PILE GALVANICE

1. INTRODUCERE. REACȚII DE OXIDO-REDUCERE

Capacitatea atomilor unui element chimic de a se combina, depinde de configurația
electronică, de numărul de straturi și de numărul electronilor de pe ultimul strat, deci de
valență și de numărul de oxidare.
Reacțiile redox au aplicabilitate practică în domeniul electrochimiei, pentru conversia de
energie, pentru funcționarea aparatelor electronice portabile pe bază de energie electrică
furnizată de baterii, pentru pornirea automobilelor cu ajutorul energiei electrice produse de
acumulatori, pentru obținerea energiei necesare vieții printr-o succesiune de reacții cu transfer
de electroni în care se utilizează oxigenul din aer, pentru combaterea coroziunii.
Numărul de oxidare al unui element chimic = sarcina electrică pe care o are ionul său într-o
combinație ionică sau sarcina formală a atomului, dacă electronii puși în comun ar fi total
deplasați spre atomii mai electronegativi = N.O. și indică numărul de electroni cedați,
acceptați sau puși în comun de un atom:
 NO H = -1 (în compușii cu metalele) și +1 (în compușii cu nemetalele) (de exemplu: în
Na+1H-1, NO H = -1; în H+1Cl-1, NO H = +1)
 NO O = -2 (de exemplu: în Mg+2O-2, NO O = -2)
 suma algebrică a NO pentru o moleculă neutră = 0 (de exemplu: în Ca +2C+4O3-2, NO Ca
+ NO C+ NO O = + 2 + 4 + 3 x (-2) = 0)
 suma algebrică a NO pentru un ion poliatomic = sarcina ionului (de exemplu: în ionul
CO32- , NO C + NO O = + 4 + 3 x (-2) = -2)
 NO pentru substanțele aflate în stare elementară = 0 (de exemplu: în H2, NO H = 0)
 metalele din grupele principale au NO pozitive și egale cu cifra unităților din numărul
grupei (de exemplu: NO Al = +3)
 în compușii cu metalele și hidrogenul, NO al unui nemetal este negativ și egal cu 18-
numărul grupei
Reacția de oxido – reducere sau reacția redox = reacția care cuplează procesul de oxidare și
procesul de reducere, având în vedere că electronii cedați de un atom, sunt acceptați de alt
atom.
Reacția de oxidare = reacția care are loc cu cedare de electroni. Specia chimică (atom, ion)
care cedează electronii acceptați în procesul de reducere se numește agent reducător (agentul
reducător se oxidează).
Reacția de reducere = reacția care are loc cu acceptare de electroni. Specia chimică (atom,
ion) care acceptă electronii cedați în procesul de oxidare se numește agent oxidant (agentul
oxidant se reduce).

De exemplu:
Cu + H2SO4 → CuO + SO2 + H2O

- se determină NO ale atomilor

- se identifică elementele care își schimbă NO în timpul reacției
- se identifică procesele de oxidare și de reducere (oxidare = cedare de electroni;
reducere = acceptare de electroni)
- se identifică agentul oxidant (specia care se reduce) și agentul reducător (specia care
se oxidează)
Cuo + H2+1 S+6 O4-2 → Cu+2 O-2 + S+4O2-2 + H2+1 O-2
Cu0 - 2e- → Cu+2 oxidare (agent reducător)
S+6 +2e- → S+4 reducere (agent oxidant)

Pornind de la premisa că într-o reacție redox, numărul electronilor cedați în procesul de

oxidare este egal cu numărul electronilor acceptați în procesul de reducere, studiul reacțiilor
redox, are ca scop egalarea ecuațiilor.

2 K+1Mn+7O4-2 + 10 Fe+2 SO4-2 + 8 H2SO4 → K2SO4 + 5 Fe2+3(SO4)3-2 + 2 Mn+2SO4-2 + 8 H2O

Mn+7 +5e- → Mn+2 proces de reducere (agent oxidant) x1

Fe+2 - 1e- → Fe+3 proces de oxidare (agent reducător) x5
KMnO4 are caracter oxidant și este utilizat la sterilizarea apei, ca dezinfectant în medicină, la
albirea fibrelor textile și la purificarea gazelor.

