialul biologic animal sau vegetal se poate face astfel:
 proteinele din lapte se precipită cu acid acetic
 albumina din cartofi se separă prin simpla dizolvare în apă
 Structura secundară - se referă la:

- orientarea în spațiu a macromoleculelor proteice și
- la cauzele și consecințele acestei orientări, proprietăți induse de legăturile de hidrogen.
Au fost astfel identificate două tipuri de structuri secundare care apar în toate tipurile de proteine:
-Structura β sau structura pliată care apare în cazul β-cheratinei. În acest caz lanțurile
polipeptidice sunt liniare și legăturile de hidrogen -NH…OC- sunt intermoleculare, între lanțurile liniare
paralele. Legăturile de hidrogen sunt liniare astfel încât cele două lanțuri polipeptidice legate prin legături
de hidrogen sunt coplanare.
-Structura α sau elicea (spirala α)-este structura α-cheratinei și a proteinelor globulare, în care
lanțul polipeptidic nu este coplanar, unghiul dintre legăturile Csp3-CO-NH și HN-CO-Csp3 este diferit de 0
sau 1800 (este de obicei de 300) astfel încât atomii din catenă sunt aranjati pe spiralele unei elice. Datorită
configuraței S (L) a aminoacizilor naturali elicea este dreapta sau α (în sensul acelor ceasornicului):
10
 Structura terțiară - se referă la plierea, la dispunerea în spațiu a unei

macromolecule proteice cu o anumită structură secundară. Acest
aranjament spațial este stabilizat de interacțiunile ce se pot realiza între
radicalii R legați de atomul de carbon Cα.
O proteină conține atât Aa polari (hidrofili), cât și Aa nepolari
(hidrofobi). Interacția acestor Aa cu moleculele de apă determină
modalitatea de repliere a catenei peptidei:
-grupele hidrofobe se pliază în interiorul structurii tridimensionale;
-grupele hidrofile se pliază în exteriorul acesteia.
Organizarea proteinei în acest mod este cunoscută sub numele de efect
hidrofob.
Acest efect hidrofob explică de ce proteinele solubile în mediu apos au o
structură terțiară diferită de cele membranare.Proteinele membranare sunt
liposolubile și se organizează astfel încât grupele hidrofobe să fie la
exteriorul structurii tridimensionale, iar cele hidrofile în interiorul
structurii.
 Structura cuaternară - se referă la asocierea mai multor macromolecule

proteice, care au o structură primară, secundară și terțiară bine determinată,într-o entitate cu un anumit rol
biologic.
Clasificarea proteinelor se poate face după mai multe criterii:
1.După compoziția lor *și produșii rezultati la hidroliza totală), proteinele se împart în:
 proteine simple (holoproteine) care dau prin hidroliză doar aminoacizi ( albumina din serul sanguin);
 proteine conjugate (heteroproteine sau proteide), care conțin:
 o parte proteică
 o parte neproteică numită prostetică, ce aparține altei clase de compuși
- glicoproteine – alături de Aa conține și zaharid - ex. γ-globulină
- lipoproteină - alături de Aa conține și grăsime - ex. β-lipoproteină
- nucleoproteină - alături de Aa conține și acid nucleic - ex. virusul mozaicul tutunului
- fosfoproteină - alături de Aa conține șicompus cu fosfor - ex. caseina
- metaloproteină - alături de Aa conține și metal - ex. feritina
- cromoproteine - alături de Aa conține și hem (porfirin) – ex. hemoglobina
Intră în compoziția : celulelor vii, enzimelor, virusurilor.
11
***Antigeni=proteine provenite din virusuri, bacterii, toxine=orice substanță de origine endogenă sau
exogenă- de natura proteică , care, odată ajunsă în organism, nu este recunoscută ca proprie și determină
apariția unui răspuns imun, ce vizează neutralizarea și eliminarea ei. Odată pătrunse în organism
antigenele pot determina:
-sinteza de molecule de anticorpi, care le recunosc specific.
-instalarea memoriei imunologice ("amintirea" organismului despre întâlnirile anterioare avute cu
același antigen).
-apariția eventuală a unor reacții imune aberante: reacții alergice, autoimune etc.
***Anticorpi=proteine de apărare =molecule de natură proteică (globulină), produse în limfocite,
capabile să recunoască o particulă străina de organism, denumită antigen, și să declanșeze o reacție
imunologică, care are ca rezultat îndepărtarea respectivei particule. Anticorpii se leagă de markeri
specifici - antigene - care se găsesc pe suprafața virusurilor, bacteriilor, sau a unor toxine și le
aglutinează.
2. După solubilitatea și formă, proteinele se împart în:
- proteine solubile, care au structură globulară și care se împart la rândul lor în:
o protamine- solubilă doar în apă
de ex.: - insulina – hormon produs de pancreas
o histone (sau globine)- solubile în apă, soluții acide sau bazice diluate,
de ex.: - hemoglobina – în hematii
- hemocianina – în sângele nevertebratelor
- nucleoproteinele – în acizii nucleici
o albumine – solubile în apă și în soluții de electroliți
de ex.: - ovalbumină – în ouă
- miogen – în țesutul muscular
- serumalbumină – în serul sanguin
- lactalbumină, caseina – în lapte
o globuline – solubile doar în soluții de electroliți
de ex. - α, β, γ-globuline- din plasma sanguină
- miozina și actina – din țesutul muscular
- fibrinogenul - din sânge – este o proteină intermediară (formată din fibre
scurte împachetate);
o prolamine - solubile în soluție de alcool 70%, dar nu în apă sau alcool absolut.
de ex. - gliadine – din grâu;
- zeina - din porumb;
o gluteline - insolubile în apă și soluții sărate neutre, dar solubile în soluții acide și bazice.
de ex. - glutenine - din grâu
- Se găsesc în celule în stare dizolvată, sub formă de geluri hidratate
- Au funcții fiziologice importante.
-proteine insolubile, solide, sau scleroproteine, cu structură fibroasă, cum sunt:

o colagenul din piele, cea mai abundentă proteină din organismul uman, contribuie la forma
corpului și conferă rezistență. Este singura proteina fibroasă care hidrolizează enzimatic.
o cheratina din păr, pene, unghii, copite și coarne
o fibroina din mătasea naturală.
o elastina din fibrele elastice
o fibrina din sânge
Acestea conferă:
o rezistență mecanică; suport mecanic pentru piele și oase; intră în alcătuirea
materialului constitutiv al organismului cu rol fundamental și auxiliar
o protecție împotriva agenților exteriori
nu pot fi hidrolizate de enzimele digestive → nu au rol nutritiv
12
3. După originea lor

-animale
 proteine din sânge: hemoglobina, fibrinogenul, albumine, globuline, anticorpi
 proteine din mușchi: miogen, miosina, actina
-vegetale
 proteine din cereale: gluten ( amestec de gliadina și glutenină)
 proteine din fructe și legume: amandina (în migdale), globuline( în tomate, cartofi, spanac)
4. După rolul pe care îl au în organism, proteinele se împart în proteine de:

 structură – keratina, colagen
 transport - hemoglobina ( O2 de la plămâni la celule, Fe stocat în ficat, CO2 la plamâni)
 apărare și protecție - Imunoglobulinele
 control – hormonii - au rol de : - semnal biochimic
- receptor al semnalelor
 catalizator – enzime (amilaza, proteaza, lipaza...)
 deplasare - miozina
 rezervă - glinicina
 fotoreceptori – rodopsina – participă la transmiterea impulsurilor nervoase spre celulele
retinei, asigurând formarea imaginilor, adică vederea.
Proprietăţi
METODE DE OBȚINERE PROPRIETĂȚI CHIMICE
1. Hidroliza acidă, bazică, enzimatică→aminoacizi
2. Denaturarea reversibilă, ireversibilă (cu ag.fizici, chimici)→proteină denaturată
Condensarea aminoacizilor 3. Caracterul amfoter
a. Reacția biuretului-cu CuSO4/NaOH→col albastru-violet
4. Identificarea
b. Reacția xantoproteică-cu HNO3→col. galben -oranj
1.Hidroliza enzimatică a proteinelor- constă în eliberarea monomerilor din biopolimeri cu ajutorul

moleculelor de apă. Este o reacție de substituție.
În principiu acest proces CJ
 este spontan și
 este exoterm. Energia eliberată în organism, prin
scindarea macromoleculelor, este aproape întotdeauna
sub formă de căldură și deci nu poate fi reinvestită în alte
procese.
Această degradare are loc în general în afara celulei (de
exemplula vertebrate, în intestin) și numai monomerii sunt
absorbiți în celulă. În acest caz nu există niciun mecanism
pentru captarea energiei sub formă biologic utilă.
Hidroliza totală a polipeptidelor se poate realiza cu
ajutorul soluției de HCl 6 M (catalizator), timp de 24 ore. În
aceste condiții legăturile amidice din moleculele proteinelor
se scindează cu formarea de aminoacizi.Hidroliza se poate face și cu HCOOH
Informațiile care se pot obține la hidroliză sunt:
- identificarea aminoacizilor
- raportul cantitativ dintre tipurile de aminoacizi
!!!Nu se poate determina secvența aminoacizilor în macromoleculă. Pentru aceasta se aplică hidroliza
parțială folosind enzime.
!!!Proteine care nu pot fi hidrolizate fiziologic de enzimele digestive (transformare în AA constituenţi):
keratina
Caracteristicile procesului sunt:
-reactant: apa
-mediu: acid, bazic, enzimatic
-produși de reacție: peptide la hidroliza parțială, aminoacizi la hidroliza totală
13
2.Denaturarea = este un proces biochimic de modificarea structurii proteinei prin scindarea unor
legături(din structura secundară și terțiară); se pierd proprietățile specifice, dar secvența de aminoacizi nu
se modifică.
Este un proces :
-de desaturare a proteinelor
-de distrugere a proteinelor
-alterează structura proteinei
-determină pierderea funcției biochimice a proteinelor
Clasificare:
 reversibilă - produsă de agenți fizici: temperaturi scăzute și se poate reveni la structura
inițială(renaturarea ADN-ului)
 ireversibilă – nu se mai reface structura proteinei și este produsă de agenți:
 Fizici: temperatură ridicată, raze X, radiaţii UV, ultrasunetele
 Chimici : acizi și baze tari, săruri ale metalelor grele, fenol, formaldehidă
!!! Glicoproteidele sunt rezistente la denaturare prin încălzire.
Trăsăturile proteinelor denaturate:

-pierderea activității biologice
-micșorarea solubilității
-schimbarea formei și mărimii moleculelor
-creșterea reactivității unor grupe
-pierderea capacității de a cristaliza.
3. Caracterul amfoter- Proteinele, la fel ca și aminoacizii, sunt substanțe amfotere și formează în soluții
apoase amfioni:
În mediu acid proteinele se comportă ca baze slabe, ele primind protoni și formând cationi proteici:
Reacția stă la baza electroforezei proteinelor, datorită încărcării pozitive cationii migrează spre catod,
fenomen numit cataforeză, proteina fiind în acest caz electropozitivă.
În mediu bazic proteinele se comportă ca acizii slabi, ele cedînd protoni, se formează astfel anioni proteici,
care migrează spre anod fenomenul fiind denumit anaforeză, proteina avînd încărcare electronegativă.
Datorită caracterului amfoter proteinele pot neutraliza cantități mici de substanță acidă sau bazică,
având în acest fel rol de soluție tampon→contribuie la menținerea echilibrului acido-bazic al organismului.
În general caracterul acido-bazic este imprimat de grupările -NH2 și -COOH libere care nu sunt
implicate în legăturile peptidice.
Dacă în molecula proteinei există mai mulți aminoacizi dicarboxilici atunci molecula se va
comporta ca un acid slab, iar în cele în care predomină aminoacizii diaminați se comportă ca baze slabe.
***Chiar dacă într-o moleculă există un număr egal de grupări amino si carboxil, deci teoretic molecula ar
trebui sa fie neutră, în realitate datorită gradului de ionizare mult mai mare a grupării carboxil față de
gruparea amino, molecula proteinei va avea un caracter slab acid, în soluția ei întâlnindu-se amfioni
proteici, anioni proteici și protoni (H+ ).
*** Lanțurile polipeptidice și cele proteice, prin intermediul grupelor rămase libere pot da reacțiile
specifice acelor grupe: esterificare, acilare, alchilare etc.
14
***La cerința cum este încărcat electric un lanț peptidic în funcție de pH, se analizează comportamentul
grupelor rămase libere în acel mediu; astfel:
-în mediu bazic (pH=7-14) grupele –COOH vor ceda H+ și vor încărca negativ lanțul cu atâtea sarcini
cu câte grupe carboxil are libere
-în mediu acid (pH=1-7) grupele –NH2 vor accepta H+ și vor încărca pozitiv lanțul cu atâtea sarcini cu
câte grupe amino are libere.
În organismele vii pH-ul depinde de organul sau lichidul studiat:
Compartiment pH Urină 6
Acid gastric 1,5-3,5 Sânge (pH natural, fiziologic) 7,34-7,45
Lizozomi 4.5 Lichid cefalorahidian (LCR) 7.5
Pielea umană 4.7 Matricea mitocondrială 7.5
Granule de celule cromafine 5.5 Secrețiile pancreasului 8.1
!!!Necesarul zilnic de proteine =70-80g/zi
4.. Identificarea
1. Reacția biuretului - În prezența soluției de CuSO4 se produce o colorație albastru- roșu-

violet, datorită formării unei combinații complexe între grupa peptidică și ionul de Cu2+.
******* În manual ART -11, CJ, CT

-2-3mL proteină + 2-3mL NaOH 39%+ 1-2 piv sol CuSO4 1%
Obs.: -apare o colorație roșie violetă
Explicație: Ionii de Cu2+ formează cu moleculecare conțin grupări –CO-NH-CH2-NH-
15
2. Reacția xantoproteică-
În reacția cu HNO3 apare o colorație
galben portocalie- reacția este pozitivă doar
dacă există inel aromatic în structura Aa.
Se formează nitroderivați:
Importanța proteinelor:
Proteinele sunt utilizate în organism în special pentru:
 „construirea” şi refacerea celulelor;
 prin degradarea lor chimică, restul organic se transformă în hidraţi de carbon şi grăsimi, producând
energie.
***ENZIME. HORMONI. ACIZI NUCLEICI
ENZIME
Definiție - enzimele sunt proteine cu rol de catalizatori ai reacțiilor chimice care au loc în organismele vii.
Caracteristici generale:
 cresc viteza acestor reacții până la nivelul adecvat unei bune desfășurări a funcțiilor vitale.
 sunt necesare în cantități mici,
 grăbesc atingerea stării de echilibru a reacțiilor biochimice, fără să modifice constantele de echilibru.
 sunt de natură proteică
 au specificitate deosebită, în sensul că sunt capabile să fixeze pe suprafața lor numai compușii organici
cu anumite structuri, chiar numai anumiți izomeri, să determine scindarea numai a anumitor legături și
să conducă la formarea numai a anumitor izomeri.
 activitatea catalitică a enzimelor se bazează pe formarea unui complex activat enzimă - substrat, formă
în care capacitatea substratului organic de a se transforma pe o cale bine determinată este mult mărită.
Structură:
o Unele enzime au structură unitară. Sunt constituite dintr-o singură catenă polipeptidică mai mult sau
mai puțin structurată superior.
o Majoritatea enzimelor au structură binară. Sunt constituite dintr-o parte proteică, numită apoenzimă, și o
parte neproteică, numiti coenzimă.
Reprezentarea scjematică a unei reacții enzimatice:
Reacțiile enzimatice au loc la nivelul părții asimetrice( crevasă) din structura enzimei, numite centru activ.
Conformația și compoziția chimică a centrului activ determină modul de acțiune al enzimei În centrul activ
pot exista fie numai aminoacizi, fie cationi metalici legați prin legături coordinative de resturile de
aminoacid.
Reactivul asupra căruia actionează enzima se numește substrat.
15
Exemplu:
Se cunosc astăzi aproximativ 2000 de enzime diferite, care catalizează, la nivelul celulei: reacții redox,
reacții cu transfer de molecule, reacții de hidroliză reacții de izomerizare, reacții de formare a unor noi
compuși.
De exemplu,o enzimă care catalizează scindarea unei legaturi chimice poate fi:
- foarte specifică, deoarece acționează asupra unui singur tip de legătură chimică și numai dacă substratul
are o structură convenabilă
-cu specificitate în raport cu legătura chimică, dar nu și în raport cu substratul;
-cu specificitate scăzută atât fașă de tipul de legătură, cât și față de substrat.
Exemple:
Nr. crt. Enzima Procesul chimic
1 lactatdehidrogenaza acid piruvic→acid L-lactic
2 proteaza proteine→ peptide
3 peptidaza peptide→aminoacizi
4 ribonucleaza hidroliză ARN
5 anhidraza carbonică hidratarea CO2 →H2CO3
6 Emulsina-din sâmburi de migdale β-glicozidază Hidroliza di- și
7 zaharaza β-glicozidază polizaharidelor
8 maltaza α- glicozidază
9 invertaza zaharoza→glucoză +fructoză
10 amilaza amidon → dextrine, glucoză
HORMONI.
Definiție - Hormonii sunt compuși organici care exercită o acțiune stimulatoare, reglatoare și integratoare
asupra proceselor flziologice și metabolice din organismele vii.
Exemple de hormoni
 Hormoni de natură proteică cu secvențe specifice de aminoacizi: insulină, glucagon, glicoproteine:
(FSH), (LH), (TSH), (ACTH) și (MSH), hormoni de creștere GH, IGF, prolactina,vasopresina și
oxitocina
 Derivate ale aminoacizilor: tiroxina (T4), adrenalina, histamina, noradrenalina, dopamina,melatonina
 Hormoni steroizi (ca cele produse de glandele suprarenale (adrenale) și glandele sexuale)
 Derivați ai acizilor grași: prostaglandine
-Serotonina (hormonul fericirii): Substanță prezentă în celulele tractului gastro-intestinal, în creier, în
plachetele sangvine ale unor mamifere, cu rol important în contracția musculaturii netede, în dilatarea
capilarelor, în creșterea permeabilității vaselor mici.
-Adrenalina: hormon produs de glandele suprarenale sau fabricat pe cale sintetică, utilizat ca
medicament datorită proprietăților vasoconstrictoare și stimulatoare ale mușchiului cardiac; epinefrină,
suprarenină.
 Fitohormoni (hormoni produși de plante)-Acid salicilic
16
ACIZI NUCLEICI
Definiție - acizii nucleici reprezintă componenta prostetică a nucleoproteinelor și sunt purtătorii informației
genetice, adică a informațiilor necesare dezvoltării celulelor din organismele vii.
Clasificare: Există două categorii majore de acizi nucleici :
- acid dezoxiribonucleic (pe scurt, ADN) şi
- acid ribonucleic (pe scurt, ARN).
Structură: Macromolecula unui acid nucleic este alcătuită din unități simple numite nucleotide (deci sunt
polimeri de nucleotide) și este formată din unităţi de bază, numite nucleotide, legate între ele prin legături
chimice de tip covalent (legături fosfodiesterice).
Fiecare nucleotidă este alcătuită din 3 categorii de molecule, şi ele legate între ele
 bază azotată - atât în structura ADN, cât şi în ARN, există 4 tipuri majore de baze azotate:
o adenină, timină, citozină, guanină - în ADN
o adenină, uracil, citozină, guanină - în ARN
 pentoză (un monozaharid format din 5 atomi de carbon)
 riboză - în ARN
 deoxiriboză - în ADN
 un rest de radical fosforic (radical fosfat)
Formarea nucleotidelor
Bază azotată + pentoză = nucleozid
nucleozid + radical fosforic = nucleotid
nucleotidul prin policondensare →polinucleotid = acid nucleic
Radicalul fosforic (P) formeaza legaturi esterice cu pentozele. Legatura se stabilește între al 5-lea
atom de carbon al unei pentoze și al 3-lea atom de carbon al pentozei urmatoare, formând astfel lanțuri
(catene) polinucleotidice.
Legarea nucleotidelor între ele cu formarea lanțurilor polinucleotidice reprezintă structura primară a
acizilor nucleici.
17
18
Capitolul 17. ZAHARIDE

