La 6 noiembrie 1780, Luigi Galvani a făcut una dintre cele mai mari descoperiri ale sale și

una care avea să devină celebră. El a observat că atunci când nervii piciorului unei broaște
erau atinși cu vârful unui bisturiu de disecție, au apărut smucituri puternice în mușchi, chiar
și fără ca aparatul electrostatic să fie conectat direct la vreuna dintre părți. Contracțiile s-au
produs însă concomitent cu scânteile electrice de la mașină și numai atunci când bisturiul era
ținut de partea conducătoare a lamei și nu de mânerul izolator al acestuia.

Concluzia lui Galvani a fost că mușchii broaștei sunt încărcați cu electricitate pozitivă în
interior și electricitate negativă în afara fiecărui mușchi. Comunicarea dintre interior și
exterior prin circuitul metalic și nervos va determina producerea de curent și șocul
corespunzător.
Galvani a realizat, de asemenea, că fiecare metal a avut un grad diferit de reacție în piciorul
broaștei, ceea ce înseamnă că fiecare metal are o sarcină electrică diferită. Galvanismul a
fost o teorie conform căreia creierul animalelor produce electricitate care este transferată
de nervi, acumulată în mușchi pentru a produce mișcarea membrelor.

Alessandro Volta, a repetat experimentele lui Galvani și a declarat că rezultatele sunt

corecte, dar nu a fost convins de explicația lui Galvani. Volta a început să experimenteze
doar cu metale și a ajuns la concluzia că țesutul muscular animal nu era necesar pentru a
produce curent electric. Volta s-a bazat pe observații precum că picioarele broaștei s-au
contractat și atunci când două puncte de țesut între metale diferite au fost conectate.
El a presupus că fiecare metal posedă o cantitate caracteristică de electricitate și a
concluzionat că, dacă un material organic umed este adus în contact între două metale
diferite, un curent electric va curge prin închiderea circuitului.

Bateria Volta era o serie de perechi de discuri de zinc si cupru, separate intre ele prin bucati
de carton sau fetru impregnate cu saramura, masurand circa 3 cm in diametru. Când a fost
fixată o unitate de măsură pentru diferența de potențial, a fost posibil să știm că fiecare
dintre aceste elemente a furnizat o tensiune de 0,75 V).
Pilele electrochimice sau pilele galvanice sunt sisteme care produc energie electrica din
energie chimica.In cazul cel mai simplu ele sunt constituie dintr-un lant electrochimic format
din doua metale reunite printr-un electrolit.In cazul general lantul lor electrochimic este
format din mai multe faze conductoare in contact, din care cel putin una este un conductor
ionic (solutie de electrolit), iar cele doua faze terminale sunt metale.

Atomii de zinc cedează mai uşor electroni (se oxidează) decât atomii de cupru şi trec în

soluţie ca ioni de Zn2+. Electronii cedaţi se acumulează pe placa de zinc, de
unde migrează, prin firul conductor, pe placa de cupru.

Ionii Cu2+ au tendinţa de a acepta electroni (de a se reduce) mai accentuată decât ionii Zn2+.

De aceea, electronii de pe placa metalică vor fi acceptaţi de ionii Cu2+, care trec în atomii de
cupru şi se fixează pe placa de cupru.
Prin urmare, electronii cedaţi în procesul de oxidare a atomilor de zinc de pe placa de
zinc trec, prin circuitul exterior, spre placa de cupru, de unde sunt preluaţi în procesul de
reducere a ionilor Cu2+. Astfel, în circuitul exterior se generează un curent electric continuu.

Funcţionarea pilei se bazează pe diferenţa de caracter electropozitiv a celor două metale.

Experimental s-a constatat ca reactiile redox permit transformarea energiei chimice in

energie elcrica. Dispozitivul in care se petrece aceasta transformarea se numeste element
galvanic. In principiu functionarea unui element galvanic se datoreaza traditiei diferite a
metalelor de a se transforma in ioni pozitivi.

