Chimie organică pentru examenul de admitere la facultatea de medicină – prof.

Anghelache Maria

INTRODUCERE ÎN STUDIUL CHIMIEI ORGANICE

Termenul de chimie organică a fost introdus în anul 1808 de către J.J. Berzelius. Acesta a enunțat teoria forței
vitale conform căreia toate substanțele organice sunt produse de organismele vii și au o forță vitală. Teoria a
fost infirmată de către Wohler care a realizat prima sinteză organică – 1828 – Wohler a sintetizat uree din
cianat de amoniu. Sinteza cianatului de amoniu din cianat de argint (AgNCO) și clorură de amoniu (NH4Cl).

tºC
NH4NCO H2N – CO – NH2
Cianat de uree
amoniu

Chimia organică este chimia hidrocarburilor și a derivaților acestora. Hidrocarburile sunt compuși organici
care au în compoziție numai carbon și hidrogen. Derivații hidrocarburilor conțin alături de carbon, hidrogen
și alte elemente organogene. Grupele de atomi legate de catena de atomi de carbon, care imprimă substanțelor
care le conțin proprietăți specifice, se numesc grupe funcționale. Și legătura dublă sau triplă este grupă
funcțională omogenă deoarece imprimă proprietățile caracteristice clasei de compuși.
Obiectul chimiei organice:
 Izolarea și purificarea compușilor organici
 Stabilirea compoziției și a structurii lor
 Cunoașterea posibilităților lor de transformare chimică (proprietăților chimice).
 Sinteza industrială sau de laborator a compușilor organici cu importanță practică
 Elucidarea mecanismelor prin care au loc reacțiile chimice
Separarea și purificarea substanțelor organice
1. Sublimarea este metoda de separarea a amestecurilor solide bazată pe proprietatea unei substanțe de a
trece, la încălzire, direct în fază gazoasă, fără a se topi. Exemple de substanțe care au proprietatea de
a sublima: iodul, naftalina și acidul benzoic.
2. Distilarea este metoda de separare a unui compus organic dintr-un amestec lichid, bazată pe diferența
între temperaturile de fierbere ale componentelor amestecului.
3. Cristalizarea ca metodă de separare a amestecurilor de substanțe solide, se bazează pe diferența de
solubilitate a componentelor amestecului într-un solvent oarecare la o temperatură apropiată de punctul
de fierbere. Se obține o soluție saturată care prin răcire conduce la o masă de cristale pure.
4. Extracția aplicată atât solidelor cât și lichidelor permite separarea unui component pe baza solubilității
sale selective într-un anumit solvent.
O substanță este pură analitic, dacă în urma a două operați succesive de purificare un parametru fizic ( ex.
temperatura de topire, indicele de refracție) se menține constant.
O substanță pură are o singură compoziție, aceiași structură și aceleași proprietăți indiferent de sursa din
care provine.
COMPOZIȚIA SUBSTANȚELOR ORGANICE
Elementele chimice care intră în compoziția substanțelor organice se numesc elemente organogene.
Acestea sunt: carbon, hidrogen, oxigen, azot, halogeni (fluor, clor, brom, iod), sulf, fosfor și mai rar metale.
Stabilirea compoziției substanțelor organice se face prin analiza elementală:
a) Calitativă – se identifică speciile chimice care alcătuiesc substanța. Are loc în două etape:
I. Identificarea carbonului și hidrogenului
tºC
Substanța (C,H) + CuO CO2 + H2O + Cu
Dioxidul de carbon format este reținut într-o soluție de Ca(OH)2 sau Ba(OH)2, când se formează un
precipitat alb de CaCO3 sau BaCO3. Dioxidul de carbon reacționează și cu sol de NaOH sau KOH
formând carbonați solubili.
1
 Chimie organică pentru examenul de admitere la facultatea de medicină – prof. Anghelache Maria

CO2 + Ca(OH)2 CaCO3↓ + H2O

II. Mineralizarea substanței constă în tratarea substanței de analizat cu sodiu la temperatură

ridicată. În această etapă azotul, sulful și halogenii din substanța organică se transformă în
compuși anorganici numiți și compuși minerali (în soluția Lassaigne) care se identifică apoi
prin reacții specifice.
tºC
Substanța (C, H, N, O, S, X ) + Na NaCN + Na2S + NaX + NaOH
Identificarea halogenilor – halogenii din substanța organică transformați în ioni halogenură X - reacționează
cu soluție de azotat de argint (după o prealabilă acidulare a soluției cu acid azotic):
NaX + AgNO3 AgX↓ + NaNO3
Halogenurile de argint sunt precipitate colorate: clorura de argint este albă, solubilă în amoniac, bromura de
argint este alb-gălbuie, greu solubilă în amoniac, iar iodura de argint este galbenă, insolubilă în amoniac.
b) Analiza elementală cantitativă – determină prin metode specifice (de obicei combustie) cantitatea din
fiecare element identificat în etapa anterioară, cu excepția oxigenului care se dozează prin diferență.
 C se transformă în CO2 care se absoarbe în soluție de hidroxid de calciu sau de Ba(OH)2
 H se transformă în apă care se reține în soluție concentrată de acid sulfuric sau se condensează
 N se transformă în azot elementar (N2) care se măsoară
 S se transformă în SO2 și apoi în sulfați: BaCl2 + SO4-2 → BaSO4↓ + 2 Cl-
 Halogenii se transformă în halogenuri de argint, precipitate care se filtrează, se usucă, se
cântăresc
Din datele analizei elementale se determină succesiv formula procentuală, formula brută și formula
moleculară.
Formula procentuală reprezintă masa (cota de participare) a fiecărui element prezent în 100 g substanță
organică.
Formula brută arată natura atomilor și raportul numeric exprimat prin numere întregi dintre atomii
componenți.
Formula moleculară reprezintă tipul și numărul real al atomilor componenți existenți într-o moleculă de
substanță organică. Este multiplu întreg al formulei brute.
Formula structurală indică structura moleculei unei substanțe: reprezintă tipul și numărul real al atomilor,
succesiunea (aranjamentul) atomilor în moleculă, natura legăturilor dintre atomi și orientarea lor în spațiu.
Criterii de validare a unei formule moleculare:
1. Suma covalențelor elementelor dintr-o moleculă trebuie să fie un număr par
Exemplu: pentru substanța cu formula CaHbOcNdXe
Suma covalențelor = 4a + b + 2c + 3d + e
2. Nesaturarea echivalentă (NE) trebuie să fie un număr întreg, pozitiv, inclusiv zero.

2𝑎+2−(𝑏−𝑑+𝑒) 2+ Σ 𝑎 (𝑛−2)
𝑁𝐸 = sau 𝑁𝐸 =
2 2
Unde a = numărul de atomi ai fiecărui element dintr-o moleculă de compus organic și n = valența elementului.
Valoarea nesaturării echivalente oferă informații asupra structurii posibile a compusului organic.
NE = 0 compus saturat aciclic
NE = 1 compus saturat ciclic sau compus mononesaturat
NE = 2 compus nesaturat ( 2 legături duble sau o legătură triplă sau un ciclu + o legătură dublă)
NE = 4 posibil compus aromatic mononuclear

2
 Chimie organică pentru examenul de admitere la facultatea de medicină – prof. Anghelache Maria

STRUCTURA COMPUȘILOR ORGANICI

Legături chimice în compușii organici
În compușii organici, între atomii elementelor organogene se stabilesc, în principal, legături covalente.
Legătura covalentă se realizează prin întrepătrunderea orbitalilor atomici monoelectronici cu formarea
orbitalilor moleculari de legătură ( punerea în comun de electroni).
 Legătura covalentă simplă se realizează prin punerea în comun a câte unui electron de la 2 atomi
identici sau diferiți. Legătura covalentă sigma se formează prin întrepătrunderea (suprapunerea) totală
a doi orbitali coaxiali. Este formată dintr-un dublet sigma.
Toți atomii elementelor organogene pot participa la formarea legăturilor sigma.

C C sau C C

C H sau C H

C O sau C O

C Cl sau C Cl

 Legătura covalentă dublă se realizează prin punerea în comun a câte doi electroni de la 2 atomi identici
sau diferiți. Rezultă astfel două dublete electronice: un dublet sigma (σ) și un dublet pi (π). Dubletul
de electroni pi se realizează prin întrepătrunderea laterală a doi orbitali p nehibridizați cu axe paralele.
Legătura pi există numai alături de legătura sigma. Pot forma legătură covalentă dublă atomii
carbonului, oxigenului, sulfului și azotului.

C C sau C C

C O sau C O

C N sau C N
 Legătura covalentă triplă se realizează prin punerea în comun a câte trei electroni de la 2 atomi identici
sau diferiți. Rezultă astfel trei dublete electronice: un dublet sigma (σ) și două dublete pi (π). Pot forma
legătură covalentă triplă atomii carbonului și azotului.
C C sau C C

C N sau C N
În momentul stabilirii legăturilor chimice unii atomi (carbon, azot, oxigen) își distribuie electronii de pe
ultimul strat (2s și 2p) în noi orbitali, orbitali hibrizi, care au o nouă formă, o nouă energie și o nouă orientare
în spațiu. Energia orbitalilor hibrizi este mai mică decât a orbitalilor p și mai mare decât a orbitalilor s.
Hibridizarea asigură întrepătrunderea maximă a orbitalilor atomici.
Hibridizările atomului de carbon: În stare fundamentală repartiția electronilor ZC = 6 ; 1s2 2s2 2p2

3
 Chimie organică pentru examenul de admitere la facultatea de medicină – prof. Anghelache Maria

Stare fundamentală Hibridizarea sp3 Hibridizarea sp2 Hibridizarea sp

2p
4 orbitali hibrizi orientați
tetraedric cu unghiuri între
3 orbitali hibrizi orientați
axe de 109º28᾽
trigonal, coplanar, cu
Formă bilobală unghiuri între axe de 120º 2 orbitali hibrizi orientați
digonal, coaxial, cu
Orbitalul p nehibridizat
4 legături σ unghiuri între axe de 180º
este perpendicular pe
2
planul axelor orbitalilor sp Orbitalii p nehibridizați
sunt perpendiculari pe
Cu orbitalii hibrizi se planul axelor orbitalilor sp
2s formează 3 legături σ iar și perpendiculari între ei
cu orbitalul p nehibridizat
se realizează prin Cu orbitalii hibrizi se
întrepatrundere laterală o formează 2 legături σ iar
legătură π cu orbitalii p nehibridizați
se realizează prin
întrepatrundere laterală 2
legături π

s p s
H p s H 0 H C C H
C C 120 s p
s s H 180
0
H

H legatura s
legatura s legatura s H
H H
H
H H
H
H
legatura p
H legatura p
La formarea legăturilor covalente
 atomul de carbon participa numai în stare hibridizată: sp 3, sp2 și sp.
 atomul de azot – hibridizat sp3, sp2 și sp
 atomul de oxigen – hibridizat sp3 și sp2
 atomii de hidrogen și atomii de halogeni numai în stare fundamentală ( nehibridizată).
În compușii organici atomul de carbon este tetracovalent, atomul de azot este tricovalent ( excepție sărurile de
amoniu), atomul de oxigen este dicovalent ( ca și sulful), atomii de hidrogen și cei de halogen sunt
monocovalenți.
Compușii organici în care între atomii componenți apar numai legături covalente simple sunt denumiți
compuși saturați. Compușii organici în care, între atomii componenți, apar alături de legăturile covalente
simple, și una sau mai multe legături covalente multiple ( duble sau triple) sunt denumiți compuși nesaturați.
Proprietățile legăturilor covalente
a) legătura covalentă este dirijată în spațiu, pe direcții bine determinate;
b) legăturile covalente fac între ele unghiuri ale căror valori sunt constante pentru o substanță chimică
dată;
c) atomii legați prin legături covalente sunt situați la distanțe definite și caracteristice
(distanțele interatomice reprezintă suma razelor atomilor legați); se exprimă în Å. 1Å= 10-10 m
d) numai atomii legați prin legături covalente alcătuiesc molecule propriu-zise
(compușii ionici nu sunt formați din molecule ci din ioni)
4
 Chimie organică pentru examenul de admitere la facultatea de medicină – prof. Anghelache Maria

Polaritatea moleculelor
Legăturile carbon-oxigen, carbon-azot, carbon-halogen, carbon-sulf, sunt covalente polare, electronii puși în
comun fiind deplasați spre atomul de nemetal, care este mai electronegativ decât carbonul. În funcție de
polaritatea legăturilor covalente și de orientarea lor în spațiu, moleculele organice pot fi polare sau nepolare.
Sunt polare acele molecule care conțin legături covalente polare și nu au o structură simetrică.
Moleculele organice care au o structură simetrică sunt molecule nepolare chiar dacă au în structură și legături
covalente polare. Moleculele hidrocarburilor sunt aprox. nepolare deoarece legătura C – H este f. puțin polară
Catene de atomi de carbon
Atomii de carbon au capacitatea de a se lega între ei sau de celelalte elemente organogene prin legături
covalente simple, duble sau triple formând catene (lanțuri) de atomi de carbon. După modul de dispunere a
atomilor de carbon în catenă, acestea se pot clasifica astfel:

LINIARE

ACICLICE

RAMIFICATE
CATENE DE ATOMI
DE CARBON
SIMPLE

CICLICE

CU CATENĂ
LATERALĂ

Exemple:

C C C C C C C C C C

C
Catenă liniară
saturată Catenă ramificată
saturată

C C
C C C C C C
C C
C C C C
C

Catenă ciclică Catenă ciclică cu Catenă ciclică

saturată catenă laterală saturată nesaturată

Tipuri de atomi de carbon

După numărul de covalențe pe care un atom de carbon le stabilește cu alți atomi de carbon, acesta poate fi:
Carbon nular (toate covalențele sunt realizate cu atomii ai altor elemente)

CH4 CH2 O CH3 NH2 CH3 O CH3 H C N

n n n n n n
Carbon primar ( o covalență este realizată cu alt atom de carbon, iar celelalte trei cu atomi ai altor elemente)

5
 Chimie organică pentru examenul de admitere la facultatea de medicină – prof. Anghelache Maria

O
CH3 CH3 CH3 CH2 OH CH3 C N CH3 C
p p p p p p p p
OH
Carbon secundar (două covalențe sunt realizate cu atomi de carbon și două cu atomi ai altor elemente)
s s
H 2C CH2
CH3 CH2 CH3 CH2 CH2
p s p s s H 2C CH2
s s
Carbon terțiar ( trei covalențe sunt realizate cu atomi de carbon)
t
CH
t t
p CH3
HC CH
CH2 CH CH3 CH3 CH CH3 HC CH
s t p p t p t t HC CH
t t
CH
t
Carbon cuaternar (toate cele patru covalențe sunt realizate cu atomi de carbon)
p CH3

c
CH2 C CH2 CH3 C CH3 CH2 C CH3 HC C CH3
c
s c s p p s p t c p

CH3 CH3
p p
Pe lângă catenele de atomi de carbon (carbocatene) se cunosc și heterocatene, în a căror componență se află
pe lângă atomii de carbon și atomi ai altor elemente organogene.
Legăturile realizate între elemente identice se numesc legături omogene, iar legăturile covalente realizate între
elemente diferite se numesc legături eterogene.

În compușii organici atomul de carbon participă cu toți cei 4 electroni de pe ultimul strat la formarea legăturilor
Atomul de oxigen are 6 electroni pe ultimul strat, cu 2 dintre ei participă la formarea legăturilor simple sau
duble, iar 4 electroni sunt electroni neparticipanți.
Atomul de azot are 5 electroni pe ultimul strat, cu 3 dintre ei participă la formarea legăturilor simple, duble
sau triple, iar 2 electroni sunt electroni neparticipanți.
Atomii de halogeni au 7 electroni pe ultimul strat, cu 1 dintre ei participă la formarea legăturii simple iar 6
electroni sunt electroni neparticipanți (numai în stare fundamentală- nehibridizati).
Atomii de hidrogen au 1 electron în înveliș, cu care participă la formarea legăturii simple- numai
nehibridizat.