(hidroxialdehide şi hidroxicetone)
Compuși polihidroxicarbonilici, oze, glucide, hidrați de carbon
Definiție – Zaharidele, reprezintă o clasă importantă de compuși organici naturali, cu o largă răspândire
atât în regnul vegetal cât și cel animal. Acestea, sunt, alături de proteine, grăsimi, vitamine și unele săruri
minerale, componentele esențiale ale hranei.
Denumirea improprie de hidrați de carbon sau carbohidrați vine de la faptul că la analiza elementală a
primilor compuși descoperiți în anul 1850,a aratat că ei conțin elementele; C, H și O, ultimele două în
același raport ca în apă O:H= 1:2. Formula moleculară a multora dintre zaharide se poate scrie Cn(H2O)n,
exemplu: C6(H2O)6, ca și cum ele conțin C și apă. În realitate ei nu sunt hidrați de C, deoarece nu conțin
efectiv molecule de apă.
Zaharidele intră în compoziția celulelor vii prin prezența lor în acizii nucleici; astfel ele au un rol
important și în biosinteza proteinelor.
Clasificare după comportarea în reacția de hidroliză:

 Monozaharidele – nu hidrolizează - sunt polihidroxi - aldehide sau polihidroxi - cetone, cu grupa
carbonil în parte modificată (semiacetali interni).
 Oligozaharidele sunt derivaţi funcţionali ai monozaharidelor cu caracter de eteri, rezultaţi prin
unirea a două sau mai multe molecule de monozaharide, prin eliminare de apă. Oligozaharidele au
între 2 și 10 molecule de monozaharide.
 Polizaharidele sunt compuşi macromoleculari cu grad mare de policondensare.
MONOZAHARIDE
Definiție: sunt compuși organici
cu funcțiuni mixte care au în
moleculă o grupă funcțională
carbonil (aldehidă sau cetonă) și
mai multe grupe funcționale -OH
Aldozele pot trece în cetoze prin intermediul formei
enolice printr-un proces de tautomerizare:
Structură:
-n atomi carbon
-1 grupă carbonil
-n-1 grupe hidroxil, din care 1sau 2 grupe hidroxil
primar și 1 sau mai multe grupe hidroxil secundar
Formulă generală: CnH2nOn sau Cn(H2O)n. unde n=3→7

Clasificare
 după numărul de atomi de carbon din moleculă, monozaharidele se împart în:
trioze (n=3), tetroze (n=4), pentoze (n=5), hexoze (n=6).
 după natura grupei carbonil : aldoze și cetoze
 după configurația moleculei: seria D și seria L, diferențiate de
configurația ultimului C*. Prin alungirea imaginară a lanţului
hidrocarbonat, Emil Fischer a propus clasificarea monozaharidelor
în seriile D şi L (convenţia Emil Fischer).
o Aldozele și cetozele care conțin grupa alcool secundar cea
mai depărtată de grupa carbonil orientată spre dreapta fac
parte din seria D.
o Cele care au grupa alcool secundar cea mai depărtată de grupa
carbonil orientată spre stânga aparțin seriei L.
!!!Monozaharidele naturale fac parte din seria D.
1
Monozaharidele din seria D sunt reprezentate mai jos:
G→Epimer cu M(2)
A(3)
G(4)
Sufixul ”uloză” se
folosește pentru cetoze
Izomerie
 Aldozele și cetozele cu același număr de atomi de carbon în moleculă au aceeași formulă moleculară și
sunt izomere (exemplu glucoza și fructoza).
 Monozaharidele au în moleculă unul sau mai mulți atomi de C*↔sunt
optic active.
 Emil Fischer(1902) a observat că aldotrioza prezintă un atom de carbon
chiral (C*) şi că pot exista doi izomeri optici:
(+) glicerinaldehida şi (-) glicerinaldehida.
 Fiecare termen din seria L este enantiomerul corespunzător al unui termen din seria D.
 O moleculă cu n atomi de carbon chirali poate exista sub forma a 2n enantiomeri.
 Existența celor 16 aldohexoze izomere și 8 cetohexoze izomere se datorează asimetriei moleculare.
 Cetozele conţin în molecula lor, un atom de carbon chiral mai puţin decât aldozele cu acelaşi număr de
atomi de carbon.
 Epimerii-sunt diastereoizomeri ce diferă între ei prin configurația unui singur atom de C*.
 Între forma ciclică și forma aciclică a unei monozaharide este o relație de tautomerie.
 Anomeri α, β – care diferă între ei prin poziția grupei –OH glicozidic față de planul moleculei în forma
cicilcă (β-deasupra, α-dedesubt).
Notații la monozaharide:
- d (+), l (-)- Notații pentru enantiomerii dextrogir și levogir, care indică sensul de rotație a planului luminii
polarizate.
- D,L - Notațiile pentru familiile configurative generate de poziția ultimului C*, față de grupa carbonil.
Notațiile D și L nu au legătură cu cuvintele dextrogir si levogir .
- R,S - Notații pentru configurațiile atomilor de C*.
- α, β - Notații pentru anomeri –diastereoizomerii care diferă între ei prin poziția grupei –OH glicozidic
Proprietăţi fizice - Monozaharidele sunt:

 substanţe incolore, inodore.
 solide, cristalizate.
 au temperaturi de topire ridicate. Anomerii au temperaturi de topire diferite.
 din cauza numeroaselor grupe hidroxil, care formează legături de hidrogen, monozaharidele sunt
uşor solubile în apă, puțin solubile în alcooli inferiori (metanol, etanol).
 greu solubile/insolubile în eter, cloroform şi în hidrocarburi.
 au gust dulce: glucoza are 75% din puterea de îndulcire a fructozei, considerată etalon pentru gustul
dulce.
2
Stare naturală:
- triozele nu se găsesc libere în natură, ci doar esterificate; esterii lor cu acidul fosforic au un rol
important, ca intermediar, în transformările biochimice ale zaharidelor.
- tetrozele nu se găsesc în natură.
- pentoze, hexoze, heptoze mai importante:
-n=5: riboza, ribuloza, xiloza.
-n=6: glucoza, fructoza, manoza, galactoza.
-n=7: sedoheptuloza(cetoheptoză).
-se obțin prin fotosinteză, proces complex, în plantele verzi, conform schemei:
n CO2 +n H2O → CnH2nOn +nO2
pot fi depozitați în organismele vii sub formă de:

-glicogen-în regnul animal
-amidon-în regnul vegetal
n CO2 + n H2O + energie necesară proceselor vitale
***O parte din energia eliberată este transformată în căldură, iar altă parte este înmagazinată în legăturile din
moleculele de ATP(acid adenosintrifosforic) și servește la sintezele din organism.
-fructoza se poate găsi:
-liberă cu formă piranozică
-legată cu formă furanozică
-glucoza și fructoza se găsesc libere în sucul fructelor dulci și în mierea de albine
-glucoza se mai găsește în : sânge 0.06%, limfă, LCR
Formule de structură ale monozaharidelor

-formulele de proiecţie clasice, aciclice (formulate de Emil Fischer), sunt plane și explică reacțiile de :
-reducere
-oxidare
- formule de perspectivă (formulate de W.N. Haworth), sunt ciclice și explică :
-prezența unei grupe –OH mai reactivă
-reacția de condensare
-lipsa reactivității față de unii reactivi specifici grupei carbonil
 Triozele și tetrozele au structură aciclică.