PbS + 4H2O2 → PbSO4 + 4H2O

S-2 + 8e- → S+6 proces de reducere (PbS agent reducător)

8O-1 + 8e- → 8O-2 proces de oxidare (H2O2 agent oxidant)
PbSO4 este un pigment utilizat pentru obținerea vopselei de culoare albă. În prezența
agenților reducători din incinta bisericilor (carbonul și monoxidul de carbon rezultat din
arderea lumânărilor), PbSO4 se reduce la PbS, de culoare neagră, ceea ce duce la degradarea
picturilor murale. Pentru recondiționarea picturilor, se tratează aceste zone cu H2O2, care
oxidează PbS neagră, la PbSO4, albă.

În chimia organică, starea de oxidare a unui element se calculează prin însumarea algebrică a
valorilor:
 -1 (pentru fiecare legătură covalentă simplă cu un atom mai electropozitiv decât
carbonul)
 0 (pentru fiecare legătură covalentă simplă cu un atom identic)
 +1 (pentru fiecare legătură covalentă simplă cu un atom mai electronegativ decât
carbonul)
De exemplu: reacția de identificare a alcoolului etilic (oxidarea blândă a alcoolilor, cu
K2Cr2O7) se folosește la testarea alcoolemiei din sânge. Cr+6 are culoare portocalie, iar în
prezența alcoolului etilic, se transformă în Cr+3, de culoare verde.

3 CH3 - CH2 - OH + K2Cr2O7 + 4 H2SO4 → 3 CH3 - CH = O + Cr2(SO4)3 + K2SO4 + 7 H2O

C-1 – 2e- → C+1 proces de oxidare (agent reducător) x3

Cr+6 + 3e- → Cr+3 proces de reducere (agent oxidant) x2

2. PILE ELECTROCHIMICE SAU GALVANICE

Pilele electrochimice sau pilele galvanice = sisteme în care energia chimică este convertită în
energie electrică. Pilele electrochimice sub forma bateriilor sau a acumulatorilor sunt folosite
ca sursă de curent electric continuu.
Pila electrochimică este formată din doi electrozi (două semicelule), de Zn și Cu; electrodul
unui metal este ansamblul format dintr-o lamă metalică cufundată într-o soluție ce conține
ionii metalului respectiv (electrodul de Zn este format dintr-o placă de Zn introdusă într-o
soluție de ZnSO4).

Când plăcile metalice sunt unite între ele printr-un fir conductor, atomii de Zn cedează mai
ușor e- (se oxidează), decât atomii de Cu și trec în soluția ca ioni Zn 2+. Electronii cedați se
acumulează pe placa de Zn și migrează prin firul conductor, pe placa de Cu. Ionii de Cu 2+
acceptă e- (se reduc) mai ușor decât ionii Zn2+, deci electronii de pe placa metalică vor fi
acceptați de ionii Cu2+, care trec în atomi de Cu și se fixează pe placa de Cu. Electronii cedați
în procesul de oxidare a atomilor de Zn de pe placa de Zn, trec prin circuitul exterior spre
placa de Cu și sunt preluați în procesul de reducere a ionilor Cu2+. În circuitul exterior se
generează un curent electric continuu. Funcționarea pilei se bazează pe diferența de caracter
electropozitiv a celor două metale.

Zn (s) → Zn2+ (aq.) + 2e- (oxidare)

Cu2+ (aq.) +2e- → Cu (s) (reducere)

În semicelula Zn (element mai electropozitiv) are loc procesul de oxidare. Electrodul de Zn

este anodul (borna negativă a pilei). În semicelula Cu (element mai puțin electropozitiv) are
loc procesul de reducere. Electrodul de Cu este catodul (borna pozitivă a pilei). În urma
procesului de oxidare, soluția din jurul zincului metalic nu mai este neutră. În soluție vor fi
mai mulți ioni Zn2+ decât ioni SO42-, deci nu mai pot trece noi ioni de Zn 2+ în soluție și se
blochează funcționarea pilei. În soluție vor fi mai puțini ioni Cu2+ decât ioni SO42- și se
blochează procesul de reducere a noi ioni de Cu2+.
Pentru a se asigura neutralitatea soluțiilor din cele două semicelule, se introduce puntea de
sare, care face legătura între cele două soluții, prin intermediul ionilor. Anionii din puntea de
sare (NO3-) migrează spre semicelula anodului (zincului) și cationii din puntea de sare (Na +)
migrează spre semicelula catodului (cuprului).
Ecuația reacției chimice pe care se bazează funcționarea pilei este:
Zn (s) + Cu2+ (aq.) → Zn2+ (aq.) + Cu (s)
Pila Cu-Zn sau pila Daniel este formată dintr-un vas despărțit în două compartimente,
printr-un perete construit dintr-un material poros (diafragmă). Într-un compartiment se
introduce soluție de ZnSO4, în care se cufundă o placă de Zn, iar în celălalt compartiment se
introduce soluție de CuSO4, în care se introduce o placă de Cu. Diafragma nu permite
amestecarea soluțiilor, dar permite trecerea ionilor SO42- în timpul funcționării pilei. Pila
Daniel dezvoltă o tensiune electromotoare de 1V. Pilele cu electrolit lichid prezintă
dezavantajul că sunt greu de transportat și manipulat și de dezactivează repede, în prezent
fiind utilizate pilele uscate.

