Redox (prescurtare de la reducere-oxidare) este o clasă de reacții chimice în care atomilor li se
modifică numărul de oxidare. Ele pot fi procese redox complicate durabile, cum ar fi oxidarea carbonului pentru a obține dioxid de carbon (CO2) sau reducerea carbonului cu hidrogen cu obținerea metanului (CH4), sau un proces complex, cum ar fi oxidarea zahărului (CO6HO12O6) în corpul uman printr-o serie de procese complexe cu transfer de electroni. Oxidarea este pierderea de electroni sau creșterea stării de oxidare cu o moleculă, un atom sau un ion. Reducerea este câștigarea de electroni sau reducerea stării de oxidare cu o moleculă, un atom sau un ion. Deși suficiente în majoritatea scopurilor, aceste descrieri nu sunt precise. Oxidarea și cresterea se referă la o schimbare a numărului de oxidare — transferul efectiv de electroni poate să nu aibă loc. Astfel, oxidarea este cel mai bine definită ca o creștere a numărului de oxidare, iar cresterea este definită ca scăderea numărului de oxidare. În practică, transferul de electroni va cauza mereu o schimbare în numărul de oxidare, dar există multe reacții clasificate drept redox, deși nu implică transfer de electroni (cum este cazul celor ce implică legături covalente). Oxidanti halogenii în formă moleculară X2 (F2, Cl2, Br2, I2); oxigenul O2 şi ozonul O3 acizii oxigenaţi şi sărurile lor conţinând elemente la numere de oxidare mari: compuşi oxigenaţi ai halogenilor (XO−, XO2−, XO3−, XO4−) K2CrO4, K2Cr2O7, KMnO4, K2FeO4, acizii şi anhidridele lor HNO3 conc, H2SO4 conc. ioni metalici la numere de oxidare superioare: Fe3+, Au3+, Hg2+, Ce4+, etc. Reducători metalele Fe, Al, Mg, Ca, Na, K, etc. care au tendinţa de a se transforma în ioni pozitivi ,
nemetalele slab electronegative C, P, Si,
cationi metalici la numere inferioare de oxidare: Sn2+, Fe2+,
Cr2+,
compuşi ai nemetalelor cu numere de oxidare mici: P3−, N3−, S2−,
X− (Cl−, Br−, I−), CO, SO2, etc. 2) CRITERII PENTRU STABILIREA NUMERELOR DE OXIDARE
1. N.O. al atomilor în stare liberă este 0. Na0 , Cl20
2. N.O. al ionilor mono şi poliatomici este egal cu sarcina ionului. Na+, Mg+2, Cl−, NO3−, NH4+. 3. N.O. al hidrogenului este +1. Excepţie fac hidrurile metalelor alcaline şi alcalino-pământoase când N.O.H = – 1. Li+H−, Mg+2H2− 4. N.O. al oxigenului este – 2. Excepţie fac peroxizii când N.OO = – 1. H2+O2−. 5. NO. depinde de electronegativitatea elementelor. C−4H4+, C+2O−2, C+4O2−2. Suma N.O. a elementelor dintr-o moleculă neutră este 0. H2+S+6O4−2 Suma N.O. a elementelor dintr-un ion este egală cu sarcina ionului. (N−3H4+)+. ETAPELE ÎN STABILIREA COEFICIENŢILOR REDOX AI UNEI REACTII
Trecerea N.O. a tuturor elementelor.
Marcarea elementelor care şi-au schimbat N.O. Scrierea proceselor de oxidare şi reducere. Bilanţul electronic. Trecerea coeficienţilor rezultaţi pe reacţie. Bilanţul atomic. Hidrogenul şi oxigenul se egalează ultimele. 3) ELEMENTE GALVANICE Elementele galvanice (pile) produc energie electrică din energie chimică. Principiul lor de funcţionare are la bază reacţii redox. Celula Daniell
Celula Daniell este o pilă electrică de curent continuu care a fost
inventată în anul 1836 de către chimistul și meteorologul britanic John Frederic Daniell. Este constituită dintr-un vas de cupru ce conține o soluție de sulfat de cupru, în cadrul căreia a imersat un al doilea vas de ceramică nesmălțuită, umplut cu acid sulfuric și un electrod de zinc. Celula galvanică Daniell a reprezentat o îmbunătățire considerabilă asupra tehnologiei primilor ani ai bateriei electrice. Pila Daniell Reacţiile la electrozi sunt: Anod: Zn - 2e− Zn2+ (oxidare) Catod: Cu2+ +2e− Cu0 (reducere) Notaţia : (−) Zn/Zn2+//Cu2+/Cu0 (+). PILA LECLANCHÉ Pila Leclanché (numită și pilă uscată) este o baterie electrică inventată și patentată de Georges Leclanché în 1866. Este una dintre cele mai cunoscute elemente galvanice primare și funcționează pe baza reacției redox dintre zinc și dioxid de mangan. Acest tip de pilă are o forță electromotoare cuprinsă între 1,5 și 1,6 volți, o capacitate (pentru cele de buzunar) de 2A/h și o densitate de energie de 0,18 W⋅h⋅cm-3. Pila Leclanché prezintă o mare importanță economică datorită simplității manipulării și a dimensiunilor mici: volumul pilelor aflate în uz variază între 0,1 cm3 și 1m3, ceea ce corespunde unor capacități disponibile variind între ordinul mAh și 104 Ah și unor puteri cuprinse între câțiva μV și câțiva MW. Pila Leclanché este frecvent utilizată pentru alimentarea aparatelor de radio cu tranzistori, a lanternelor de buzunar, la instalaţii de semnalizare etc. Reacţiile care au loc la electrozi sunt complexe, si se pot reprezenta astfel: ( - ) Zn / NH4Cl / MnO2 + C ( +) La catod (+); 2MnO2+2H2O+2e2Mno(O G)+2oh La anod(-); Zn- 2eZn2+ Zn2+ + 2OH Zn(OH)2 ACUMULATORUL CU PLUMB Acumulatorii sunt echipamente ce transformă energia chimică în electricitate. Acumulatorii sunt un mod eficient de a face electricitatea portabilă. În plus, acumulatorii furnizează energie în scopul de a înlocui energia electrică furnizată de reteaua electrică şi sunt reîncărcabili. Alcătuirea acumulatorului cu plumb
1. Plăci interne pozitive şi negative, realizate din plumb.
2. Separatori plăci din material poros sintetic. 3. Electrolit, o soluţie diluată din acid sulfuric şi apă. 4. Borne din plumb, legătura dintre baterie şi corpul ce are nevoie de energie. 5. Borne exterioare. Electrod negativ (Pb) – grătar de plumb în ochiurile căruia se găseşte plumb spongios Electrod pozitiv (PbO2) – grătar de plumb în ochiurile căruia se găseşte dioxid de plumb Electrolitul este H2SO4 – de concentraţie 38% (ρ=1,29g/cm3) Fiecare celulă produce 2V. Este format din 6 astfel de celule legate în serie. Reacţiile la electrozi sunt: (+)PbO2 + 4H+ + SO42− + 2e‒ = PbSO4 +2H2O ( - ) Pb +SO42− = PbSO4 _____________________________________ __________ Reacţia globală: Pb + PbO2 + 4H+ + 2SO42− =2 PbSO4 +2H2O Observatie
Reactiile Redox, ca si alte aplicatii ale
chimiei, au o mare importanta in activitatea economica, protectia mediului si in viata sociala. SFARSIT