 Toate monozaharidele cu 5 și 6 atomi de C adoptă formă ciclică.
 Formele ciclice sunt mai stabile decât cele aciclice.
 La închiderea ciclului, atomul de C din grupa carbonil devine asimetric.
 Forma ciclică se formează prin adiție intramoleculară (semiacetalizare) a unei grupe –OH la grupa
carbonil.
Grupele care pot participa la proces sunt:
 Pentru glucoză
o –OH din poziția 4 pentru forma furanozică
o –OH din poziția 5 pentru forma piranozică
 Pentru fructoză
o –OH din poziția 5 pentru forma furanozică
o –OH din poziția 6 pentru forma piranozică→
la C6 are doar H și nu se poate acila, alchila
-Nu se pot acila, alchila C4/furan, C5/piran la glucoză, și C5-furan , C6/piran la fructoză.
-Formulele ciclice nu redau structurile reale ale glucozei și fructozei,deoarece legăturile oxigenului care
închide ciclul sunt anormal de lungi.
-Pentru reprezentarea structurilor ciclice Haworth propune formulele de perspectivă, în care ciclul
piranozic este reprezentat printr-un hexagon iar cel furanozic,printr-un pentagon, cu substituenții atomilor
de carbon dispuși de o parte și de alta a planului.
3
Furan=heterociclu format din 4 atomi de C și 1 atom de O
Piran= heterociclu format din 5 atomi de C și 1 atom de O
Pentru conversia unei structuri de proiecţie Fisher într-o formulă de perspectivă (Haworth)
se aplică următoarele criterii:
- toate grupările –OH din dreapta catenei de atomi de carbon sunt plasate sub planul ciclului din
reprezentarea Haworth, iar cele aflate în stânga vor fi poziţionate deasupra planului;
- în D-aldoze, gruparea –CH2OH se poziţionează deasupra planului ciclului din formula Haworth;
în L-aldoze, această grupare se plasează în partea de jos a planului;
- în cazul anomerului  al D-glucozei gruparea –OH glicozidic este situată în partea de jos a ciclului
piranozic (la atomul de carbon 1). În cazul anomerului  gruparea –OH este situată deasupra planului.
În cazul  -L-monozaharidelor gruparea –OH glicozidic este situată deasupra planului.
- în cazul cetozelor atomul de carbon anomeric este cel de-al doilea din reprezentarea Fischer.
-OH –ul glicozidic –caracteristici:

-este mai reactiv.
-determină existența a doi anomeri α și β, în funcție de poziția lui față de planul moleculei
-anomerul α - OH glicozidic și cel de la C4 sunt de aceeași parte a planului moleculei
-anomerul β - OH glicozidic și cel de la C4 sunt de o parte și de alta parte a planului moleculei
-poate reacționa cu alcooli inferiori, printr-o legătură glicozidică, formând glicozide (= eteri ai –OH-ului
glicozidic cu o moleculă nonglucidică numită aglicon)
- se leagă de atomul de carbon numit C anomeric, singurul atom de C din moleculă, care se leagă de 2
atomi de O.
Glucoza-zahărul de struguri
 În forma aciclică
- are 4 C*
- are 24 =16 stereoizomeri
- D-glucoza este dextrogiră, cu [α]=+52,5 ⁰
 În forma ciclică
- are 5 C*
Fructoza(sau levuloza)
 În forma aciclică
-are 3 C*
-are 23 =8 stereoizomeri
-D-fructoza este levogiră, cu [α]=-92 ⁰
 În forma ciclică-are 4 C*
!!!!!În formula fructofuranozei nu se
găsesc C primari în ciclu!!!!!
4
Anomerii α și β-caracteristici:
-în soluție apoasă are loc conversia unui anomer în celălalt până când se atinge la echilibru o valoare a
unghiului de rotaţie pentru glucoză de [α] =+52,5⁰ (conţinând 64% anomer  şi 36% anomer ). Acest
fenomen poartă numele de mutarotaţie. ***Anomerul α trece în anomerul β prin intermediul formei
aciclice, printr-un proces de transpoziție.
-au unghiuri de rotație diferite:
--D-glucopiranoză , [α] =+112⁰
--D-glucopiranoză , [α] =+19⁰
-cristalizează din soluții diferite:
--D-glucopiranoza din apă
- -D-glucopiranoza din sol de acid acetic
-au puncte de topire diferite:
--D-glucopiranoza are p.t=146℃
- -D-glucopiranoza are p.t=150℃
- glucoza, fără precizarea anomerului are p.t.=167℃
-fructoza prin topire la 105 se descompune??????
-pot fi considerați izomeri geometrici între ei,
Vitamina C- Monozaharid cu structură atipică-vitamina antioxigen

Vitamina antiscorbutică a fost izolată din ardeii graşi în anul 1928 și
conţine un ciclu furanozic în care se află o grupare lactonică şi un endiol.
La scară industrială vitamina C se poate obţine din glucoză, după reducerea la
sorbitol.
Vitamina C este un compus care asistă conversia prolinei la 3-
hidroxiprolină (Aa din structura colagenului esenţiali pentru formarea fibrelor
acestuia) într-o reacţie asistată de o enzimă (prolin hidroxilaza).
Acțiunea biologică a glucozei:

 Combustibil pentru creier, sistem nervos.
 Furnizează energia care permite:
-menținerea constantă a temperaturii corpului.
-contractarea mușchilor.
-menținerea în funcțiune a sistemului respirator și digestiv.
 În ficat se transformă în:
-glicogen-polizaharid de rezervă.
-lipide, proteine.
 Se scindează în acid lactic și furnizează energie pentru hematii.
 Se transformă în glicerol în țesuturile extrahepatice, pentru formarea de trigliceride.
 Furnizează NADPH (Nicotinamidă adenină dinucleotid fosfat)
a) Reducerea catalitică - monozaharidele se transformă prin reducere în alcooli polihidroxilici, polioli:
Totdeauna dintr-un mol

de fructoză se obține
-0,5 moli de sorbitol și
-0,5 moli de manitol
* Nu se obține un
racemic.
Sorbitolul :-este materie primă pentru obținerea Vitaminei C

-se utilizează ca îndulcitor Manitolul: -se ut. ca îndulcitor, are acțiune diuretică
–se ut. la la reducerea edemelor, are și acțiune laxativă;
-se mai ut. la obținerea rășinilor de tip gliptali și a uleiurilor sicative
5
*****Sorbitolul și manitolul sunt epimeri pe C2.

Riboza+ hidrogen→ribitol; Arabinoza+hidrogen→arabitol
*****La reducerea pentozelor se obțin 2 mezoforme și o pereche de enaniomeri ( un racemic)
b) Reacţia de oxidare
***b.1. Oxidarea energică a aldozelor, cu acid azotic
concentrat, conduce la acizi dicarboxilici, numiţi şi acizi
zaharici sau acizi aldarici:
b.2. Oxidarea blândă a aldozelor, conduce la acizi monocarboxilici, numiţi şi acizi aldonici.
Se realizează cu reactiv Tollens, reactiv Fehling, apă de brom, acid azotic diluat:
 Reactivul Tollens este soluția de hidroxid de diaminoargint(I) și conține ionul complex
[Ag (NH3)2]+,pe care aldozele îl reduc la argint metalic.
 Reactivul Fehling este o soluție bazică în care se află ionul de Cu2+ complexat cu ionul tartrat. Se
obține din:
1. soluție de CuSO4
2. soluție de tartrat dublu de Na și K (sarea Seignette) în combinație cu NaOH
6
 Reacția cu apă de brom
****Gluconatul de Ca
Se obține din acid gluconic și Ca sau CaO, sau Ca(OH)2:
***b.3.oxidarea enzimatică
În organismele vii are loc oxidarea enzimatică cu protejarea grupei
aldehidice și oxidarea numai a grupei -CH2-OH din poziția 6, cu formarea
acizilor uronici.
c) Eterificarea grupelor hidroxil din monozaharide

-Hidroxilul glicozidic se eterifică relativ uşor cu alcool metilic în prezenţă de acid clorhidric!!.
-Celelalte grupe hidroxil din moleculă se eterifică în condiţii diferite cu iodură de metil în prezenţă de oxid
de argint:
!!!Nu se modifică numărul de
stereoizomeri, deoarece nu a fost
modificată configurația atomilor
de C
-prin hidroliză blândă, în mediu
de HCl, doar legătura eterică
provenită din –OH-ul glicozidic
hidrolizează
-O-CH3 +HCl →-O-H + CH3-Cl

-eterfificarea se poate face și cu sulfat de dimetil
sau sulfat acid de metil
1,2,3,4,6 pentametil glucoză
d) Esterificarea grupelor hidroxil din monozaharide –se face cu anhidride acide, cu cloruri acide
-se obține glucoza pentaacetilată, dacă se esterifică toate grupele –OH disponibile.
-nu se modifică numărul de stereoizomeri
7
e) Transformări biochimice ale hidraţilor de carbon

Transformările biochimice ale hidraţilor de carbon pot fi
procese anaerobe sau procese aerobe.
În ţesuturile vii au loc procese aerobe asemănătoare
transformărilor biochimice produse de microorganismele din drojdia
de bere (Saccharomices cerevisiae) în cursul fermentaţiei alcoolice.
Fermentaţia alcoolică a glucozei constă în transformarea ei în alcool
etilic şi bioxid de carbon:
se poate absorbi în soluție de

+ Ca(OH)2
CaCO3↓+ H2O
***Fermentarea lactică a glucozei este provocată de bacteriile fermentării lactice:
f) Condensarea (este o eterificare)și policondensarea

