Electroliza.

Legile electrolizei
Definitie
Electroliza este procesul de trecere a curentului electric printr-un electrolit și
este însoțit cu deplasare de materie

Electroliza apei în mediu acid

Dispozitivul folosit pentru efectuarea electrolizei a apei acidulate este

denumit electrolizor și este compus din doi electrozi de grafit și conductori
metalici care sunt conectați la o sursă de curent electric continuu (tensiunea fiind
de 12 V), precum și dintr-un vas în care este introdusă soluția diluată de acid
sulfuric și două eprubete gradate plasate deasupra celor doi electrozi.
Procesul de conversie a energiei în acest context implică transformarea energiei
chimice și electrice cu ajutorul celulelor electrochimice.

Există și un dispozitiv special pentru realizarea electrolizei apei acidulate,

numit voltametrul Hoffmann. După ce electrolizorul este umplut cu soluție diluată
de acid sulfuric, conductorii metalici sunt conectați la sursa de curent continuu (cu
o tensiune de 12 V).

În timpul procesului de electroliză, observi inițial formarea unor bule de gaz

pe suprafața celor doi electrozi, iar apoi observi deplasarea apei din cele două
eprubete (sau din cele două ramuri exterioare ale voltametrului). Acest fenomen
are loc deoarece gazele formate la cei doi electrozi sunt foarte puțin solubile în apă
și se acumulează în partea superioară a eprubetelor. Cele două gaze produse sunt
hidrogenul (H₂) și oxigenul (O₂).

Speciile chimice prezente în soluție sunt: dioxid de sulf (SO₂), (H₂O),

(SO4²⁻) și acid sulfuric (H₂SO₄). Ionii de SO₂ și H₃O⁺ provin din disocierea
acidului sulfuric în apă, conform ecuațiilor:
H₂SO₄ + H₂O → HSO₄⁻ + H₃O⁺
HSO₄⁻ + H₂O ⇌ SO4²⁻ + H₃O⁺
H₂SO₄ + 2H₂O → SO₄²⁻ + 2H₃O⁺
 Procesele chimice care au loc sunt următoarele:
La catod (-):
2H₂O + 2e⁻ → H₂ + 2H₂O Reducerea
La anod (+):
3H₂O → 1/2O₂ + 2H₃O⁺ + 2e⁻ Oxidare
Ecuația reacției globale este:
H₂O → H₂ + 1/2O₂

Aceste procese implică reducerea la catod și oxidarea la anod.

Electroliza apei în mediu alcalin

Dacă se efectuează electroliza apei alcalinizate (soluție diluată de NaOH),

fenomenele observate vor fi similare: se va produce degajare de oxigen și hidrogen
la cei doi electrozi. În soluția alcalină vor fi prezente următoarele specii chimice:
ioni de sodiu (Na⁺), ioni de hidroxid (OH⁻) și apă (H₂O).
Procesele chimice care au loc la electrozi sunt următoarele:

La catod (-):
2H₂O + 2e⁻ → H₂ + 2OH⁻ Reducerea

La anod (+):
2OH⁻ → 1/2O₂ + H₂O + 2e⁻ Oxidare

Ecuația reacției globale este:

H₂O → H₂ + 1/2O₂

Electroliza apei în mediu neutru

Activitatea experimentală a constat în introducerea unei soluții diluate de

sulfat de sodiu într-un tub în formă de U, urmată de picurarea de albastru de
bromtymol în soluție. La capetele tubului au fost introduse electrozi de grafit, care
au fost conectați la o sursă de curent continuu.
 Interpretarea observațiilor experimentale a constatat degajarea de bule de
gaz pe suprafața electrozilor, precum și colorarea soluției din spațiul anodic în
galben și din spațiul catodic în bleu.

Procesele care au loc la electrozi sunt următoarele:

La catod (-), pH-ul devine bazic:
2H₂O + 2e⁻ → H₂ + 2OH⁻ Reducerea
La anod (+), pH-ul devine acid:
3H₂O → 1/2O₂ + 2H₂O⁺ + 2e⁻ Oxidare
Ecuația reacției globale este:
5H₂O → H₂ + 1/2O₂ + 2OH⁻ + 2H₂O⁺

În cazul electrolizei apei într-un mediu salin, ionii H₂O și HO ⁻ se

acumulează în spațiul anodic și respectiv, catodic. În spațiul anodic, pH-ul este
acid, iar în cel catodic, pH-ul este bazic.

Cantitățile de O₂ și H₂ formate la electroliza apei (în mediu acid, bazic sau

neutru) depind de cantitatea de electricitate care trece prin vasul de electroliză.
Această dependență a fost stabilită pe baza determinărilor experimentale, iar
prelucrarea datelor a condus la formularea legilor electrolizei.

Legile electrolizei au fost stabilite în jumătatea secolului XIX de către

Michael Faraday. Aceste legi evidențiază relația dintre cantitatea de electricitate
aplicată și cantitatea de substanță obținută în procesul de electroliză. Valoarea
standard a unei unități de încărcare electrică, cunoscută sub denumirea de Faraday
(1F), este echivalentă cu aproximativ 96.500 de coulombi (C), sau echivalentul
sarcinii unui mol de electroni. Această relație este exprimată de ecuația:

1F = 96.500 C = N_A * e

unde N_A este numărul lui Avogadro și e reprezintă sarcina unui electron, fiind
aproximativ egală cu 1.6 × 10^-19 coulombi.
 Există o relație directă între cantitatea de electricitate și cantitatea de
substanță obținută la electroliză. De exemplu, pentru obținerea unui mol de
hidrogen, este necesară o cantitate de electricitate de 2F, echivalentă cu 192.000 de
coulombi.
Numărul de moli n ai unei substanțe obținute prin electroliză poate fi determinat
utilizând relația:
n = (It)/(zF)
unde I este intensitatea curentului electric aplicat, t este timpul de electroliză, iar z
este numărul de electroni cedați în procesul de oxidare sau reducere pentru 1 mol
de substanță.

Concluzii

Electroliza este un proces endoenergetic și nespontan, deoarece implică un

consum de energie, astfel încât E < 0. Cantitatea de energie necesară pentru
procesele redox care au loc în celula de electroliză trebuie să fie mai mică decât
energia consumată. Energia necesară pentru electroliză provine din energia
electrică, iar acest proces reprezintă o transformare a energiei electrice în energie
chimică.
Indiferent de pH-ul mediului, procesul global al electrolizei apei este reprezentat
de ecuația:
H₂O → H₂ + 1/2O₂
La electroliză, potențialele celor doi electrozi se modifică față de pilele
electrice, deoarece sensul curentului electric se inversează. Astfel, la electroliză, la
catod are loc reducerea, iar la anod are loc oxidarea.
Este important de menționat că apa potabilă conține săruri și poate conduce
curentul electric, ceea ce implică un pericol de electrocutare.
 Electroliza unor saruri

Electroliza solutiei de NaCl

Activitatea experimentală a constat în introducerea unei soluții de NaCl într-
un tub în formă de U, în care a fost picurat fenolftaleină. Speciile chimice existente
în soluția inițială sunt Na⁺, Cl⁻ și H₂O, deoarece NaCl este o substanță ionică ce se
disociază în apă conform procesului:

NaCl (s)→ Na⁺ (aq) + Cl⁻ (aq)

La extremitățile tubului au fost introduse câte un electrod de grafit, iar

montajul a fost legat la o sursă de curent continuu cu o tensiune de 12 V.
Observațiile au inclus degajarea de gaze atât în spațiul anodic, cât și în spațiul
catodic. De asemenea, s-a remarcat că fenolftaleina a devenit roșie în spațiul
catodic, indicând că soluția a devenit bazică, ceea ce înseamnă că s-au format ioni
de hidroxid (OH⁻).

Comparând potențialele de reducere ale speciilor care se pot oxida sau reduce

Ecuațiile proceselor care au loc la electroliza soluției de NaCl sunt:

La catod:
2H2O + 2e⁻ → H2 + 2OH⁻ Reducerea
La anod (+):
2Cl⁻ → Cl2 + 2e⁻ Oxidare
Ecuația reacției globale este:
2Na⁺ + 2Cl⁻ + 2H2O → Cl2 + 2Na⁺ + 2OH⁻ + H2

În soluție rămân deci ioni de Na. Această electroliză se aplică industrial

pentru obținerea Cl2, H2 și NaOH.
Electroliza topiturii de NaCl

Electroliza topiturii de NaCl implică topirea cristalului de clorură de sodiu pentru a

forma un lichid în care ioni de Na⁺ și Cl⁻ sunt mobili. Acești ioni se deplasează
sub acțiunea diferenței de potențial dintre electrozi la electrozii celulei electrolitice.
Procesele care au loc la electrozi sunt:
La catod (-):
Na⁺ + e⁻ → Na Reducerea
La anod (+):
2Cl⁻ → Cl2 + 2e⁻ Oxidare
Ecuația globală este:
Na⁺ + Cl⁻ → Na + 1/2Cl2
Pe această cale, se obțin sodiul și clorul, fără să aibă loc alte procese.
Celula electrolitică în care se realizează această electroliză utilizează electrozi de
grafit pentru anod și de oțel pentru catod.
Metoda electrolizei topiturilor unor compuși ionici, cum ar fi sărurile sau oxizii, se
aplică pentru obținerea metalelor foarte reactive precum Na, K, Mg, Al, Ca etc.

Electroliza solutiei de Kl

Electroliza soluției de KI implică disocierea sării KI în apă, formând ioni de

iodură (I⁻) și ioni de potasiu (K⁺):
Dizolvare KI (s) → K⁺ (aq) + I⁻ (aq)
Prin cunoașterea potențialelor de reducere, putem reprezenta diagrama
proceselor care au loc.

Ecuaţiile proceselor care au loc sunt:

La catod (-):
 2H₂O + 2e⁻ → H2 + 2OH⁻ Reducerea
La anod (+):
2I⁻ → I2 + 2e⁻ Oxidare

Ecuaţia reacţiei globale:

2K⁺ + 2I⁻ + 2H2O -> 2K⁺ + 2HO⁻ + I2
Această reacție a fost anticipată prin observarea diagramelor potențialelor de
reducere. S-a constatat că potențialul de reducere al cuplului I2/I ⁻ este cel mai mic,
în timp ce potențialul de reducere al apei este cel mai mare.

Electroliza solutiei de CuSo4

Ecuațiile proceselor care au loc sunt următoarele:

La anod (+):
3H2O → 2H3O⁺ + 1/2O2 + 2e⁻ Reducerea

La catod (-):
Cu^2+ + 2e⁻ → Cu Oxidare

Ecuația reacției globale este:

Cu^2+ + SO4^2- + 3H2O → Cu + 1/2O2 + 2H3O^+ + SO4^2-

Aplicațiile electrolizei

Aplicațiile electrolizei sunt variate și esențiale în diverse industrii. Metodele

electrochimice sunt utilizate la scară industrială pentru obținerea unor substanțe
care nu pot fi obținute altfel. Printre principalele substanțe obținute prin electroliză
se numără:
● Metale reactive precum K, Na, Ca, Al;
● Nemetale precum H2, F2, Cl2, I2;
 ● Substanțe compuse precum KOH, NaOH.
Metalele care prezintă un potențial standard de reducere mic, adică o reactivitate
mare, pot fi obținute prin electroliza topiturilor de compuși ai lor, cum ar fi sărurile
sau oxizii.
Obținerea electrochimică a aluminiului este un exemplu important.
Aluminiul se obține industrial prin electroliza oxidului de aluminiu, care la rândul
său este obținut din bauxită.

Procedeul de obținere a aluminiului prin electroliză, dezvoltat de Charles

Martin Hall și Paul Hérault, constă în două etape principale.
Obținerea oxidului de aluminiu din bauxită:
Bauxita, un mineral din care se extrage aluminiul, este tratată cu o soluție
concentrată de NaOH la temperatură înaltă. Acest proces are ca rezultat separarea
oxidului de aluminiu de impuritățile, cum ar fi oxidul de fier (III), care este prezent
în bauxită. Reacția care are loc este:

Al2O3(s) + 2NaOH(aq) + 3H2O(l) → 2[Al(OH)4]^-(aq) + 2Na+(aq)

Fierul (III) din bauxită nu reacționează în acest proces. După separarea

soluției de reziduul solid, soluția este acidulată pentru a precipita hidroxidul de
aluminiu, care este apoi încălzit la 1200°C pentru a obține oxidul de aluminiu:

[Al(OH)4]^-(aq) + H3O+(aq) → Al(OH)3(s) + 2H2O(l)

Al(OH)3(s) → Al2O3(s) + 3H2O(g)

Electroliza oxidului de aluminiu topit:

În etapa a doua, oxidul de aluminiu obținut este topit și supus electrolizei.
Deoarece punctul de topire al oxidului de aluminiu este foarte ridicat (2045°C) și
nu are o conductivitate electrică suficient de mare, se utilizează o topitură de criolit
(Na3[AlF6]) ca electrolit. Această topitură este amestecată cu oxid de aluminiu
pentru a crește conductivitatea electrică și a menține temperatura la aproximativ
900°C.
Celula de electroliză utilizează un catod din oțel-carbon laminat și un anod
din cărbune amorf. Oxidul de aluminiu este introdus continuu în electrolizor, iar
aluminiul lichid se depune la catod.
Acest proces de electroliză este esențial pentru obținerea aluminiului pe
scară industrială, deoarece nu poate fi obținut prin alte metode convenționale.

Procesele electrochimice au multiple aplicații practice, cum ar fi:

1. Obținerea aluminiului prin electroliză: Se utilizează o topitură de
criolit ca electrolit, iar aluminiul lichid se depune la catod. Aceasta
este o proces energofag, iar recuperarea și reciclarea aluminiului sunt
importante.
2. Rafinarea metalelor prin electroliză: Anodul consumă metal brut, iar
metalul rafinat se depune la catod. De exemplu, rafinarea cuprului este
realizată astfel.
3. Galvanostegie: Depunerea metalică pe obiecte în scopul protejării lor
de coroziune sau pentru obținerea de obiecte acoperite cu metale
nobile, cum ar fi aurul sau argintul.
4. Eloxarea aluminiului: Depunerea unui strat subțire de oxid de
aluminiu colorat pe suprafața obiectelor de aluminiu prin electroliză
într-o soluție diluată de acid sulfuric.
5. Galvanoplastia: Obținerea obiectelor metalice prin depunerea
metalului pe un mulaj așezat la catod într-o baie de electroliză. Forma
metalică obținută va fi utilizată ca matriță pentru alte obiecte.
Aceste procese electrochimice sunt utilizate în diverse industrii pentru obținerea și
prelucrarea metalelor, dar și în domeniul decorativ pentru acoperirea și protejarea
suprafețelor metalice.