ELECTROLIZA APEI

Electroliza apei reprezinta descompunerea apei în gazele oxigen și hidrogen ca urmare a

trecerii unui curent electric prin apă. Reacția standard are un potențial de -1.23 V, ceea ce înseamnă
că în mod ideal necesită o diferență de potențial electric de 1,23 de volți pentru a putea descompune
apa.
Această tehnică poate fi folosită pentru producerea de hidrogen molecular (combustibil) și
oxigen; în prezent însă, cele mai multe metode industriale produc hidrogen din gaze naturale.
1. Principiul metodei
O sursă de energie electrică de curent continuu este conectată la doi electrozi, sau două plăci
(de obicei realizate dintr-un metal inert, cum ar fi de platină, oțel inoxidabil sau iridiu), care sunt
plasate în apă. Hidrogenul va apărea la catod (caz în care electronii intră în apă), iar oxigenul va apărea
la anod.[3] Presupunând o eficiență faradaică ideală, cantitatea de hidrogen generată este de două ori
cantitatea de oxigen, și ambele sunt proporționale cu sarcină electrică totală condusă de soluție.[4] Cu
toate acestea, în multe celule apar reacții secundar concurente, rezultând diferite produse și o eficiență
mai redusă decât eficiența faradaică ideală.
Electroliza apei pure necesită un exces de energie sub formă de suprapotential pentru a depăși
diverse bariere de activare. Fără excesul de energie electroliza apei pure se produce foarte încet sau
deloc. Acest lucru este în parte datorită fenomenului limitat de auto-ionizare a apei. Apa pură are o
conductivitate electrică de aproximativ o milionime din cea a apei de mare. Multe celule electrolitice
pot, de asemenea, să nu aibă lipsa electrocatalizatoare. Eficiența electrolizei este crescută prin
adăugarea unui electrolit (cum ar fi o sare, un acid sau o bază) și prin utilizarea de
electrocatalizatoarelor.
În prezent, proces electrolitic este rar folosit în aplicații industriale deoarece hidrogenul poate
fi produs mai accesibil din combustibili fosili.[5]
2. Ecuații
În apă pură la catodul încărcat negativa re loc o reacție de reducere, electronii (e−) de la catod
fiind dați la cationii de hidrogen pentru a forma hidrogen. Jumătatea reacției, echilibrată cu acid, este:
Reducere la catod: 2 H+(aq) + 2e− → H2(g)

La anodul încărcat pozitiv, are loc o reacție de oxidare, ce generează oxigen și oferă electroni
anodui pentru a finaliza circuitul:

Oxidare la anod: 2 H2O(l) → O2(g) + 4 H+(aq) + 4e−

Aceeași jumătăți de reacții pot fi de asemenea, echilibrate cu bazele enumerate mai jos. Nu
toate jumătățile de reacții trebuie să fie echilibrate cu acid sau cu baze. Multe o fac, cum este cea de
oxidare sau reducere a apei prezentată aici. Pentru a adăuga jumătăți de reacții, ambele părți trebuie
să fie echilibrate cu un acid sau cu o bază. Reacțiile echilibrate cu acid predomină în soluții acide (pH
scăzut), în timp ce reacțiile echilibrate cu baze predomină în soluțiile bazice (pH ridicat).

Catod (reducere): 2 H2O(l) + 2e− → H2(g) + 2 OH−(aq)

Anod (oxidare): 4 OH−(aq) → O2(g) + 2 H2O(l) + 4 e−

Combinarea fiecărei jumătăți de reacție, dă aceiași descompunere generală a apei în oxigen și

hidrogen:

Reacția generală: 2 H2O(l) → 2 H2(g) + O2(g)

Numărul de molecule de hidrogen produse este astfel dublul numărului de molecule de oxigen.
Presupunând egalitatea de temperatură și presiune pentru ambele gaze, hidrogenul produs are prin
urmare, de două ori volumul de oxigenului produs. Numărul de electroni împins prin apă este de două
ori numărul de molecule de hidrogen generate și de patru ori numărul de molecule de oxigen generate.

1
 Fig.1. Diagramă ce exemplifică ecuația chimică
3. Termodinamica
Descompunerea apei pure în hidrogen și oxigen la temperatură și presiune standard nu este
favorabilă în termeni de termodinamică.
Anod (oxidare): 2 H2O(l) → O2(g) + 4 H+(aq) + 4e− Eo = +1.23 V[6]
Catod (reducere): 2 H+(aq) + 2e− → H2(g) Eo = 0,00 V

Astfel, potențialul standard al unei celule de electroliză a apei (Eocelulă = Eocatod − Eoanod) este
de -1.23V la 25°C, la pH 0 ([H+] = 1.0 M). La 25°C, cu pH-ul 7 ([H+] = 1.0×10−7 M), potențialul este
neschimbat conform ecuației lui Nernst. Potențialul termodinamic al unei celule standard poate fi
obținut din calcularea energiei libere a stării standard, pentru a găsi ΔG° și apoi se folosește ecuația:
ΔG°= -nFE°(unde E° este potențialul celulei). În practică, atunci când o celulă electrochimică este
"condusă" spre finalizare prin aplicarea unui potențial rezonabil, aceasta este controlată cinetic. Prin
urmare, energia de activare, mobilitatea ionică (difuzie) și concentrația, rezistenta firului, rezistența
suprafeței, inclusiv formarea de bule (ca cauzează o zona de blocaja electrodului) și entropia, necesită
aplicarea unui potențial mai mare pentru a putea depăși acești factori. Valoarea cu care trebuie mărit
potențialul este numit suprapotențial.

Fig.2. Diagrama Pourbaix pentru apă

In fig. 2 este prezentata Diagrama Pourbaix pentru apă, ce include zonele de echilibru pentru
apă, oxigen și hidrogen la STP. Scara verticală este potențialul electrodului de hidrogen sau a unui
electrod pasiv în raport cu un electrod standard de hidrogen, scara orizontală este pH-ul electrolitului.
Neglijând suprapotențialul, peste linia de echilibru condiția de echilibru este coordonată de oxigen,
care va crea bule pe electrod până când se atinge echilibrul. La fel, sub de linia de echilibru, condiția
de echilibru este coordonată de hidrogen, care va crea bule pe electrod până când se atinge echilibrul.
4. Alegerea electrolitului
Dacă procesele descrise mai sus au loc în apă pură, H+cu cationii vor fi consumați/reduți la
catod și anionii OH− vor fi consumați/oxidați la anod. Acest lucru poate fi verificat prin adăugarea
unui indicator de pH în apă: apa de lângă catod este bazică în timp ce apa din apropierea anodului este
acidă. Ionii negativi de hidroxid care se apropie de anod cea mai mare parte se combină cu ionii
2
pozitivi de hidroniu (H3O+) pentru a forma apă. Ionii pozitivi hidroniu care se apropie de catod, în cea
mai mare parte se combină cu ionii negativi de hidroxid pentru a forma apă. Relativ puțini ioni de
hidroniu/hidroxid ajung la catod/anod. Acest lucru poate provoca o concentrare a suprapotențialului
la ambii electrozi.
Apa pură este un foarte bun izolator, deoarece are un nivel scăzut al autoionizării, Kw = 1.0×10-
14
la temperatura camerei, și astfel, apa pură conduce curent slab, 0.055 µS·cm-1.[7] Până când nu se
aplică un potențial foarte mare, care să determine o creștere a autoionizării apei, electroliza apei pure
are loc foarte încet fiind limitată de conductivitatea generală a acesteia.
Dacă se adaugă un electrolit solubil în apă, conductivitatea apei crește considerabil. Electrolitul
se disociază în cationi și anioni; anionii se grăbesc spre anod și neutralizează acumularea încărcăturii
pozitive H+ de acolo; în mod similar, cationii se grăbesc spre catod și neutralizează acumularea
încărcăturii negative OH− de acolo. Aceasta permite circulația continuă a energiei electrice.[8]
Trebuie avut grijă la alegerea electrolitului, deoarece un anion din electrolit este în competiție
cu ionii de hidroxid pentru a da un electron. Un anion din electrolit cu un potențial standard al
electrodului mai mic decât al hidroxidului va fi oxidat în loc de hidroxid, și nici oxigen nu va fi produs.
Un cation cu un potențial standard al electrodului mai mare decât al ionului de hidrogen va fi redus în
schimb, și nu va fi produs hidrogen de loc.
Următorii cationi au potențialul de electrod mai mic decât H+ și sunt prin urmare, adecvați
pentru utilizare ca și cationi în electrolit: Li+, Rb+, K+, Cs+, Ba2+, Sr2+, Ca2+, Na+, Mg2+. Sodiul și litiul
sunt utilizate frecvent, deoarece ei formează săruri ieftine și solubile.
În cazul în care un acid este folosit ca electrolit, cationul este H+, și nu există nici un concurent
pentru H+ creat prin disocierea apei. Cei mai frecvent utilizat anion este sulfatul (SO2−
4), deoarece este foarte dificil să oxideze, cu potențialului standard de oxidare al acestui ion față de
ionul de peroxidisulfat fiind -2.05 volți.
Acizii puternici cum este acidul sulfuric (H2SO4), și bazele puternice cum sunt hidroxidul de
potasiu (KOH) și hidroxidul de sodiu (NaOH) sunt utilizate frecvent ca electroliți din cauza puternicei
lor capacități conductoare.
Un electrolit din polimer solid poate fi de asemenea utilizat, cum ar fi Nafion și atunci când
este aplicat cu ajutorul unui catalizator special pe fiecare parte a membranei, poate împărți eficient
molecula de apă chiar și cu 1,5 Volți. Există de asemenea, o serie de alte sisteme de electrolit solid
care au fost testate și dezvoltate cu un număr de sisteme de electroliza acum disponibile în comerț,
care folosesc electroliți solizi.[9]
5. Metode de măsurare
5.1. Demonstrație fundamentală
Două sârme, care vine de la bornele unei baterii, sunt plasate într-o ceașcă de apă cu o cantitate
de electrolit pentru a stabili conductivitate în soluție. Folosind NaCl (sare de masă) într-o soluție de
electrolit rezultă gaz de clor mai degrabă decât de oxigen din cauza unei jumătăți de reacție
concurentă. Cu electrozii și electroliții corecți, cum ar fi bicarbonatul de sodiu (bicarbonat de sodiu),
hidrogenul și oxigenul vor fi colectați la electrozii încărcați opus. Oxigenul se va colecta de la
electrodul încărcat pozitiv (anod) și hidrogenul se va colecta de la electrodul încărcat negativ (catod).
Rețineți că hidrogenul este încărcat pozitiv în H2O moleculă, astfel încât va ajunge la electrodul
negativ. (și vice-versa pentru oxigen.)
Rețineți că într-o soluție apoasă de apă cu ioni de clorură, electroliza va duce fie la OH− dacă
concentrația de Cl− este scăzută, fie la gazul de clor, acesta fiind preferential evacuat în cazul în care
concentrația de Cl− este mai mare decât 25% din masa soluției.

3
 Fig.3. Configurare simplă pentru demonstrarea procesului de electroliză a apei la domiciliu
5.2. Voltametrul Hofmann
Voltametrul Hofmann este adesea folosit ca o mică celulă electrolitică. El este compus din trei
cilindri alăturați în poziție verticală. Cilindrul din mijloc este deschis la partea de sus pentru a permite
adăugarea de apă și electrol. Un electrod de platină este plasat în partea de jos a fiecăruia din cei doi
cilindri laterali, conectați la bornele pozitive și negative ale unei surse de energie electrică. Atunci
când curentul circulă prin voltametrul Hofmann, la anod (pozitiv) se formează oxigen iar la catod
(negativ) se formează hidrogen. Fiecare gaz dizlocă apa și este colectat în partea de sus a celor două
tuburi exterioare, de unde poate fi extras cu un robinet.

Fig.4. Voltametrul Hoffman conectat la o sursă de alimentare in curent continuu

5.3. Industrială
Multe celule de electroliză industrială sunt foarte asemănătoare cu voltamentru Hofmann, cu
plăci de platină complexe sau cu faguri ca și electrozi. În general, singura dată când hidrogenul este

4
produs intenționat prin electroliză, este pentru utilizare în aplicații specifice, cum este cazul lămpilor
cu oxihidrogen sau când este necesar hidrogen sau oxigen de înaltă puritate. Marea majoritate a
hidrogenului este produs din hidrocarburi și ca urmare conține urme de monoxid de carbon , printre
alte impurități. Monoxidul de carbon ca și impuritate, poate fi dăunător pentru diverse sisteme,
inclusiv pentru multe celule de combustibil.
5.4. De înaltă presiune
Electroliza de înaltă presiune este electroliza apei cu hidrogenul comprimat la ieșire în jurul
valorii de 120-200 Bar (1740-2900 psi).[10] Prin presurizarea hidrogenului în electrolizor, nevoie
unui compresor de hidrogen extern este eliminată; consumul mediu de energie pentru compresia
internă fiind de aproximativ 3%.[11]
5.5. De înaltă temperatură
Electroliza de înaltă temperatură (de asemenea HTE sau electroliza prin aburire) este o metodă
investigată în prezent pentru electroliza apei, folosind un motor termic. Electroliza de temperatură
ridicată electroliza poate fi de preferat în locul electrolizei tradiționale la temperatura camerei,
deoarece o parte din energie este furnizată sub formă de căldură, care este mai ieftină decât energia
electrică, și pentru că reacția de electroliză este mult mai eficientă la temperaturi mai ridicate.[12][13]
5.6. Nichel/fier
În 2014, cercetătorii au anunțat un sistem de electroliză realizat din materiale ieftine și
abundente, nichel și fier, mai degrabă decât din catalizatori realizați din metale prețioase, precum
platina sau iridiu. Structura nichel-metal/nichel-oxid este mult mai activă decât metalul de nichel pur
sau decât oxidul de nichel pur. Acest aatalizator reduce semnificativ tensiunea necesară.[14][15] De
asemenea, bateriile nichel–fier sunt investigate pentru utilizare ca și baterii combinate și pentru
producerea hidrogenului prin electroliză. Aceste "batolizoare" ar putea fi încărcate și descărcate ca și
bateriile convenționale, și ar produce hidrogen atunci când sunt complet încărcate.[16]

6. Aplicații

Aproximativ cinci la sută din gazul hidrogen produs în întreaga lume este creat prin electroliză.
Majoritatea din acest hidrogen produs prin electroliză, este un produs secundar în producția de clor și
sodă caustică. Acesta este un prim exemplu de o reacție secundară concurentă.

2NaCl + 2H2O → Cl2 + H2 + 2NaOH

La electroliza cu sare, amestecul de apă/clorură de sodiu, reprezintă doar jumătate din
electroliza apei, deoarece ionii de clor sunt oxidați în clor, mai degrabă decât apa să fie oxidată în
oxigen. Din punct de vedere termodinamic, acest lucru nu ar fi de așteptat, deoarece potențialul de
oxidare al ionului de clor este mai mic decât cel al apei, dar rata de reacție a clorului este mult mai
mare decât cea a apei, făcându-l să predomine. Hidrogenul produs din acest proces este ars (conversia
înapoi la apă) și utilizat pentru producția de produse chimice de specialitate, sau pentru diverse alte
aplicații la scară mică.
Electroliza apei este de asemenea utilizată pentru a genera oxigen pentru Stația Spațială
Internațională.[17][18]
Hidrogenul poate fi folosit apoi într-o celulă de combustibil ca o metodă de stocare a energiei
și a apei.[19]

Bibliografie
1. Levie, R. de (octombrie 1999). „The electrolysis of water”. Journal of Electroanalytical
Chemistry. 476 (1): 92–93. doi:10.1016/S0022-0728(99)00365-4. Accesat în 30 decembrie
2009.
2. Lachinov Dmitry Aleksandrovich Arhivat în 26 iulie 2011, la Wayback Machine. at Great
Cyrill and Methodius Encyclopedia ru
3. Zumdahl, Steven S.; Zumdahl, Susan A. (1 ianuarie 2013). Chemistry (ed. 9th). Cengage
Learning. p. 866. ISBN 978-1-13-361109-7.
4. Carmo, M; Fritz D; Mergel J; Stolten D (2013). „A comprehensive review on PEM water
electrolysis”. Journal of Hydrogen Energy. 38 (12): 4901–4934.
doi:10.1016/j.ijhydene.2013.01.151.
5. „Hydrogen Basics — Production”. Florida Solar Energy Center. 2007. Accesat în 5 februarie
2008.
5
6. standard electrode potential (data page)
(https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Standard_electrode_potential_(data_page)&actio
n=edit&redlink=1)
7. Light, Truman S.; Licht, Stuart; Bevilacqua, Anthony C.; Morash, Kenneth R. (1 ianuarie
2005). „The Fundamental Conductivity and Resistivity of Water”. Electrochemical and Solid-
State Letters (în engleză). 8 (1): E16–E19. doi:10.1149/1.1836121. ISSN 1099-0062.
8. Pauling, Linus (1970) General Chemistry, Section 15-2. San Francisco.
9. Badwal, SPS; Giddey S; Munnings C (2012). „Hydrogen production via solid electrolytic
routes”. WIRES Energy and Environment. 2 (5): 473–487. doi:10.1002/wene.50.
10. 2001-High pressure electrolysis – The key technology for efficient H.2[nefuncțională]
11. Ghosh, P.C; Emonts, B; Janßen, H; Mergel, J; Stolten, D (2003). „Ten years of operational
experience with a hydrogen-based renewable energy supply system” (PDF). Solar Energy. 75
(6): 469–478. Bibcode:2003SoEn...75..469G. doi:10.1016/j.solener.2003.09.006. Arhivat din
original în 27 martie 2009.CS1 maint: Unfit url (link)
12. High temperature electrolysis using SOEC”. Hi2h2. Accesat în 5 mai 2016.
13. „WELTEMP-Water electrolysis at elevated temperatures”. Weltemp.eu. 31 decembrie 2010.
Accesat în 5 mai 2016.
14. „A low-cost water splitter that runs on an ordinary AAA battery”. KurzweilAI. 22 august
2014.
15. Gong, Ming; Zhou, Wu; Tsai, Mon-Che; Zhou, Jigang; Guan, Mingyun; Lin, Meng-Chang;
Zhang, Bo; Hu, Yongfeng; Wang, Di-Yan; Yang, Jiang; Pennycook, Stephen J.; Hwang, Bing-
Joe; Dai, Hongjie (2014). „Nanoscale nickel oxide/nickel heterostructures for active hydrogen
evolution electrocatalysis”. Nature Communications. 5: 4695.
Bibcode:2014NatCo...5E4695G. doi:10.1038/ncomms5695. PMID 25146255.
16. F. M. Mulder et al: Efficient electricity storage with the battolyser, an integrated Ni-Fe-battery
and electrolyser. Energy and Environmental Science. 10, 3, 756-764, 2017,
doi:10.1039/C6EE02923J
17. „Making Space Safer with Electrolysis”. ASME. Accesat în 26 mai 2012.
18. „Breathing Easy on the Space Station”. NASA Science. Accesat în 26 mai 2012.
19. „Solar Hydrogen Fuel Cell Water Heater (Educational Stand)”. Scribd.
20. https://ro.wikipedia.org/wiki/Electroliza_apei