Dintre monozaharide, hexozele sunt cele mai răspândite atât în stare liberă, cât și sub formă de
compuși de condensare (oligozaharide) și policondensare (polizaharide).
Moleculele monozaharidelor se condensează între ele prin intermediul grupelor hidroxil, cu eliminarea
intermoleculară a moleculelor de apă, cu formarea unei legături eterice.
Grupele –OH, între care are loc procesul, pot fi:
- 1 grupă –OH glicozidic și una normală din poziția 4 sau 6 → se formează o legătură
monocarbonilică și un dizaharid reducător
- 2 grupe –OH glicozidice → se formează o legătură dicarbonilică și un dizaharid nereducător
Exemple:
OLIGOZAHARIDE
Se numesc oligozaharide hidraţii de carbon obținuți prin condensarea a 2-10 resturi de
monozaharide (oligos = puţin) și eliminarea de apă între 2 grupe –OH. Cele mai importante oligozaharide
sunt dizaharidele, cu formula moleculară C12H22O11.
După natura legăturii dintre resturile de monozaharid ele se împart în:
 nereducătoare, conțin legătură dicarbonilică.
Ex:
 zaharoza-formată din α-glucopiranoză și β-fructofuranoză legate 1-2
 izomaltuloza- formată din 1moleculă de α-glucopiranoză și β-fructofuranoză legate 1-6
 lactuloza- formată din 1moleculă de β-galactopiranoză și β-fructofuranoză legate 1-4
 trehaloza- formată din 2 molecule de α-glucopiranoză legate 1-1
 se pot combina 2 molec de glucopiranoză cu grupele –OH din poz.:α-α, α-β, β-β
 reducătoare, conțin legătură monocarbonilică.
Ex:
 maltoza- formată din 2 molecule de α-glucopiranoză legate 1-4
 izomaltoza- formată din 2 molecule de α-glucopiranoză legate 1-6
 celobioza- formată din 2 molecule de β-glucopiranoză legate 1-4
 lactoza- formată din 1moleculă de β-galactopiranoză și α-glucopiranoză legate 1-4
8
Proprietăți chimice comune dizaharidelor

1. hidroliza, cu enzime specifice, în funcție de tipul legăturii carbonilice, respectiv anomerul care a a
participat la formarea di sau polizaharidului:
- α-glicozidaze: maltaza, amilaza
- β-glicozidaze: emulsina, invertaza, celulaza, zaharaza
2. oxidarea –pentru cele reducătoare
3. eterificarea pentru aceste reacții în aceleași condiții de la monozaharide
4. esterificarea au doar 8 grupe –OH disponibile
DIZAHARIDE NEREDUCĂTOARE
Eliminarea apei se face între grupele hidroxil glicozidice ale celor 2 monozaharide, iar legătura eterică
(-C-O-C-) formată se numește dicarbonilică (deoarece cele 2 grupe OH glicozidice provin din 2 grupe
carbonil). Acestea:
 nu au hidroxil glicozidic liber, nu mai pot trece în forma carbonilică și nu dau reacții specifice acesteia
(nu se oxidează cu reactiv Tollens și Fehling)
 nu prezintă mutarotație
 nu prezintă anomeri
Cele mai cunoscute sunt : zaharoza și trehaloza.
1. Zaharoza ( sucroza) - Această dizaharidă (zahărul comercial) formează prin hidroliză α-D-glucoză
şi β-D-fructoză.
- Prezintă o legătură dicarbonilică (α –β 1-2), fiind hidrolizată de două enzime: maltază şi invertază.
- Ea poate fi scrisă atât în formă plană (ciclică), cât şi în formulă perspectivică.
- Are 3 legături eterice.
-Are 8 grupe –OH din care 3-primare și 5 secundare
- zaharoza octometilată are 11 grupe eterice
Surse: trestie de zahăr, sfeclă de zahăr
-solidă, cristalină
-dulce
-solubilă în apă, datorită legăturilor de
hidrogen formate de grupele –OH.
-p.t=185℃; peste această temperatură, se
transformă într-un lichid galben-brun, care, prin
răcire, formează un solid amorf numit caramel; dacă
se continuă încălzirea se transformă în cărbune
poros (au loc procese de deshidratare internă).
9
Proprietăți chimice:
-prin hidroliză acidă sau enzimatică formează un amestec echimolecular de α-glucoză și β-fructoză numit
zahăr invertit (constituie mierea artificială)
-zaharoza este dextrogiră iar soluția rezultată prin hidroliză, care este formată din D-glucoză slab
dextrogiră și D-fructoză putenic levogiră, este levogiră ( deoarece [α]glucoză < [α]fructoză)
-carbonizarea zaharozei poate avea loc atât la încălzire cât și în prezența H2SO4, când are loc o deshidratare
totală:
C12H22O11 + H2SO4 →12C +12 H2O + SO2↑ + ½ O2↑
-esterificarea și eterificarea zaharozei se realizează cu aceeași reactanți ca și

monozaharidele la grupele –OH libere, se obține zaharoza octometilată sau octoacetilată:
-hidroliza zaharozei
2.Trehaloza- sau “zaharul din ciuperci”, se găseşte atât în fungi cât şi

în alte organisme
Formează prin hidroliză două molecule de α-glucoză şi este o
dizaharidă nereducătoare.
Cele două molecule de glucoză sunt legate 1-1 α-α dicarbonilic.
DIZAHARIDE REDUCĂTOARE
Eliminarea apei se face - între hidroxilul glicozidic de la o moleculă de monozaharidă și o grupă hidroxil,
de obicei din pozitia 4, de la cealaltă moleculă de monozaharidă; legătura eterică (C-O-C) formată se
numește monocarbonilică (deoarece -OH glicozidic provine de la o singură grupă carbonil)
 Dacă -OH glicozidic provine din anomer α,legătura eterică este α-glicozidică (ex. Maltoză)
 Dacă -OH glicozidic provine din anomer β,legătura eterică este β-glicozidică(ex. Celobioza)
Dizaharidele reducătoare-au următoarele caracteristici:

 au grupă-OH glicozidic liberă, pot trece în forma carbonilică și dau reacții
specifice acesteia (se oxidează cu reactiv Tollens și Fehling)
 prezintă mutarotație.
 prezintă 2 anomeri α, β.
10
1.Maltoza–zahărul de malț- numit așa de la extractul apos al orzului încolțit numit malț.
Maltoza se formează prin condensarea a două molecule de α-glucoză în pozițiile 1-4 şi este o
dizaharidă reducătoare. Prezintă deci o legătură monocarbonilică. S-a demonstrat că ambele molecule de
glucoză se află în forme piranozice.
- are proprietati reducatoare; se oxideaza cu Br2/H2O la un acid de tip aldonic (acidulmaltobionic)
*** izomaltoza= 2 molecule de α-glucoză legate 1-6
2. Celobioza
Prin hidroliză, celobioza formează două molecule de β-glucoză şi este reducătoare. S-a demonstrat
că cele două molecule de glucoză sunt în forme piranozice şi legate 1-4.
3. Lactoza–zahărul de lapte-este o dizaharidă reducătoare din lapte (4,5% la vacă; 6,5% la oameni),
formată dintr-o moleculă de β-galactoză şi una de glucoză unite printr-o legătură -glicozidică1,4 .
În formă cristalină această dizaharidă există sub forma a doi anomeri -lactoză şi -lactoză,
deoarece glucoza poate participa la condensare sub forma celor doi anomeri α și β. Ultimul dintre aceştia
este mult mai solubil şi mai dulce faţă de primul.
Lactoza prezintă anomerie α-β și reacționează cu reactivul Fehling și Tollens ca și celelalte

dizaharide reducătoare, iar la hidroliză se transformă în β-D-galactoză şi D-glucoză:
β-lactoza ↔ lactoza (forma carbonilică) oxidare

acid lactobionic (acid lactonic)
11
POLIZAHARIDE
Structură:
-Polizaharidele au structură macromoleculară, formula generală –(C6H10O5)n- și μ=162n g/mol.
-Conțin punți eterice
-Între grupele –OH se formează punți de hidrogen
Clasificarea polizaharidelor după rolul lor:
 polizaharide de rezervă- amidonul și glicogenul
 polizaharidă de schelet- celuloza este o ce conferă soliditate mecanică
Proprietăți generale
-prin hidroliză, polizaharidele se transformă în monozaharide.
-amidonul și celuloza sunt produși ai procesului de fotosinteză.
-cele mai însemnate sunt cele ce derivă de la D-glucoză: amidonul, glicogenul şi celuloza.
-nu au gust dulce.
-Prin încălzire se carbonizează, nu se topesc
***Polizaharidul fructozei este inulina.
1. Amidonul
-Surse - în regnul vegetal, se formează în părțile verzi ale plantelor, de unde trece în seminţe
(boabele de grâu, porumb, orez) sau în tuberculi (cartofi), tapioca (amidon din manioc).
-Structură: nu este o substanţă unitară, se prezintă sub formă de granule care conțin un
amestec de două polizaharide :
- amiloza (10-20%) la interior şi
- amilopectina (80-90%) la exterior.
Amiloza.
-este formată din resturi de glucoză unite prin legături α- glicozidice 1,4, în lanțuri elicoidale (răsucite)
-dă o coloraţie albastră cu iodul.
-n=300-1200, este dextrogiră
-este solubilă în apă caldă
Amilopectina
- n=6000-36000
- este insolubilă în apă
- dă o coloraţie slab purpurie cu iodul.
- are o structură ramificată și este alcătuită din resturi
de α-D-glucopiranoză legate in pozițiile 1-4 și din loc
în loc în pozițiile1-6 prin legături monocarbonilice
α-glicozidice.
-ramificațiile se găsesc la interval de 25 de unități de glucoză și conțin aproximativ16-26 unități de
glucoză, în funcție de specia vegetală.
12
Proprietățile amidonului:
 fizice:
- solid, alb, amorf
- fără gust dulce
- insolubil în apă rece
- cu apă caldă (la 90℃) granulele de amidon se umflă, se
sparg și formează soluție văscoasă, care la rece se transformă în gel, clei, cocă (amilopectina insolubilă în
apă caldă).
 chimice: prin hidroliză parțială (întreruptă), în cataliză acidă sau enzimatică, amidonul se transformă
într-un sirop alcătuit din dextrine (polizaharide cu masă molară mai mică decât a amidonului), maltoză și
glucoză. Acest sirop (numit melasă amidonată) se folosește la îndulcirea produselor de cofetărie(c=32-
40%)
Cu apa în prezența acizilor Cu apa în prezența amilazei

