Elev:Busca Andrei Alexandru

Clasa:a-XII-a B

Electroliza – Metoda de preparare pentru combustibilul viitorului

Electroliza apei reprezintă descompunerea apei în gazele oxigen și hidrogen ca urmare a trecerii

unui curent electric prin apă. Reacția standard are un potențial de -1.23 V, ceea ce înseamnă că în
mod ideal necesită o diferență de potențial electric de 1,23 de volți pentru a putea descompune apa.
Această tehnică poate fi folosită pentru producerea de hidrogen molecular (combustibil) și oxigen; în
prezent însă, cele mai multe metode industriale produc hidrogen din gaze naturale.

Jan Rudolph Deiman și Adriaan Paets van Troostwijk au folosit în 1789, o mașină electrostatică
pentru a crea electricitate ce a fost aplicată pe electrozi de aur într-o butelie de Leyda cu apă. În
1800 Alessandro Volta a inventat pila voltaică și câteva săptămâni mai târziu, William
Nicholson și Anthony Carlisle au folosit-o pentru electroliza apei. Când Zénobe Gramme a
inventat mașina Gram în 1869, electroliza apei a devenit o metodă ieftină pentru producția de
hidrogen. O metodă de sinteză industrială a hidrogenului si oxigenului prin electroliză a fost
dezvoltată de către Dmitri Lachinov în 1888.

Principiu:
O sursă de energie electrică de curent continuu este conectată la doi electrozi, sau două plăci (de
obicei realizate dintr-un metal inert, cum ar fi de platină, oțel inoxidabil sau iridiu), care sunt plasate
în apă. Hidrogenul va apărea la catod (caz în care electronii intră în apă), iar oxigenul va apărea
la anod. Presupunând o eficiență faradaică ideală, cantitatea de hidrogen generată este de două ori
cantitatea de oxigen, și ambele sunt proporționale cu sarcină electrică totală condusă de soluție. Cu
toate acestea, în multe celule apar reacții secundar concurente, rezultând diferite produse și o
eficiență mai redusă decât eficiența faradaică ideală.

Tehnici:
Industrială
Multe celule de electroliză industrială sunt foarte asemănătoare cu voltametru hoffman, cu plăci de
platină complexe sau cu faguri ca și electrozi. În general, singura dată când hidrogenul este produs
intenționat prin electroliză, este pentru utilizare în aplicații specifice, cum este cazul lămpilor
cu oxihidrogen sau când este necesar hidrogen sau oxigen de înaltă puritate. Marea majoritate a
hidrogenului este produs din hidrocarburi și ca urmare conține urme de monoxide de carbon , printre
alte impurități. Monoxidul de carbon ca și impuritate, poate fi dăunător pentru diverse sisteme,
inclusiv pentru multe cellule de combustibil.

Termodinamica
Electroliza apei în condiții standard necesită în teorie minim 237 kJ de energie electrică, pentru a
disocia fiecare mol de apă, care este standardul energiei libere Gibbs pentru apă. De asemenea,
necesită energie pentru a depăși modificarea entropică a reacției. Prin urmare, procesul nu poate
continua mai jos 286 kJ pe mol dacă nu se adaugă căldură/de energie externă.
Deoarece fiecare mol de apă necesită doi moli de electroni, și având în vedere că constanta
Faraday F reprezintă sarcina unui mol de electroni (96485 C/mol), rezultă că tensiunea minimă
necesară pentru electroliză este de aproximativ 1,23 V.Dacă electroliza se efectuează la temperaturi
ridicate, această tensiune se reduce. Acest lucru permite practic electrolizorului să funcționeze la
mai mult de 100% eficiență electrică. În sistemele electrochimice acest lucru înseamnă că trebuie să
fie furnizată căldură în reactor pentru a susține reacția. În acest fel energia termică poate fi folosită
ca parte din necesarul de energie al electrolizei. În mod similar tensiunea necesară poate fi redusă
(sub 1V) dacă diferiți combustibili (cum ar fi carbonul, alcoolul, biomasa) se află în reacție cu apa
(electrolizorul pa bază de PEM la temperatură scăzută) sau cu ionii de oxigen (electrolizor la
temperatură ridicată ce funcționează pe bază de electrolit solid). Acest lucru face ca parte din
energia combustibilului să fie folosită pentru a "ajuta" procesul de electroliză și poate reduce costul
total al producerii hidrogenului.

În caz electrolizei apei, energia liberă Gibbs reprezintă lucrul minim necesar pentru declanșarea și
întreținerea reacției, iar entalpia reacției reprezintă cantitatea de energie (atât sub formă de locul de
lucru cât și de căldură) care trebuie să fie furnizată, astfel încât produsul reacției să fie la aceeași
temperatură cu cel al reactantului (de exemplu, temperatura standard pentru valorile date mai sus).
Potențial, un electrolizor funcționând la 1,48V va avea o eficiență de 100%.