ELECTROLIZA

Înainte de anul 1880, energia electrică avea o utilizare foarte limitată în

industria chimică, cu toate că primele cercetări de laborator în domeniul
electrochimiei datează încă de la începutul secolului al XIX-lea.
Dezvoltarea largă a electrochimiei industriale a început abia după inventarea și
perfecționarea dinamului. Un rol important în dezvoltarea electrochimiei îi revine lui
M. Faraday care a formulat legile fundamentale ale electrolizei.
Daca e să vorbim de cuvintul “electroliză”- acesta ar însemnă: “lisis”-
descompunere, “electro”- curent, și, prin urmare:
Procesul de oxido-reducere care are loc la electrozi la trecerea curentului
electric continuu prin soluția sau topitură unui electrolit se numește electroliza.
Electrolit - substanță chimică care se poate descompune sub influența unui
curent electric.
Cu acest scop se folosesc așa-numitele “băi de electroliză”.
În procesul electrolizei energia electrică se transformă în energie chimica,
adică în energia substanțelor formate.
Fomenul dat este complex și constă în următoarele:
dacă introducem 2 electrozi în soluția sau topitura unui electrolit și-i vom uni catodul
(-) și anodul (+) unei surse de curent electric continuu, atunci, sub acțiunea capului
electric are loc cât migrația ionilor cu sarcina pozitiva (cationi) către catod și a ionilor
cu sarcina negativă (anioni) spre anod, cat și neutralizarea acestora.
La catod, cationii adiționează electroni și se reduc. Anionii, apropiindu-se de
anod, cedează electronii și se oxidează.
Atomii transformați în procesul de electroliză se pot depune că atare pe
electrod sau pot reacționa: cu moleculele dizolvantului, cu electrodul, sau între ei. Se
formează astfel produși secundari ai electrolizei.
Produsele electrolizei depind de natura și concentrația electrolitului, de natura
anodului și de densitatea curentului electric.
 Electroliza topiturilor

La electroliza topiturilor se oxidează și se reduc ionii electrolitului.

Luăm că exemplu procesele ce se petrec la electroliza topiturii clorurii de sodiu NaCl:
Schema electrolizei topiturii NaCl:

NaCl = +Na + -Cl

(-) catod 2Na+ + 2e Na (reducere)

(+) anod 2Cl- -2e Cl2 (g) (oxidare)

Ecuația sumară: 2NaCl (electroliză) 2Na + Cl2 (g)

Pentru a reprezenta în scris procesele se alcătuiește schema electrolizei și se

egalează numărul de electroni adiționați și cedați, numărul de ioni și atomi ai tuturor
elementelor, apoi se alcătuiește ecuația sumară a electrolizei în forma moleculară.
Electroliza topiturilor este folosită la obținerea metalelor alcaline, alcalino-
pamintoase, aluminiului, magneziului, beriliului, lanț anoidelor și unor metale greu fuzibile,
că titanul, molibdenul s.a.

Electroliza solutiilor apoase de electroliti

 În soluții apoase procesele decurg mai dificil decat în topituri.

 Deosebim procese catodice și procese anodice în soluțiile apoase de electroliți.

 La procesele anodice și catodice în cazul dat poate participa și apa.

Procesele catodice în soluțiile apoase de electrolți
Daca împărțim simbolic seria potențialelor standart de electrod, obținem
următoarele:
I) metalele până la Al (inclusiv);

II) metalele situate între aluminiu și hidrogen

III) metalele situate după hidrogen (Cu-Au).

a) Cationii (ioni pozitivi) grupei I, a metalelor active, nu se reduc la catod! În locul lor
se reduc moleculele de apă și se scrie “ecuația de serviciu” nod:2H2O + 2e H2 (g) +
2OH-

b) Cationii grupei a II-a, a metalelor cu activitate medie (Mn2+, Zn2+, Cr3+, Fe2+,
Co2+, Ni2+, Sn2+, Pb2+) se reduc la catod în același timp cu moleculele de apa:

Men+ + ne Me0 (Ex.: Zn2+ + 2e Zn0)

 Și
2H2O + 2e H2 (g) + 2OH-

Teoretic se scriu aceste 2 reacții, însă la rezolvarea problemelor, ecuația de

reducere a apei nu se scrie, deoarece în aceste probleme întotdeauna se dă
randamentul.

c) Cationii grupei a III-a, a metalelor puțin active (Cu2+, Hg2+, Ag+, Pt2+, Au3+) se
reduc la catod:

Men+ + ne Me0; (Ex.: Ag1+ +1e Ag0);

d) Cationii hidrogenului H+ se reduc la catod numai la electroliza soluțiilor de acizi:

2H+ +2e H2 (g)

Electroliza apei

Experimental s-a constatat ca prin electroliza apei acidulate se obține hidrogen

și oxigen. Deci în soluție sunt prezenți ionii proveniți prin ionizarea apei si a acidului.
2H2O-H3O + HO –s-au simplificat
Ținând seama de faptul ca electrodul negativ, catodul, are tendința de a ceda
electronii, iar anodul (+) are tendința de a accepta electroni, procesele mai pot fi scrise
sub forma:
(-)2H2O+2e-H2(g)+2HO
(+)2H2O- O2(g)+4H + 4e
Deci la catod se degaja hidrogenul iar la anod oxigenul.
S-a prezentat o pila de combustie ce permite transformarea energiei chimice în
energie electrica prin arderea hidrogenului în oxigen. Prin utilizarea pilelor de
combustie hidrogenul devine combustibilul viitorului, iar apa este purtător de
energie .
Hidrogenul sub forma de gaz, poate fi transportat prin conducte.
Dar hidrogenul poate fi păstrat fie din în rezervoare subterane, ca gaz, fie sub
forma solida, ca hidruri. În acest mod problema stocării energiei devine mai simpla.
Hidrogenul este utilizat la consumatori, rezultatul fiind vaporii de apa care
apar în urma arderii lui. Vaporii se ridica în atmosfera, iar apoi se condensează,
căzând din nou pe pământ în apa marilor și a oceanelor.
Deci, în afara de faptul ca hidrogenul permite stocarea energiei,el evita
poluarea atmosferei.
Se preconizează ca energia electrica necesara producerii hidrogenului si
oxigenului în celule de electroliza sa provină din energia nucleara sau prin conversie
directa din energie solara. Întrucât electroliza are multiple aplicații, este deosebit de
importanta cunoașterea aspectului cantitativ al fenomenului, deci a legilor ce il
guvernează.
Deci echivalentul electrochimic prezintă masa de substanță depusa la electrod
atunci când prin soluție trec o sarcina electrica egala cu unitatea.
Pentru a stabili relația dintre masele diferitelor metale care sunt depuse la
electrod atunci când prin soluție trece aceeași sarcina electrica, se considera o
experienta similara celei efectuate de către Faraday.
Se considera trei celule electrolitice conținând soluții de azotat de argint, sulfat
de cupru, respectiv clorura de fier. Prin cantarire s-a determinat masa electrozilor
inerti. Pentru ca prin toate celulele sa treacă un curent de aceeași intensitate se
conectează celulele în ser.