Pila Cu-Zn sau pila Daniel

3. PILE ELECTRICE ȘI ACUMULATORI

Pila Leclanche sau bateria a fost inventată de Georges Leclanche care a prezentat-o la
Expoziția de la Paris și a brevetat-o în anul 1867. Este formată dintr-un cilindru de Zn (polul
negativ sau anodul), în mijlocul căruia se află un electrod de cărbune înconjurat de MnO 2
(polul pozitiv sau catodul). Spațiul dintre cei doi electrozi este umplut cu o pastă umedă
formată din NH4Cl + ZnCl2 + apă + amidon (material inert de umplutură). Totul este bine
închis, pentru a nu se pierde apa, în lipsa căreia pila nu funcționează.
Anodul este un cilindru de zinc amalgamat. La anod are loc procesul de oxidare a Zn.
Cilindrul de Zn se consumă în timpul funcționării pilei.

Zn -2e- → Zn2+ proces de oxidare

Catodul este confecționat din grafit în mijlocul unui amestec semisolid format din MnO 2,
electrolitul NH4Cl și amidon. La catod are loc un proces mai complex, ionii H + cedați de ionii
NH4+ sunt reduși la atomii de hidrogen, care sunt oxidați la apă de MnO2.

2NH4+ +2MnO2 + 2e- → Mn2O3 + H2O +2NH3

Ecuația reacției care generează curent electric este:
Zn + 2NH4+ +2MnO2 → Zn2+ + Mn2O3 + H2O +2NH3

Tensiunea electromotoare maximă este E = 1,5 V. Pentru a obține o capacitate mai mare, se
leagă mai multe pile în serie. Capacitatea electrică a unei pile se exprimă în Coulombi și arată
ce cantitate de electricitate debitează aceasta într-o oră. Capacitatea unei pile Leclanche este
de 9Ah (1Ah = 3600C). Dacă pila debitează E < 1,2 V, este uzată și nu mai poate fi
reîncărcată, deoarece electrolitul se consumă în timpul funcționării.

Pile

Pile alcaline
Pila Mallory este o pilă primară, alcalină, care are electrolitul NaOH.
Bateriile de ceas, minicalculatoarele, protezele auditive și stimulatoarele cardiace sunt pile
reversibile, minibaterii sau pile nasture, în care electrolitul este KOH sau Zn(OH) 2, catodul
este confecționat din Ag2O sau HgO, iar anodul este Zn.
Procesele care au loc la electrozi sunt:
Anod (-): Zn (s) + 2HO- (aq.) – 2e- → ZnO (s) + H2O (l)
Catod (+): HgO (s) + H2O (l) + 2e- → Hg (l) +2 HO- (aq.)
Catodul de oțel se află în contact cu HgO și KOH sau Zn(OH)2 și în timpul funcționării se
obține Hg, aceste pile fiind poluante. Tensiunea electromotoare este E = 1,3 V și are timp de
funcționare destul de îndelungat.

Baterie de ceas și stimulator cardiac pe bază de pilă alcalină

Bateria Litiu este utilizată la scară modială, datorită masei mici, tensiunii ridicate E = 3V și
posibilității de reîncărcare. Anodul este confecționat din Li + grafit + un electrolit care
conține sarea de litiu LiClO4, introduse într-un solvent organic. Catodul este confecționat din
MnO2.
Procesele care au loc la electrozi sunt:
Anod (-): Li (s) – 1e- → Li+ (aq.)
Catod (+): MnO2 (s) + Li+ (aq.) +1 e- → LiMnO2 (s)
Se folosesc pentru funcționarea telefoanelor mobile, laptop-urilor, camerelor video.
Acumulatorul cu plumb este o pilă reversibilă ce produce curent electric și poate fi
reîncărcat. A fost realizat în anul 1859 de către inginerul francez Plante și este și în prezent
cea mai utilizată pilă reversibilă. Anodul sau electrodul negativ este format dintr-un grătar de
plumb, cu ochiurile umplute cu plumb spongios. Catodul sau electrodul pozitiv este format
dintr-un grătar de de plumb ce are ochiurile umplute cu PbO2. Cele două plăci sunt cufundate
într-o soluție de H2SO4, de concentrație 38 %, cu densitatea 1,29 g/cm3, pentru acumulatorul
încărcat.
Când acumulatorul produce curent electric au loc următoarele reacții:

anod (-): Pb(s) + SO42- (aq.) – 2e- → PbSO4 (s)- proces de oxidare

catod (+): PbO2 (s) + SO42- (aq.) + 4H+ (aq.) +2e- → PbSO4 (s) + 2H2O (l) proces de reducere

Reacția totală este:

Pb + PbO2 + 4H+ + 2SO42- → 2PbSO4 + 2H2O

Pb + PbO2 + 2H2SO4 → 2PbSO4 + 2H2O

la anod, Pb se oxidează: Pb0 – 2e- → Pb+2

la catod, Pb+4 din PbO2 se reduce: Pb+4 + 2e- → Pb+2

La ambii electrozi se formează PbSO4 insolubil, care aderă la plăci. Deoarece, în această
reacție se consumă H2SO4, în acumulatorul descărcat, concentrația H2SO4 este mai mică de
38% și densitatea soluției este mai mică de 1,29 g/cm3. Prin măsurarea densității din
acumulator, se apreciază gradul de încărcare al acumulatorului.
Tensiunea electromotoare a acumulatoruui cu plumb este 2V și este constantă în timpul
funcționării. În practică se utilizează baterii formate din 3 sau 6 celule (elemenți de
acumulator, legați în serie), pentru a obține tensiunea de 6V sau 12V. Acumulatorul poate fi
reîncărcat dacă este conectat la o sursă de curent continuu, care să debiteze curentul în sens
invers față de acumulator și să ofere o tensiune mai mare decât cea dezvoltată de acesta. La
reîncărcare, reacțiile la electrozi au loc în sens invers. Se consumă PbSO 4 de pe plăci și crește
concentrația în H2SO4 a soluției:

2PbSO4 + 2H2O → Pb + PbO2 + 2H2SO4 reacția de încărcare

 Acumulatorul cu plumb

4. CELULA ELECTROLITICĂ
Electroliții sunt substanțe (săruri, acizi, baze), care conduc curentul electric în soluție apoasă
sau în topitură, prin intermediul ionilor. Electroliții conduc curentul electric în soluție sau în
topitură, pentru că pentru a transporta curentul electric, ionii trebuie să se miște liber (în stare
solidă nu se pot deplasa).
Electroliza este procesul complex de transport a curentului electric prin soluția unui
electrolit, însoțit de transformarea substanței și de obținerea a noi substanțe la electrozi (de la
cuvântul liz = a desface, a dezlega prin electricitate).
Electroliza soluției de NaCl:
Celula electrolitică conține doi electrozi conectați la o sursă de curent continuu: anodul A (+)
= electrodul conectat la borna pozitivă a sursei de curent electric; catodul C (-) = electrodul
conecat la borna negativă a sursei de curent electric.
În soluția apoasă de NaCl se găsesc ioni de Na+ și Cl-, eliberați din cristalul de NaCl la
dizolvarea în apă și ioni de H3O+ și HO- rezultați din ionizarea apei:

NaCl → Na+ + Cl- reacția de dizolvare

2H2O ↔ H3O+ + HO-

Sub acțiunea câmpurilor electrice, create în jurul celor doi electrozi, la închiderea circuitului
exterior, ionii negativi de Cl- și HO- de deplasează spre anod și ionii pozitivi Na+ și H3O+ se
deplasează spre catod. Ionii Cl- au o tendință mai accentuată de a ceda electroni și a se oxida
decât ionii HO-. La anod, fiecare ion Cl- cedează câte un e- anodului, se oxidează și trece într-
un atom liber de Cl. Atomii de Cl se unesc câte doi, prin legătură covalentă nepolară, în
molecule Cl2, la nod degajându-se Cl2 gazos. Ionii H3O+ se reduc mai ușor decât ionii Na +.
Fiecare ion H3O- acceptă de la catod câte un e-, se reduce și rezultă o moleculă de H 2O și un
atom de H. Atomii de H se leagă câte doi și formează molecula H 2. În soluție rămân ionii de
Na+ și HO-, iar prin concentrarea acestei soluții se separă NaOH.