(C6H10O5)n + nH2O → n C6H12O6 (glucoză) 2(C6H10O5)n + nH2O → n C12H22O11 (maltoză)
In procesul de digestie, amidonul este hidrolizat treptat până la D-glucoză. În cavitatea bucală, sub
influența amilazei salivare, secretată de glandele salivare, amidonul este scindat în dextrine și eventual în
maltoză. Dextrinele sunt oligozaharide superioare. Acțiunea acestei enzime continuă în stomac până când aciditatea
sucului gastric o face inactivă. În intenstin, intervine amilaza pancreatică ce hidrolizează amidonul la maltoză, cu
formare intermediară de dextrine. În final, maltoza este scindată în D-glucoză sub acfiunea α-glicozidazei
intestinale. Glucoza este absorbită la nivelul intestinului subțire și constituie principala sursă energetică a
organismului. Excesul de glucoză este transformat în glicogen depozitat la nivelul ficatului și în cantități mai mici în
mușchi.
Utilizări:
-zeamilul –preparat din amidonul extras din porumb utilizat la prepararea budincilor
-amidonul din unele cereale este utilizat ca materie primă în industria berii și a băuturilor alcoolice.
Alcoolul etilic se obține din amidon prin fermentație, după hidroliză, conform reacției:
2. Glicogenul
Este o polizaharidă cu răspândire universală în
regnul animal (se numeşte „polizaharidă de rezervă”,
constituind rezerva de energie a organismului). El este
sintetizat de organism în ficat, din glucoză, cu ajutorul
acidului ATP (adenozin trifosforic). Prin hidroliză
enzimatică se transformă în D-glucoză, care mai apoi
este transportată sangvin în muşchi şi ţesuturi.
Structura glicogenului este asemănătoare cu a
amilopectinei, fiind format din resturi de D-glucopiranoză unite prin legături 1,4- α- glicozidice, cu
ramificări 1,6- α-glicozidice, molecule mai mici, gradul de ramificare fiind însă mai mare decât al
amilopectinei şi catenele mai scurte. Greutatea moleculară este de ordinul 106 u.a.m..
13
3. Celuloza
Surse - În plante, celuloza se găseşte în pereţii celulelor vegetale şi sub formă de fibre
(bumbac, in). Ea este amestecată cu lignină, grăsimi, răşini, alte polizaharide şi cu
substanţe minerale. Cea mai pură celuloză este cea extrasă din bumbac (99.8%).
Gradul de policondensare are valori diferite în funcție de sursă:
-n=1200-1300 la bumbac
-n=800-1000 la in și cânepă
-lemn, stuf, paie
Structura celulozei - resturile de β-D-glucoză sunt sub forma piranozică şi sunt unite
prin legături β-glicozidice 1,4 (prin atomi de oxigen) și rotite unul faţă de altul cu 1800 (Haworth).
În celuloză, atomii de oxigen din punțile eterice sunt orientați

alternativ de o parte și de alta a axei macromoleculei și, de aceea, aceste
macromolecule au o orientare liniară.
-Structura filiformă a macromoleculelor de celuloză permite orientarea
lor paralelă și realizarea unui număr mare de legături de hidrogen între
grupele hidroxil din macromoleculele invecinate. În felul acesta,
macromoleculele sunt foarte strâns impachetate, iar firul de celuloză este
rezistent. Moleculele de apă nu pot pătrunde printre macromoleculele de
celuloză și aceasta nu este solubilă în apă.
-solidă, amorfă, culoare albă, inodoră, insipidă
-nu are gustul dulce caracteristic zaharidelor. Prin încălzire se carbonizează fără a se topi.
-celuloza este slab higroscopică, reține apa prin legături de hidrogen și de aceea se recomandă purtarea
lenjeriei de corp confecționată din bumbac.
-rezistența mecanică a firului de celuloză este mai mare dacă macromoleculele sunt mai mici și dacă
numărul legăturilor de hidrogen intermoleculare este mai mare.
-insolubilă în apă sau în solvenți organici. Deși se umflă, nu se dizolvă în apă.
-este solubilă în hidroxid de tetraaminocupric [Cu(NH3)4](OH)2, numit și reactiv Schweizer.
***Obținerea reactivului Schweizer
***Soluția obținută prin dizolvarea celulozei în reactiv Schweizer, trecută prin orificii foarte înguste și apoi
prin soluție acidă conduce la obținerea mătăsii artificiale ( numită mătase cuproxam, cupramoniu sau
Bemberg)
–(C6H10O5)n- →………………→–(C6H10O5)n-
Celuloză mătase cupramoniu-celuloză regenerată
***Prin hidroliză acidă sau enzimatică se transformă în β-glucoză. Enzima care hidrolizează celuloza
(numită celulaza) se află în tubul digestiv al animalelor erbivore; prin hidroliză rezultă celobioză, care în
prezența altei enzime (celobiază), se transformă în β-glucoză. Organismul uman nu are enzimele necesare
hidrolizării celulozei și de aceea celuloza nu este substanță nutritivă pentru om.
14
Resturile de glucoză din macromolecula celulozei conțin fiecare câte 3 grupe –OH disponibile pentru
reacții de esterificare, nitrare, reacție de obținere a vâscozei, oxidare.Are un caracter slab acid.
1. Nitrarea celulozei
-reactant: amestec nitrant
-numărul grupelor esterificate depinde de:
-concentrația reactantului
-raportul molar HNO3:H2SO4
-temperatură
-presiune
-timpul de reacție
-coeficientul acidului azotic poate avea și valori fracționare, deoarece de a lungul lanțului de celuloză
resturile de glucoză pot fi esterificate cu 1,2,3 grupe nitro și făcînd media pe lanț, coeficientul poate fi
fracționar!!!
-produșii-azotați sau nitrați de celuloză, insolubili în apă, care în funcție de %N pot fi:
 %N < 10% → nitrolacuri sau nitroemailuri-lacuri de acoperire cu uscare rapidă

 %N =10-11% →coloxilină
Coloxilina +acetonă lâna de colodiu +camfor celuloid (suport pentru filme foto, ușor inflamabil)
Celuloidul este o masă transparentă obținută din colodiu și camfor și a fost utilizat ca suport
pentru filmele fotografice și cinematografice. pentru că era ușor inflamabil, celuloidul a fost
înlocuit cu acetat de celuloză, mai puțin inflamabil.
 %N =12,5-13,5% →fulmicoton, folosit la obținerea pulberii fără fum

2. Acetilarea, obținerea mătăsii acetat-reactant: amestec de anhidridă acetică și acid acetic
-mediu-acid sulfuric
-acetații de celuloză se dizolvă în acetonă. Această soluție este supusă filării la cald(este o filare uscată),
când acetona se evaporă și se recuperează, iar firul de acetat de celuloză coagulează și se întărește.
-fibrele acetat (celuloză modificată) sunt mai rezistente și mai puțin higroscopice decât cele din vâscoză.
-acetații de celuloză sunt utilizați la fabricarea mătăsii acetat, a filmelor cinematografice și a unor materiale
plastice asemănătoare celuloidului, numite celon.
15
3. Obținerea vâscozei-are loc în trei etape:

-reactanți: NaOH, CS2
-solventul pentru filare : acid sulfuric
Obținerea alcalicelulozei primară
1. !Nu este hidroliză; dem. și un slab
caracter acid al celulozei.
Obținerea xantogenatului de celuloză
2. (!!!compus ionic)
Rap electroni p: electroni pi=15:1
Obținerea soluției de vâscoză, sau
celuloză regenerată, se face prin tratarea
3.
xantogenatului de celuloză cu acid
sulfuric.
-Soluția de vâscoză, în continuare se poate :

-fila prin orificii în baie de H2SO4 și se obține mătase vâscoză, milaneză
-lamina prin fante în baie de H2SO4 și glicerină, se obține celofan
–(C6H10O5)n- →………………→–(C6H10O5)n-
Celuloză vâscoză-celuloză regenerată
***Alcaliceluloza se utilizează la obținerea

cordurilor pentru anvelope
4. ***Reacția de oxidare
Celuloza are un slab caracter reducător.
Multe procese tehnologice de prelucrare a celulozei se realizează în prezenta agenților de oxidare

