ALCANI (PARAFINE)

1.Definiţie: Hidrocarburi saturate ce conţin în molecula lor numai legături simple C —

C si C—H

2.Formula generală CnH2n+2, NE=0

Hidrocarburi saturate aciclice:

•saturate pentru că datorită raportului numeric de mai sus, au un conţinut maxim
posibil de atomi de hidrogen;
• aciclice fiindcă au catene de carbon deschise (liniare sau ramificate)
3.Nomenclatură

➢ Primii patru termeni din seria omoloagă a alcanilor au denumiri specifice, uzuale, care
conţin sufixul ,,an”
➢ La denumirea compuşilor organici se aplică regulile stabilite de Uniunea Internaţională
de Chimie Pură şi Aplicată (IUPAC)
➢ Dând lui n valori succesive începând cu 1, se obţin termenii seriei omoloage a alcanilor
➢ Începând cu cel de-al cincilea termen din seria omoloagă a alcanilor, denumirea se
realizează prin adăugarea sufixului ,,an, la cuvântul grecesc care exprimă numărul
de atomi de carbon din moleculă.

metan

etan

propan

butan

pentan

hexan

heptan

octan
nonan
decan
undecan
dodecan
tridecan
eicosan

4.Structură

► Legături simple de tip : C — H si C— C

► Atomul de C hibridizare
► Orientarea covalenţelor carbonului- tetraedrică (spaţială)
► Unghiul între legăturile atomului de carbon – 109° 28’
► Lungimea legăturii C – H 1.1A
C – C 1.54A
►Legătura simplă C —C permite rotaţia liberă a grupelor de atomi pe care le uneşte. În
cristalele şi topiturile alcanilor liniari a fost pusă în evidenţă aşezarea în zig – zag a atomilor
de carbon cu păstrarea geometriei tetraedrice a acestora.

Serie omoloagă
► alcanii, aşezaţi în ordinea crescătoare a numărului de atomi de carbon, formează o serie
omoloagă în care fiecare termen se deosebeşte de termenul precedent şi de cel următor printr-
o grupare ( metilen).
► fiecare termen al acestei serii este omologul superior al celui precedent
► structura chimică a catenei termenilor seriei omoloage, adică a omologilor este identică
► ca urmare, şi proprietaţile chimice ale omologilor sunt foarte asemănătoare
● etan , propan , butan
 ● pentan , hexan , heptan , octan
5.Radicali

Sunt fragmente moleculare obţinute prin îndepartare, în mod formal, unuia sau a mai
multor atomi de hidrogen, H dintr-o hidrocarbură= radical hidrocarbonat= radical alchil
➢ din punct de vedere electronic un radical este o moleculă care poartă la unul din atomii
săi, în acest caz la carbon, un număr impar de electroni, deoarece unul din orbitali este
ocupat de un singur electron (monoelectronic)
● radicalii alchil nu pot exista în stare liberă ca substanţe stabile
●ei apar intermediar în anumite reacţii chimice în care se şi consumă,transformându
se în substanţe stabile, cu toate valenţele satisfăcute
➢ denumirea radicalilor proveniţi de la alcani se face prin înlocuirea sufixului ,,an” din
numele alcanului cu sufixul care corespunde numărului de atomi de H îndepartaţi de la
atomul de C.
➢
exemplu:
◙ dacă s-a îndepărtat un atom de hidrogen, se înlocuieşte sufixul ,,an” din
denumirea alcanului cu sufixul ,,il” ↔(radicali monovalenţi sau radicali alchil)
◙ dacă s-au îndepartat doi atomi de hidrogen se înlocuieşte sufixul ,,an” cu ’’ilen’’
sau ,,iliden” (radicali divalenţi alchiliden sau alchilen)
◙ dacă s-au îndepărtat trei atomi de hidrogen se înlocuieşte sufixul ,,an” cu ,,in”
sau ,,ilidin” (radicali trivalenţi alchilidin sau alchin)

a) radicali monovalenţi: CH3- metil

CH3-CH2- etil
CH3-CH2-CH2- propil
CH3-CH-CH3 Izopropil (sec-propil)
|
CH3-CH2-CH2-CH- butil
CH3-CH-CH2-CH3 sec-butil
|