A(+) Cl- -1e- → Cl proces de oxidare

2Cl → Cl2↑

C(-) H3O+ +1e- → H2O + H proces de reducere

2H → H2↑

Ecuația reacției totale = procesul de electroliză: 2NaCl + 2H2O → Cl2 + H2 + 2NaOH

 NaCl este o materie primă importantă, prin electroliza sa obținându-se industrial NaOH, Cl 2
și H2 (utilizate la sinteza HCl, iar Cl 2 la sterilizarea apei în procesul de obținere a apei
potabile).

5. DIFERENȚA DINTRE O CELULĂ GALVANICĂ ȘI O CELULĂ

ELECTROLITICĂ
Procesele care au loc în celulele galvanice şi în celulele electrolitice sunt inverse unul faţă de
celălalt.
Celula este un sistem utilizat pentru a relaționa substanțele chimice cu energia electrică, deci
pentru a produce curent electric din compuși chimici sau pentru a aplica curent electric pentru
finalizarea unei reacții chimice. Ambele celule implică o soluție compusă din ioni (capabili să
conducă electricitate) și electrozi (pentru a măsura potențialul acestei soluții). De obicei, o
celulă este compusă din două jumătăți de celule, fiecare jumătate de celulă fiind compusă
dintr-un electrod imersat într-o soluție care conține sare de metal care corespunde cu acel
electrod. Cele două semicelule sunt conectate între ele printr-un fir sau punte de sare.
Principala diferență între celula galvanică și celula electrolitică este că celula galvanică
transformă energia chimică în energie electrică, iar celula electrolitică transformă energia
electrică în energie chimică.

Caracteristica Celula galvanică sau electrochimică Celula electrolitică

Reprezentare
schematică

Definiție celulă electrochimică care produce celulă electrochimică în care curentul

energie electrică (curent electric), cu electric este folosit pentru a produce o
 ajutorul unei reacții chimice (o reacţie reacţie nespontană
spontană redox, care include o reacție de transformă energia electrică în energie
oxidare și o reacție de reducere, care apar chimică, atunci când un curent electric
în același timp, dar care au loc în două determină producerea unei reacţii cu o
soluții separate) valoare negativă a lui E şi o valoare
transformă energia chimică în energie pozitivă a lui G, depărtându-se de starea
electrică, atunci când o reacţie cu o de echilibru (procesul prin care se
valoare pozitivă a lui E şi o valoare folosește curent electric pentru a
negativă a G se îndreaptă către determina schimbări chimice =
echilibru electroliză)
Tehnică transformă energia chimică în energie transformă energia electrică în energie
electrică chimică
Principiu -compusă din doi electrozi metalici -utilizează curent electric pentru
imersați în două soluții progresia unei reacții chimice non-
-fiecare electrod metal este cufundat în spontane (opus celulei galvanice)
soluții care conțin săruri dizolvate din -reacțiile redox spontane care apar în
fiecare metal (de exemplu, dacă cei doi celula galvanică pot fi inversate prin
electrozi metalici sunt Cu și Zn, aplicarea unei tensiuni în celulele
electrodul de Cu este cufundat într-o electrolitice
soluție de CuSO4, iar electrodul de Zn -cei doi electrozi sunt cufundați în aceeași
este scufundat într-o soluție de ZnSO4) soluție electrolitică
-soluțiile sunt conectate printr-o punte de
sare sau sunt separate de un disc poros
(ionii se pot deplasa prin pori)
-electrozii sunt conectați extern între ei
printr-o bucată de sârmă (un fir care
poate fi conectat la un voltmetru, pentru a
măsura și controla potențialul celulei)
-metalul Zn cedează electroni, deci
atomii de Zn ai electrodului de Zn devin
cationi încărcați pozitiv Zn +2, care sunt
eliberați în soluția în care electrodul este
cufundat și masa electrodului de Zn se
reduce
-electronii eliberați de atomii de Zn sunt
mutați în soluția de Cu prin circuitul
extern; ionii de Cu+2 din soluție acceptă
acești electroni și devin atomi de Cu, care
se depun pe electrodul de Cu și masa
electrodului de Cu crește
Reacție spontană non spontană
chimică determină crearea unui curent electric
prin firul extern
Anod și catod anodul este negativ (are loc reacția de anodul este pozitiv (are loc reacția de
oxidare) reducere)
catodul este pozitiv (are loc reacția de catodul este negativ (are loc reacția de
reducere) oxidare)