(O2 din aer în mediu alcalin, acțiunea Cl2, HOCl sau a peroxizilor în albirea pastelor celulozice,
mercerizarea, permaturarea alcalicelulozei în fabricarea firelor artificiale) care acționează sub forma
reacțiilor secundare asupra caracteristicilor celulozei. Oxidarea totală a celulozei conduce la formarea
dioxidului de carbon și a apei (combustia umedă).
5. ***Hidroliza enzimatică
Unul din produsele finale ale hidrolizei celulozei poate fi metanul. Acest proces (fermentare metanică)
decurge cu participarea unor bacterii specifice care prelucrează resturile vegetale la fundul bazinelor cu
apă. Ca urmare, din mlaştini (bălţi) se degajă gazul „de baltă”.
Utilizări
Glucoza Zaharoza Amidonul Celuloza
- în medicină pentru - în alimentație, având rol În industrie se folosește - în industria textilă
obținerea gluconatului de energetic în organism (1g la obținerea glucozei, - obținerea mătăsii
calciu eliberează prin oxidare 4,1 kcal) alcoolului, apretului artificiale
- la fabricarea oglinzilor - la fabricarea produselor - agent de îngroșare - obținerea hârtiei
- obținerea băuturilor zaharoase - aditiv în tablete - obținerea fulmicotonului
alcoolice farmaceutice. - obținerea nitrolacurilor
16
Acizi si baze- Leontescu Georgiana-CNIV
Capitolul 18. ACIZI ȘI BAZE ÎN CHIMIA ORGANICĂ
1. ***Teoria clasică a disociaţiei electrolitice – Arrhenius şi

Ostwald
⇒ ACID – în soluţie apoasă → H+ şi anioni (radicali acizi):

HA → H + + A –
 HCl (aq) → H+ (aq) + Cl- (aq)
 Ionii H+ se hidratează →ioni de hidroniu H3O+:
H+ + H2O → H3O+
⇒ BAZĂ –în soluţie apoasă sau în topitură →ioni OH- şi cationi:

BOH → B+ + OH –
NaOH (aq) → Na+ (aq) + OH- (aq)
⇒ între acizi şi baze nu există nici o relaţie funcţională; reacţia acido-bazică este redusă la reacţia protonilor
cu ionii hidroxid, în soluţie apoasă:
H+ + OH- → H2O
2. Teoria protolitică –BRONSTED şi LOWRY

⇒ ACID – donor de protoni – H2O, HCl, H2SO4, H3PO4, R-COOH, H3O+, NH4+, HSO4-, HPO42-, Ar-OH,etc.
⇒ BAZĂ – acceptor de protoni – H2O, NH3, HO-, SO42-, H2PO4-, CH3COO-, R-C≡C-, etc.
⇒ pentru fiecare acid există o bază care are un proton mai puţin (şi invers)
→ perechea de acid–bază conjugată→acid şi bază -relaţie funcţională →este un cuplu acid-bază conjugată:
H2O + HCl → H3O+ + Cl –
B1 A2 A1 B2
B1 şi A1, respectiv A2 şi B2 – perechi(cupluri) de acid – bază conjugată
⇒ SUBSTANŢE AMFOTERE = amfoliţi – sunt substanțe care, în funcţie de partenerul de reacţie,

reacţionează sau ca acizi, sau ca baze: H2O, HSO4-, H2PO42-, HPO4-, Al(OH)3, Zn(OH)2, Cr(OH)3,
aminoacizii, etc.
Amfoliții acido-bazici au următoarele caracteristici:
-sunt specii care se comportă ca: -acizi în reacția cu bazele, pentru că au un H legat covalent polar
-baze în reacția cu acizii, pentru că au o pereche de electroni
neparticipanți la unul din atomi
-sunt substanțe amfiprotice
-au caracter amfoter
***Diferența dintre teoria Brønsted–Lowry și teoria lui Arrhenius constă în faptul că un compus poate fi
considerat ca fiind acid și fără să ionizeze .
3. Teoria electronică –LEWIS

⇒ ACID (A.L.) – acceptori de perechi de e - – BF3, AlCl3, H+, Fe3+, etc.
⇒ BAZĂ (B.L.) – donori de perechi de e - – H2O, NH3, OH –,F -, etc.
H+ + :NH3 →NH4+
1
***CLASIFICAREA ACIZILOR ŞI BAZELOR
ACIZII
• după sarcina electrică:
- acizi neutri: HCl, H2SO4, H3PO4, CH3COOH
- acizi cationici: H3O+, NH4+
- acizi anionici: HSO4-, H2PO4-, HPO42-
• după tărie – în funcţie de natura acidului şi a solventului: acizi tari, acizi de tărie medie şi acizi slabi
• după prezenţa sau absenţa atomilor de H în moleculă: acizi protici şi acizi aprotici.
Acizii protici se clasifică:

- după numărul de atomi de hidrogen ionizabili(care pot fi cedați ușor):
- acizi monoprotici: HCl, HNO3, CH3COOH, etc.
- acizi diprotici: H2S, H2SO4, etc.
o HOOC-COOH + H2O → HOOC-COO- + H3O+ Ka1
o HOOC-COO- + H2O → -OOC-COO- + H3O+ Ka2
!!!Acizii poliprotici disociază în etape (trepte) caracterizate fiecare prin constante parţiale de aciditate:
Ka1 > Ka2 > Ka3.....
- după prezența sau absenţa atomilor de oxigen:
 OXOACIZI, HxEOy: HNO3, H2SO4, H3PO4 etc.
 HIDRACIZI, HmEn: HF, HCl, HBr, HI, H2S, etc.
BAZELE
• după natura lor – conţin sau nu ionul OH– sau gruparea OH bazică:
o Hidroxizi
� bazici: KOH, Ca(OH)2, etc.
� amfoteri: Zn(OH)2, Al(OH)3, etc.
o Oxohidroxizi: AlO(OH), FeO(OH), etc.
o Baze aminate sau alte baze care nu conţin ionul OH- sau gruparea OH bazică:
� CH3 – NH2, C5H5N, CO32-, etc.
• după sarcina electrică:
o baze neutre: NH3, C5H5N, NaOH, Mg(OH)2, Cr(OH)3, etc.
o baze cationice: H2N – NH3+, C5H5NH+, etc.
o baze anionice: Cl -, OH -, HCO3-, H2PO4-, etc.
• după numărul protonilor acceptaţi:
o baze monoacide: NH3, LiOH, C5H5N, Cl -, etc.
o baze diacide: Be(OH)2, Fe(OH)2, SO42-, etc.
o baze triacide: Al(OH)3, Fe(OH)3, PO43-, etc.
PARAMETRII DE APRECIERE A TĂRIEI ACIZILOR ŞI BAZELOR
Tăria acizilor şi bazelor se apreciază cu ajutorul următoarelor marimi:

 constanta de aciditate, Ka, care este constanta reacţiei de disociere a unui acid în mediu apos.
 exponent de aciditate , pKa (pKa = -log Ka):
1) Cu cât valoarea Ka este mai mare, respectiv pKa este mai mic, cu atât acidul este mai tare.
2) Un acid tare are o bază conjugată slabă, şi vice-versa, un acid slab are o bază conjugată tare.
3) În aprecierea prin pKa, fiind vorba de o scară logaritmică zecimalǎ, o diferenţă cu o unitate este un
factor 10 (un acid cu pKa = 15 este de 10 ori mai puternic decât unul cu un pKa = 16).
2
!!!Tǎria diferitǎ a acizilor permite înţelegerea unor aspecte constatate experimental:
1) un acid tare va înlocui un acid mai slab din sărurile sale;
2) dacă într-o structură există mai multe funcţiuni acide, cea mai acidă dintre ele va reacţiona prima, ea fiind
și cea mai reactivă (regioselectivitate);
3) dacă într-o structură există mai multe funcţiuni bazice, cea mai bazică dintre ele va fixa protonul.
!!!Acid tare = pKa mic => bază conjugată slabă(pKb mare)
Acid slab = pKa mare => bază conjugată tare (pKb mic)
Acidul tare dezlocuieşte acidul slab din sărurile lui
Baza tare dezlocuiește baza slabă din sărurile ei
!!!CUM RECUNOAȘTEM O REACȚIE ACIDO-BAZICĂ? – Reacția acido-bazică are loc cu transfer de

H+= reacție chimică ce are loc între o specie chimică cu caracter acid și una cu caracter bazic. Exemple:
-reacțiile de ionizare în soluție apoasă
-reacțiile pozitive cu indicatorii acido-bazici (turnesol, fenolftaleină, metiloranj, roșu de metil, etc)
-reacțiile chimice care au loc între:
-acid + bază ( neutralizare)
-acid + metal activ
-acid + oxid bazic
-acid + sare a unui acid mai slab
-bază + sare a unei baze mai slabe
 Un acid cedează protoni bazei conjugate a unui acid mai slab decat el, punând în libertate
acidul mai slab-
 O bază acceptă protoni de la acidul conjugat al unei baze mai slabe decît ea , punând în libertate o
bază mai slabă:
!!! O reacție acido-bazică este posibilă dacă :