La cei doi electrozi si pile electrice au loc reactii redox:

- la catod (polul pozitiv) se produc reactii de reducere a ionilor metalici in solutie:

- in anod (polul negativ) se produc reactii de oxidare.

Analogia cu reactiile redox de la electrozii celuleor electrolitice este perfecta; deosebirea

consta in faptul ca polul pozitiv este anodul iar catodul este negativ.

Pila Volta este alcatuita din doi electrozi de Zn si Cu solutie de H SO

( - ) Zn / H SO /Cu ( + ) sau ( - ) Zn / Zn2+ , SO / Cu ( + )

La electrodul ( - ) are loc reactia : Zn Zn2+ + 2e- iar la electrodul ( + ) au loc ractiile:

2H+ + 2e- = 2H

2H H

Reactia totala este: Zn + H SO = ZnSO + H

In cazul de mai sus pila da curent electric prin solubilitatea Zn, care devine anod, si degajarea
hidrogenului din catod.

 La inchiderea circuitului se observa de

deviatia a acului voltmetrului, deci se
sesizeaza prezenta unei diferente de
potential.

Zincul are tendinta de a trimite ioni in solutie,

iar cuprul de a se depune. Ecuatiile care iau
loc in semicelule sunt:
Zn Zn2+ + 2e- (oxidare)

Cu2+ + 2e- Cu (reducere)

In circuitul exterior curentul circula de la zinc la cupru deoarece zincul este electrodul
negativ si cuprul cel pozitiv. Figura de mai jos modeleaza procesele ce au loc in celula
galvanica dupa un timp.

 Zn2+ si cationic din puntea (Na+)

Cu2+
 Anioni

Fiecare celula galvanica sau pila poate fi reprezentata astfel:

Zn | Zn2+ | | Cu2+ | Cu

Unde prin linia simpla se marcheaza limita de separare lichid solid, iar prin linia dubla se
noteaza punte de sare. Prin conventie se scrie prima celula in care are loc oxidarea.

In 1836, John Frederic Daniell a inventat pila Daniell ce era mai buna calitativ decat pila Volta
cu o construsctie relativ simpla:
1. Placa de zinc trimite in solutie ioni de zinc, adica are loc un proces de oxidare; placuta se
va incarca temporar negativ; placa de zinc si solutia de sulfat de cupru reprezinta anodul
pilei.
(-) Zn – 2e-  Zn +2 oxidare

2. Simultan, ionii de cupru din solutia de sulfat de cupru se vor descarca pe placa de cupru,
pozitivand-o temporar; placa de cupru si solutia de sulfat de cupru reprezinta catodul pilei.

        (+) Cu+2  + 2e-  à Cu reducere

3. Concomitent cu aceste reactii, electronii trec de pe placa de zinc prin conductorul metalic
exterior pe placa de cupru si genereaza un curent electric care poate fi masurat cu un
galvanometru; ionii SO4-2 trec prin diafragma de la catod la anod.

Rectia totala redox care are loc in pila este:

   Zn + Cu2+ -> Zn2+ + Cu

Pila Daniell se reprezinta conventional astfel:

  (-) Zn | Zn2+ || Cu2+ | Cu (+)

Polul negativ, anodul, se scrie in stanga (Zn/Zn2+); —Polul pozitiv, catodul, se scrie in
dreapta (Cu2+/Cu); —Liniile verticale reprezinta suprafata care desparte conductorul metalic
de solutia in care se afla;Linia verticala dubla reprezinta diafragma care separa electrozii.

Rectia totala redox care are loc in pila este:

                   Zn + Cu2+ -> Zn2+ + Cu

Pila Daniell se reprezinta conventional astfel:

                  (-) Zn | Zn2+ || Cu2+ | Cu (+)

In timpul functionarii pilei, placa de cupru va

avea o masa mai mare, iar placa de zinc mai
mica; solutia de sulfat de cupru se dilueaza, in
timp ce solutia de sulfat de zinc se
concentreaza. Se obtine un curent de circa 1
volt.