CH3-CH-CH2-
CH3-C-CH3
CH3 CH3
izobutil terţ butil

b) radicali divalenţi: -H2C-CH2- etilen

H3C-CH- etiliden
|
|
c) radicali trivalenţi: CH- metin
 |

6.Izomerie
• substanţele care au aceeaşi formulă moleculară, dar diferă prin structura lor ( şi
drept consecinţă şi prin proprietăţile lor), se numesc izomeri
• alcanii cu catene liniare se numesc uzual normal alcani ( n-alcani )
• alcanii cu catene ramificate se numesc izoalcani ( i-alcani) → pozitia + numele
ramificaţiei + numele alcanului corespunzător catenei principale
• substanţele izomere care se deosebesc doar prin modul de aranjare a atomilor de
carbon în catene (liniar sau ramificat) se numesc izomeri de catenă
• pe lângă atomii de carbon primar şi secundar într-un alcan normal, în izoalcani
apar atomi de carbon terţiar şi cuaternar
• începând cu alcanul , la aceeaşi formulă moleculară corespund 2
hidrocarburi cu structuri diferite = izomeri

• cele două substanţe care au aceeaşi formulă moleculară n-butan si

izobutan= izomeri de catenă
• în seria alcanilor, odată cu creşterea numărului de atomi de carbon, creşte şi
numărul izomerilor de catenă care corespund aceleiaşi formule moleculare

Cicloalcani (cicloparafine)

Sunt hidrocarburile saturate care conţin o catenă de carbon închisă sau ciclică şi au
formula generală .

nomenclatura: ,,ciclo” + numele alcanului corespunzător

Denumirea izoalcanilor şi cicloalcanilor

 Reguli – izoalcani:
• Se stabileşte cea mai lungă catenă de atomi de carbon. Aceasta se consideră catena
de bază
• Dacă există două catene cu acelaşi număr de atomi de carbon, se consideră catena de
bază aceea care conţine cele mai multe ramificaţii
• Se numerotează atomii de carbon din catena de bază, cu cifre arabe. Aceste cifre
reprezintă indicii de poziţii ale ramificatiilor
Numerotarea se face de la o extremitate sau alta a catenei, fiind corectă acea variantă
în care suma indicilor de poziţie a tuturor ramificaţiilor este minimă
• La numele alcanului corespunzător catenei de bază se adaugă denumirile
ramificaţiilor (radicalilor), în ordine alfabetică, indicând: prin cifre arabe poziţiile
acestora iar, prin prefixele: di, tri, tetra, penta,..., multiplicitatea lor pe catenă;.
prefixele nu modifică ordinea alfabetică a ramificatiilor:
• Alcanii cu o grupă metil la atomul al doilea de carbon se denumesc folosind prefixul
izo adăugat la numele n-alcanului izomer, în locul lui n
• Pentru alcanii cu două grupe metil la al doilea atom de carbon al catenei de bază se
foloseşte prefixul neo adăugat la numele n-alcanului izomer, în locul lui n

Răspândire în natură
❖ unii alcani se formează prin descompunerea lentă, în absenţa aerului, a materiilor
organice, mai ales din lemn, turbă, lignit, huilă → ei se găsesc în gudroanele de
distilare ale acestor substanţe
❖ cantităţi mari de alcani se găsesc în petrol şi gaze naturale → parafina din petrol
este un amestec de alcani superiori .
❖ alcani cu număr mare de atomi de carbon se găsesc în unele plante
❖ extragerea alcanilor în stare pura din produsele naturale este anevoioasă,
proprietăţilor lor fiind foarte asemănătoare şi punctele de fierbere foarte apropiate

7.Proprietati fizice

Starea de agregare
➢ între moleculele nepolare ale alcanilor se exercită forţe de atracţie slabe de
tip van der Waals→ alcanii cu mase moleculare mici sunt gaze sau lichide la
temperatura obişnuită,în condiţii standard ( 25°C si 1 atm) :
• n= 1 4 şi neopentanul → termeni gazoşi
• n= 5 15 → termeni lichizi
• n 16 → termeni solizi
➢ această modificare a stării de agregare se datorează creşterii continue a
punctelor de fierbere şi de topire cu numărul atomilor de carbon

Punctele de fierbere şi de topire

a) p.f.° si p.t.° cresc cu numărul atomilor de C ( masei moleculare) atât în cazul n-alcanilor
cât şi în cel al izoalcanilor
 b) ramificarea catenei micşorează p.f. °→ izoalcanii au puncte de fierbere mai scăzute
decât normal-alcanii cu acelaşi număr de atomi de carbon
c) în cazul alcanilor cu acelaşi număr de atomi de carbon izomerul cu catena cea mai
ramificată are punctul de fierbere cel mai scăzut:
• izoalcanii cu 2 radicali la acelaşi atom de C sau cu ramificarea spre marginea
catenei au p.f. cele mai mici
• izoalcanii simetrici au p.f. mai ridicat decât cei cu ramificarea spre marginea
catenei
Solubilitate
►alcanii au molecule nepolare şi se dizolvă în solvenţi nepolari (solvenţi organici), de
exemplu: benzina, tetraclorura de carbon, sulfura de carbon, alcool, eter, cloroform
►alcanii nu se dizolvă în apă, care este un solvent polar
►alcanii lichizi sunt foarte buni solvenţi organici nepolari pentru multe substanţe organice; ei
scot petele de grăsime, vopsea
Densitate
►alcanii solizi plutesc pe apă, iar cei lichizi stau la suprafaţa apei, deoarece densitatea lor
este mai mică decât a apei
Miros
►Alcanii inferiori sunt inodori, iar cei superiori au miros caracteristic de benzină
►Pentru a depista scurgerile de gaz din conducte sau din butelii se adaugă amestecul gazos
format din alcani compusi organici care conţin în moleculă sulf → se numesc mercaptani, au
miros neplăcut şi pot fi depistaţi uşor în cazul unor fisuri ale recipientelor transportoare

8.Obţinerea alcanilor
Industrial:
Hidrogenarea cărbunilor
C+2H2 CH4
=
Sinteza Fisher Tropsh
3
CO + H2 CH4 + H2O
În laborator:
Hidrogenarea alchenelor,alchinelor
R-CH=CH2+H2→R-CH2-CH3
R-C≡CH+H2→ R-CH2-CH3
Sinteza wurtz-reacţia compuşilor halogenaţi alifatici cu Na
R-CH2-X+R-CH2-X +2Na→R-CH2-CH2-R+2Na
Hidroliza unor carburi metalice
Al4C3+12H2O→4Al(OH)3+3CH4
Al4C3+12HCl→4AlCl3+3CH4
Din compuşi organometalici
CH3MgI+H2O→CH4+MgI(OH)
Decarboxilarea acizilor carboxilici-metodă de scădere a catenei de carbon
R-CH2-COOH+Na2CO3→R-CH2-COO-Na++NaOH→R-CH3+Na2CO3
 8. Proprietati chimice
o legăturile C— C si C—H (covalenţe de tip care se scindează greu)
conferă alcanilor structuri stabile şi reactivitate redusă →denumirea de
parafine (parum affinis= lipsa de afinitate)
o alcanii reacţionează numai în condiţii energice ( temperatură, presiuni
mari, catalizatori) când au loc ruperi ale legăturilor C—C si C—H
o reacţiile chimice la care participă alcanii se pot grupa după natura
legăturilor covalente care se desfac.
● Legătura C—H se scindează la: substitutie, dehidrogenare, oxidare
● Legătura C—C se scindează la: descompunere termică,
izomerizare,ardere

A .REACŢIA DE SUBSTITUŢIE
o transformările chimice ale alcanilor în care, sub acţiunea unui anumit
reactant, unul sau mai mulţi atomi de hidrogen din alcanul respectiv sunt
înlocuiţi cu atomi sau grupe de atomi proveniţi din reactant.

o cea mai importantă reacţie de substituţie este halogenarea

Halogenarea→ derivaţi halogenaţi:

o halogen:
o condiţii: • lumină( reactie fotochimică):
• temperaturi ridicate: 300°C < t < 600°C
o cu si nu reacţionează în acest mod
o în cazul alcanilor cu mai mulţi atomi de carbon, reacţia de clorurare
conduce la un amestec de derivaţi halogenaţi in proportii diferite,
deoarece nu este selectivă
o reacţia de clorurare a metanului prezintă o importanţă deosebită → ea
poate avea loc la lumină( fotochimic, hv) sau la întuneric, la încălzirea
amestecului gazos de metan şi clor la 500°C (termic)
 CH4+ Cl2 → CH3Cl + HCl
Agent frigorific
CH4 +2Cl2 → CH2Cl2 +2HCl
Solvent
CH4+3Cl2 → CHCl3 +3HCl
Cloroform-solvent,anestezic
CH4 +4Cl2 → CCl4 +4HCl
Solvent, pt.stingerea incendiilor
Produşii de clorurare pot fi separaţi relativ uşor prin distilare, datorită punctelor
lor de fierbere destul de diferite.
! La monohalogenarea directă a si datorită echivalenţei atomilor
de hidrogen, rezultă un singur compus monohalogenat.
La alcanii superiori, prin halogenare directă se obţin amestecuri de
halogenoalcani cu halogenul în diferite poziţii (izomeri de poziţie)

● bromurarea este selectivă ↔ se obţin cu randamente mari derivaţii

bromuraţi cei mai substituiţi

Cterţ > Csec > Cprim

Br

H 3C CH CH2 CH3 Br2 H 3C C CH2 CH3 HBr

2 metil butan
CH3 CH3 2 metil 2 brom butan

Nitrarea ( cu ) → nitroderivaţi;
Reacţia de nitrare se efectuează la alcanii inferiori în fază gazoasă cu oxizi de azot, iar la
alcanii superiori cu acid azotic diluat la temperaturi de peste 1000 grade.Nitrarea în fază
gazoasă duce la scindarea legăturilor C – C, obţinându-se nitroalcani inferiori şi mai ales
nitrometan.

metan nitrometan

Sulfonarea alcanilor cu H2SO4 oleum:

CH4+HOSO3H→CH3SO3H+H2O
Acid metil sulfonic
Reacţia de nitrozare
R-CH2-R+O=N-Cl→HCl+R-C=N-OH
Clorură de │
Nitrozil R oximă
B.REACTIA DE IZOMERIZARE

Sunt reacţiile prin care n- alcanii se transformă în izoalcani şi invers,

obţinându-se un amestec de hidrocarburi izomere.
o este o reacţie reversibilă
o ca urmare a ruperii unor legături C —C ( în principal) şi C—H, au loc
modificări ale poziţiei diferiţilor atomi de carbon din molecula alcanului
(reacţie de transpoziţie)
o condiţii:
● catalizatori: anhidra,
● temperaturi de 50 - 100°C

Schema generală:

CH3-CH2-CH2-CH3 ↔ CH3-CH-CH3 + CH3-CH2-CH2-CH3

| n-butan 20%
CH3
Izobutan 80%

• dintre aplicaţiile practice ale reacţiilor de izomerizare, cea mai

importantă este obţinerea benzinelor de calitate superioară, care
conţin izoalcani
• calitatea benzinei se apreciază prin cifra octanică, C.O. Stabilirea
C.O. se face cu ajutorul unei scări convenţionale. C.O. este un
parametru prin care se caracterizează rezistenţa la detonaţie a
benzinelor
• izooctanul, 2,2,4-trimetilpentan, deosebit de rezistent la detonare, are
cifra octanică C.O.=100, în timp ce n- heptanul, puternic detonat, are
C.O.=0
CH3
|
CH3-C=CH2 + CH3-CH-CH3 → H3C-CH-CH2- C -CH3
| | | |
CH3 CH3 CH3 CH3
Izobutena izobutan izooctan
C.O. = procentul volumetric de izooctan dintr-un amestec cu n-heptan,
care are aceeaşi rezistenţă la detonaţie ca benzina examinată

C. REACTIA DE DESCOMPUNERE TERMICA

• t < 400°C => stabilitate termică (metanul, până la circa 900°C)

• 400°C < t< 650°C => descompunere termică (cracare+ dehidrogenare)
• t > 650°C => piroliză (din limba greacă, piros=foc, lisis=scindare)

♦ reacţii de rupere a unor legături C —C, numite reacţii de cracare (din

limba engleză: to crack= a sparge)
♦ reacţii de rupere a unor legături C—H, numite reacţii de hidrogenare

➢ alcanii superiori se descompun la temperaturi mai scăzute (400-600°C); au

loc atât reacţii de cracare, cât şi reacţii de dehidrogenare
➢ moleculele alcanilor se descompun termic la temperaturi cu atât mai
joase, cu cât dimensiunile lor sunt mai mari
➢ metanul este stabil până la 900°C

Reacţia de cracare ( C-C)

CXH2X+2 → CYH2Y+2 + CZH2Z , x=y+z
Alcan superior alcan inferior alchena

Cracarea butanului:
CH3-CH2-CH2-CH3→ CH4+ CH2 = CH-CH3
Butan metan propena

CH3-CH2-CH2-CH3→CH3-CH3+CH2=CH2
Butan etan etena

Reacţia de dehidrogenare ( C- H)

-reacţie de eliminare
 CH3-CH2-CH2-CH3→ CH3-CH2- CH=CH2+H2

CH3-CH2-CH2-CH3→ CH3-- CH=CH- CH3+H2

Reacţia de piroliză

CH4 se descompune termic la temperaturi ce depăşesc 1300°C şi formează o

hidrocarbură deosebit de valoroasă, acetilena C2H2 conform ecuaţiei reacţiei:

● la această temperatură, se poate descompune conform unei reacţii

secundare, iar negrul de fum rezultat impurifică acetilena

netransformat
● descompunerea termică a alcanilor îşi găseşte aplicaţii practice deosebit de
importante în valorificarea raţională şi superioară a petrolului

D.REACTIA DE OXIDARE
Oxidarea compuşilor organici se poate realiza cu:
● oxigen molecular O2 la temperaturi ridicate, presiune şi catalizatori
(oxidare catalitică)
● oxigenul din aer prin combustie (ardere)
Alcanii sunt rezistenţi la acţiunea agenţilor oxidanţi şi se oxidează numai
cu oxigen molecular.
Oxidarea compuşilor organici poate fi, în funcţie de produşii de oxidare
care rezultă din reacţie:
● oxidare completă, numită de obicei ardere; indiferent de natura
compuşilor organici, din reacţie rezultă şi şi se degajă o mare cantitate
de energie, sub formă de caldură şi lumină (C—C)
● oxidare incompletă sau parţială, numită de obicei oxidare; din
reacţie rezultă compuşi organici cu grupe funcţionale care conţin oxigen. În
funcţie de agenţii de oxidare folosiţi şi de condiţiile de reacţie (C—H)

Arderea alcanilor ( C—C)

- arderea este un proces de transformare oxidativă caracteristică tuturor
substanţelor chimice
- arderea substanţelor organice este însoţită de degajarea unei cantităţi mari de
energie: caldură şi lumină
- prin ardere în oxigen sau aer, orice alcan se transformă în CO2 si H2O
 - ecuaţia generală a reacţiei de ardere a alcanilor este:

în care Q este cantitatea de caldură degajată din reacţie

- degajarea mare de caldură la arderea în aer a alcanilor a determinat utilizarea
acestora drept combustibili

• Reacţia de oxidare caracteristică alcanilor este reacţia de ardere => la

temperatură înaltă şi în exces de oxigen alcanii se aprind şi ard cu flacără
luminoasă
• alcanii cu număr mare de atomi de carbon ard progresiv şi cu viteze
controlabile; termenii inferiori, gazoşi sau lichizi în stare de vapori,
formează cu oxigenul sau cu aerul amestecuri detonante, capabile să
producă explozii sub influenţa unei scântei

CH4+2O2→CO2+2H2O

C4H10+13∕2O2→4CO2+5H2O

• Căldura de ardere( Q) => căldura degajată la arderea unui mol de

substanţă şi se măsoară în kJ/mol sau kcal/mol
• Puterea calorică ( P) a unui combustibil => cantitatea de căldură
degajată la arderea completă a unei mase de 1 kg de combustibil solid
sau lichid, sau a unui volum de de combustibil gazos

Oxidarea incompletă (oxidare)

➢ în reacţiile de oxido-reducere are loc modificarea numărului de oxidare,

N.O. al unor elemente din compuşii care reacţionează:
- în reacţiile de oxidare N.O. al elementului chimic creşte
- în reacţiile de reducere N.O. scade
➢ acelaşi lucru se întâmplă şi în reacţiile de oxidare şi de reducere la care
participă compuşi organici
➢ în chimia organică se foloseşte, în plus, ca un criteriu practic de sistematizare
a reacţiilor de oxido-reducere, variaţia conţinutului de oxigen sau de
hidrogen al compuşilor organici, în urma reacţiei chimice
➢ reacţiile de oxidare cuprind reacţiile care conduc: la creşterea conţinutului de
oxigen al unei molecule, la creşterea numărului de legături chimice prin care
oxigenul se leagă de carbon, sau la scăderea conţinutului de hidrogen al
moleculei.
➢ după acest criteriu, compuşii organici se aranjează în ordinea:
● creşte gradul de oxidare al compusului organic
● creşte numărul de oxidare al atomului de carbon

➢ alcanii sunt stabili la acţiunea agenţilor oxidanţi. În prezenţa unor

catalizatori, alcanii superiori (parafina) se oxidează (cu sau fără ruperea
moleculei) formându-se acizi carboxilici superiori cu număr mare de
atomi de carbon (acizi graşi) folosiţi la fabricarea săpunurilor:

CH4
• A fost descoperit de A.Volta în 1778 în malul bălţilor şi a fost numit gaz
de balta
• În scoarţa terestră formează zăcăminte în care puritateş poate atinge 99%
• Metanul apare şi în minele de cărbuni unde, împreună cu aerul, formează
amestecul exploziv denumit gaz grizu; mai apare în gazele de cocserie şi
în cele de cracare
• Metanul mai este utilizat drept combustibil dar azi se pune un accent
deosebit pe transformarea lui într-o serie de compuşi chimici de o mare
importanţă practică. Această prelucrare se numeşte chimizarea
metanului.

Principalele direcţii de chimizare a metanului sunt:

Chimizare prin clorurare

● clorura de metil => bun agent frigorific,
● clorura de metilen CH2Cl2 => solvent
● triclorometanul= cloroformul => anestezic
● tetraclorura de carbon => solvenţi, la stingerea incendiilor.

Chimizare prin oxidare

-când oxidarea metanului se face cu oxigen din aer, azotul existent rămâne
necombinat:

-procesul este o importanta sursa de azot

-obţinerea novolacului şi a bachelitei

-la conservarea preparatelor anatomice,
formolul fiind o soluţie aldehidă formică de
concentraţie 40%

-chimizare prin oxidare parţială cu vapori de apă (conversia CH4 cu vapori

de apă) => se obţine gaz de sinteză:

- folosit la scară industrială în diverse

sinteze de alcooli, aldehide

-amonoxidarea metanului => reacţia metanului cu amoniac şi aer, cu formare

de acid cianhidric:

obţinerea fibrelor sintetice de

tip poliacrilonitril (PNA) şi a
stiplexului (Plexiglas)