-acidul tare intră în reacție, acidul slab iese din reacție
CH3-CH2-O-Na+ + H2O → CH3-CH2-OH + NaOH
C6H5-OH + Na2CO3 → C6H5-O-Na+ + NaHCO3
C6H5-O-Na+ + CO2 + H2O → C6H5-OH + NaHCO3
C6H5-COOH + NaHCO3 → C6H5-COONa + CO2 + H2O
-baza tare intră în reacție, baza slabă iese din reacție
NaOH + CH3-NH3+Cl- → CH3-NH2 + NaCl + H2O
FACTORI CARE INFLUENȚEAZĂ ACIDITATEA/BAZICITATEA

-radicalul hidrocarbonat
-substituenții grefați pe catenă
-grupele atrăgătoare de electroni, micșorează densitatea de e- și stabilizează anionii R-O-, Ar-O-....
(de ex: -SH < -NH2 < -OH < -X < -NO2; -NR2<-NHR <-NH2; -O-R < -OH ; -CH=CH2 < -C6H5 < -C≡CH ;
-CH=CH2 < -CH=O ; -C≡CH < -C≡N; -N=O < -NO2 ):
-⸕ aciditatea
-⸔ bazicitatea
-grupele respingătoare de electroni(de ex: -R < -MgX; metil<etil<izopropil<tertbutil; -S- < -O-<) :
-⸕ cresc bazicitatea
-⸔ aciditatea
3
ECHILIBRUL DE AUTOPROTOLIZA APEI:
 constanta de autoprotoliză
 produsul ionic al apei (apa pură la 25 oC)
EXPONENTUL DE HIDROGEN SAU DE ACIDITATE, pH – reprezintă logaritmul zecimal cu semnul

schimbat al concentraţiei ionilor de hidrogen într-o soluţie:
 [H3O]+ =10-pH
*** pH-ul se poate determina cu ajutorul indicatorilor sau cu ajutorul pH-metrului.
Interval de
Culoare la Culoare la pH
Indicator viraj
pH acid bazic
(aproximativ)
Indicator
roșu 3.5-7.0 verde strălucitor
universal
Metil orange roșu 3.1-4.4 galben
Roșu de metil roșu 4.2-6.3 galben
Turnesol roșu 4.5-8.3 albastru
Fenolftaleină incolor 8.2-10.0 roșu carmin
4
EXPONENTUL DE HIDROXIL SAU DE BAZICITATE, pOH = logaritmul cu semn schimbat al

concentraţiei ionilor de hidroxid :
 [HO]- =10-pOH
 În apa pură, la t=25℃:
 Pentru un acid şi baza lui conjugată relaţiile între Ka şi Kb, respectiv pKa şi pKb sunt:
pKa =-lg Ka
 În soluţii apoase, concentraţia acizilor şi bazelor variază în intervalul 1 – 10-14 ioni-g/l
 Soluţiile foarte diluate de acid sau bază (< 10-7 ioni-g/l) se consideră soluţii cu pH = 7:
Relații pentru cupluri acid-bază conjugată:
 pH+pOH =pKa+pKb = 14
 [H3O+]∙[HO-] = Ka∙Kb = 10-14
- pentru acizii tari, (Ka>1)la care reacția este totală și echilibrul de ionizare este total deplasat spre dreapta
pH = -lg[H+] = -lg Cacid
- pentru bazele tari → pOH = -lg[OH-] = - lg Cbază
pH = 14 – pOH = 14 + log[OH -] = 14 + lg Cbază
-pentru acizii slabi (Ka<1)la care reacția este reversibilă și la echilibru există în mediu si acid neconsumat,
(cu Ka < 10-5), concentrația ionilor hidroniu este dată de relația:
! Relația se aplică doar pentru acizi, nu pentru R-OH, Ar-OH, R-C≡CH, deoarece Ka < 10 -8 și în acest caz
trebuie luată în considerare și apa care ionizează.
-pentru bazele slabe (cu Kb < 10-5):
*** pH-ul normal(fiziologic) al organismului pH≈7,4-7,6 (slab bazic)

*** pH-ul compatibil cu viața: 6,8-7,8
****
5
SOLUȚIILE TAMPON
-sunt soluții care conțin specii chimice cu caracter acido-
bazic antagonist, care nu reacționează între ele și
-au capacitatea de a menține aproape constantă valoarea
pH-ului la adăugarea de cantități mici, limitate de acizi sau
baze.
Exemple:
-un acid slab și baza sa conjugată: CH3COOH/CH3COO-
-o bază slabă și acidul său conjugat: R-NH2/R-NH3+
-în organismul uman sisteme tampon:
-proteinele
-Hb/HbO2
-HCO3-/H2CO3
*** Compuși organici cu caracter acid: alchine, alcooli, fenoli, acizi carboxilici, ioni alchilamoniu
Acid carboxilic Ka (mol/L) pKa

Acid 2 butinoic 222,8·10-5 1,65
acid cloroacetic 155·10-5 2,86
acid formic 17·10-5 3,76
acid p-nitrobenzoic 36·10-5 3,42
acid p-clorobenzoic 10,3·10-5 3,97
acid benzoic 6,3·10-5 4,2
Acid acrilic 5,56·10-5 4,25
acid p-metilbenzoic 4,2·10-5 4,38
Acid –p 4.54
hidroxibenzoic
acid acetic 1,8·10-5 4,74
acid propanoic 1,33·10-5 4,87
6
*** Compuși organici cu carater bazic: amine, ioni acetilură, ioni alcoxid, ioni fenoxid, ioni carboxilat
***Ordinea bazicității pentru compuși organici uzuali, așezați în ordinea bazicității lor

TH 2022

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TH 2022

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Leontescu Georgiana-CNIV

Capitolul 1. NOȚIUNI INTRODUCTIVE

Obiectul chimiei organice

Elementele organogene-sunt elementele chimice care formează compuşii organici și anume:

Legăturile chimice existente în interiorul compușilor organici sunt:

- Nepolare, dacă ΔxA-B =0 (de obicei atomi identici)

-molecule nepolare- care au următoarele caracteristici:

***Legături covalente – coordinative - realizate prin suprapunerea a 2 orbitali, din care:

9 Radical acil 19 Cianat

Oxigenul şi sulful 6 2 4 sp3, sp2

Configurația atomului de C: 1s2, 2s2,2p2

Caracteristici ale atomilor hibridizați

sp2 1 orbital nehibridizat formează 1 legătură π 120⁰ între OH

sp 2 orbitali nehibridizați formează 2 legături π 180⁰ între OH

Diagrama energetică a orbitalilor atomilor de C hibridizați:

2. Forțe Van der Waals – se manifestă la compușii cu molecule polare și nepolare

Tăria forțelor intermoleculare scade în ordinea:

Liniare Ramificate Cu catenă simplă Cu catenă laterală

Tipuri de atomi de C - se apreciază după numărul de covalențe

Din istoricul chimiei organice:

Studiul unui compus organic parcurge următoarele etape :

A. Separarea și purificarea prin metode fizice:

B. Analiza elementală calitativă se identifică elementele

Combustia se aplică de obicei pentru identificarea C,H,N,S

***Mineralizarea cu sodiu, se realizează pentru a identifica: X,S,N

Determinarea elementelor din soluția Lasaigne:

Din mPbS se det mSulf

C. Determinarea formulei brute din datele analizei elementale cantitative:

D. Determinarea formulei moleculare, din formula brută

***Numărul de atomi se poate calcula cu relația:

Pentru determinarea FM este nevoie de una dintre următoarele informații:

*** O formulă aparține unui compus real dacă:

Formula structurală poate fi :

- de proiecție - reprezintă legăturile chimice prin linii

- restrânsă H3C - CH3

o Spațială – de configurație, prezintă orientarea reală în spațiu a legăturilor

Tipuri de reacṭii în chimia organică

Ex.: halogenarea, nitrarea, sulfonarea, alchilarea, acilarea

 Intramolecular: R-OH și R-Xdehidrohalogenare, deshidratare

Reacțiile în care nu se respectă principiul schimării minime a structurii se numesc reacții de

 Reacțiile compușilor organici pot fi atât exo- cât și endoterme

o Compuși carbonilici-alcooli ciclici-alcooli nesaturați-eteri ciclici-eteri nesaturați

 Stereoizomeri de conformație – Conformaţia, care reprezintă aşezările spaţiale ale atomilor în

 Izomeri optici=antipozi optici=compuși chirali=enantiomeri

*notaţiile D şi L sunt doar o denumire a

Caracteristici ale enantiomerilor:

C asimetric - se notează cu C*;

Formule de configurație: Formule Fischer:

Reguli de reprezentare, transformarea formulei de configurație în formulă Fischer:

Conventia RS in cazul formulelor Fischer

Configurația absolută=aranjamentul spațial al substituenților unui enantiomer

 Cu 3C* și plan de simetrie

b. Anomerii – sunt structuri ale mono - și dizaharidelor reprezentate cu formula de perspectivă

3. a ≠ b și a≠c Exemplu: 1,2-dicloropropenă

!!! Pentru izomerii geometrici cu structurile:

Număr de stereoizomeri=2n , unde n= numărul de centre de stereoizomerie.

Centrul de stereoizomerie poate fi:

*** Cum se scriu izomerii ?

2.Compuşi organici cu grupe funcţionale divalente→ Compuși carbonilici

3.Compuşi organici cu grupe funcţionale trivalente

B.Compuşi organici cu grupe funcţionale mixte

-catenele alcanilor cu mai mult de trei atomi de

Denumirile radicalilor de la primii cinci termeni ai alcanilor

n-butil 6 radicali divalenți: